1 Introducere in relatiile internationale (notiuni introductive) Domeniul relatiilor internationale reprezinta o preocupare tot mai prezenta datorita in principal

interferentelor economice,sociale,politice ce caracterizeaza relatiile internationale. Cu siguranta preocupari in aceasta directie au existat inca din perioada antica,primele forme de organizare stabile si conducatorii acestora fiind cat se poate de interesati de geografia timpului. Nevoia de securitate a amanat interesul diferitelor comunitati vizavi de celelalte forme de organizare statala(orase,state)intrucat relatiile de buna vecinatate puteau fi in mod arbitrar si simplist deteriorate. Pacea s-au razboiul reprezentau ca si in ziua de astazi elemental central al relatiilor dintre state in functie de care se creau s-au nu aliante militare s-au politice. In functie de interesele specifice fiecarui stat se pun bazele primelor forme de colaborare intre comunitati astfel ca treptat asistam la derularea unor initiative diplomatice caracterizate in special fie prin interese economice politice sau militare, s-au matrimoniale comune. Simultan cu evolutia societatii complexitatea formelor de organizare statala creste si concomitent acestea isi creeaza structuri organizatorice specializate (aparat administrative) determinand in mod indirect complexitatea domeniului de relatii internationale. Odata cu perioada clasica asistam deja la o nuantare a relatiilor internationale dintre state si la o codificare in functie de cutume (traditie) romanii fiind prin excelenta mari legiutori. Desi in aceasta perioada atat relatiile dintre imperiul roman si externe gentes cat si dintre acestea din urma incep sa incadreze in tiparele clasice, totusi se intalnesc frecvent cazuri in care relatiile diplomatice sunt consacracte fie de apelul la divinitati, fie de incheierea unor aliante matrimoniale intre conducatori: Disparitia imperiului roman considerat moment de sfarsit al antichitatii, are loc trecerea la o etapa noua in istoria relatiilor internationale intrucat modelul roman a persistat si s-a generalizat in relatiile dintre state cu nuanta si interpretari diferite care vor devorma raporturile dintre state potrivit noilor realitati istorice. Evul mediu reprezinta asadar o preioada suficient de tulbure caracterizata prin cautari menite sa defineasaca in plan diplomatic si politic influenta (atat intern cat si extern) al unor principi,regi sau imparati ce se revendicau ca fiind mostenitorii culturii si civilizatiei romane. Tot acum mai exact cu

2 renasterea si umanismul asistam la reaparitia unor structuri specializate in cadruri medievale. Desi monarhii europeni se bucura de prerogativele multiple (dreptul de a incheia pace s-au razboi,de initiative diplomatica si de reprezentare a statului in relatiile internationale totusi acestea sunt din ce in ce mai complexe fapt pentru care necesita prezenta unor personae s-au institutii specializate in acest domeniu. In functie de raporturile de puteri existente pe continent formatiunile statale medievale europene vor pune bazele in mod indirect unui sistem de securitate si aliante collective care se va transforma spre sfarsitul evului mediu si inceputul epocii moderne in ceea ce analistii relatiilor internationale au numit-Balance of Power. Aceasta va functiona a pe intreaga durata a epocii moderne si a perioadei contemporane pana la jumatatea secolului XX cand lumea va fi impartita in zone de influenta de catre cele 2 super puteri. Razboiul rece va reprezenta o confruntare tacita intre cele 2 modele de organizare sociala si politica (Ocidental si Comunism) diputele pentru suprematie fiind duse cu precadere in planul relatiilor diplomatice s-au prin actori intermediari. Dupa disparitia lagarului sovietic U.S.A. au ramas singura superputere mondiala considerata mai mult sau mai putin ca fiind aflata in slujba democratiei si de ce nu reprezentand in ultima instanta singurul garant(jandarm) al noii ordini mondiale. Desi o serie intreaga de state incearca reactivarea principiului Balantei de putere in relatiile internationale China, Rusia, Franta, Germania totusi influenta politica militara economico-sociala culturala a U.S.A. este atat de mare incat cu greu credem ca acest lucru ar mai fi cu putinta. Totusi influenta directa a U.S.A este conditionata de simbolul politic international caracterizat prin existenta unor organisme internationale suprastatale care au rolul de a echilibra suprematia unui stat in detrimentul altuia(scena politica internationala este formata din actori suverani capabili si responsabili din punct de vedere politic. Definitia clasica a relatiilor internationale ca fiind o relatie intre state member si suverrane pe zona internationala nu mai este valabila intrucat de domeniul relatiilor internationale timp acum si relatiile dintre un stat si o organizatie suprastatala (ONU,UE) relatiile dintre un stat si un O.I.N.G. (ex.Greenpeace), relatiile dintre un stat si o companie multinationala. Asistam asadar la o denaturare a termenului de international care la originile sale se referee strict la relatiile dintre natiuni (internationale). In aceste conditii odata cu accentuarea contractelor dintre state natiuni,regiuni geografice sau grupuri sociale mai mult sau mai putin indepartate termenul 2

de relatii internationale este depasit chiar daca el este in continuare folosit

3 pentru a explica aceste legaturi fie de natura economica si sociala, politica si culturala. CONGRESUL DE LA VIENA 1815 SI CONCERTUL EUROPEAN Infrangerea lui Napoleon de catre marile puteri europene,cu ocazia congresului de pace de la Viena,invingatorii (Anglia,Rusia,Austria,Prusia,au introdus in relatiile internationale drept regula de baza principiul balantei de putere potrivit caruia pentru a se evita un nou Napoleon nici unuia dintre marile puteri europene nu ii va mai fi ingaduit sa detina un control asupra relatiilor internationale capabile sa ameninte interesele si securitatea altor state europene Franta revolutionara a exprimat si exportat in intreaga Europa idei progesiste atat din punct de vedere politic si social ci si cultural fapt pentru care monarhiile europene se vedeau amenintate in mod letal. Pe de o parte din punct de vedere politic si militar Franta revolutionara si imperiul francez condos de Napoleon le ameninta clar existenta ca subiecti de drept international, in timp ce din punct de vedere social si economic ideile franceze amenintau in acelasi timp organizatia interna si sociala a intregii Europe. Fie ca vorbim de nobilimea din tarile europene, s-au boierimea din imperiul tarist (Rusia) ambele categorii sociale privilegiate vor face front comun alaturi de suveranii lor pentru a-si proteja privilegiile feudale s-au de casa. Congresul de la Viena urmareste in principal 2 coordonate majore: 1) Revenirea status-qvo-lui territorial si politic european anterior izbucnirii revolutiei franceze ( revenirea Frantei in granitele teritoriale) 2) Impiedicarea si inabusirea tuturor formelor si miscarilor revolutionare ce ar fi putut pune in discutie ordinea sociala,politica si europeana. Conform principiului Balantei de putere devenit acum institutie a relatiilor internationale, situatia politica internationala este organizata acum in asa fel incat nici una dintre marile puteri sa nu mai poata tinde sa devina heghemon si sa actioneze in mod arbitrar incalcand drepturile si obligatiile 4

