UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

Modă și vestimentație în societățile europene secolul al XIX-lea

Politică și societate în Europa modernă

Student: Țurcanu Adrian

Profesor: Laurențiu Vlad

București
2023

1
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….3

Modă în timpul Revoluției Franceze…………………………………………………………....4

Epoca neoclasică (1800-1825) …………………………………………………………..............4

Istoria costumului (1850-1910) – epoca crinolinei……………………………………………..6

Îmbrăcăminte la începutul secolului……………………………………………………………6

Europa secolului al XIX-lea - o oglindă a vremurilor la modă……………………………….7

Bibliografie………………………………………………………………………………….......10

2
 Introducere

Moda e o stare. O măsurătoare socială şi economică a unor pături ale populaţiei. Moda
trăieşte, e vie ca şi limba vorbită. Se transformă în aceiaşi direcţie cu gusturile şi prefacerile
ce-au loc în viaţa oamenilor, fie dintr-o ţară, fie de pe un întreg continent 1. Secolul al
nouăsprezecelea a devenit pentru lumea modei o nouă rundă, o nouă eră, cea a frumuseții și
feminității. Treptat, reprezentanții societății înalte au început să se răcească la echipamente
complexe, preferând haine și rochii democratice. În multe privințe, alegerea lor a fost influențată
de industrializare. Societatea a devenit mai dinamică, ceea ce a făcut necesară simplificarea
costumelor de sex masculin și feminin2.
Secolul al XIX-lea a debutat cu un peisaj vestimentar care se schimba dramatic și rapid față de
stilurile din generația anterioară. În anii 1789-1825 se pot distinge mai multe perioade. 1789-
1799 a fost perioada Marii Revoluții Franceze, când în Europa au avut loc schimbări rapide. A
doua perioadă este 1800-1815, perioada Imperiului francez, epoca neoclasicismului. 1815-1825
reprezintă perioada târzie a neoclasicismului, care s-a transformat treptat în stilul romantism.
Desigur, moda și îmbrăcămintea sunt direct legate de unele evenimente istorice. Și hainele din
prima jumătate a secolului al XIX-lea arată această dependență. La urma urmelor, secolul al
XIX-lea este timpul revoluțiilor constante, timpul răsturnării regimului imperial, timpul creării
republicilor și proletariatelor și timpul activității organizațiilor feministe. Este firesc ca moda sa
se schimbe aproape constant.

1
George Popescu, Modă în veacul al XIX-lea, publicat 08 septembrie 2015, 14:18, https://www.romania-
actualitati.ro/emisiuni/istorica/moda-in-veacul-al-xix-lea-id74849.html, accesat 09.01.2023.
2
ÎMBRĂCĂMINTE DIN SECOLUL AL XIX-LEA: FEMEI ȘI BĂRBAȚI - FOTOGRAFIE ȘI DESCRIERE,
HTTPS://RO.RUARRIJOSEPH.COM/MODA/70941-ODEZHDA-19-VEKA-ZHENSKAYA-I-MUZHSKAYA-FOTO-I-
OPISANIE.HTML, accesat 09.01.2023.

3
Modă în timpul Revoluției Franceze

Îmbrăcămintea în această perioadă a suferit schimbări semnificative. La sfârșitul secolului al

