Monografia comunei

Unirea

P R O F E S OR Student:
:
Nastase M. Decu Elena
-Iuliana
An 2; Grupa
1
 1) Asezare
Unirea (în trecut, Șocariciu) este o comună în județul Călărași,
Muntenia, România, formată din satele Oltina și Unirea (reședința).
Comuna se află în estul județului, pe malul stâng al Dunării și pe
malurile brațului Borcea, la limita cu județul Constanța. Este traversată de
șoseaua națională DN3B, care leagă Călărași de Fetești.
Coordonatele geografice ale comunei Unirea sunt: 44°20’ latitudine
N si27°30’ latitudine NE ceea ce o situează in SE tarii! In Campia
Baraganului de sud si Balta Ialomitei.
 2) Demografie

Conform recensă mâ ntului efectuat în 2011,

populația comunei Unirea se ridică la 2.636 de locuitori,
în scă dere față de recensă mâ ntul anterior din 2002,
câ nd se înregistraseră 2.993 de locuitori. Majoritatea
locuitorilor sunt româ ni (94,84%). Pentru 5,05% din
populație, apartenența etnică nu este cunoscută . Din
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (93,44%).Pentru 5,05% din populație,
nu este cunoscută apartenența confesională .
3) Politica si administratie
Comuna Unirea este administrată de un primar și un consiliu local
compus din 11 consilieri. Primarul, Ciprian-Andrei Olteanu, de la Partidul
Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile
locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
- Partidul National Liberal: 6 consilieri;
- Partidul Social Democrat: 5 consilieri.
În comuna funcționează :
- doua scoli mixte;
Scoala generala I-IV
Scoala genarala V-VIII
- o biserica;
- un azil de batrani;
- un camin cultural;
o sectie de Politie;
- un cabinet medical al Dr. Fat Diana Florina, Medic Specialist Medicina
de Familie;
Soseaua principala traverseaza Comuna Oltina si o imparte in doua.
 4) Istorie
La sfâ rșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele
de Ș ocariciu, fă cea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și
era formată din satele Ș ocariciu și Oltina, cu 2054 de locuitori.
În comună funcționau două biserici și două școli mixte. Anuarul
Socec din 1950 consemnează comuna în plasa Fetești a
aceluiași județ, avâ nd aceeași alcă tuire și 3211 locuitori.
În 1950, comuna Ș ocariciu a trecut în administrarea
raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din
regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În
1964, numele comunei și al satului ei de reședință a fost
schimbat în Unirea. Comuna Unirea a revenit în 1968 la județul
Ialomița, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă
regională a dus la transferarea comunei la județul Că lă rași.
5) Monument istoric
 6) Traditii
OBICEIURI FAMILIALE

-asistarea la nastere unui copil/copii a unei moase;

- prima baie a fatului unde se punea in apa diverse lucruri cu
semnificatii simbolice;
- pregatirea de catre moasa a ,,turtei de ursitori’’ (in ultimul
timp, cand marea majoritate a nasterilor au loc in spitale, momentul
ursitoarelor este inlocuit cu un obicei ce se practica la "luatul motului",
cand copilul este pus sa aleaga de pe un platou unde i se aseaza mai
multe obiecte si in functie de obiectul ales (carte, bani, aur, paine,
foarfece, cleste, s.a.) se preconizeaza care ar fi viitorul profesional al
copilului;
- botezul care se realiza, de regula dupa sase saptamani, atunci
cand lauza avea dreptul sa iasa in lume. Apoi cumetriile de rigoare, de
sarbatori religioase cand finii merg la nasi cu ploconul.
 Obiceiurile legate de casatorie

- mergerea baiatului in petit la parintii alesei

inimii;
- stabilirea nuntii;
- ceremonia propriu-zisa;
- petrecerea si obiceiurile aferente;
- masa si darurile;
- inlaturatul voalului si floarea miresei, aceasta
fiind legata cu o basma, ceea ce simboliza intrarea ei in
randul femeilor.
 Obiceiurile legate de deces