4 celorlalte state. Robert Gilpin afirma ca in aceasta situatie Nici unul dintre solii de putere ai sistemului nu este nemultumit de prezenta distributiei de putere intr-o masura sufficient de mare incat sa doreasca s-o schimb s-au pur si simplu considera ca poate avea beneficii cu care sa depaseasca posturile unei astfel de intreprindere in momentul respective. In acest context ideea de ordine sistemica este tot mai pezenta in cadrul relatiile internationale si de aici sa devina si principiul interventiei preventive in sensul ca trebuie actionat inclusiv pe tritoriul oricarui stat revisionist inainte ca el sa devina o putere sufficienta astfel incat coalitia altor state sa devina inutila. Tot afferent congresului European este adus in discutie acum prima data in istorie distinctia clara intre puterile majore si cele minore. Din punct de vedere theoretic acest tratat stabileste o conexiune directa intre capacitatea militara a unui stat si nivelul aspiratiilor sau ansamblul intereselor la un anumit la un anumit moment dat. Puterile majore sunt catalogate a fi in esenta cele care au interese globale si poseda capacitati militare pentru a-si inpune oriunde pe glob interesele in timp ce puterile minore sunt puteri cu in interese regionale ,subsistemice care nu au capacitate individuala de a-si sustine prpriile interese in mod limitat( pastrarea independentei). Congresul de pace de la Viena a fost primul dintr-o serie inaugurate de marile puteri care in cadrul altor congrese organizate neperiodic luau in discutie situatia Europei,astfel incat ideea de concert European al marilor puteri a devenit una de baza intrucat deciziile erau luate la unisol de catre cancelariile marilor puteri europene si evident erau inpuse de a fi respectate chiar si prin forta. Secolul al 19-lea prin multitudinea de conflicte si transformari sociale,economice,politice si culturale survenite a perturbat intregul sistem politic european dand posibilitatea unor diplomati de cariera sa se remarce drept personaje si arhitecti a Europei secolului al 19-lea. Sistemul politic European este organizat dupa 1815 conform intereselor marilor puteri in sensul introducerii marilor puteri in sensul introducerii unei posibile ierarhii statale,e pastreaza in mod aparent principiile de suveranitate al tuturor ststelor dar care da posibilitatea marilor puteri sa gestioneze in interesul lor. Acest management al ralatiilor internationale da posibilitatea exercitatarii unei protectii asupra celorlalti actori ai sistemului puterile regionale controlandu-le mai mult s-au mai putin atat din punct de vedere intern cat si extern. In relatiile internationale dintre state, dreptul international devine o institutie ce cuprinde norme, reguli si practice diplomatice si juridice 6

fundamentale cu scopul de inpiedica anumite practici si mai important dreptul cuceritorului fiind inlocuit in practica politica de dreptul

5 international actionand alaturi de balanta de putere. Desi Franta nu este privita de la inceput drept o mare putere ,totusi neputand neglija realitatea politica, militara si sociala, marile puteri vor primi Franta in Concertul European cu acelasi drepturi si obligatii, conform noilor reguli si practici diplomatice in vigoare. Din punct de vedere al dinamicii relatiile internationale s-au pus in discutie o serie de factori care au actionat in cadrul relatiilor internationale. 1 Tranzitiile de putere ale marilor puteri implica decaderea unor mari puteri si ridicarea altora. Germania si Italia pe de o parte S.U.A si Japonia pe de alta parte vor pune in discutie sistemul de relatii internationale in secolul al 19-lea gratie unei dezvoltari industriale si tehnologice foarte mari. In contrapartida cele 2 state amintite dar si altele precum China si Rusia urmaresc cresterea influentei lor politice in external Orient astfel incat in Europa marile puteri actioneaza de comun accord conform principiilor de la Viena insa in colonii se duce o lupta acelea de interese ptr achizitionarea in sfera proprie de influenta a unor noi piete de desfacere a marfurilor proprii si evident a unor noi surse de materii prime. S.U.A. enunta in acest sens in 1823 doctrina Monroe potrivit caruia statele europene nu mai au dreptul sa intervina politic sau militar pe continentul American asa cum nici S.U.A. nu au intervenit si vor interveni in Europa. 2 Colonianismul: Nu reprezinta un element de noutate al secolului 15 el datand inca din perioada marilor descoperiri geografice. Dupa 1815 si ca o consecinta a revolutiei industriale competitia in vederea achizitionarii de noi teritorii devine politica national ce reuseste sa-si imparte aproape intregul glob. Principalul beneficiar al acestei noi ordini mondiale este Marea Britanie ce detine acum cel mai mare imperiu colonial urmata de Franta, Germania, Olanda, Spania, Japonia etc. Aceasta noua situatie conduce la aparitia unor granite comune comune colonii si la interferenta de interese insa conflictele izbucnesc si se deruleaza doar pe plan local sau regional nici-una dintre marile puteri europene, neavand capacitatea militara,politica s-au economica de a pune in discutie. Cu toate acestea colonianismul alaturi de dezvoltarea si lupta pentru unitate si independenta reprezinta o cauza majora a izbucnirii primului razboi mondial. Tot odata de caderea politica a Angliei si Frantei este privita ca fiind o consecinta a consumarii unei resurse importante in colonii astfel incat acestea nu au mai putut sa tina pasul economic, politic 8

