r { (..

$•
In această carte zguduitoare sunt dezvăluite detaliile intime ale vieţii
prinţesei Diana după despărţirea ei de prinţul Charles, până la tragicul sfârşit.
Diana s-a simţit trădată de soţul ei, de Familia Regală, de curteni, de amanţi.
Veţi citi uluitorul şi şocantul ei interviu la BBC, în care mărturiseşte de ce
a recurs la adulter! Veţi afla cât de mult o ura Diana pe amanta lui Charles,
Cu drag pentru voi, Camilla Parker Bowles!
Trebuia să fie Regina Angliei! A rămas pentru noi Regina Inimilor!
DRAGI DONATORI!
Editor: ZAMFIR M RUSU
Coperta: EDITURA Z
 CUVÂNTUL AUTORULUI

IV iiIiii .111 m.1.1 I'ii hm,i11(* iii-miloii/alâ a Dianei, Prinţesa de

\\ ale. am «vii.» ■ iii lin mn|n din sursele mele şi de la prieteni,
timp «1« ...11«i«• «pitvei c ani de când am cunoscut-o pentru prima
. «,na p. I »i.m.i pe leienurile tle polo din Windsor, în 1979.
I )m /m.i aceea numele Dianei a părăsit rar primele pagini
11• 'i.ueloi. i.n prietenii şi curtenii care au înconjurat-o în toată
«. . i i « p . ii . a.la . . iii .clnmbat de nenumărate on. Dar cei care
m p l.. ai i aman adesea in legătură cu succesorii lor, pentru că
p. i .«.naiul a curtenii Familiei Regale seamănă cu membrii
mim . Iul. ilir.uu deoarece au avut privilegiul să servească no-
l'iln ( a .ii de Witulsoi
I'« ............ui aiului mi-am câştigat şi eu câţiva prieteni din-
............... Iu ii a. c .lui .,club“ şi le sunt recunoscător pentru că
. . ( « i i . ui. nu ii li fost scrisă fără ajutorul şi sprijinul lor.
1 Aiul iu p. mu .In «T.e speculaţii în presa naţională, aceşti oa-
UlKH............. Imul al propriile lor relatări ale întâmplărilor,
*»M* t «MMI HII avui loc
Mulp .................. au slujit atât pe Prinţul Charles cât şi pe
t’ HMţf» ............. ' au lost martori la evenimentele zilnice: bu-
iiin ţ. n il «.In . citim şi fericire şi iubirea faţă de fiii lor,
P»ih|m № tlliiMti fi I lot tv
\m ui « du anse valoroase, inclusiv câţiva din prietenii
tMMMAj. ,. I »i in. i ni ultimii trei ani, care au ajutat-o, au încu-
H|«t « fi HM«Ml i lllllll o
M^MiilHiii l.a11i.i1111 a şi femeilor care şi-au adus contribuţia
IVAltMieH «>). i. i « u|i au insistat să rămână anonimi. Nici
IM lin« #1 mm « «mi a şi penelile/.e relaţiile cu membrii Fa-
•MiltM ftttgftlfl MM I li i inuliile nobile pentru acest lucru. De
Almitd* lui mm ap.ii meAion
 ULTIMA BĂTĂLIE A DIANEI

Inii o zi rece de iarnă, către sfârşitul lui februarie, Prinţesa

I)uma a plecat cu maşina de la Palatul Kensington, croindu-şi
diurn prin traficul aglomerat de după-amiază, către Palatul
Hm kmgliam IJupă ce şi-a parcat maşina, a intratîntr-un vârtej
de zăpadă
Hună ziua, Prinţesă, a salutat-o valetul, făcând o plecă- ,
dune
Mimă /ni.i, zise ea, cred că sunt aşteptată.
I)n, lunlcji, pe aici
i 'i ina il mm.i \< est diurn era unul dintre cele mai impor- .
tnntc din viaţa ei Mai târziu, va povesti cum se întorsese cu
eaiidul i u şae.pie/ece am in urmă, totîntr-ozi de februarie în
I’.datul Hm kingliam, când îl strângea de mână pe Prinţul
( hai Ies. plutind de leucile, după ce se anunţase logodna lor. Şi
atunci fusese tot o zi rece de iarnă — dar îşi amintea că soarele 1
lialm ise vesel în timp ce făceau fotografii pe peluzele pala­
tului I
Acum însă, încerca cu disperare să-şi salveze căsătoria, să
pievină un divorţ pe care nu şi-l dorea, temându-se că va mar- 1
ca începutul înstrăinării de iubiţii ei fii, Wills şi Harry.
Pe tot parcursul lunilor ianuarie şi februarie 1996, Diana
, a amăgit, crezând că putea ignora scrisoarea soacrei ei, prin
care îi cerea să divorţeze imediat de Charles. Spera că, prin '
această atitudine îl punea în încurcătură pe Prinţul Charles, re- i
Iuzând pur şi simplu să ia în seamă problema. Şi, în consecinţă, i
nu dăduse nici un fel de instrucţiuni avocatului ei, Anthony
Julius. i
Dar Regina avea alte idei. Nu avea de gând să permită
nurorii sale să manipuleze Familia Regală şi a cerut firmei de i
6
tvocatură a Coroanei, Farrer & Co., să facă presiuni asupra
•rinţesei de Wales, pentru a începe divorţul.
Anlhony Julius o informase pe Diana că trebuia să-şi expu­
ne intenţiile, pentru că nu putea ignora dorinţa Reginei. In tim-
nil vi/.itei în Pakistan, în februarie 1996, Diana a hotărât să-şi
oaie ultima carte Voia s-o convingă pe Regină să renunţe la
ileea divorţului, pentru ca familia să rămână împreună, deşi
minai cu numele
I ii i ele /ei e minute de mers cu maşina până la palat, repe-
.r.e dm nou. cum tăcuse de cel puţin douăzeci de ori în ziua
icee.i. motivele pe care le va invoca. Diana fu poftită în livin-
■loomul de la primul etaj al Reginei şi uşile se închiseră în
urna ei
Conversaţia lor va dura doar zece minute. Diana va argu-
uenta cu elocvenţă că legătura ei cu Charles trebuia să se men­
iu. i de dragul celor doi prinţi. A susţinut că le-ar fi mult mai
mie daca Charles şi cu ea ar rămâne căsătoriţi, chiar dacă ar
.'oiitinuii să şi liâiascâ vieţile separat.
Apoi a adus argumentul decisiv, declarându-i Reginei pe
i i i ton calm, demn că nici Wills, nici Harry nu doreau ca păun­

ii loi să divorţeze Se împăcaseră cu viaţa pe care o duceau

u um şi stăteau i and la tatăl, când la mama lor, înţelegând că
;tăi i nţu loi ti .n.ui separat, dai ei an căsătoriţi
Regi lin nu a si ". aproape nici un cuvânt A stat şi a ascul-
ut. ceea ce a .cos o «lui sălile pe Duma Speiase să poarte o
onveisnţie m cuie . o poală convinge că divorţul ar dăuna
lAieţilor
După ie Diana a terminal de voi Ini şi stătea nervoasă pe
nat ginea unui fotoliu masiv. Regina i a spus că nu-i promite
mim dai se va gândi la ce i spusese şi o să discute propu-
irion ei cu ( harles
I Jupa «i a tăcut o plecăciune şi a ieşit dm cameră, a simţit
a i visia uaici aie .peianţă So.k ia ei nu o refuzase hotărât.
I).n muţise iii a> «laşi timp i.u i ala su vei anei care stătuse ne-
ni|< t t l vi St vi de om şi o ascultase privind-o drept în ochi.
7
 Peste douăzeci şi patru de ore. Regina o informase pe Diana
că-i va fixa o întâlnire cu Charles şi va discuta problema cu el.
Dar, înainte să aibă loc întrevederea cu Diana, Charles fusese
informat de această discuţie şi i se precizase că Regina susţinea
ideea divorţului, considerând-o optimă pentru copii, monarhie
şi naţiune. Iar Charles înţelesese că mama lui dorea că el să
ceară divorţul.
D e aceea i-a trimis o scurtă scrisoare formală Dumei, cerân-
du-i să se întâlnească, deoarece Regina şi Prinţul Philip insis­
tau să ajungă cât mai repede la o înţelegeie cu ca
La patru şi jumătate, în după--amiaza de mieictiii 28 febru­
arie, Diana şi Charles s-au întâlnit in apaitamentele personale
ale lui Charles de la Palatul Si lames, aliat la două sute de
metri de Buckingham Chat Ies a deschis discuţia, spunându-i
Dianei că nu mai exista calc de întoaiceie, că Regina şi Prinţul
Philip doreau divorţul, din i au/a clei (ului pe caic I avea relaţia
lor asupra imaginei monarhiei
Diana a ITicut o ultimă înceicnre I a implorat să renunţe la
divorţ, l-a rugat să se gândească la William şt Harry. L-a în­
demnat să sc opună păimţiloi lui şi să-şi susţină fiii —pentru că
nu doreau ca părinţii loi să divorţeze
Cu lacrimi în ochi i-a spus lui Charles in şoaptă, „Ştii căte-am
iubit. Acum vreau să ştii că o să te iubesc întotdeauna, pentru
că eşti tatăl lui William şi Harry“.
Dar Charles nu s-a lăsat înduplecat, l-a răspuns că lucruri­
le merseseră prea departe, că nu mai exista cale de întoarcere.
Trebuiau să divorţeze.
Atunci Diana a scos o hârtie pe care o adusese în eventua­
litatea că Prinţul va rămâne surd la rugăminţile ei şi i-a ară­
tat-o lui Charles. Era de acord să renunţe la titlul de Alteţa Sa
Regală, ieşind astfel din prima linie oficială a familiei Regale.
Diana ştia că Regina nu i-ar fi permis oricum să păstreze acest
prefix.
A acceptat ca după divorţ să i se spună oficial Prinţesa de
Wales. Dar a pretins să păstreze apartamentele regale din
Kensington de dragul copiilor, ca să nu se simtă alungaţi din
8
 căminul regal. Şi a sugerat să-şi păstreze micile birouri din St.
James, alături de cele spaţioase ale lui Charles.
Dar l-a surprins pe Prinţ, sugerându-i un divorţ public, in­
tens mediatizat, pentru ca întreaga naţiune să fie martora des­
părţirii lor oficiale, aşa cum fusese la nunta lor din iulie 1981.
Lui Charles nu-i venea să creadă şi i-a spus Dianei că i se părea
o „idee vulgară şi prostească“. Era împotrivă şi nici nu voia să
audă de aşa ceva. Di ana a argumentat că, în felul acesta, ar
contracara imaginea lor publică, care-i prezintă ca pe un cuplu
certăreţ.
La câteva minute de la întâlnirea lor secretă, Diana a hotărât
să comunice lumii întregi ce s-a întâmplat. I-a cerut noului ei
consilier de presă, Jane Atkinson, care şi-a păstrat slujba doar
câteva săptămâni, să dea o declaraţie oficială.
In această declaraţie se spunea: „Prinţesa de Wales a ac­
ceptat divorţul propus de Prinţul Charles. Prinţesa va continua
să se implice în toate deciziile referitoare la copii şi va rămâne
la Palatul Kensington şi la birourile din St. James. Prinţesa de
Wales îşi va păstra titlul şi va fi cunoscută sub numele de D i­
ana, Prinţesă de Wales“.
Prinţul Charles, Regina, aghiotanţii Casei Regale, au fost
luaţi complet prin surprindere de anunţul oficial al Dianei —pen­
tru că nu se stabilise nimic între cei doi soţi. Toţi crezuseră că
întâlnirea lor fusese secretă, la fel ca şi discuţia. Şi atunci au
înţeles că prinţesa îşi precizase pretenţiile pentru ca avocaţii
ei să demareze demersurile şi acceptase deci divorţul.
Situaţia a devenit neplăcută. După ce Diana l-a informat pe
Anthony Julius, avocatul ei despre întâlnirea cu Charles, Pala­
tul Buckingham a primit o declaraţie de la domnul Julius, în
care preciza că negocierile de divorţ vor fi compromise dacă
nu se confirma versiunea Dianei. „Dacă nu ne putem baza pe
înţelegerile la care s-a ajuns, ar fi nesigur să continuăm negocie­
rile“, spunea el.
Prins din nou pe picior greşit, palatul şi-a instruit avocaţii de
la Farrer & Company să pună capăt dezbaterilor publice şi să
se asigure ca toate negocierile viitoare să se desfăşoare în se-
9
F