- ultima impartasanie;
- pregatirea mortului (imbaiat si imbracat);
- noaptea de priveghi;
- ritualui bocetului;
- drumul spre cimitir ;
- inmormantarea;
- masa de pomenire.
In secventele sale esentiale, ritualul inmormantarii a
ramas nealterat pana astazi, fiind singurul domeniu al
traditiilor populare in care modernismul n-a patruns decat
foarte putin (exemplu - inmormantarea cu muzica de
fanfara).
 OBICEIURI CALENDARISTICE
- colindatul in perioada sarbatorilor de iarna;
- Boboteaza si Iordanul;
- Spalatul vaselor, Iertaciunea, Urlalia, Cucii,
Jujaul, Descantatul pomilor ;
- duminica Floriilor;
- Rusaliile ;
- Dragaica;
- obiceiul papaudelor;
- obiceiul scaloianului.
 7) Gospodaria
Ca suprafata, in general, o gospodarie are intre
1000-2000 mp, in functie de tipul asezarii.
Structurile cele mai regasite sunt casele, cu
celelalte acareturi (magazii, soproane, saivane si
grajduri pentru animale, cosare, porumbare etc.) care in
trecut erau facute din chirpici si paianta. Treptat, mai
ales in ultimii ani, incepe sa se utilizeze ca material de
constructii in lumea satelor calarasene caramida si
B.C.A.
In gospodarii se mai afla si o zone libera,
numita ,,batatura’’, precut si gradini cu flori si/sau
legume, precum si pomi si/sau copaci.
 8)Floră
Fitogeografic, teritoriul comunei Unirea și al împrejurimilor
sale este situat la contactul a două subzone de vegetație naturală :
stepă și baltă . În această situație, vegetația spontană este variată și
bogată în exemplare.
Fitogeografic, teritoriul comunei Unirea și al împrejurimilor
sale este situat la contactul a două subzone de vegetație naturală :
stepă și baltă . În această situație, vegetația spontană este variată și
bogată în exemplare.
Pajiștile naturale se pot identifica prin prezența urmă toarelor
specii: pirul (Agropyrum cristatum), jaleșul (Salvia nemorosa), iarba
șarpelui (Echium vulgare), firuța (Poa trivialis). Sunt frecvente și
gramineele din genul Brmus și Setaria. Caracterul stepic al acestor
pajiști este evidențiat și de prezența speciilor de Andropogon
ischaemuum și Eringium campestre, care invadează pă șunile de pe
izlazurile comunale.
 Vegetația forestieră este reprezentată de resturi ale fostelor pă duri, care
ocupaseră suprafețe importante în împrejmuirile Călărașiului, specii ca stejarul
brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul,
mărul și părul pă dureț, etc. Prin plantații s-a introdus salcâmul (Robinia
pseudacacia) care reprezintă o bază meliferă importantă, motiv pentru care se
cultivă din ce în ce mai mult și în gospodăriile populației.
Subzona de baltă este mai deosebită geobotanic, fiind formată din specii
mezofile, higrofile, halofile și de nisipuri. Aceste asociații vegetale își datorează
existența condițiilor locale create de prezența apelor curgătoare, lacurilor, bă lților și
dunelor de nisip de-a lungul văii brațului Borcea. Pădurile sunt formate din specii
reprezentative precum salcia (Salix alba), plopul (Populus alba), frasinul (Fraxinus
excelsior). Prin aspectul lor pitoresc, atrag la odihnă și agrement oamenii din
municipiu și din localitățile învecinate. În zăvoaiele de plopi și salcie vegetează
natural și câteva specii de liane și viță să lbatică (Vitis silvestris), precum și cătina
roșie (Tamarix galica) dezvoltată îndeosebi pe solurile nisipoase și să răturoase. Tot
aici întâlnim tufișuri de mure și zmeură.

Vegetația de mlaștină și cea acvatică din lacuri și bălți este reprezentată prin stuf
(Carex acutiformic, Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria sagittifolia), vâscul de apă
(Myriophyllum spicatum) și, mai rar, nuferi albi (Nymphaea alba) și galbeni
(Nuphar laleum). În luncă mai cresc și alte specii ierboase ca: feriga de baltă,
volbura de baltă, piciorul cocoșului, izma de baltă, țelina sălbatică, etc. În apă puțin
adâ ncă de la marginea lacurilor și bălților se întâlnește o specie de algă , numită
mătasea broaștei (Spirogyra).
 8)Faună
Fauna comunei Unirea și împrejurimilor sale este variată , clasificâ ndu-se în 3 categorii:

Fauna de stepă și pă dure

Deși stepele propriu-zise ale zonei au dispă rut, fauna caracteristică acesteia s-a refugiat că tre
zonele împă durite constituind astă zi un tot unitar. Speciile reprezentative sînt: 1) roză toarele, dintre
care amintim: popâ ndă ul (Citellus citelius), că țelul pă mâ ntului (Spalax leucodon), iepurele de câ mp
(Lepus europaeus); 2) carnivorele sunt reprezentate de: vulpea comună (Vulpes vulpes), viezurele
(Moles moles) și, foarte rar, lupul (Canis lupus), dihorul de stepă și dihorul comun; 3) pă să rile
indigene și migratoare. Caracteristică Bă ră ganului este dropia (Otis tarda), foarte rară și declarată
monument al naturii, prepelița (Coturnix coturnix), potâ rnichea (Perdix perdix), care au un areal mai
mare de ră spâ ndire și un efectiv mai mare, graurii comuni și purpurii (oaspeți de vară ). Dintre
pă să rile câ ntă toare, în stepă tră iesc fluierarii (Tringa totanus), prigoriile (Merops apiaster),
dumbrăvencile albastre (Caracias garrulus) și cunoscuta ciocâ rlie de Bă ră gan (Melano sarypha
calandra) 4) reptilele, reprezentate de șopâ rlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii aparținînd
genului Caluber.

În ultimii ani a început acțiunea de colonizare a fazanului în pă durile din apropierea municipiului,
multe exemplare din specia Fasianus colchycus fiind că utate pentru penajul lor cu un colorit aparte.

Fauna acvatică
Studiile de specialitate amintesc existența în zonă a numeroase specii de animale și pă să ri legate,
prin modul lor de viață , de existența apelor, pe ale că ror maluri tră iesc vidra (Lutra lutra), nurca
(Lutreola lutreola), foarte apreciate pentru blana lor valoroasa. De asemenea în lunci și zăvoaie se mai
întîlnesc iepuri, vulpi, dihori și porcul mistreț (Sus scrofa), acesta din urmă avind efective in continuă
creștere.
 9)Atractii turistice
Paradisul verde
 Este un local asezat pe malul bratului Borcea. Aici
turistii se pot bucura de mese specifice zonei, gratare in aer
liber si relazare intr-un spatiu verde de vis.