si militar cu alte state precum Germania S.U.A. sau Japonia. Acestea din

6 urma desi s-au aflat in al doilea val in ceea ce priveste colonianismul si beneficiind in acelasi timp de avantajele revolutiei industriale si au construit economii performante inca de la inceput astfel incat au cucerit piata cu produse ieftine si performante cu tehnologie de ultilma ora si in final au ajuns sa detina o putere economica apta de a le permite exprimarea unor interese majore in plan international. 3 Fragmentarea sistemului international: Desi Europa ramane in continuare un model dupa congresul de la Viena atat in cadrul consortului European dar si noi poli de putere gratie dinamizarii relatiilor internationale dintre statele europene si alte zone de pe Glob. Atat marile puteri europene cat mai ales S.U.A si Japonia isi exprima acum cu convingere interesele in diverse zone de pe glob,generand o stare de tensiune globala in relatiile internationale. Desi spre sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 are loc o regrupare a marilor puteri in diferite aliante politice militare regionale ( practicandu-se in condominiu) sistemul politic international va fi bulversat in mod direct odata cu izbucnirea in Europa ( Balcani) a marelui razboi intre Antanta si puterile centrale Marile puteri fiind atrase in conflict in virtutea aliantelor politice si militare incheiate. Evolutia sistemului international pana la 1914 Primele forme incipiente de relatii internationale apar odata cu dezvoltarea in orientul mijlociu a oraselor state considerate primele forme de organizare sociala si politica omenesti. Despre o politica interstatala vorbeste si Robert Gelpin atunci cand face referire la sistemul politic interstatal din Grecia antica caracteristica acestor sisteme de relatii internationale rezida (consta) tocmai in aceea ca actorii se modifica de laun sistem politic la altul. Daca orasele state grecesti aveau cel putin in fond organizare politica asemanatoare si structura etnica relative omogena, Evul Mediu sistemul politic aparut atunci face loc statelor si imperiilor multinationale,neomogene si de ce nu chiar si a oraselor italiene ce aveau ca organe state apropiate de a polisurilor grecesti din antichitate. Unii autori considera ca despre un system al relatiilor internationale si mai ales despre o politica internationala nu putem vorbi decat odata cu aparitia statului natiune(statul supreme modern) construit pe un anumit

10

7 teritoriu si locuit de un anumit grup national. Moderski si Morgan analisti ai relatiilor internationale,doresc in functie de criteriile successive o clasificare a sistemului relatiilor internationale bazat pe dominatia unei mari puteri. 1.Primul ciclu este cel portughez (1497)este dat de expeditia lui Vasco da Gama in India si dureaza pana in momentul cuceririi 1580 a Portugaliei de catre Spania. 2.Ciclul Olandez 1580 si se sfarseste cu pacea de la Utrend in 1713. 3.Ciclul Britanic incepe odata cu prima jumatate a secolului XVII-lea si se sfarseste in 1783 odata cu incheierea razboiului ale fostelor colonii engleze din America de Nord. 4.Ciclul Britanic II incepe odata cu congresul de la Viena in 1815 si i-a sfarsit dupa primul razboi mondial. 5.Ciclul American incepe in jurul anului 1918 si se pare ca este in desfasurare. Clasificarea in cauza este succeptibila de multe interpretari intrucat scapa din vedere perioade indelungate de timp antichitatea si Evul Mediu cei doi autori bazandu-se in principal pe un singur element care este dat de dominatia acestor mari puteri asupra celor mai importante rute comerciale si evident a punctelor de sprijin si de interes strategic ale acestora (pana in perioada moderna transpotul pea pa era mult mai avantajos rapid si efficient. Autorii scapa din vedere totusi faptul ca si Spania si Franta au reprezentat pentru scurt timp thalasocratii,ca Uniunea Sovietica inpreuna cu U.S.A. in a doua jumatate a secolului XX au fost puterile care au degajat THE COLD WAR (razboiul rece)si ca incepand cu 1923 U.S.A. prin doctrina MONROE isi justifica monopolul influentei economice ,militare si politice in cele doua Americi obstructionand interventia marilor puteri europene. Teoreticienii relatiilor internationale se concentreaza asupra a trei mari tipuri de configurare a sistemului. 1) Unipolaritatea: presupune exisstenta unei singure puteri majore (cazul unei superputeri odata cu sfarsitul razboiului rece) care domina sistemul international o astfel de situatie in istorie s-a regasit pentru o lunga perioada de timp atunci cand republica romanica a reusit sa se inpuna hegemoniei fiind una tricontinentala. 11

12

8 2) Bipolaritatea:este considerata deseori ca fiind cea mai stabila configuratie a sistemului international, implicand existenta a 2 mari puteri oponente ce domina fiecare o anumita parte a sistemului (aceasta este impartita in sfere de influenta ). Se pot raporta ideologic si militar una fata de cealalalta ajungandu-se la o cursa a inarmarilor, situatia bipolara tipica fiind cea a razboiului rece atunci cand U.S.A. si U.R.S.S erau puterile mondiale. 3)Multipolaritatea: implica existenta a cel putin trei mari puteri ce-si disputa dominatia asupra sistemului fiind si ea de-asemenea considerata o configuratie stabile a sistemului international. Istoricii relatiilor internationale,considera ca sistemul multipolar apare odata cu PACEA DIN WESTFALLIA 1648 si este consacrata la 1815 prin congresul de la Viena (principiul Balance of Power),congresul de la Berlin 1878 odata cu sfarsitul marelui razboi si semnarea tratatelor de pace de la Paris 1919. Un alt cercetator de marca al sistemului relatiilor intenationale ce a pus bazele unei teoretizari ale acestora este Emanuel Vallerstein care considera ca sistemul intenational a fost inca de la inceputurile sale si pana astazi impartit in cercuri concentrice . Aceasta modalitate de a reflecta asupra sistemului international nu mai are in vedere o singura putere care domina intregul system intr-o anumita perioada de timp, si stabileste o structura triadic ace are in vedere legaturile economice fundamentale ce lasa loc controlului exercitat asupra sistemului de catre o putere heghemon. 1)Centrul este alcatuit din puteri majore care sunt doar cele ce au interes la scara mondiala si capacitati de aparare,dimpotriva reprezinta si puterile care detin o influenta mare asupra formularilor ,regulilor in special economice ce ghideaza sistemul international si respectarea lor. 2)Semisfera cuprinde trei mari categorii de state a fostei puteri centrale aflate intr-o panta descendenta, sunt fostele mari puteri aflate in decadere,care joaca insa un rol important in sistem. Ex: Spania secolul al XVI-lea,Imperiul ottoman in secolul al XVIII-lea. 3) Puteri aflate in zona periferica si care se afla intr-o crestere ascendenta.