creţ. Regina fierbea de furie că Diana dăduse peste cap proce­

durile de divorţ cu declaraţiile ei publice, încercând cu dispe­
rare să preia iniţiativa în probleme care ar fi trebuit să fie cât
mai discrete.
Nimeni nu ştia exact ce pretenţii va avea Diana de la Fa­
milia Regală. Dar câţiva apropiaţi ai ei au sugerat că va pre­
tinde o sumă de 23 milioane $, sau 2 milioane $ pe an. Aceste
sume vor fi, bineînţeles pentru cheltuielile ei personale. Charles,
sau regina vor trebui de asemenea să-i asigure o casă la Londra
şi în altă parte a ţării, să plătească salariile personalului, între­
ţinerea caselor şi maşinilor ei şi costurile educaţiei celor doi
prinţi.
Diana aruncase ultimul /ai şi pierduse Acum va lua tot ce
putea pentru ea şi băieţi Ştia ca o aşteaptă singurătatea, dar
era hotărâtă să lle apropiată de VVills şi I larry. Deşi, în inima ei
se întieba cat va ticce până când voi li îndepărtaţi de ea de ne­
miloasa Casă de Windsor
 1
CRĂCIUNUL CARE A FĂCUT-O SĂ PLÂNGĂ PE
DIANA

Prinţesa Diana a străbătut în linişte camerele apartamentu­

lui ei regal de la Palatul Kensington, uitându-se la decoraţiile
de Crăciun. A intrat în dormitoarele lui Wills şi Harry şi s-a ui­
tat de jur împreujur. Era din nou ordine. Decoraţiile lor de Cră­
ciun fuseseră puse la loc, bradul sclipea pe hol, împodobit cu
globuri şi beteală. Dar domnea o linişte mormântală care o
nemulţumea, pentru că nu era obişnuită cu atâta linişte.
Cu numai douăzeci şi patru de ore în urmă, apartamentul
zumzăia ca un stup. Wills şi Harry zburdau peste tot, nerăbdă­
tori să primească darurile. Se bucurau să stea cu mama lor pe
care o adorau. Iar servitorii îşi vedeau de treburi, deşi majori­
tatea plecaseră în vacanţa de sărbători.
Acum Diana se plimba singură prin palat. Fiii ei vor fi la
Sandringham, cu Charles, Regina, Prinţul Philip şi alţi membri
ai familiei regale care hotărâseră să-şi petreacă sărbătorile Cră­
ciunului 1995 la Norfolk, aflat la o sută de kilometri nord de
Londra.
începu să plângă, cuprinsă de disperare şi singurătate. Tre­
cuseră doar câteva zile de când soacra ei îi comunicase să di­
vorţeze „cât mai curând posibil“. Mâncase o salată rece la
prânz, stând singură în faţa televizorului. Dar nici nu era aten­
tă la ce era pe ecran. Hotărâse să-şi petreacă singură Crăciu­
nul, să simtă singurătatea şi spusese tuturor servitorilor rămaşi
să se ducă la familiile şi prietenii lor.
Se duse în bucătărie şi deschise frigiderul. Lumina străluci­
toare o orbi pe moment. Era aproape plin. Dar înainte să vadă