XVIII-lea, rochiile femeilor s-au schimbat brusc, trecând de la rochii somptuoase și luxoase la
haine înguste, subțiri, aproape transparente. Schimbările sociale s-au reflectat în schimbările de
îmbrăcăminte. La începutul anilor 1790, femeile aveau un stil "englezesc", care amintea de moda
masculină și care sugera crearea unei monarhii constituționale după modelul englezesc. În timpul
Terorii din 1792, erau la modă rochiile simple și închise la culoare. Apoi, în perioada
Directoratului, moda franceză a dat din nou frâu liber imaginației. Influențate de scrierile lui
Rousseau, au apărut moda "greacă", "romană", "sălbatică" și "tahitiană".
Stilul pseudo-grecesc s-a dovedit a fi cel mai popular și, până la sfârșitul anilor 1790, a fost
adoptat în toată Europa. Costumele bărbătești din această perioadă au devenit, de asemenea, mai
înguste, au început să se îndepărteze de moda feminină, pierzând aproape toate elementele
decorative, dantela, culorile strălucitoare - toate aceste detalii au început să fie percepute ca fiind
"iraționale" și inerente doar femeilor. Această schimbare a transformat încet, dar sigur,
îmbrăcămintea bărbaților într-o uniformă neagră monotonă până la mijlocul secolului al XIX-lea.
Printre alte schimbări notabile se numără moda pantalonilor lungi, purtați anterior doar de
marinari și proletari, peruci și pudră de păr au trecut de modă, iar corsetele au ieșit din moda
feminină (pentru o scurtă perioadă de timp).

Epoca neoclasică (1800-1825)

Poate ca o reacție postrevoluționară și din cauza limitării influenței femeilor în politică (și din
cauza scrierilor filosofului german Schopenhauer, care credea că bărbații trebuie să fie raționali
și femeile emoționale), diferența dintre îmbrăcămintea pentru bărbați și cea pentru femei a
devenit maximă. Rochiile femeilor din epoca neoclasică au devenit din ce în ce mai romantice, în
timp ce costumele bărbaților au devenit din ce în ce mai utilitare.
Rochiile femeilor erau confecționate din muselină ușoară, cu talie înaltă și mâneci mici și
bufante. Împreună cu ele se purtau coafuri pseudo-grecești. Astfel de ținute pot fi văzute pe
surorile lui Napoleon în tabloul care înfățișează încoronarea acestuia.
Odată cu trecerea timpului, liniile simple și discrete ale acestor rochii au fost completate cu
detalii decorative, cum ar fi bufantele, au apărut fuste care dădeau volum părții inferioare a
rochiilor, iar talia a devenit mai joasă și mai îngustă datorită revenirii corsetelor. Până în 1825 nu
mai rămăsese nimic din modelul grecesc în modă.

4
 Îmbrăcămintea pentru bărbați era, de asemenea, pe un curs constant spre o monotonie
plictisitoare. Deși revistele de modă prezentau excese elegante, bărbații, pe care toată lumea îi
admiră, au rămas la un stil simplu. De exemplu, George Brammel, creatorul de modă în Marea
Britanie, purta exclusiv costume negre cu cămăși albe - un contrast puternic cu moda din
secolele trecute. Pantalonii strâmți au trecut de la a fi o noutate la modă la îmbrăcămintea de zi
cu zi a bărbaților din clasa superioară.
Distincția dintre sexe a atins cote absurde în modă în această perioadă. Bărbații purtau haine
negre, înguste, care semănau cu coșurile de fum ale fabricilor care se dezvoltaseră în timpul
Revoluției Industriale (comparația a apărut în acei ani). Între timp, rochiile pentru femei au
continuat să se umfle cu ornamente și jupoane, devenind un fel de tort de nuntă.
Atât hainele pentru bărbați, cât și cele pentru femei au devenit mai complexe în ceea ce privește
croiala, datorită invenției mașinii de cusut, răspândirii cărților de tipare și noilor principii de
croială. Construcția costumelor bărbătești, deși simplă în aparență, a devenit mult mai complexă,
cu căptușeli și o structură complexă pentru a facilita mișcarea și a se adapta la conturul corpului
uman.
Elias Howe, inventatorul primei mașini de cusut care a intrat în producția de masă, a demonstrat
avantajul invenției sale prin organizarea unei competiții între zece cusătorese și un om la mașină.
Mașina de cusut a câștigat cu ușurință. Cu toate acestea, poziția economică a lucrătoarelor din
industria confecțiilor s-a înrăutățit, deoarece cu noile instrumente se putea produce mai mult și
mai bine și era nevoie de mai puțini muncitori. Industrializarea a însemnat că forța de muncă și
producția au devenit mai ieftine. A început o concurență puternică între producătorii de
îmbrăcăminte, iar diverse detalii, volane și pliuri au fost folosite ca avantaj competitiv. Astfel,
hainele femeilor au devenit din ce în ce mai ornamentate.
Un alt rezultat al acestei evoluții a fost că îmbrăcămintea oamenilor săraci, a devenit mai bună,
vechile zdrențe au fost înlocuite cu haine ieftine produse în masă. Clasa de mijloc, de asemenea,
și-a putut permite ceva mai mult decât simple haine noi și a devenit, de asemenea, un
consumator activ de modă.
Rochiile la modă ale femeilor au devenit din ce în ce mai elaborate și mai nepractice în anii
1830 și 1840. Volumul sporit al fustelor, susținut de crinoline (apoi de jupoane din păr de cal) și
de fuste, a făcut ca hainele să fie mai grele și mișcarea mai dificilă. Corsetele strâmte strângeau
talia, dar, spre deosebire de secolele anterioare, nu susțineau spatele.
Aceasta a fost epoca eroinelor suferinde ale surorilor Brontë (ca să nu mai vorbim de suferințele
surorilor Brontë însele). Femeile se simțeau atât de inconfortabil și de restricționate în rochii și în
societate, încât în această perioadă femeile au început să se adune și să vorbească despre dreptul
lor la vot, despre nevoia de reformă vestimentară, despre dreptul la educație și la profesie.
5
Istoria costumului (1850-1910) - epoca crinolinei