13

9 Ex: Marile puteri in ascensiune;acestea sunt state care incearca sa-si maximizeze autoritatea la nivel international. Ex: S.U.A. la sfarsitul secolului al XIX-lea; Japonia la sfarsitul secolului XX. 4)Puteri regionale: este cazul acelor state ale caror interese nu depasesc aria propriului subsistem al relatiilor internationale. Ex:Taiwan,Coreea de S si Sinagapore. 5)Periferia: Este compusa din acele state care nu au nici interese sistemice dar nici capacitate semnificative raportate la sfera propriului subsistem al relatiilor internationale. -sunt state cu economie slaba dezvoltate cu competente si capacitate militare reduse, a caror securitate depinde de aranjamentele marilor puteri. Ex: Portugalia,Irlanda,Statele africane si tari;e din S-E Europei. Sistemul politic al relatiilor internationale este dat de aparitia statelor nationale moderne ,unele argumente mergand pana la ideea ca in timpul razboiului de 100 de ani cele 2 state implicate Anglia si Franta, au pus bazele sistemului modern in relatiile internationale. O alta ipoteza privind aparitia statului modern in istorie este considerat a fi relationata de invadarea Italiei de Franta in 1494 cand Carol al VIII declanseaza prima lupta pentru heghemonia europeana in care valorile religioase devin obscure ca mod de ralia in jurul lor tabere unitare formate din diversi actori internationali. Un element extrem de important este dat de relatia pe care regale Frantei Francisc I(1515-1547) care initiaza pentru prima data in istorie o strategie noua numita ( Alianta cu infidelul). Alianta Frantei cu Imperiul Otoman este recunoscuta ca fiind momentul aparitiei unui stat modern in care solidaritatea religioasa reprezinta o chestiune de mult apusa,pe primul loc fiind acum considerentele politice si de securitate nationala. Sistemul international modern reprezinta o creatie a statelor europene moderne intrucat incepand cu aceasta perioada acestea depasesc barierele continentale ale Europei si cuceresc aproape intreaga lume exceptandacest sistem. Marile descoperiri geografice ce sunt acuma folosite drept rampa de lansare pe scena internationala a unor puteri in special occidentale. Prin aceasta modalitate sistemul European se va extinde la scara mondiala,succesul s-au insuccesul acestei creatii europene fiind 14

responsabil de urmatorii factori:

15

10 -centralizarea politica a statelor europene caracterizata prin translatarea deciziei din domeniul politicii externe si interne la nivel central ( eliminandu-se feudalii si biserica ca factori politici autonomi. -colectarea taxelor si a impozitelor ce este acum reglementata la nivel central ,fapt ce a permis monarhiilor europene sa finanteze flotele de razboi si corpuri terestre si militare exceptionale in mod permanent cu scopul de a-si inpune s-au proteja interesele. Ex: Portugalia Spania,Olanda ,Belgia. Dominatia tehnologica a statelor Vest-Europene asupra propriilor adversari a fost posibila a doua elemente militare fundamentale. Folosirea pe scara larga a prafului de pusca,aparitia galionului mai ales acelea inarmate cu tunuri (Prima nava capabila sa actioneze la distante mari de propriile baze ,permitand marilor puteri sa-si inpuna vointa militara si politica oriunde ajungeau aceste nave. Sistemul de tratate incheiat la 1648 (Westfallia) a reglementat sistemul politic al relatiilor internationale dintre statele europene pe un principiu democratic al echilibrului. Desi artizanul acestui system de pace a fost Franta totusi el nu s-a concretizat intr-o heghemonie franceza decat pentru scurt timp intrucat epuizarea resurselor in urma unor razboaie costisitoare va face la 1515 ca aceasta influenta a Frantei sa fie inlocuita cu ce-a Britanica. Toate reperele cronologice puse in discutie sunt pur relative,dominatia unei puteri in planul relatiilor internationale neputandu-se mai ales in acest domeniu influentele politice,dominatia militara si suprematia in plan economic sunt elemente care se produc in timp si care au la baza factori conjuncturali care accelereaza sau dimpotriva producerea unui astfel de fenomen. Elementul essential in constructia sistemului politic European a fost reprezentata de suveranitatea statelor in cauza,fapt ce le-a dat posibilitatea sa se manifeste in plan international drept subiecti de drept international si nu obiect. Tratatele Westfalice sunt importante in relatiile internationale si datorita faptului ca ele au recunoscut si inpus o serie de argumente unele valabile si astazi in sistemul politic international. Tratatele Westfalice stabilesc principiul dupa care singurul actor politic si international si legal este statul. Recunoasterea suveranitatii are drept consecinte recunoastera libertatii de actiune a statelor in sistemul international. Sistemul de pace Westfalic stabileste pentru prima data in istoria relatiilor internationale egalitatea pe baza suveranitatilor egale. Instituirea in relatiile internationale a balantei 16

11 de putere ca fiind drept instrument a relatiilor internationale prin aceasta urmarindu-se oprirea unei puteri sa devina heghemon si contrapartida sa atenteze la suveranitatea celorlalte state. Un alt principiu este dat de inplementarea unor norme si obiceiuri juridice in relatiile internationale ce au statut de drept international incipient intrucat sunt scrise. Sistemul de pace creat la 1648 recunoaste implicit diplomatia ca instrument al relatiilor internationale,razboiul reprezentand o ultima solutie in rezolvarea diferendelor dintre statele europene. Faptul ca marile puteri implicate in razboiul de 30 de ani au acceptat cu usurinta si dezvoltat ulterior acest principiu se datoreaza unor factori interni si externi ce concurau in cadrul luptei pentru putere a statelor europene. Diplomatia reprezenta un mijloc eficient putin costisitor in comparative cu razboiul pe care statele europene il vor accepta cu usurinta. Functionarea sistemului politic international anterior s-a bazat intr-o oarecare masura pe relatiile diplomatice in perioada razboiului de 30 de ani aliantele militare fiind intermediate de catre ambasadori si diplomati: Diplomatia ca instrument al relatiilor internationale da posibilitatea si unor terti sa intervina pentru rezolvarea unor conflicte izbucnite intre state. Marile descoperiri geografice au avut drept consecinte mutarea centrului de interes comercial din lumea noua conservandu-si resursele de pe continent. Concurenta se duce pentru crearea imperiilor coloniale drept surse de materii prime si piata de desfacere. Razboiul de 30 de ani a secatuit energiile si resursele economice ,militare ale statelor europene implicate in lucruri de care va profita Anglia. Incepand cu tratatele Westfalice diplomatia va constitui cel mai uzitat (folosit) mijloc de rezolvare a disputelor dintre statele europene.

17

12 EVOLUTIA SISTEMULUI INTERNATIONAL DUPA 1914 1: Sistemul tratatelor de pace de la Versailles; societatea natiunilor si (idealismul Wilsonian). 2: Sistemul de securitate si relatiile internationale in perioada interbelica. 3: Al 2-lea razboi mondial; cauze si consecinte in relatiile internationale (infiintarea O.N.U.) 4: Bipolaritatea in relatiile internationale; izbucnirea razboiului rece,sferele de influenta si ascensiunea superputerilor pe plan global. 5: Sistemul international dupa prabusirea U.R.S.S; Noua configuratie mondiala; Statele Unite-jandarmul democratiei si aparitia unor alti actori neguvernamentali pe scena politica internationala. Sistemul politic international inainte de izbucnirea marelui razboi este caracterizat de existenta unor subiecte de drept international in sensul classic adica de existenta statelor nationale. Marile puteri coloniale isi disputa impartirea lumii in sfere de influenta astfel incat vor da nastere unor sisteme militare si politice precum Tripla Intelegere ( Antanta) si Tripla Alianta s-au puterile centrale. Izbucnirea marelui razboi va atrage dupa sine derularea ostilitatilor pe toate teatrele posibile de lupta ( aer,apa,sol) pe toate continentele razboiul fiind unul total urmarindu-se nu doar anihilarea potentialului militar al adversarului dar dimpotriva anihilarea resurselor acestuia. Sfarsitul razboiului va aduce problema reorganizarii sistemului international si gestionarea situatiilor de criza deoarece impactul asupra relatiilor internationale a fost letal,guvernele si statele implicate in razboi confruntandu-se cu grave probleme sociale politice ce determinau reactii in plan extern. Statele Antante vor avea principala sarcina reconstituirea sistemului politic international, aproximativ pe acelasi criterii, cu toate ca situatia era una cu totul alta. Conjunctura politica si militara aferenta razboiului aduce pentru prima data in istorie,Statele Unite drept actor