11
 ce era înăuntru, Diana trânti uşa şi se întoarse repede la filmul
pe care-1 urmărea indiferentă.
Mai târziu, Diana va spune că se dusese de nu ştiu câte ori
la fngider, gata să mănânce tot ce găsea, ca să-şi aline durerea,
în acea zi de Crăciun luptase, cu disperare, să nu se lase pradă
deprimării nervoase care-i distrugea viaţa de trei ani, perioadă
în care suferise de cumplitele efecte ale bulimiei.
Dar există o singură persoană, psihoterapeutul ei de încre­
dere, Susie Orbach, căreia Diana i-a mărturisit exact tot ce s-a
întâmplat în acea zi de Crăciun, când s-a simţit mai singură ca
oricând. Mărturisese câtorva prieteni intimi că fusese „un mo­
ment dificil“ dar încercase să dea uitării acest fapt. Nu dorise
să arate cât de distrusă era şi cât de mult se temea de spectrul
înfricoşător al bulimiei care nu încetase s-o urmărească.
Regina, soacra ei, o invitase să-i aducă pe Wills şi Harry la
Sandringham în Ajunul Crăciunului, să stea o noapte să par­
ticipe alături de ei la slujba religioasă din dimineaţa următoare
şi să rămână la cina festivă cu tradiţionala friptură de curcan.
Dar Diana refuzase invitaţia. Nu voia să-şi petreacă atâta timp
alături de familia care se întorsese împotriva ei. Nu avea nici
un rost să dea impresia întregii naţiuni că totul mergea bine, în
ciuda divorţului pe care nu şi-l dorea. Ştia că ar fi fost o pre­
făcătorie. Regina şi Pnnţul Charles ar fi zâmbit camerelor de
luat vederi în dimineaţa de Crăciun ca şi când ar fi fost toţi din
nou o familie fericită.
Şi nici nu dorea să-l vadă pe Charles, bărbatul pe care ajun­
sese să-l dispreţuiască şi uneori să-l urască, făcând pe tatăl iu­
bitor şi spunând glume la masa de Crăciun. Diana ştia din anii
trecuţi că va fi o ceremonie oficială, lipsită de fericire şi veselie
adevărată. Toţi membrii familiei ar fi stat în jurul mesei şi s-ar
fi prefăcut că ea, Diana, era binevenită.
în ziua de Crăciun, Diana a sunat diverşi prieteni, vrând să
împartă bucuria sărbătorilor cu ei. Şi, în timp ce îşi răsfoia
agenda personală, şi-a dat seama cât de puţini amici mai avea.
Câţiva din foştii ei prieteni apropiaţi care o ajutaseră să treacă
prin numeroasele crize izbucnite în timpul căsătoriei ei, o pără­
12
 siseră. Kate Menzies, fiica unei bogate familii scoţiene, Nicholas
Soames şi Julia Samuel, soţia bancherului Michael Samuel
erau trei din cele mai de nădejde aliate ale Dianei, care o susţi­
nuseră când căsătoria ei se destrămase definitiv. Se întâlneau
cu Diana de trei-patru ori pe săptămână, prânzeau împreună,
dădeau petreceri pentru ea, îi prezentau prieteni. Dar legătura
cu ele se răcise în ultimul an.
Cele trei rămăseseră bune prietene, dar Diana se depărtase
de ele Ihi mai mult decât atât, spre surprinderea tuturor, Diana
era in 1.ahore, Pakistan, în februarie 1996, când Kate Menzies,
cea mai apropiată prietenă a Dianei, s-a căsătorit cu prietenul
ei de-o viaţă, restauratorul Simon Slater. Cu un an înainte, D i­
ana ar fi fost principalul invitat la căsătoria lor. Dar relaţiile
care o susţinuseră în clipe de grea încercare se ofiliseră.
Dar Diana ştia de ce. 0 prietenă explicase că, „Diana nu vor­
beşte altceva decât de viaţa ei personală, de problemele ei, de
căsătoria sa nefericită. Devenise greu de suportat. Au încercat
s-o ajute cum au putut, dar singurul subiect de conversaţie al
Prinţesei era propria ei persoană“.
Cu toate acestea, atunci, în acea noapte de Crăciun va da
un telefon important: lui Susie Orbach, femeia care o ajutase în
trecut să lupte împotriva bulimiei.
Diana a întrebat-o cu lacrimi în ochi dacă putea s-o pri­
mească de dimineaţă, de Ziua Darurilor (n.t. 26 decembrie,
când, după obiceiul englezesc, servitorii, factorii poştali, comi­
sionarii, primesc cadouri), deşi ştia cât de mult îi cerea. I-a ex­
plicat că trecea printr-o criză căreia nu reuşea să-i facă faţă. Şi
persoana care o susţinuse atât de mult pe Diana, nu putea să
rămână surdă la un asemenea strigăt de ajutor. Aşa că, a doua
zi, s-a dus acasă la Susie, pentru o şedinţă de-o oră.
Prinţesa avusese nevoie de serviciile lui Susie o perioadă.
Ajunsese să se bazeze pe ea şi să aibă încredere în ea mai mult
decât în oricare alt terapeut. Pentru că Susie îi dăaiise Dianei
o parte vitală a caracterului ei, pe care o pierduse în copilărie
şi nu o mai regăsise niciodată —încrederea în sine. în cele opt­
sprezece luni cât o tratase pe Diana, Susie reuşise s-o trans­
13
 forme dintr-o victimă într-o femeie puternică, aşa cum apăruse
în celebrul ei interviu televizat de o oră, din noiembrie 1995.
Criza ei de Crăciun îi pusese din nou sub semnul întrebării
încrederea în sine. Triumful pe care-1 resimţise după interviu se
evaporase în câteva săptămâni, lăsând-o demoralizată, zgudu­
ită psihic, cu moralul la pământ, deoarece îşi dăduse seama că
tot ce încercase să realizeze se spulberase.
Cu numai o lună înainte, Diana dăduse extraordinarul şi im­
presionantul ei interviu la BBC, în care discutase despre bu­
limia şi starea ei depresivă postnatală, despre căsătoria ei ne­
fericită şi adulterul comis cu un oliţei al armatei. Nu se sfiise
să atace Familia Regală şi Momii lua, punând sub semnul îndo­
ielii dorinţa lui Charles de a deveni rege Pretinsese de aseme­
nea să reprezinte Marea Bntanie în lumea largă, afirmând că
prefera să fie „regina inimilor oamenilor“ decât regina Angliei:
Prinţesa Diana era hotărâtă să-şi asume acest rol de amba­
sador, indiferent dacă primea sau nu permisiunea Reginei sau
a Ministerului de Externe. Considera că este înzestrată cu ta­
lentul unic de a alina muribunzii, bolnavii, dezmoşteniţii sorţii,
cei fără locuinţă. în interviul ei, s-a învăluit într-o aureolă sfân­
tă, întărind credinţa naţiunii, care o considera o tânără generoa­
să şi nefericită.
La câteva zile de la interviu, a primit douăsprezece mii de
scrisori prin care oamenii îşi afirmau sprijinul lor şi o îndem­
nau să vorbească despre viaţa, căsătoria, adulterul ei, rugând-o
să devină ambasador regal. Diana aruncase mănuşa într-un
mod care surprinsese nu numai curtenii, care nu crezuseră nici­
odată că va aveau curajul sau îndrăzneala să atenteze la au­
toritatea lor, ci şi pe Prinţul Charles şi pe alţi membrii ai Fa­
miliei Regale, nemulţumiţi că încerca să agite spiritele.
—„Acum ştiu toţi ce vreau cu adevărat“, spusese ea hotărâtă
după interviul BBC. Acum ştiu că vorbesc serios şi că nu o să
scape uşor de mine.
Aceasta era faţa necunoscută a Dianei. Rostise aceste cu­
vinte cu toată convingerea şi privirea din ochii ei spusese în­
tregii naţiuni şi Familiei Regale că o judecaseră greşit. Nu mai
14
era fecioară dulce, inocentă şi timidă de acum şaisprezece ani.
Iată cum o transformaseră căsătoria ei nefericită, lipsită de
dragoste şi anii lungi, singuratici din palatul regal.
Doar Charles, o parte din servitori şi aghiotanţii apropiaţi ai
palatului o cunoşteau pe adevărata Diana. Cei mai mulţi cre­
deau că Prinţesa de Wales este victima inocentă a divorţului
părinţilor ei, a căsătoriei tragice şi a soţului care începuse s-o
înşele cu vechea lui amantă înainte să se usuce cerneala pe cer­
ii ficatul lor de căsătorie. Ştiau că dura, nemiloasa Casă de
Windsoi rămânea surdă la strigătele Dianei, dornică de iubire
şi afecţiune, lăsând-o pradă disperării şi bulimiei.
Dar Diana nu mai era o inocentă.
La câteva zile după interviul BBC, când vorbise despre vizi­
tele ei în miez de noapte la spitale, avea un moral deosebit de
ridicat. Era convinsă că interviul ei îi surpinsese pe Charles,
Regină, prinţul Philip şi apropiaţii lor şi că îşi va împlini în
curând ambiţia de a deveni un ambasador regal, cutreierând
lumea ca „regină a inimii oamenilor“.
— Acum sunt în mâna mea, jubila ea. O să câştig. D e data
aceasta nu vor putea să mă refuze.
Era atât de hotărâtă să-şi realizeze ambiţia, încât trecu la
fapte.
într-o noapte rece, târzie, de noiembrie, la puţin timp după
miezul nopţii, un BMW bleumarin, decapotabil a oprit în faţa
spitalului Royal Brompton din vestul Londrei. La volan era
Diana, în blugi, tricou roz şi o şapcă albă de baschet cu numărul
492. Şi-a parcat maşina, a coborât, a încuiat portiera şi s-a în­
dreptat spre intrare. în momentul acela au apărut doi fotografi
din beznă. Prinţesa le-a zâmbit veselă şi s-a oprit să discute cu
ei.
Era mai mult decât neobişnuit ca Prinţesa de Wales să dis­
cute cu fotografii pentru că, de obicei trecea pe lângă ei cu ca­
pul in jos, îngreunându-le munca. Fotografii îi otrăveau viaţa
de ani de zile, urmărind-o pas cu pas. O fotografiau tot timpul,
oricând şi oriunde s-ar fi dus. Dar, în această noapte de noiem­
brie, Diana nu numai că s-a oprit şi s-a lăsat fotografiată, dar a
15
 .işii-pinl pimă când unul din ei a răspuns apelului de la tele­
fonul său mobil
—( 'me este? s-a interesat ea.
Reporterul nostru regal, a răspuns omul.
Pot să discut cu el?
fotografii au fost şi mai şocaţi, pentru că Prinţesa de Wales
nu dădea interviuri ziariştilor, pe stradă.
— Da, sunt sigur că se va simţi onorat, i-a răspuns ziaristul,
dându-i telefonul.
Diana i-a cerut mai întâi reporterului de la revista de dumi­
nică a lui Rupert Murdoch, News o f Ihe World să nu menţio­
neze numele spitalului pe care-l vizita, iar apoi a trăncănit
veselă cu el, timp de câteva minute. A fost unul dintre cele mai
bizare interviuri pe care le-a dat vreodată, pentru că Diana nu
răspundea niciodată la întrebările reporterilor, darmite să se
ofere să vorbească.
l-a explicat că obişnuia să facă vizite nocturne la diverse
spitale londoneze de două sau de trei ori pe săptămână, unde
discuta timp de vreo trei —patru ore cu bolnavii şi muribunzii.
— li ţin de mână, le vorbesc, le spun că toţi sunt de partea
lor. Şi asta îi ajută
Pacienţii erau oameni complet străini.
— Nu-i cunosc, dar toţi au nevoie de cineva, a spus Diana.
încerc să fiu alături de ei.
Revista News o f the World fusese înştiinţată mai devreme în
după-amiaza aceea de o fem eie care spusese că suna de la Pa­
latul Kensington, că Prinţesa va vizita unul din cele două spi­
tale mai târziu în noaptea aceea. Când i s-au cerut detalii su­
plimentare, a închis.
Era nemaiauzit ca o asemenea informaţie să parvină de la
Palatul Kensington. Singura explicaţie ar fi fost că fusese fa­
cilitată de însăşi Diana. Ideea că Prinţesa de Wales îşi va pe­
trece trei — patru ore pe noapte, de la orele 23 până la 3 dimi­
neaţa de trei ori pe săptămână, străbătând coridoare întunecate
de spital şi trezind pacienţii ca să discute cu ei părea mai mult
decât bizară.
16
 Azi, în Marea Britanie, unde sunt de obicei între şase şi
douăzeci şi patru de pacienţi într-un salon, personalul de noap­
te este foarte redus. Majoritatea bolnavilor dorm înjur de mie­
zul nopţii şi nici rudelor apropiate ale muribunzilor nu li se
permite să discute cu cei dragi atât de târziu, ca să nu-i deran­
jeze pe ceilalţi.
Diana fusese fotografiată în acea noapte de noiembrie lângă
spitalul Royal Brompton, la orele 23, când spusese că îşi va
petrece câteva ore cu pacienţii. A fost văzută când s-a întors la
maşina ci parcată în afara spitalului patru ore mai târziu, dar nu
discutase cu nici un pacient. De fapt, nici măcar nu fusese la
spital, ci vizitase o veche prietenă care locuia în apropiere.
— Nu ştim ca Prinţesa de Wales să fi vizitat acest spital în­
tre orele respective, a spus un purtător de cuvânt al spitalului.
De fapt, din câte ştim, Prinţesa nu a vizitat niciodată spitalele
noaptea târziu sau la primele ore ale dimineţii. Şi, oricum, nu
este un obicei pe care l-am încuraja.
Nici alte două spitale importante din vecinătate, Royal Mars-
den, unde este preşedinte chiar Diana, Chelsea şi Westminster,
care găzduiesc 20% din cazurile de HIV şi SIDA ale între­
gii naţiunii nu ştiau nimic de vizitele nocturne ale Prinţesei de
Wales Autorităţilor spitaliceşti, medicilor, Colegiului Regal
al Asistentelor Medicale li s-a părut ciudată şi incredibilă aceas­
tă idee Dar oamenii au crezut că Diana îi alina pe cei bolnavi
şi oropsiţi şi vizitele ei nocturne la spitale au fost considerate
drept un alt exemplu al firii ei angelice.
Unele ziare şi-au invitat cititorii să le furnizeze detalii de­
spre prietenii sau rudele care s-au trezit din operaţie şi au
găsit-o pe Diana la căpătâiul lor, să-i aline. Dar n-au primit
nici un telefon.
Această idee naivă făcea parte din planul Dianei de a prelua
iniţiativa şi a deruta Familia Regală, forţând-o să-i accepte pre­
tenţiile In asemenea ocazii acţiona dintr-un imbold de mo­
ment, fără să se gândească la ce spunea. Pacienţii foarte bol­
navi nu au nevoie de străini, nici măcar de Prinţesa de Wales,

17
 >,i ,.i i aline, mai ales că majoritatea se află la reanimare, aşa că
p ielna ajutorul de specialitate al asistentelor.
IVste o săptămână, Diana a continuat să insiste să fie luată
iu serios, pledând strident şi emoţionat pentru a-i susţine pe
cei Iară locuinţă. Dar, de data aceasta a mers prea departe. A
deranjat miniştrii din guvern, pentru că discursurile ei erau în
ton cu atacul laburist la adresa politicii guvernamentale. Unii
miniştri s-au înfuriat şi au acuzat-o că „se amestecă“ în po­
litică. Prinţesa a mers până acolo încât l-a aplaudat călduros
pe Jack Straw, secretarul ministrului de interne, care a apărut
pe acelaşi podium în ziua aceea, atacând politica guvernamen­
tală în privinţa celor Iară adăpost. în Marea Britanie există o
regulă strictă, care precizează că membrii Familiei Regale nu
trebuie să se amestece niciodată în politică.
Diana şi-a ţinut discursul la întâlnirea anuală a Centre-
point-ului, societatea de binefacere pentru tineret unde, cu doi
ani în urmă făcuse o declaraţie senzaţională când a anunţat că
se retrage din viaţa politică.
în discursul ei din 1995 a spus cu multă convingere: „Socie­
tatea trebuie să aibă grijă ca tinerilor să li se ofere şansa pe
care o merită. Am ascultat mulţi tineri ale căror existenţe au
fost distruse de experienţele prin care au trecut. Adolescenţii
sunt nevoiţi adesea să cerşească sau, mai rău, să se prostitueze
pentru a-şi asigura hrana zilnică... Este o adevărată tragedie
să vezi cum se risipesc atâtea vieţi tinere. Noi, societatea, tre­
buie să ne îngrijim ca tinerii, care sunt viitorul nostru, să bene­
ficieze de şansa pe care o merită“. *
La câteva ore după ce a ţinut discursul de la Centrepoint,
prim-ininistrul John Major a fost obligat să apere politica gu­
vernamentală în timpul interpelărilor din Camera Comunelor.
Membrii tory ai parlamentului s-au înfuriat că Prinţesa de
Wales s-a implicat în controversele politice şi a vorbit de la
aceeaşi tribună cu o persoană politică. A fost o notă proastă
pentru Diana. Un parlamentar tory, Sir Patrick Cormack, a de­
clarat eneravat: „Iat-o şi pe Prinţesă, care este o tânără încăpă­
ţânată, cu personalitate, vorbind de la o tribună, în perioada