Sufrageta și reformatoarea americană Amelia Bloomer a propus o nouă versiune de

îmbrăcăminte pentru femei în anii 1850. Era un ansamblu foarte modest, format dintr-o fustă
până la genunchi, purtată peste pantaloni modești în stil turcesc. Ne putem imagina cât de mult
restricționa moda de la jumătatea secolului al XIX-lea femeile occidentale dacă costumul
musulman conservator părea a fi un model de libertate.
Desigur, foarte puține femei s-au aventurat să poarte costumul Bloomer, dar pe parcursul celei
de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea s-au făcut încercări periodice de a reforma
îmbrăcămintea feminină, exercitând o influență tot mai mare asupra modei.
O oarecare ușurare a fost adusă femeilor de fustele cu cercuri (acestea se mai numeau și
crinoline, deși crinolinele originale erau fuste rigide din păr de cal). Rochiile au devenit mai
ușoare și mai igienice.
Deoarece crinolina putea fi ridicată atunci când se mergea, femeile au început să poarte ceva
asemănător cu niște pantaloni în lenjeria intimă. Primele cercuri erau din fier neîndoielnic și
loveau oamenii în picioare. Bărbații s-au întors împotriva modei feminine, iar în ziare au început
să apară articole și caricaturi care criticau epoca crinolina. Cu toate acestea, femeilor le-au plăcut
noile crinoline și au continuat să le poarte, iar cercurile de fier au fost înlocuite în curând cu
sârmă de oțel, care era mai ușoară și permitea un volum și mai mare. Îmbrăcămintea femeilor din
perioada 1850-1865 a devenit din ce în ce mai voluminoasă pe orizontală. Liniile descendente au
dispărut, femeile din pozele din acele vremuri părând mai încrezătoare. Până în 1866, cercurile
au început să se micșoreze, iar forma ovală a fost păstrată, transformându-se încet într-un garou
până în 1870.
Costumele bărbătești au continuat să evolueze spre monotonie, dar s-au îmbunătățit și din punct
de vedere tehnic. Îmbrăcămintea bărbătească a căpătat treptat o formă în care (cu mici
modificări) a rămas până în prezent, transformând costumul într-o uniformă purtată de bărbați
din toate clasele sociale, doar calitatea variind în funcție de venit.

Îmbrăcăminte la începutul secolului

Rochiile femeilor din anii 1890 au rămas grele și drapate, dar silueta se schimba spre o
clepsidră. Femeile strângeau talia și își făceau șoldurile, sânii și mânecile foarte voluminoase
pentru a accentua contrastul. Pălăriile au început să crească în mărime în anii 1890, o tendință
care a continuat până în 1911.