18

13 influent al relatiilor internationale. Presedintele american va initia un sistem pe cat de transparent si echitabil in relatiile internationale insa principalii actori europeni Anglia si Franta , Lloyd George si George Clemenceau, nu doreau o astfel de transformare a relatiilor internationale intrucat s-ar fi pierdut din vedere interesele si mai mult fata de S.U.A. in acest domeniu au constientizat ca demersul presedintelui American este unul irealizabil.Cu ocazia sistemului tratatelor de pace de la Paris va fi instituit ( la cererea expresa a S.U.A ) principiul securitatii collective recunoscandu-se natura imorala si deloc constructiva a conflictului militar in cadrul sistemului de relatii internationale. Sistemul tratatelor de pace de la Paris ii va obliga pe invinsi sa incheie fiecare in parte tratate de pace cu invingatorii. si sa-si asume responsabilitatea declansarii razboiului , Germania fiind facuta principalul inculpat. O consecinta directa a acestei atitudini a fost aceea ca pentru prima data in istorie statele care au pierdut razboaie au fost obligate sa plateasca invingatorilor reparatii si despagubiri de razboi. In privinta gestionarii situatiilor de criza va fi infiintat in 1919 societatea natiunilor care in virtutea securitatii collective va trebui sa determine rezolvarea oricaror conflicte pe cale diplomatica si inpiedicarea pe cat posibila a unor agresiuni militare si politice. 2: Desi din punct de vedere formal sistemul de securitate interbelic este conditionat de societatea natiunilor cu sediul la Geneva ,o serie intreaga de mari puteri se vor exclude singure din acestea institutie facand ca argumentele societatilor natiunilor sa fie golite de continut si de forta intrucat nu avea putere sa-si inpuna deciziile in fata actorilor clasici ai relatiilor internationale. Din punct de vedere politic desi ideea aparitiei Statelor Unite baza societatilor natiunilor ( ANGLIA si FRANTA ) vor urmari ca prin intermediul acestora sa-si protejeze si sa conserve mai bine interesele. Sub mandatul societatilor natiunilor, ANGLIA si FRANTA vor gestiona importante teritorii din ORIENTUL MIJLOCIU (SIRIA/PALESTINA) situatie ce va agrava din punct de vedere politic si militar zona respective. Mai mult decat atat transformand relatiile internationale in chestiuni nationale ,ANGLIA si FRANTA vor exclude in ciuda realitatii existente state importante din punct de vedere politic,militar si economic precum

19

14 GERMANIA,RUSIA iar altora nu le-a rcunoscut decat rolul de puteri regionale ( JAPONIA) fapt ce a adancit si mai mult discrepanta intre starea de drept si cea de fapt. S.U.A. desi iesise din razboi cu un statut de mare putere nu sunt de accord cu evolutia relatiilor internationale inpusa de ANGLIA si FRANTA congresul American nevalidand tratate de face astfel incat societatea natiunilor contruite pe principiul securitatii collective nu reuneste in intregime marile puteri si drept consecinta va avea o capacitate juridical,diplomatica redusa. Mai mult Statele Unite sunt impartite la Paris in invingatori si invinsi iar invingatorii sunt clasificati in state cu interese regionale globale si state cu interese limitate. Pe toata durata interbelica relatiile internationale vor fi grefate pe principiul potrivit careia interesul colectiv este primar insa realitatea va arata nu de putine ori contrariul JAPONIA, RUSIA, GERMANIA avand o reala independenta in acest sens. Pentru a intari eficienta ligii natiunilor si a inpiedica politica de revizuire a tratatelor de pace, ANGLIA si FRANTA vor initia o serie de acorduri internationale pe principiul carora orice eventuala agresiune in diferite regiuni ale globului ar fi fost din start inpiedicata intrucat statele din regiune erau semnatare ale unui astfel de accord. Mai mult decat atat o serie de conventii si acorduri au pus in vedere definitia agresorului astfel incat s-ar fi situat in afara societatii natiunilor. ( Agresiunea Japoniei contra Chinei ) etc. Ascensiunea regimurilor nedemocratice in EUROPA reprezinta o tendinta vadita dupa marea criza economica astfel incat tensiunile in relatiile internationale se acumuleaza intr-un ritm mult mai alert ,mai mult in tarile democrate sunt preferate regimuri de mana forte ( DURE) absolut necesare pentru a face fata contextului geopolitic creat de efectele devastatoare ale crizei din 1929-1933. Aflate in imposibilitatea de a-si rezolva problemele interne guvernele statelor lumii si in special cele interne vor aborda masuri specifice privind recuperarea pierderilor datorate fara crize insa pe plan intern perioada este caracterizata prin mari framantari sociale si politice ,ce vor aduce in prim planul politicii interne si internationale guvernari nu doar autoritare ci si totalitare: ex. ITALIA ( B.Musolini), Regimul Sovietic (Stalin).