18
preelectorală, despre un subiect deosebit de controversat, ala­
iuri de un politician din tabăra adversă. Este un gest lipsit dc
înţelepciune, care subminează neutralitatea constituţională a
monarhiei“.
Majoritatea ziarelor tory s-au folosit de discursul Dianei
pentru a scoate în evidenţă naivitatea şi lipsa de discernământ
politic, subliniind faptul că Prinţesa de Wales nu avea o edu­
caţie politică şi, prin urmare, nu putea să i se acorde rolul de
ambasador
Diana a fost zguduită de critici, dându-şi seama că făcuse o
greşeală gravă. Aşa că şi-a chemat imediat secretarul, pe
Patrick Jephson şi l-a luat la rost:
— De ce dracu’ nu m-ai prevenit? a zbierat ea. Doar ai citit
discursul şi m-ai lăsat să-l ţin, idiotule. Şi acum uite ce a ieşit.
Reproşurile au continuat toată ziua. Diana îşi dăduse seama
că acest unic discurs ar putea să distrugă tot ce realizase în ul­
timele şase luni.
— I-a toţi dracii, repetase ea şi ieşise furioasă din apartament.
In ziua aceea trântise şi bufnise tot timpul. Toanele Dianei
deveniseră legendare la Palatul Kensington..£ând era veselă
şi relaxată şi glumea cu personalul, când o apucau furiile şi se
lua de oricine îi ieşea în cale. Zbiera la cameriste, slujnice,
funcţionari, nimeni nu scăpa de reproşurile ei.
Oamenii învăţaseră deja că nu trebuia s-o contrazici pe
Prinţesa de Wales când era în toane proaste. Orice răspuns de­
clanşa o tiradă de zbierete, presărate cu injurii.
Când trecuseră doar câteva luni de la căsătoria ei, l-a între­
bat mai în glumă mai în serios pe unul din secretarii ei:
— Crezi că sunt o ticăloasă?
— Nu, nici gând, i-a răspuns omul, sincer.
— Dar crezi că voi fi?
— In mod sigur.
De ce spui asta? s-a mirat Diana, dezamăgită şi nerăbdă­
toare să-i audă explicaţia.
— Pentru că viaţa o să vă facă aşa. După ani de zile în care
ai tot ce-ţi doreşti, când ştii că poţi cere o maşină la miez de
19
iin.ipt<\ că pop da orice ordin şi va fi respectat imediat, devii,
ГЛiЛ Sil vrei, un ticălos.
Dar incă nu sunt, nu?
—Nu.
Mulţumesc, a răspuns Diana. Voi încerca să-mi amintesc
acest lucru.
Unii din cei care lucrează cu Diana cred că viaţa a reuşit
s-o schimbe în acest sens. Dar nu l-a mai întrebat niciodată pe
omul cu care a purtat acest dialog la începutul anilor 1980.
Ştie că Prinţul Charles o crede o ticăloasă. în timpul cer­
turilor lor, Charles o jignea adesea cu această expresie, pe care
Diana nu putea s-o sufere. Iar ea, la rândul ei spunea că este un
nemernic, pentru că o părăseşte pe ea şi pe copii, ca să alerge
la amanta lui
Dar lovitura decisivă care a zdrobit încrederea în sine aD i-
anei a fost scrisoarea personală a Reginei, pe care a primit-o la
Palatul Kensington cu o săptămână înainte de Crăciun. Deşi
era scrisă cu eleganţă, diplomaţie şi înţelegere, îi cerea de fapt
divorţul.
La început, Diana s-a înfuriat că Regina, bunica lui Wills şi
Harry îi trimite asemenea scrisoare cu câteva ore înainte de
vacanţa de sărbători a copiilor. Chiar şi în timpul celor mai
acerbe certuri dintre ei, atât Charles cât şi Diana încercaseră să
nu-i implice pe fiii lor. La internat, erau protejaţi amândoi,
într-o anumită măsură de articolele care descriau în detaliu ul­
timele legături amoroase ale părinţilor lor.
Iar acum Regina îi pretindea un divorţ care urma să fie in­
tens mediatizat de presă, televiziune şi radio, expunându-i pe
Wills şi Harry unei publicităţi de care Diana încercase atât să-i
protejeze.
— Cum a putut să facă asemenea lucru? zbieră Prinţesa fu­
rioasă în biroul ei. Ştia că băieţii vor veni săptămâna aceasta.
Cum a putut? Ce cadou de Crăciun pentru ei, divorţul părinţi­
lor, din ordinul propriei lor bunici.
Apoi a adăugat cu dispreţ:
20
 — Oare sunt chiar complet lipsiţi de sentimente? Nu sunt
oameni? Ah, Doamne, îmi fac greaţă.
înainte să citească ştirile şi comentariile din ziare, Diana
ştia că interviul ei la BBC declanşase această ripostă nemiloasă
din partea Reginei, Coroanei şi curtenilor principali. Mulţi din­
tre ei doreau s-o îndepărteze din prim plan şi s-o împingăîntr-un
ungher din care nu putea aduce nici un prejudiciu monarhiei.
Diana ştia, in mima ei, că Regina se amesteca în căsătoria
loi ca :.a :.r lâ/.bune Pentru că, în interviu, o provocase pe Elisa-
bela a II a, descriindu-i pe cei care erau împotriva ei drept
„duşmanul“ şi exprimându-şi îndoiala faţă de dorinţa lui Charles
de a deveni rege. Fusese practic cea mai zguduitoare declaraţie
regală de la abdicarea lui Edward al VlII-lea în 1937.
Ştia, de la proprii ei aghiotanţi că cei de la Palatul Buck-
mgliam fuseseră atât de şocaţi, iar Regina şi Philip atât de fu­
rioşi de cuvintele veninoase ale Prinţesei de Wales încât hotă­
râseră că venise timpul s-o atace. Se temeau că, pe viitor ar
putea face şi mai mult rău Coroanei. Dar Diana a rămas sur­
pi msn totuşi de rapiditatea atacului lor şi de momentul ales.
Diana se gândise bine înainte să dea respectivul interviu.
Se întrebase de asemenea cât de dură va fi în declaraţiile ei. Şi,
până la urmă se hotărâse să meargă până la capăt; să-şi dez-
văluie adevăratele sentimente şi ambiţiile viitoare, dându-şi
seama că nu mai avea nimic de pierdut.
A înţeles că Biserica Anglicană, inclusiv Regina şi Prinţul
Philip nu vor fi de acord niciodată să fie încoronată Regină şi
o vor da la o parte.
A fost obligată să-şi înregistreze interviul în secret pentru
că, ştia din tristă experienţă că Regina şi Biserica vor avea gri­
jă ca un asemenea interviu să nu se difuzeze niciodată.
— Toţi au fost şocaţi că am făcut-o în secret, a spus ea, dar
mi am avut încotro. Trebuia să spun tuturor ce se întâmplase în
viaţa mea, să afle adevărul şi să-mi găsesc o preocupare, cea de
activistă în acţiunile de caritate. Am mai încercat să-mi exercit
acest rol, dar aproape fiecare invitaţie pe care o primeam era
retrasă ulterior în urma presiunilor Casei Regale.