6
 La sfârșitul secolului al XIX-lea, îmbrăcămintea masculină a devenit mai formală și mai
elegantă în Europa, în timp ce în America, în schimb, au devenit la modă costumele colorate în
stil sportiv.
Americanii din jurul anului 1900, copiind imagini din reclamele "Arrow Shirt Man", purtau
cămăși colorate cu gulere albe rigide și jachete largi. În Europa, în această perioadă, costumele și
cărțile de vizită erau la modă, dar treptat acestea au fost înlocuite de jachete largi și jachete de
dineu.
Cele mai multe dintre rochiile femeilor au fost influențate de sufragete și chiar și femeile care
nu erau în activitate au adoptat moda acestora, imaginea "noii femei". Femeile care încercau să
își construiască o carieră purtau elemente de îmbrăcăminte bărbătească, cum ar fi cămăși,
jachete, gulere și cravate. Moda sănătății și a sportului apărută la începutul secolului a încurajat
femeile să înceapă să facă exerciții fizice și să meargă pe bicicletă, iar îmbrăcămintea s-a
schimbat în consecință. Reforma îmbrăcămintei a fost intens dezbătută la acea vreme și a avut
susținători importanți, cum ar fi Mark Twain.
Îmbrăcămintea a devenit treptat mai confortabilă și estetică, în concordanță cu opiniile epocii.
Perioada 1890-1914 este deseori numită "Belle Époque", "epoca frumoasă".
Îmbrăcămintea femeilor a devenit treptat mai simplă și mai ușoară. La începutul anilor 1900 a
apărut "moda lenjeriei" - rochii ușoare din bumbac alb cu inserții de dantelă transparentă.
După 1908, conturul figurii a devenit mai drept și mai puțin curbat. După 1910, rochiile au
devenit atât de strâmte încât era greu să mergi în ele. Corsetele au fost treptat înlocuite de
lenjerie intimă - gratii, sutiene și așa mai departe.