20

15 3:Izbucnirea celui de al 2-lea razboi mondial va avea la baza impartirea si reimpartirea lumii facuta la conferinta de la PARIS in 1919. Evident sistemele de tratate VERSAILES reprezinta un compromise in plan diplomatic ce nemultumea pe oricine dand posibilitate atat statelor invinse cat si unora dintre invingatori ( ITALIA,JAPONIA) sa dicteze ideea revizuirii acestor tratate. Desi nici un stat nu a fost nemultumit pe deplin ANGLIA si FRANTA au fost statele ce se inpotriveau la noile regimuri totalitare, nu se vor sfii sa faca din revizuirea tratatelor de pace un argument al politicilor interne ,astfel incat se va ajunge in final la declansarea unui nou conflict mondial. Desi au incercat din rasputeri sa amane izbucnirea unui nou razboi prin concesiile successive facute GERMANIEI lui HITLER si ITALIEI lui MUSOLINI (acordul de la MUNCHEN septembrie 1938),democratiile occidentale sau presiunea opiniei publice internationale vor trebui sa ia act agresiunea GERMANIEI contra POLONIEI (septembrie 1939). Desi pana atunci GERMANIA si aliatii sai au incalcat cu buna stiinta si sistematic prevederile tratatului de pace guvernele statelor occidentale au tacut intrucat capacitatea lor de reactie era una limitata sin nu le permitea o posibila initiativa pe plan extern. In aceste conditie rolul mass-mediei si ale unor O.N.G. in relatiile internationale va creste substantial prezentandu-se opiniei publice o serie de cazuri ce vor sensibiliza si mobiliza oamenii din intreaga lume. Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial,va face ca razboiul sa devina din nou instrument al relatiilor internationale intre state ,instrument ce va fi folosit pana la epuizarea si infrangerea deplina a adversarului. Deschiderea celui de-al doilea front al operatiunilor militare in Europa de Est. (22 iunie 1941 atacul german planul Barbarossa) a favorizat regruparea adeversarilor Germaniei in cadrul unei coalitii ce se va numi Natiunile Unite si va regrupa cele 3 state importante ale lumii (S.U.A. ; Marea Britanie si Uniunea Sovietica). In acele conditii disproportia de forte materiale si umane va inclina balanta razboiului in favoarea Natiunilor Unite care va reusi in final sa scoata din lupta aliatii GERMANIEI si sa puna capat rezboiului la 9 mai 1945.Reorganizarea lumii postbelice distrusa de razboi va cadea asadar in sarcina CELOR TREI MARI [ FRANKLIN DELANO ROOSEVELT; WINSTON CHURCILL si IOSIF VISARIONOVICI STALIN ].

21

16 Pentru a doua oara in istorie in decurs de numai o generatie lumea suportase ororile unui razboi la scara planetara,pierderile materiale si umane fiind incontestabil mai mari decat cu prilejul precedentului razboi. Relatiile internationale se aflau intr-un moment de impas astfel ca s-a incercat pentru a doua oara disciplinarea unei realitati potrivit unor criterii oarecum depasite ( viabile). Cel de-al doilea razboi mondial va contribui in mod decisiv pe de o parte la cresterea rolului statelor mici si mijlocii in relatiile internationale ( la democratizarea) insa sistemul in cauza va suporta transformari substantiale aflate sub semnul bipolaritatii in relatiile internationale. 4: Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial va readuce in discutie o serie de probleme ( conflicte de interese ) ce izbucnesc intre CEI TREI MARI Pe fondul unor intelegeri personale si absolute arbitrare anterioare ( conventia de la MOSCOVA in septembrie 1944 dintre STALIN si CHURCILL si conferinta de la YALTA dintre cei trei mari s-a ajuns la situatia in care anglo-americanii pe de o parte si Uniunea Sovietica pe de alta parte isi vor stabili si delimita sferele de influenta in Europa si in lume. Impartirea lumii in sfere de influenta nu va reprezenta un impediment in relatiile internationale . Izbucnirea razboiului rece pe criterii ideologice pentru prima data in istorie a facut ca intreaga lume civilizata sa fie angrenata in acest conflict. Cu toate acestea lozinca de deviza comunista CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA va functiona din plin si in relatiile diplomatice astfel momentul afirmarii miscarii de realizare initiata de o parte din statele lumii ce nu doreau sa participe la conflict. Debutul razboiului rece este considerat in mod unanim odata cu discursul fostului premier britanic WINSTON CHURCILL tinut in S.U.A. in 1946 la academia militara ,discurs care desi neoficial a adus in discutii problema impartirii Europei in sfera de influenta si mai grav a sovietizarii Europei centrale si de rasarit cu sprijinul armatei rosii si in ciuda obtiunilor populatiei . Sintagma de razboi rece in relatiile internationale are in vedere o perioada extreme de tensionata in decursul careia si aliatii sai (NATO) si UNIUNEA SOVIETICA si satelitii sai (comunisti) tratatul de la VARSOVIA isi vor disputa intaietatea in principal ideologic politic militar,economic si cultural.

22

17 Desi au avut numeroase perioade fierbinti,sau razboaiele din COREEA si VIETNAM, totusi sub imperiul escaladarii unei curse a inarmarilor fara precedent nici una dintre superputeri nu si-a permis initierea unui conflict direct contra adversarului constientizand de riscurile la care s-ar expune . Intr-un astfel de conflict nu ar fi existat invingatori s-au invinsi astfel ca necesitatea comunicarii in cei 2 lideri a fost evidenta ajungandu-se chiar la intalniri speciale ce au marcat evolutia relatiilor internationale. INTRODUCERE IN RELAlII INTERNAlIONALE RelaNiile internaNionale reprezinta un domeniu pe cat de contemporan pe atat de vechi, deoarece preocupari in reglementarea favorabila a raporturilor dintre state, naNiuni sau popoare exista inca de la inceputurile istoriei. RelaNiile internaNionale, asa cum sunt cunoscute, sub forma actuala au suferit un indelungat proces de transformari succesive care au contribuit atat la reglementarea relaNiilor economice, sociale si culturale cat mai ales la reglementarea relaNiilor politice si militare. Razboiul in istoria relaNiilor internaNionale a reprezentat si, probabil ca o va mai face multa vreme, o modalitate prin care naNiunile urmaresc sa-si conserve interesele. Istoria relaNiilor internaNionale a evoluat in paralel cu evoluNia statelor si a popoarelor si pe masura ce gradul de culturasi civilizaNie al unui popor era tot mai ridicat, raporturile cu terNe state sau popoare imbraca o forma mai birocratizata. Daca la inceputuri in cadrul relaNiilor internaNionale erau frecvente juramintele, casatoriile matrimoniale, apelurile la divinitate, ulterior relaNiile internaNionale se bazeaza din ce in ce mai mult pe tratate, la inceput bilaterale si care imbraca forma unor contracte cu drepturi si obligaNii de ambele parNi, clar stipulate. 23

In societatea contemporana relaNiile internaNionale se bazeaza pe o forma mult evoluata in cadrul careia naNiunile isi pot pastra interesele prin recunoasterea lor si de catre terNele parNi semnatare ale tratatului . Incepand cu sec.XX, relaNiile internaNionale au cunoscut o mondializare deoarece orice eveniment major petrecut intr-o anumita regiune a globului avea implicaNii mai mult sau mai puNin directe pe intreg globul ( marea criza economica 1929-1933, cele doua razboaie mondiale, prabusirea comunismului in Europa Centralasi de Rasarit).