21
 Diana ştiuse bineînţeles că divorţul era inevitabil, dar nici
ea, nici Charles nu-1 aduseserăm discuţie. îşi dăduse seama că
Charles va fi obligat să divorţeze. Biserica considera necesar
să I reabiliteze, astfel încât, la moartea Reginei Elisabeta, să
poată urca pe tron fără probleme. Dar sperase că vor trece
trei-patru ani până la divorţ. D e aceea declarase categoric în in­
terviul ei că nu dorea divorţul.
Fiul ei cel mare şi moştenitorul tronului, tânărul William, de
aproape paisprezece ani, începuse să studieze istoria consti­
tuţională şi monarhia din septembrie 1995. Curtenii conside­
rau că, în câţiva ani, William va înţelege pe deplin rolul care va
trebui să-l joace într-o zi şi că acel rol nu o va include pe mama
lui.
—Le cunosc jocul, îi mărturisise ea unuia din noii ei prieteni
apropiaţi, înainte de interviul la BBC, difuzat ulterior de ABC
în SUA. Ştiu că o să mă dea la o parte dacă vor putea. Dar s-ar
putea să nu le fie atât de uşor.
Naţiunea percepuse că exista o rivalitate între Diana şi
Charles, pentru a câştiga inimile oamenilor. Dar Diana ştia că
va câştiga cu uşurinţă toate acele bătălii. Copleşitoarea majo­
ritate a britanicilor sunt convinşi că Charles este vinovat de
eşecul căsătoriei lor şi că Diana nu are absolut nici o vină.
Iar membrii tory şi capii Bisericii consideră că monarhia va
fi vătămată de această dispută. Au sesizat că Charles a de­
clanşat o campanie subtilă, demnă dar şireată împotriva Di-
anei, în timp ce ea îi atacă pe faţă, provocându-i pe Charles şi
pe Regină în mod public, pe străzi, la TV şi în presă. Până
acum, Prinţesa câştigase detaşat războiul de propagandă, fapt
care-i înfuriase pe cei de la Palatul Buckingham, incapabili, se
pare să-i frâneze popularitatea.
în timp ce Diana şi-a luat o vacanţă pentru a-şi reface for­
ţele, Charles a început să trudească la crearea noii sale ima
gini, mărind numărul consilierilor personali şi menţinându-sc
cât mai activ. încerca să se reabiliteze atât pe el, cât şi legătu­
ra cu oamenii care vor fi într-o zi supuşii lui.
22
 Dar scandalul şi stresul din ultimii ani îşi lăsaseră ampren­
ta. La patruzeci şi şapte de ani pare ros de griji, tras la faţă,
îngândurat. Se vede pe faţa lui că ultimii doi ani l-au îmbă­
trânit Zâmbeşte mai puţin şi râde forţat. în decembrie 1995,
Prinţul Charles a început să viziteze un binecunoscut şi res­
pectat psihiatru, Dr Alan McGlashan, din cartierul londonez
Wc l l îul Dai aghiotan|n lui nu vor confirma, nega sau co­
menta \ i/ilele lui la-.aiul publicul sa judece singur dacă credea
■ i m>--a. mimul Imnului apelase la ajutorul unui psihiatru, la
tel ea I )iamt, când căsătoria lor era în declin.
'.a ( liatles începuse să devanseze remarcabilul succes al Di-
mei • ti i simenii obişnuiţi, cei cu care Charles nu reuşise nicio­
dată a . u omodeze. Umorul lui părea forţat, era reţinut şi se
piu i im u u de manşetă, dovedind cât de stânjenit se simţea.
I >ai ,u mim ( 'hai Ies îşi pierduse ezitarea şi devenise mai prie-
n iui a in|elegâtor, mai ales cu tinerii. Unul din motive este
iil1 i uipalul fond Princiar, destinat ajutorării şomerilor, dez-
iii 1 iuplni o i| ii. dintre care mulţi adolescenţi, iniţiat cu zece
............ mă Acest Imul a creat douăzeci şi cinci de mii de mici
ulm m ui intieg regatul.
I'impil ( îi,ii Ies îşi dedică o zi pe săptămână administrării
*ni lini nu .i a diicctorilor care-1 conduc, selectând personal
mulţi îmi ..........lele susţinute şi finanţate de trust. M iile de oa-
•iii o M. im t.i'.i apitaţi de această iniţiativă au declarat căre-
IAţi ■' m u t li.ii le . le-a adus bucurie, speranţă şi realizări.
Imn i i i ui Im s a făcut puţin auzit, iar ziarele şi posturile
Mţlpiuili di i.îcvi/m iie nu au amintit niciodată de ei.
!. i i ImimP I iiaii.i este perfect conştientă că nu are decât să
»■»«* dm r .1 iinl I ensiiigloii, să se plimbe pe o stradă, să vizi-
•i** i o d i ui m Imaţe un copil bolnav, pentru ca foto-
niuiu i , i| mi.i p< pi un.i pagină a tuturor publicaţiilor din
HmI
'•>*•■ ■" « l »nuia u i m i i e pic de înţelegere pentru soţul ei.
' - i ......... a. l i e mei itft i-a spus Diana unei prietene de
•<n*(i>c ! * ............. i/iteii/A adesea S-a comportat ca un ne­
 mernic şi n-o să-l iert niciodată, nici pe el, nici pe ticăloasa de
Camilla.
După ce Camilla şi soţul ei, Bng, Andrew Parker Bowles
şi-au anunţat divorţul în ianuarie 1995, Diana a comentat:
— Staţi să vedeţi ce o să se întâmple. N -o să treacă mult
până va fi văzută în public, la braţul lui Charles. E pe urmele
lui de am de zile şi acum crede că a reuşit.
Fiecare fotografie a Camillei din ziare era văzută şi comen­
tată de Diana. Camilla a ţinut regim, şi-a schimbat coafura, s-a
îmbrăcat mai elegant, a apărut mai mult în public, a început să
facă scurte vizite în Scoţia cu Charles şi a stat cu el în văzul tu­
turor la Highgrove, reşedinţa lui de la ţară. Diana urmărea fie­
care mişcare ca un vultur şi comentariile ei scoteau în evidenţă
amărăciunea pe care o resimţea faţă de femeia care-i furase
soţul.
în ciuda apariţiilor publice din ce în ce mai numeroase ale
Dianei, la care arată superb, a acţiunilor de caritate unde este
prezentată atentă şi preocupată, a funcţiilor oficiale de care se
achită cu seriozitate, a şedinţelor zilnice din sala de gimnastică,
unde se arată în formă şi sănătoasă, cei care o cunosc bine în­
cep să se îngrijoreze.
Diana izbucneşte în lacrimi fără motiv, îşi ţuguie buzele
când o părăseşte încrederea în sine şi pare pierdută într-o
adunare deşi mulţi din cei prezenţi îi sunt prieteni. în această
perioadă în care băieţii sunt la internat, surorile departe de
Londra, cu familiile lor, mama ei în Scoţia, Diana se leagă doar
de oamenii cu care se poate ascunde. Nu doreşte să fie văzută
cu ei în public, unde ar putea să-şi afişeze încrederea în sine şi
să pară o femeie împlinită şi fericită.
De când publicul a aflat de ruperea relaţiei ei cu Charles
Diana şi-a însuşit o figură singuratică, nefericită. Atitudinea ei
este mai forţată, zâmbetul mai puţin natural, mişcările lipsite
de spontaneitate. Şi nu este de mirare. Acasă, în intimitatea pa
latului, plânge adesea, măcinată de nefericire, crezând că nimA
nui nu-i pasă cu adevărat de ea şi n-o iubeşte în afară de popi>i
24
 în ultimii doi ani, Diana s-a confruntat cu o dilemă la care
crede că doar acum i-a găsit parţial răspunsul. Deşi este ne­
mulţumită de situaţia ei prezentă, se simte debusolată. Acest
sentiment este exacerbat de faptul că nu are nici un model mas­
culin sau feminin, sau un mentor care s-o îndrume şi s-o sfă-
luiască Se pare că, după moartea tatălui, s-a îndepărtat treptat
dc m.una ci I) nu l iances Slumd Kydd şi de fratele ei, Charles,
Conic de Spcncei
l’>>an i a h <.r,la imposibilitate de a-şi găsi o nouă direcţie o
i i. . a .< ( oinporte iraţional şi aibă toane. Sunt zile în care
I liana wabcşte cu entuziasm de divorţul ei şi susţine că o să-şi
Im a o noua viaţă, dincolo de zidurile Palatului Kensington.
I ' H altădată, iduză cu încăpăţânare să participe la dezbaterile
!■ imi.- di ilivniţ, împreună cu avocaţii ei şi le declară că nu are
ii r.iiul ‘ia pai.r.cască Palatul Kensington.
M mala dc aceeaşi stare de spirit cere să i se anuleze orice
• o iiap uin ialc înlr-o anumită săptămână, pentru ca apoi,
i oplcţiiă di iiMlapc să se răzgândească şi să participe totuşi la
uni i ui n puni <le cantate Se răzgândeşte adesea, pentru că
...... p i n u l . Iun a ,( iminentul singurătăţii şi îşi dă seama că res-
p».i ini i idmiiaţia publicului o să-i redea încrederea în sine
t*Hit» ii păid ii "pe dc atâtea on.
i 111.111 i n di . a viaţii la ţară i-ar oferi o nouă perspectivă,
d»| ...... . i imcicli* video şi de atenţia reporterilor. Discută
finii .ia a • i lă idee i ii cineva şi apoi se răzgândeşte imediat, în
Hu|lm u! i im. i i apei, spunând:
f ......... . .1 ulcc piostească. Nu aş putea să locuiesc în
•fat* I i “du i M i amţi cumplit de singură şi m-aş plictisi în-

An n*i ii,piu al lini n a liimbăloare este ceea ce s-a întâm-

u |ti in ,iu«n tuluii l'JUS Anunţase că. la fel ca în ultimii doi
I v« #*u*pM ui napii Kcginei dc a petrece câteva orc Ia San-
btH#timu « I .... Im UepidA I olul lu .csc aianpil când, cu nu-
|4 iipMiiKiun iiiatuU dc ( lAciun Diana s-a ifi/gândit Nu
%,i. * o, i iudniiidiam p i a comunicat Kcginci efl o
să-şi aducă fin în ajunul Crăciunului, îi va lăsa acolo şi se va
întoarce imediat Ia Londra.
Aceste schimbări bruşte o caracterizau. Recţiona pe mo­
ment la evenimente şi situaţii. Unul din neajunsurile vieţii re­
gale fuseseră protocolurile, obligaţia de a respecta activităţile
programate. Trebuia să sosească în ziua respectivă, la ora sta­
bilită, îmbrăcată corespunzător, mereu veselă şi zâmbitoare,
indiferent ce era în sufletul ei.
Acum Di ana trece prin ceea ce a caracterizat drept „perioa­
da ei de amurg“. Nu ştie prea bine ce vrea să facă pe viitor şi
nici dacă mai doreşte să se recăsătorească, pentru că primul
Soţ i-a amărât viaţa
La câteva minute după ce a primit scrisoarea de la mama lui
prin care îi cerea un divorţ cât mai rapid, Charles a dat imediat
0 declaraţie prin care era de acord cu sugestia mamei sale, uşu­
rat că îşi asumase ea responsabilitatea Reacţia Iui Charles a
surprins-o pe Diana, pentru că soţul ei nu-i pomenise nicio­
dată de divorţ, doar de separare.
- Nu a fost în stare niciodată să spună nu mamei lui, a puf­
nit Diana cu sarcasm după ce a citit ştirea în presă. A scos în­
totdeauna castanele din foc cu mâna ei.
Diana ştiuse că divorţul era iminent. Dar nu şi-a imaginat că
Regina va fi atât de nemiloasă încât să pretindă un di vorţ rapid
când îi explicase în diverse ocazii că era mai bine să aştepte
câţiva ani, până când Wills şi Harry vor fi destul de mari să su­
porte şocul divorţului părinţilor lor.
Ştia că „oamenii cenuşii“, cum îi poreclise, voiau s-o scoată
din joc, s-o îndepărteze de familie şi de monarhie, astfel încât
influenţa şi popularitatea ei să se diminueze încet, dar inexo­
rabil. Acum ştie că s-au descotorosit de ea oficial, dar este
Hotărâtă să-şi exercite influenţa şi prezenţa încă mulţi ani de
2 ici înainte.
 2
DIANA FURIOASĂ

Din momentul separării de Prinţul Charles, în decembrie

1992, Diana a fugit din cuibul regal, îndepărtându-se de
Charles şi de Casa de Windsor. în primul ei an de libertate s-a
simţit constrânsă de cerinţele şi de obligaţiile regale ocaziona­
le, dar şi-a continuat acţiunile de caritate. Nu prea ştia ce rol ar
trebui să joace sau cât de independentă ar trebui să fie faţă de
Familia Regală.
Separarea a făcut-o pe Diana să-şi dea seama pentru prima
oară de povara îndatoririlor ei regale. Până atunci nu înţele­
sese niciodată pe deplin codul strict al regulilor care îl făcuseră
pe Charles să pară atât de distant şi disciplinat. Crezuse, pro­
babil cu naivitate, că viaţa ei ca soţie a moştenitorului tronului
şi mamă a celor doi tineri prinţi, nu va fi supusă niciodată ace­
leiaşi rigori a vieţii regale.
în primele cinci luni fericite ale lui 1981, în timp ce se pre­
gătea pentru nunta de basm cu iubitul ei Charles, Diana fuse­
se prea prinsă de noua ei viaţă pentru a-şi dea seama cât de
mult timp îşi dedică Charles numeroaselor îndatoriri regale.
Acceptase s-o sărute de rămas bun în fiecare dimineaţă şi să se
întoarcă rare ori în timpul zilei, pentru a pleca din nou seara să
se achite de altă obligaţie regală.
Nu şi-a dat seama că soţul ei avea de condus Ducatul de
Cornwall, o proprietate de milioane de dolari; trebuia să scrie
discursuri; să se ocupe de Fondul Princiar şi să preia alte sar­
cini oficiale din programul încărcat al mamei sale. Diana fu­
sese orbită de iubire. Nu văzuse ce stil de viaţă avea şi ce puţin