Europa secolului al XIX-lea - o oglindă a vremurilor la modă

Moda este oglinda timpului. Banal, dar adevărat. Adevărul este că coafura, prezența sau absența
dantelei, lungimea și forma fustelor sau a jachetelor pot defini în mod inconfundabil "epoca", cu
toate tendințele sale politice, filosofice, culturale și de altă natură. Fiecare epocă își creează
propriul ideal estetic al omului, propriile standarde de frumusețe, exprimate în pictură și
arhitectură, dar și în designul costumului (proporții, detalii, materiale, culori, coafuri, machiaj,
accesorii).
Moda este un fel de barometru, un indicator al stilului de viață și al idealurilor. Iar acest
barometru se realizează mai ales în haine. Societatea se "îmbracă" prin schimbarea modului de
gândire. În toate perioadele societății de clasă, costumul a fost un mijloc de exprimare a
apartenenței sociale, un semn de privilegiu al unei clase față de alta. Hainele sunt ambalajul unei
persoane. Există o schimbare sincronă a generațiilor, a stilurilor de viață și a stilurilor de modă.
7
 Cultura acestui secol este caracterizată de stiluri multiple, de lupta dintre direcții diferite. Este o
epocă cu suișuri și coborâșuri, un punct de cotitură în conștiința și cultura umanității; o epocă
care a separat tradițiile epocii clasice de cele ale epocii moderne. În cultură, ideologie și filozofie
se afirma principiul realismului. De la mitologie și viziunea religioasă asupra lumii, societatea a
trecut la o gândire utilitaristă și la câștiguri economice.
Această schimbare s-a reflectat și în ceea ce privește îmbrăcămintea. Secolul a început cu
atracția fabuloasă a culturii grecești și romane, cu costume nerealiste, mai degrabă teatrale, și s-a
încheiat cu pragmatismul. La începutul secolului XX, hainele deveniseră atât de confortabile,
încât era posibil să se poată lucra în ele și să se poată circula rapid. A fost o călătorie de o sută de
ani, o călătorie de la punctul "iluzie" la punctul "realitate". Pe tot parcursul secolului, o tendință
generală persistă: Franța a devenit deschizătorul de tendințe în moda feminină, femininul fiind
perceput ca fiind emoțional, spre deosebire de costumul masculin rațional, al cărui deschizător de
tendințe era Anglia.
În mod mai degrabă convențional, secolul al XIX-lea poate fi împărțit în trei perioade:
- 1800-1825, "Epoca Imperiului".
- 1830-1860 "Epoca romantismului"
- 1870-1900 "Epoca capitalismului".
Creatorii de modă erau adesea politicieni, iar simpatiile politice erau definite prin urmărirea
modei. În Franța, în timpul Primului Imperiu, susținătorii lui Napoleon purtau tricorne, la fel ca
și el. Cei care manifestau sentimente antinapoleoniene au început să poarte joben. Dorința de a
exprima credințele și principiile republicane prin costum a dus la imitarea hainelor grecilor și
romanilor antici. Antichitatea s-a concretizat în rochii de damă cu talie înaltă, fără corset, în
țesături largi de muselină, în pantofi fără tocuri, ca niște sandale, cu legaturi la gambe, brațe
goale și decolteu. Erau la modă coafurile romane cu cercuri în jurul capului și bucle scurte.
Costumul bărbaților - frac cu guler triplu și un triunghi. Încercând să dea un aer șic curții sale,
împăratul Napoleon a ordonat decoratorilor de ceremonii să creeze ținutele de curte. Aceștia s-au
inspirat din exemplele de îmbrăcăminte de la curtea spaniolă din secolele al XVII-lea și al
XVIII-lea pentru a crea costume somptuoase pentru festivitățile de la curte.
Femeile au revenit la rochii de mătase brodate cu aur și argint, cu pene lungi, diademe și coliere
scumpe, dantele largi și gulere stuart, în timp ce bărbații la pantofi spanioli mari, berete înguste
împodobite cu pene, pantaloni până la genunchi (culottes), ciorapi de mătase și pelerine lungi și
largi cu gulerul cusut. A fost cu adevărat "fast imperial".
În mod firesc, moda franceză, reprodusă în revistele de modă, a fost imitată de restul lumii.
Curțile vieneză și cea din Sankt Petersburg au fost ceva mai reținute în adeziunea lor oarbă față
de francezi. După război, portarii germani au decis chiar să dezvolte un costum național ca o
8
contrapondere la "tot ce este francez". Doamnele din Frankfurt și Karlsruhe s-au îmbrăcat cu o
rochie albă simplă, fără bijuterii și o centură de catifea roșie cu broderii zglobii. Această ținută
era, de fapt, foarte departe de îmbrăcămintea germană veche și este considerată un fragment de
identitate națională, mai degrabă de scurtă durată. În Rusia au apărut, de asemenea, elemente
pseudo-rusești. Dar deja în anii 1820 și 1825, Franța a început din nou să dicteze moda
feminină3.

3
Мода XIX века - история развития модной одежды,
https://mobile.studbooks.net/519759/kulturologiya/moda_xix_veka_-_istoriya_razvitiya_modnoy_odezhdy, accesat
10.01.2023

9
Bibliografie

ÎMBRĂCĂMINTE DIN SECOLUL AL XIX-LEA: FEMEI ȘI BĂRBAȚI - FOTOGRAFIE ȘI

DESCRIERE, HTTPS://RO.RUARRIJOSEPH.COM/MODA/70941-ODEZHDA-19-VEKA-ZHENSKAYA-I-
MUZHSKAYA-FOTO-I-OPISANIE.HTML, accesat 09.01.2023.

George Popescu, Modă în veacul al XIX-lea, publicat 08 septembrie 2015, 14:18,

https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/moda-in-veacul-al-xix-lea-id74849.html,
accesat 09.01.2023.

Мода XIX века - история развития модной одежды,

https://mobile.studbooks.net/519759/kulturologiya/moda_xix_veka_-
_istoriya_razvitiya_modnoy_odezhdy, accesat 10.01.2023

10