24

18 TEORIILE PRIVIND NAlIUNILE IN RELAlIILE INTERNAlIONALE Incepand cu sec.XIX si continuand cu sec. XX naNionalismul se raspandeste peste tot in lume ameninNand sa dezintegreze unele state sisa contopeasca altele in asa zisele statele -naNiuni noi. Termenul de naNionalism a fost folosit in aceasta privinNa deseori in mod vag iar inNelegerea acestei forme de mobilizare politica este afectata tocmai de lipsa de interes faNa de naNionalism in cadrul relaNiilor internaNionale. Astazi diferenNa dintre razboiul intre state, pe de o parte, sirazboiul din interiorul statelor, este mai puNin evidenta deoarece cetaNeanul simplu este la fel de afectat in indeplinirea drepturilor sale in ambele situaNii, altfel spus in contextul actual de estompare a suveranitaNii naNionale cetaNenii statelor europene se simt mai bine sub umbrela U.E. decat cea a statelor lor naNionale propriu-zise. Acest fapt este real si adevarat pentru o mica parte a locuitorilor Europei, insa aceasta direcNie este sigurasi certa nemaifiind vorba decat de o chestiune de timp pana cand aceasta minoritate sa poata deveni majoritate. Una din cele mai mari probleme ale sec. XX este reprezentata de posibilitatea prin care se poate ajunge la o reconciliere a principiului suveranitaNii care protejeaza distribuNia teritoriala sau mai corect spus status-quo-ul politic, economic si social. 25

Din multe puncte de vedere relaNiile internaNionale capata o forma noua deoarece in cadrul raporturilor bilaterale dintre state in situaNiile de criza,razboiul este eliminat ca forma de soluNionare a diferendului, opinia publica internaNionalasi mai ales ceilalNi actori ai relaNiilor internaNionale au dreptul sa ceara parNilor sa se aseze la negocieri. RELAlIILE INTERNAlIONALE PERSPECTIVA DE ANSAMBLU ASUPRA ACESTORA In ceea ce privesc relaNiile internaNionale putem aminti faptul ca in societatea contemporana acestea au atins un stadiu de dezvoltare fara precedent, o contribuNie importanta avand-o faptul ca in prezent, dinamica

26

19 rapoartelor interstatale se situeaza la un nivel ridicat. In trecut, din motive atat din motive obiective dar si subiective, legaturile comerciale, economice, politice, militare erau susceptibile de o abordare puNin diferita avandu-se in vedere nivelul de dezvoltare social, politic al unor teritorii, necunoasterea suficienta a intregii lumi locuite si nu in ultimul rand imposibilitatea de a parcurge distanNe relative intr-un timp util. Conservatorismul diferitelor societaNi va reprezenta pentru multe state o modalitate eficienta de a-si menNine in timp cultura si civilizaNia neatinsedar exportulacesteia realizandu-se in timp. In prezent, globalizarea reprezinta un veritabil antidot al conservatorismului, imobilismului si izolaNionalismului diferitele regiuni culturale ale lumiisuportand influenNe culturale, sociale, economice prin intermediul relaNiilor, rapoartelor internaNionale. In ceea ce priveste teoria relaNiilor internaNionale au existat suficiente abordari ce au reliefat aspecte mai mult sau mai puNin importante in tratarea acestora in cadrul unei discipline independente. Fie ca vorbea de neoliberalism sau neorealism, critica relaNiilor internaNionale poate fi realizata din perspective diferite, ceea ce nu este mai puNin valoros, deoarece contactul dintre doua state naNiuni sau culturi are efecte vizibil diferite pentru fiecare in parte. Din punct de vedere politic apariNia conceptului de stat naNiune si generalizarea lui are o deosebita importanNa pentru relaNiile internaNionale intrucat fara existenNa unui stat naNional nu am putea justifica existenNa rapoartelor internaNionale. Conceptul de stat-naNiune, controversat si uneori considerat ambiguu, duce la identificarea relaNiilor internaNionale drept disciplina academica chiar 27

daca unii critici ai acestei noNiuni pun sub semnul intrebarii si statul naNiune si relaNiile internaNionale. In multe privinNe statele naNiuni au constituit pentru anumite perioade de timp elemente ce au franat relaNiile internaNionale din motive subiective care au la baza abordarea specifica, motivele politice si culturale. Astazi, este aproape imposibil ca o naNiune sa se izoleze din punct de vedere cultural, economic, social sau politic in cadrul comuniunii naNionale. InterdependenNa acestor rapoarte internaNionale este atat de mare incat orice astfel de decizie luata de anumiNi factori de raspundere politica este considerata drept un esec. In perioada razboiului rece abordarile privind relaNiile internaNionale au fost susceptibile in anumite cazuri de dorinNa unor state de a justifica rapoartele de prietenieprin prisma ideologiei politice. Razboiul rece reprezenta pentru toNi cei ce studiau relaNiile internaNionale o modalitate eficienta de a explica si de a interpreta acest fenomen punandu-l in antiteza

28

20 cu personajul de dinainte. Cercetatorii au atras atenNia asupra faptului ca politica devine transnaNionala afectandstate naNiuni, iar atitudinea faNa de stat si statul propriu-zis capata o abordare noua. Odata cu sfarsirea razboiului rece asistam la un paradox vis-a-vis de relaNiile internaNionale realizate intre un naNionalism revigorat de abandonarea unui anumit tip de ideologie; de existenNa unui internaNionalism in dezvoltare, UE poate reprezenta o expresie politica a acestor abordari diferite cel puNin pentru prezent, deoarece aceasta urmareste folosirea aspectelor pozitive derivate atat din culturile si tradiNiile specifice fiecarui stat cat si din efectele pozitive ale dinamicii. INSTITUlII POLITICE SPECIFICE RELAlIILOR INTERNAlIONALE Incercarile de reglementare a rapoartelor interstatale sau regasit in toate timpurile si epocile istorice cu realizari si progrese evidente. Istoria Egiptului antic aminteste de contractele pe care diversi faraoni le incheiau cu alte state si care conform timpului lor erau intarite prin legamant si puse sub protecNia divinitaNii. Ceva mai tarziu atat grecii cat si romanii vor avea o abordare noua oarecum exclusiva vis-a-vis de relaNiile diplomatice dintre statele ce se urmareau a fi reglementate la fel de judicios ca si rapoartele sociale si politice din interiorul statelor proprii. Elementul pozitiv adus de precizarile specificate in mod riguros in contract, pe care ambele parNi si le asumau si care dadeau posibilitatea anularii tratatelor in condiNiile in care una din parNi nu le-ar fi respectat. ConstienNi de superioritatea lor culturala ce a conferit antichitaNii grecoromane un statut atat de invidiat de celelalte popoare, toNi ceilalNi ce nu erau familiarizaNi cu limba, obiceiurile si tradiNiile grecesti sau romane erau consideraNi barbari, termen ce arata inferioritatea atat faNa de greci cat si faNa de romani. 29

Atat de puternic era inradacinata aceasta opinie in perioada romana, inat statul roman pe intreaga sa durata nu a recunoscut nicicand un drept celorlalte state si popoare de a incheia tratate, crezand cu tarie in misiunea lor civilizatoare de pe pamant.