27
 timp îi rămânea la dispoziţie. îl privea ca pe un zeu şi credea că
este un bărbat care nu poate face nici un rău.
Dar, numai după câteva luni, după ce a descoperit că este
gravidă, Diana a constatat că are mai multă nevoie de prezenţa
lui Charles decât înainte de nuntă. Nu reuşea să înţeleagă cum
un om care-şi iubeşte soţia poate s-o părăsească pentru a în­
deplini o plicticoasă funcţie regală, când îl dorea atât de mult
alături de ea. Principalul motiv care va distruge căsătoria lor a
început să apară în perioada primei ei sarcini. Iar cel de-al doi­
lea, reînnodarea relaţiilor cu amanta sa Camilla se va produce
după naşterea Prinţului Harry.
Lui Charles i se inoculase încă de la naştere simţul datoriei.
Ştia că trebuia să trăiască la înălţimea motoului Prinţului de
Wales, lch Dien (Eu servesc), indiferent ce s-ar întâmpla în
viaţa lui Datoria trecea înaintea căsătoriei sau familiei. Diana
nu va înţelege niciodată că Charles se ghida după acest cod de
conduită, aşa cum va trebui să facă şi ea mai târziu.
Dar Diana nu fusese educată atât de strict. I se permisese să
ducă o existenţă liberă, nestingherită în copilărie şi adoles­
cenţă. Nu i se impusese disciplina şi nu avusese nici un fel de
îndatoriri. Când avea numai şase ani, mama ei, Frances îşi pă­
răsise familia, ceea ce înseamnă că a fost lipsită de influenţa
maternă, un handicap grav pentru cineva care trebuie să pună
tot restul vieţii datoria faţă de coroană mai presus decât orice.
Michael Colbome, care a activat în Marina Regală timp de
patru ani alături de Prinţul Charles şi apoi a lucrat cu el şase
ani, a încercat s-o deprindă cu obligaţiile vieţii din Familia Re­
gală. După căsătoria cu Diana, Charles i-a cerut lui Colborne
să devină secretarul ei şi s-o familiarizeze cu stilul de viaţă re­
gal Şi-a păstrat această funcţie timp de trei ani.
— în tot acest timp, Prinţesa de Wales nu a reuşit să înţelea­
gă, se pare, că a fi membru al Familiei Regale înseamnă că da­
toria se situează pe primul plan, a spus Colborne. Nu înţelegea
că Charles nu avea de ales şi trebuia să-şi îndeplinească înda­
toririle. Nu pricepea în ruptul capului că nu avusese de ales
niciodată şi că Prinţul de Wales nu putea face ce dorea. Nu a
28
losl m stare să remarce că viaţa lui Charles era mult mai disci-
|)lmatâ şi ordonată decât a oricărei alte persoane din întreg re­
gatul Nu putea spune nu şi nici nu-i era permis să facă ce do-
i eşte, pentru că datoria avea întotdeauna întâietate. Şi acesta
(•■.ir principalul motiv care a dus la scandaluri şi neînţelegeri,
la lacrimi şi crize de nervi care au determinat în cele din urmă
destrămarea căsătoriei lor.
Colburile a văzut cu proprii săi ochi cum iubirea dintre ei se
.piilbeia ( and I )iana şi-a dat seama că şi ea va trebui să pună
datoria înainte de orice.
Aproape toate certurile la care am asistat se datorau fap­
tului că Diana nu înţelegea de ce ea şi Charles trebuie să în­
deplinească indiferent ce ar fi, obligaţiile din programul zil­
nic Singura scuză ar fi boala dar nu o simplă răceală. Obiecţi­
ile Dumei de a-şi îndeplini îndatoririle regale escaladau de la
discuţii la certuri şi scandaluri, culminând în final cu refuzul ei
categoric de a participa. Indiferent ce aş fi spus sau aş fi încer­
cai să i explic, Diana nu va accepta niciodată ca datoria să
treacă înaintea dorinţelor ei
Imposibilitatea de pune îndatoririle regale pe primul plan a
l ost de asemenea unul dintre motivele pentru care Diana a ac­
ceptat separarea legală propusă de Charles, deşi iniţial a fost
îngrozită de această sugestie. Ştiau amândoi că relaţia lor luase
sfârşit în 1987, când începuseră să doarmă separat. Diana era
furioasă şi jignită că Charles o părăsise pentru a se întoarce la
Camilla, femeia pe care o considera un şarpe. Era convinsă că
le distrusese în mod voit căsnicia pentru a-1 avea pe Charles
numai pentru ea. Nefericirea, disperarea şi nevoia acută de
afecţiune au împins-o în acelaşi an, 1987 în braţele şi patul
căpitanului James Hewitt.
Dar când Charles i-a propus în cele din urmă să se separe,
nu a protestat, pentru că se aşteptase la acest sfârşit de doi-trei
am, deşi nu ceruse niciodată separarea, nici măcar în cele mai
cumplite momente de fune. Credea că va fi mai aproape de fiii
ei şi se va putea impune în educaţia lor dacă rămânea Prinţesă
de Wales. Şi se temea că fără prezenţa ei, băieţii vor fi lipsiţi de
29
căldura iubirii materne. Amintirile cumplite ale copilăriei sale,
când mama ei îşi părăsise soţul şi copiii îi erau încă proaspete
în memorie. Se întreba doar ce o să se întâmple cu ea şi cu
băieţii pentru că nu avea nici cea mai mică idee cum trebuia să
trăiască sau să se comporte soţia înstrăinată a Prinţului de
Wales.
— Nu te îngrijora, îi spusese Charles. Tu şi băieţii nu veţi fi
alungaţi de la Palatul Kensington.
Apoi i-a explicat că viaţa ei şi a copiilor nu se va schimba în
nici un fel. Va locui tot la Kensington, va fi servită de aceiaşi
oameni, va beneficia de aceleaşi privilegii şi îşi va păstra titlul.
A asigurat-o de asemenea că se va bucura de aceleaşi aranja­
mente financiare Iar Diana s-a simţit uşurată, bineînţeles.
Această separare avea şi o latură pozitivă. O scutea de po­
vara obligaţiilor regale pe care ajunsese în mare parte să le
urască Diana a sperat că desprinderea de Familia Regală îi va
permite să ducă viaţa pe care o dorea, să se bucure de fiii ei, să
participe la acţiunile de caritate ori de câte ori avea chef.
Nu se gândise însă la ceilalţi factori care-i vor otrăvi exis­
tenţa singuratică. Presa a devenit de nesuportat, încercând să
surprindă fiecare clipă din noua viaţă a Dianei. După separarea
de Charles, reporterii s-au considerat liberi s-o urmărească, fo­
tografieze, interpeleze. Intr-un cuvânt s-o terorizeze.
— Vă rog, vă rog, lăsaţi-mă în pace, îi implora Diana pe pa-
parazzi care o urmăreau pe stradă, la cumpărături, când mergea
cu maşina sau ieşea cu copiii, fotografiind-o ori de câte on ve­
nea sau pleca de la orice eveniment public sau personal. Une­
ori o lăsau în pace câteva zile, ca să apară apoi în forţă.
—Haide, Di, îi strigau ei. O singură fotografie, Di. Zâmbeş-
te-te, Di, pentru numele lui Dumnezeu. Hai, încă un zâmbet.
1 se cerea tot timpul să pozeze.
Diana ştia foarte bine că ceea ce-i interesa de fapt era s-o
surprindă discutând, întâlnindu-se, cinând sau chiar plimbân-
du-se cu un bărbat, un potenţial amant. Prinţesa se întâlnea une­
ori cu vechi prieteni, atât bărbaţi, cât şi femei, dar avea mare
grijă să nu fie prinsă în situaţii compromiţătoare. Pe parcursul
30
 legăturii ci de trei ani cu James Hewitt, nici cel mai bun repoi
lei din l'leet Street sau cel mai şiret paparazzo nu reuşise s-o
surprindă cu el. Şi era hotărâtă să nu se lase prinsă niciodată cu
vreun iubit.
I)iana credea că Charles şi Familia Regală în ansamblul ei
Imlfli âseră că monarhia era mai sigură dacă ar scăpa de femeia
pe care o considerau periculoasă, pentru că nu puteau aveaîn-
ci alei e în ea Separarea a fost sugerată de asemenea în timpul
disi upiloi secrete dintre Regină, Prinţul Charles şi curtenii
putu ipali Desigur, fuseseră consultaţi şi avocaţii constituţio­
nali Au fost invitaţi să spună dacă separarea şi eventual divor-
ţul pe viitor vor cauza probleme coroanei. Diana nu ştiuse ni­
mic de aceste discuţii. Nu a fost consultată niciodată. I s-a
ti.uismis doar decizia, după ce s-a ajuns la o înţelegere. Prinţe-
sri i s a părut îngrozitor de nedrept şi jignitor ca după doispre-
zecc ani de căsătorie să nu i se permită să participe la astfel de
discuţii.
Sn Robei l Fellowes, secretarul personal al Reginei vorbise
cu I hniia i i i toamna lui 1992, pentiu a-i explica în ce consta
-.epatarea. O informase de asemenea că va continua să fie Prin-
ţesa de Wales, să locuiască la Palatul Kensington şi se va bu­
cura de aceleaşi privilegii ca până atunci.
Mai târziu, Diana va spune uneia din prietenele ei mai în
vârstă:
— Deşi nu am fost surprinsă, m-a şocat ce mi s-a spus. Nu-ţi
cade bine să fii informată că te vei separa de soţul tău, că nu ai
nici un cuvânt de spus, nici un drept şi că părerile tale sunt lip-
site de importanţă. Am mulţumit şi am plecat. Viaţa mea s-a
.'.fărâmat în numai câteva minute. Am fost dată la o parte, arun­
cată ca pe o haină veche. Am simţit că-mi vine rău. M-a cuprins
teama şi neliniştea.
In noaptea aceea a stat acasă, la Palatul Kensington şi a
plâns, gândindu-se ce viaţă o aştepta fără o familie. Se întreba
dacă Charles şi Biserica vor încerca acum s-o înlăture din pa­
lat sau, şi mai rău, dacă vor încerca s-o îndepărteze de băieţi.
31
 Gândul acesta o deprima şi mai rău. în noaptea aceea, a încer­
cat să se încurajeze.
— Nu pot face aşa ceva, a repetat ea de faţă cu nişte prieteni
veniţi în vizită. Charles nu poate fi atât de crud.
Totuşi, această suspiciune sâcâitoare continua să nu-i dea
pace. Deşi se îndoia că Charles va încerca să-şi păstreze fiii,
ştia că alţii de la Palatul Buckingham vor spune că era mai bine
pentru băieţi să fie feriţi de influenţa mamei, deoarece era o
persoană destul de instabilă. Şi ştia că Charles nu era în stare să
se opună unei asemenea hotărâri. Diana avusese de atâtea ori
ocazia să-l vadă aprobând-o pe mama lui în tot ce spunea deşi,
în sinea sa era de cu totul altă părere Prinţul de Wales nu ieşise
niciodată din cuvântul mamei sale.
Diana i-a telefonat lui Charles ca să-şi confirme că temeri­
le ei erau nefondate, iar el a încercat s-o asigure. De fapt, i-a
spus doar că nimic nu se va schimba. I-a confirmat de aseme­
nea că nu-i va refuza în nici un caz accesul la copiii săi şi s-a
străduit s-o convingă că nu se discutase niciodată despre aşa
ceva. Aşa că Diana a reuşit să-şi alunge toate aceste temeri,
dându-şi seama că trebuia să-şi vadă de viaţa ei. în weekendul
acela s-a întâlnit cu băieţii, atunci de zece şi opt ani şi s-a bu­
curat de fiecare clipă petrecută împreună.
— îmi venea să-i îmbrăţişez şi să-i sărut tot timpul, a măr­
turisit ea mai târziu. Dar trecuseră de vârsta aceea. Mi-am spus
că erau nişte băieţi cărora nu le plăcea să fie sărutaţi şi îmbră­
ţişaţi tot timpul de mama lor.
Sperase că separarea o să-i redea libertatea pe care o pier­
duse de când se logodise cu Charles în 1981, cu doisprezece
ani în urmă. Că o să scape de obligaţiile oficiale impuse până
atunci. Dar această scurtă iluzie s-a spulberat de îndată ce a
ieşit din Palatul Kensington. Din momentul acela, presiunea
s-a intensificat, până a simţit că nu mai are propria-i viaţă şi
nici dreptul la intimitate decât între zidurile palatului, luxosul
ei turn de fildeş, care devenise o închisoare pentru Diana. Sâ­
câită, sătulă de această situaţie, peste un an, în decembrie 1993
32
 a dat celebrul anunţ prin care declara că îşi reduce apariţiile
publice.
încerca să-şi recapete intimitatea, sustrăgându-se stricteţii
vieţii regale. Primul pas a fost concedierea omniprezentei gărzi
pnsonale. Brigada Regală de Protecţie păzeşte toţi membrii
familiei Regale şi aceşti bodyguarzi deveniseră umbrele Di-
anei de când se logodise cu Charles în februarie 1981. Nu se
obişnuise niciodată cu prezenţa lor şi nu suporta faptul că nu i
■.r pn lintea să meargă singură nicăieri. Prezenţa lor devenise
u-pede o altă constrângere regală pe care ajunsese s-o urască
din tot sufletul. Uneori, Dianaîi ruga pe tonul ei plângăreţ, ini­
mi talul, s-o lase să meargă la cumpărături, să se plimbe singu-
lâ sau să conducă maşina, dar răspunsul era acelaşi de fiecare
dată:
Ştiţi foarte bine că nu avem voie să vă lăsăm singură nici
0 clipă.
Deşi curtenii de la Buckingham Palace şi capii poliţiei o
piewmseiă asupra pericolelor care o pândeau, Diana şi-a con­
cediul bodyguarzii Prinţesa de Wales se simţea altă femeie,
mai libeia, mai fericită, capabilă să facă ce dorea, când dorea.
1 e a spus prietenelor ei ce îngrozitor era să aibă tot timpul ală­
turi un poliţist. Iar apoi a adăugat zâmbind:
Indiferent ce-ar fi, să nu vă treacă niciodată prin minte să
va i asătoriţi cu un prinţ. Nu merită. Ascultaţi-mă pe mine. Pen-
tru că nu aţi mai fi niciodată stăpâne pe viaţa voastră.
De la I ianuarie 1994 —momentul în care Diana a hotărât să
lie complet independentă — Prinţesa de Wales şi-a schimbat
practic identitatea oficială. Când rezerva locuri la avion sau la
teatru, îşi dădea numele de fată, „D. Spencer“. Voia să uite că
era Diana, Prinţesă de W ales, membră a Casei R egale de
Wmdsor, femeie măritată, cu doi băieţi mari. Ştia că în felul
.a rsta oamenii îşi vor da seama ce independentă devenise.
Prefer ca oamenii să mă ştie ca fiică a tatălui meu, mem­
bră a familiei Spencer, decât ca o anexă a Casei de Windsor.
Oamenii au obiceiul să uite că D. Spencer este numele meu de