30

21 Chiar si in perioada slaba din punct de vedere militar si politic romanii nu au inventat norme de drept care sa le permita celorlalte state dreptul sa fie reprezentate ca entitaNi politice in relaNiile internaNionale. Pentru a corecta aceasta eroare in materie de drept internaNional romanii vor trece la o ficNiune juridica acordand temporar si in anumite situaNii valoare unor tratate incheiate cu alte state. NEOREALISM SI NEOLIBERALISM IN RELAlIILE INTERNAlIONALE Analiza contemporana efectuata de teoreticienii relaNiilor internaNionale s-a concretizat in ultimele decenii in cresterea spectaculoasa a numarului si diversitaNii punctelor de vedere exprimate, fapt ce presupune accentuarea preocuparilor in cadru organizat vizavi de acest domeniu. Neorealismul si neoliberalismul in relaNiile internaNionale sunt abordari mai mult sau mai puNin conservatoare, care au in vedere explicarea si inNelegerea comportamentului statelor si subiecNilor nonstatali ( ONU, UE ) in sistemul global internaNional. Din acest punct de vedere, concentrarea pe interesele statelor -naNiuni, dar si asupra intereselor trans naNionale reprezentand o modalitate eficienta de a inNelege limbajul diplomatic, chiar daca progresul cult si tehnologic a condus la pierderea monopolului statelor in ceea ce priveste relaNiile internaNionale. In prezent posibilitaNile de comunicare dintre regiuni diferite sunt diverse, astfel ca putem vorbi din ce in ce mai mult de faptul ca statele 31

naNionale si interesele lor sunt din ce in ce mai puNin reprezentate in cadrul raporturilor diplomatice si nu numai. Actualele preocupari (realismul ) reprezinta o teorie simpla de luare a deciziilor faNa de evenimentele petrecute in sistemul internaNional si politica externa. Conform acestei teorii strategia statului naNiune urmareste in mod esenNial atingerea intereselor in cel mai inalt grad si se baza pe 3 motive principale: -obNinerea si menNinerea securitaNii statului -atingerea intereselor economice ale unei anumite parNi din populaNie -intarirea prestigiului statului respectiv pe plan internaNional

32

22 Realismul de tip tradiNional preciza ca existenNa condiNiei de anarhie internaNionala ( lipsa unui guvern mondial capabil sa reglementeze raporturile dintre state lumii) este condiNia/cauza esenNiala ce determina liderii politici sa puna pe prim plan in politica externa adoptarea unei strategii ( ,, real politic ) care sa identifice obiectivele minime si esenNiale ce trebuiesc parcurse. In ce privesc relaNiile dintre statele lumii ( economice, politice, sociale, culturale ), ele pot fi cordiale sau nu si au la baza argumentul potrivit caruia convergenNa intereselor naNionale reprezinta motivul principal in apropierea statelor, iar dusmania si conflictul reprezinta o consecinNa a divergenNei de interese dintre statele respective. In ceea ce priveste neorelismul si neoliberalismul ca teorii moderne, se poate spune ca din perspective relaNiilor diplomatice comportamentul statului naNiune este mai usor de urmarit in cadrul sistemului internaNional actual intrucat abordarea e usor flexibila faNa de realismul tradiNional. In prezent, nevoia de securitate a statelor naNionale tinde sa nu mai constituie o prioritate esenNiala a acestora sau cel puNin sa nu mai reprezinte argumentul supreme deoarece noile relaNii internaNionale nu mai pot fi explicate prin sintagma de ,, anarhie internaNionala. RelaNiile diplomatice dintre state ( economice, culturale ) urmaresc acum drept principal obiectiv atingerea intereselor unui segment cat mai mare de populaNie si in final ale cetaNianului. Teama de izbucnire a unui eventual conflict e mult diminuata 33

in perioada contemporana, relaNiile internaNionale fiind reglementate de un organism reprezentativ pentru toate statele lumii ( ONU ) ce are drept principal scop tocmai armonizarea intereselor naNionale dintre state si evitarea pe cat posibil a conflictului. In aceesi ordine de idei se pot stabili legaturi de orice natura intre statele lumii in funcNie de interesele specifice ale acestora fara a se urmari in nici un fel impiedicarea comunicarii dintre state. Neoliberalismul presupune mai mult o abordare pozitiva in sensul ca in domeniul relaNiilor internaNionale trebuie identificate toate oportunitaNile si mai cu seama toate statele care au interese convergente la un moment dat. In societatea contemporana exista limite in ceea ce priveste abordarea teoriei relaNiilor internaNionale din perspectiva neorealistasi neoliberalista. AdepNii acestei abordari sunt in general acuzaNica scopul acestor teorii este doar justificarea unei structuri de putere existenta, in subestimarea importanNei discursului politic si in aceste considerente ele nu pot fi absolutizate.

34

23 Ca si in cazul realismului de tip tradiNional noile teorii nu ofera un spaNiu prea larg de manevra in cadrul alianNelor politice si militare pentru partenerii de rang secundar. In cazul teoriilor privind balanNa puterii, statele urmaresc de cele mai multe ori ca in cadrul unor astfel de structuri de alianNa un principal obiectiv e dat de evitarea preponderenNei puterii urmarite de terNe state. De cautat semnificatia urmatorilor termeni : 1. Stiinta politicului (politologia) 2. Regim politic 3. Democratie 4. Oligarhie 5. Monarhie 6. Tiranie 7. Absolutism 8. Om politic 9. Politician 10.Politica 11.Polis 12.Republica 13.Constitutie 14.Guvernare mixta 15.Drept natural 16.Suveranitate 17.Guvernare 18.Institutii politice 19.Partid politic 20.Separatia puterilor in stat 21.Puterea legislativa 22.Puterea executiva 23.Puterea judecatoreasca 24.Drept de vot 25.Votul uninominal 26.Parlament

35

24 27.Stat de drept 28.Doctrina politica 29.Ideologie 30.Electorat 31.Relatii internationale 32.Diplomatie 33.Integrare europeana 34.Tratat politic 35.Globalizare 36.Statul natiune 37.Federalism 38.International 39.Razboiul rece (din perspectiva relatiilor internationale) 40.Politica externa 41.Realism 42.Neoliberalism

36

25

37

38