33
I

fată. Oricum, îl prefer celui de Windsor, care sună îngrozitor

de pretenţios.
Diana voia să aibă cât mai puţin de-a face cu Prinţul Charles
pentru că cicatricele lăsate de căsătoria lor nu se vindecaseră
deşi trăiau practic separat din 1987. în anii care au urmat, au
îndeplinit atribuţii regale oficiale împreună, ca Prinţ şi Prinţesă
de Wales, dar erau un calvar pentru Diana. Era obligată să tră­
iască în minciună, să pretindă că totul merge bine.
Azi Dianei îi vine extrem de greu să fie amabilă cu Prinţul
Charles. îl priveşte cu amărăciune şi repulsie, deoarece crede
că bărbatul pe care-1 adora nu a iubit-o niciodată. Se simţea
înşelată nu doar sexual de reînnodarea relaţiei cu vechea lui
amantă Camilla, ci, mai ales fiindcă se prefăcuse că o iubea şi
o preţuia.
Acasă, într-o noapte, la Palatul Buckingham, la începutul lui
1990, Diana i-a spus unuia din amanţii ei:
—Nu-1 dispreţuiesc pe Charles pentru că m-a înşelat, ci pen­
tru că m-a minţit şi pe mine şi pe băieţi. Nu cred că m-a iubit
vreodată, dar aşa m-a făcut să cred. Ne-a indus în eroare, şi-a
bătut joc de căsătoria noastră. M-am simţit ridiculizată, trădată
de duplicitatea lui. Orice femeie care este tratată aşa va spune
cât de nocivă este durerea pentru încrederea în sine, pentru
propriul tău eu interior. Mă simţeam măcinată pe dinăuntru.
Unul din secretarii personali ai lui Charles îşi aminteşte:
— La un moment dat, în anii 1980, aproape de fiecare dată
când îşi petreceau weekendul împreună la Highgrove, se certau
furibund şi Diana arunca în soţul ei cu vaze de flori.
A început prima oară să arunce cu obiecte în Charles într-o
noapte din noiembrie 1982, la Palatul Kensington, când a ho­
tărât în ultimul moment că nu vrea să participe la Annual Fes­
tival o f Rememberance (Festival Memorial Annual) de la Roy-
al Albert Hali, în onoarea celor care au murit în timpul celor
două războaie mondiale. Diana a coborât scările, îndreptân-
du-se spre Cahrles, care a o aştepta şi l-a anunţat pur şi simplu:
—Nu merg.
— Cum adică nu mergi? a întrebat-o el.
34
 - Nu merg şi gata M-am săturat să fac tot ce mi se spune
( 'luirles trebuia să asiste neapărat la Festival. Prinţul a pri­
vit o mirat, nu numai pentai că insistenţa ei l-a şocat, dar şi
pentru că urmau să fie prezenţi Regina şi Prinţul Philip.
I .1 început, Charles a încercat s-o înveselească.
I Lude, nu avem de ales. Trebuie să mergem.
Nu merg, i-a răspuns ea.
1 .1 care Charles şi-a ieşit din fiere.
Nu li proastă. Trebuie să mergem. Hai, mişcă-te mai re­
pede în maşină.
Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti aşa, a zbierat Diana.
I(i vorbesc cum vreau, mai ales dacă te comporţi atât de
prosteşte
Nu mă lua de sus. Te comporţi ca un nemernic. Pleacă şi
Insă mă în pace.
Nu li proastă, urlă Charles. Urcă-te imediat în maşină.
Răspunsul lui a pus capacul.
C u m îndiă/.neşti să-mi vorbeşti aşa, a repetat Diana.
\p"i • .i aplecat, .şi-a scos pantoful şi l-a aruncat spre
< lui le-. Dai uu l-a nimerit. S-a lovit de perete.
Hine, asta este ultima ta şansă pentru că trebuie să plec.
Am întârziat deja.
- Nu am de gând să te însoţesc, i-a spus Diana întorcându-i
.palele şi pornind-o în sus, pe scări.
Atunci Charles a plecat singur, dar Diana s-a răzgândit şi a
•osii după zece minute, provocând agitaţie, pentru că fotoliul ei
din loja regală fusese îndepărtat cu discreţie. A fost adus ime­
diat. dar reporterii au aflat în curând adevărul: soţii se cer­
taseră.
I)in acel moment, Diana a căpătat obiceiul să arunce cu tot
i r i cădea în mână în soţul ei, când se certau mai aprig. Şi cu
■ai declinul căsătoriei lor se adâncea, cu atât atacurile fizice
ei au mai violente. Azvârlea cu pantofi, cărţi, pahare, reviste,
şleigare de masă, dar obiectele ei preferate erau vazele.
I Inul din servitorii lui Charles din vremea aceea îşi amin­
teşti- că a asistat la unul din incidentele din Highgrove, în 1985.
35
 — Charles şi Diana erau în livingroom şi s-a întâmplat ca
eu să fiu alături. Am auzit voci ridicate, apoi au devenit din ce
în ce mai stridente. Se pare că pe Diana o apucaseră isteriile.
Atunci şi Charles şi-a pierdut cumpătul. Nu-mi amintesc mo­
tivul scandalului. Se întreceau amândoi în insulte.
— Deodată, l-am auzit pe Charles strigând: „Nu, pentru nu­
mele lui Dumnezeu, Diana, las-o jos... Nu, nu fi proastă.“ Pe
urmă a răsunat un zgomot de sticlă spartă şi mi-am dat seama
că aruncase din nou cu o vază. S-a făcut linişte pe moment şi,
după un timp, Charles i-a spus pe un ton zguduit: „încetează.
Era cât pe ce să mă nimereşti“ .
— Apoi s-a deschis uşa şi Diana, roşie la faţă de furie a
luat-o la fugă pe scări, spre camera ei. Am aşteptat câteva mi­
nute şi apoi am intrat în cameră. Charles era pe podea şi adu­
na resemnat cioburile a ceea ce fusese o frumoasă vază de
cristal. Nu a spus nimic, dar m-a privit resemnat.
— Pot să vă ajut, domnule? l-am întrebat eu.
— Dacă nu te deranjează, mi-a răspuns el. Şi uite aşa am
adunat împreună cioburile care se răspândiseră în aproape
toată camera.
Altă dată, Charles a fost mai puţin norocos. Diana a povestit
cu gura ei incidentul uneia dintre prietene.
— Mă scosese din sărite. Stătuse ore-n şir de unul singur în
afurisita lui de grădină şi când a intrat în casă a spus că voia să
asculte nişte muzică la radio. Iar eu mă învârtisem toată ziua
prin Highgrove, fără să am cu cine să scot o vorbă şi lui puţin
îi păsa. Aşa că am văzut roşu în faţa ochilor şi m-am repezit la
el. Mi-a întors spatele şi, în momentul acela am înşfăcat o vază
şi l-am lovit în ceafa. S-a prăbuşit pe podea.
— Am început să tremur şi am alergat la el, crezând că l-am
ucis. Vaza era ţăndări. „Slavă Domnului că era din porţelan, nu
dintr-un material masiv“, mi-am spus în sinea mea. L-am întors
şi când l-am auzit gemând am răsuflat uşurată. Dar nu m-am
oprit din tremurat pentru că mi-am dat seama că fusese cât pe
ce să-l ucid. Charles şi-a revenit şi a înţeles că aruncasem cu o
vază în el. Mă privea ca şi când ar fi vrut să mă sugrume. îl pri-

36
 venin intrebându-mă dacă ar trebui să-l ajut, dar s-a ridicat
imediat şi s-a aşezat pe un scaun, cu capul în mâini. Era încă
ameţit Ştiam că mersesem prea departe. Pentru o clipă, am
iic/u t că l-am omorât. A rămas acolo fără să se mişte.
I)iana a mărturisit că a fost atât de zguduită de această în-
i.miplure, încât atacurile asupra lui Charles au încetat câteva
Imn Pe urmă a revenit însă la acest obicei preferat. Oricum, nu
. ,i mat întâmplat nimic atât de grav, pentru că nu a mai încer-
i ai a I lovească cu nici un obiect atât de greu. Voia doar să-l
.pene, i a ă şi dea seama cât de mult o enervase.
Şi I)iana îşi aminteşte cât de rece se purta Charles cu ea şi
. i elect avea această atitudine asupra ei.
I)upă minunatele luni petrecute împreună înainte de căsă-
luue se parc că după ce am rămas gravidă, adică la trei luni
după nuntă, Charles a început să se îndepărteze de mine. Căl­
duţa pe care mi-o arătase s-a evaporat şi nu cred că s-a mai în­
tins vi codată. Iar asta mă durea. Sigur, uneori, lucrurile mer-
i'. au bine, dar nu a mai fost niciodată ca înainte de nuntă.
( ii i al ( 'harles se purta mai rece faţă de Diana, cu atât sim-
|> ,i mai umila nevoie să fie iubită, dar dorinţa ei de a-şi găsi un
nilul, un însoţitor, un bărbat căruia să-i pese de ea, o va duce la
. aleva ichiţii nefericite şi stânjenitoare.
 3
ÎNDRĂZNEAŢĂ ŞI SĂLBATICĂ

După ce Diana a descoperit adevărul despre Camilla Park­

er Bowles, prin 1986, prăpastia dintre ea şi Charles s-a adâncit.
La puţin timp după aceea s-a aruncat în braţele căpitanului
James Hewitt, un bărbat care-i arătase respect şi bunătate, care
părea s-o iubească pasional şi se oferise să se însoare cu ea şi
să-i dăruiască un copil. Diana crezuse fiecare cuvinţel pe care
i-1 spusese Hewitt pentru că era exact ce-şi dorea să audă. Mai
mult decât orice avea nevoie de iubire şi de cineva căruia să-i
pese de ea.
Când legătura cu Hewitt a luat sfârşit după trei ani, Diana a
început imediat să caute altă relaţie în care să poată iubi şi să
fie iubită. Şi când a constatat că nu găseşte, s-a apucat de un
nou sport sau de o nouă terapie. încerca să se convingă că
putea să fie fericită de una singură, fără prezenţa unui bărbat.
Dar apoi întâlnea ca din senin pe cineva de care se simţea
atrasă şi începea o nouă legătură. în general, aceste relaţii se
rezumau la câteva cine împreună şi o invitaţie la Palatul Ken-
signton. Susţinea că nu are nevoie de un bărbat sau de un iubit
în viaţa ei. Dar era o minciună, pentru că Diana a continuat să
caute bărbatul potrivit după dezastruoasa ei legătură de trei ani
cu James Hewitt.
Am discutat cu doi bărbaţi, amândoi căsătoriţi, care au re­
cunoscut că au fost prieteni intimi cu Diana la începutul anilor
1990. Şi deoarece sunt şi acum căsătoriţi, au insistat să le
păstrez anonimatul. Relatările lor seamănă ca două picături de
apă.

38
 I'i iinul a devenit amantul Dianei în 1992. Era fost ofiţer de
. avulcrio, lucra în City şi fusese căsătorit câţiva ani. A cunos-
<ul o la o petrecere, la sfârşitul anilor 1980.
Ne-am simţit atraşi imediat unul faţă de altul. Am discu-
i.it tiuia seara şi am căzut de acord să ne mai vedem. Sigur că
m am simţit flatat că Prinţesa de Wales mă plăcea. Nu s-a în-
i implat nimic şi m-am gândit că nu este bine să mă implic,
pi uliu eă era căsătorită cu Prinţul de Wales. Dar ne-am întâi-
mi miamplâto! peste câţiva ani şi Prinţesa m-a invitat la Pala-
11 il Im ir.mgion să bem ceva împreună. Ştia că sunt căsătorit,
dai totul părea atât de inocent.
Dar, din clipa în care am intrat în livingroomul ei mi-am
dai .cama că Diana dorea să avem o relaţie amoroasă. După
■airv.i pahare, am cinat la un mic restaurant şi ne-am sărutat de
îndată i e ne-am întors la Kensington. Am mai băut ceva, am
i i ul lai muzică romantică, aleasă de Diana şi înainte de miezul
nopţii nani unul în braţele celuilalt. Nu voia să mă lase să plec,
dai i and am plecat, după ora două noaptea, am ştiut că vom
d o . Mi amanţi Am aranjat să ne întâlnim la începutul săptămâ­
ni ni mâl iui e A sosit în jur de ora 10 p.m., am băut nişte vin,
i >i n a a picgătit o gustare rece, am ascultat din nou muzică,
am mai băut un pahar şi am început să ne sărutăm.
Diana era uimitoare. Am avut senzaţia că am fost lovit
de un uragan. Pasiunea ei m-a devorat. Ne-am mutat din living-
i o mi în dormitor şi am făcut dragoste în pat. Am crezut că o să
\ tea să plec imediat după aceea, dar mi-a cerut să rămân. în ur-
m.iioarele trei ore am făcut dragoste de vreo patru ori şi tot nu
m im .ă mă lase să plec, ca şi când s-ar fi temut să rămână sin-
iii ă Mă implora să stau cu ea, să facem dragoste din nou. Nu
-i.i deloc să se vadă singură. Până la urmă am plecat pe la 5
dimineaţa, epuizat, uimit şi cu un oarecare sentiment de vi­
novăţie.
Peste două săptămâni ne-am întâlnit din nou şi am simţit
di ii pi unele clipe că la sfârşitul serii vom face din nou dragoste.
Ne am distrat minunat bând şi ascultând muzică în livingroom.
I i .i în toane foarte bune. Râdea, chicotea, părea timidă şi stân­
39
jenită ca mai apoi să se transforme într-o femeie pătimaşă, care
te înnebunea cu pasiunea ei. Dar nu mi-am imaginat că mă dorea
neapărat pe mine. Se temea de singurătate şi dorea să-şi ofere
trupul cuiva care s-o iubească în schimb.
După alte câteva vizite la Palatul Kensington, bărbatul care
era cu trei ani mai în vârstă ca Diana a început să se simtă vi­
novat că-şi înşeală soţia şi pe Prinţul de Wales. Şi î-a împărtăşit
reţinerile Di anei.
—Nu vreau să ştiu, i-a răspuns ea. Pur şi simplu nu vreau să
ştiu. Nu te vreau decât pe tine.
Peste două săptămâni a hotărât că trebuia să pună capăt re­
laţiei lor şi i-a telefonat Prinţesei.
—„Ştiu ce o să spui,“ mi-a luat-o ea înainte. „Te înţeleg. La
revedere.“ Mi-a închis telefonul şi nu mi-a venit să cred că a
putut să-mi vorbească atât de rece când cu numai câteva zile în
urmă fusese atât de romantică, tandră şi posesivă.
In vara lui 1993, Diana a cunoscut un bărbat mai în vârstă,
în ju r de patruzeci şi cinci de ani — cam de aceeaşi vârstă cu
Charles — de care s-a simţit deosebit de atrasă. Se mai văzuseră
cu diverse ocazii în ultimii ani, dar nu avuseseră niciodată
ocazia să-şi vorbească.
Era bancher în City, avea soţie şi trei copii.
— Am început să discutăm când ne-am întâlnit la un cocteil
în 1993, a spus el. Şi m-am simţit atras de ea în mod incredibil.
Ştiam că flirta cu mine. îmi lua un fir de păr de pe umerii hai­
nei, mă ruga să-i aduc ceva de băut, mă servea cu sandvişuri.
Ba făcea pe timida, ba mă privea drept în ochi, ca şi când m-ar
fi invitat s-o sărut.
—Nu ştiam cum să reacţionez, dacă era Diana de care citi­
sem, sau Prinţesa căreia îi plăcea să tachineze, să se joace, să facă
pe vampa când îi plăcea un bărbat. La sfârşitul serii, mi-a su­
gerat să luăm prânzul sau cina împreună, ca să discutăm şi să
ne cunoaştem mai bine.
—întâlnirea şi abordarea ei directă m-au surprins, dar am ac­
ceptat. Eram curios să aflu mai multe, să descopăr ce se ascun­
dea dincolo de această mască, să văd dacă aparentul ei interes
40
 > Mini n u icul sau sc folosea de el doar ca să atragă I Jrma să
dmopAi iu curând că atitudinea Dianei nu era o fantezie, ci
l'icludiul unei pasiuni remarcabile.
I ogătura noastră a durat două luni, timp în care s-a dove­
dit o pnsoană complet diferită de cea pe care mi-o imagina-
■"i fia . and sălbatică şi îndrăzneaţă, când blândă, iubitoare
i mm m gata să izbucnească în lacrimi. Dar cea mai remarca-
f da i-ia pasiunea ei, care se manifesta nu numai în plan sexu-
d i i in tic. aie ai tivitate pe care o considera importantă. Am
ii m i" H di a .nnenca că îl ura pe Charles şi Familia Regală în
o< in i al, i cea ce m-a surprins. Nu putea să uite ce se întâm­
pla .« a a- simţea înşelată de Charles.
I a un moment dat m-am întrebat dacă Diana facea dra-
gi r.to i u mine ca să se răzbune pe Charles careoînşela cu Camil-
la \m început să am senzaţia că sunt o unealtă a acestui joc
imn alun po care I juca în mintea ei. Iar ideea îm i displăcea
pi i dinul Şi cu toate că ne simţeam bine împreună şi Diana mă
la. i a a ma sunt dorit atât emoţional cât şi fizic, mă gândeam
■a i i*l aţi a dmtie noi nu era adevărată.
I*ii d'abil ca Diana a sesizat şi ea acest lucru, pentm că nu
m i mai .unt şi nici nu a mai răspuns la apelurile mele. Nu ne-am
In.ii m. lodată la revedere. Pur şi simplu nu m-a mai sunat, ca
i . .nul ai li ştiut că jocul se terminase. Asta cred că s-a în-
i miplai şi i am respectat dorinţa. Nu am mai încercat să iau
I. paluia cu ca Sper că va reuşi să-şi rezolve problemele.
I l u n a a îmbrăţişat sportul, înotul, tenisul, ca să-şi consume
m i i i in exces, renunţând pe moment să mai caute „bărbatul
idcnl"
s. mtieba dacă nu căuta cumva un tată, care să înlocuiască
un ma pcisoană pe care o iubise şi în care avusese încredere
mi. iiilcaiuiii, tatăl ei, Vicontele Johnny Althrop, care a devenit
i . mi. Io Sponcer la moartea tatălui său. Tatăl Dianei a murit
in l'iu.p cu numai câteva luni înainte de separarea sa oficială
şi ni • ă Iu.osc at iasă întotdeauna de bărbaţi mai în vârstă Coi
im.mi . .i fostul ei amant, James Hewitt i se păreau copilăroşi in
gfludiie
41
 în schimb, Diana nu nutrea o afecţiune prea adâncă pentru
mama ei. Diana fusese prea mică să-şi amintească de ea, pen­
tru că avusese numai şase ani când Frances Spencerîşi părăsise
soţul şi cei patru copii pentru a locui singură la Londra. Din
momentul când a înţeles prima oară ce s-a întâmplat, nu a ier­
tat-o niciodată pe deplin, chiar dacă s-a străduit să priceapă de
ce îşi părăsise familia, fără nici un motiv temeinic în aparenţă.
Cea de-a doua căsătorie a lui Frances Spencer, în 1969, cu
milionarul Peter Shand Kydd se va termina de asemenea cu
un divorţ peste douăzeci de ani. Frances se va muta în Scoţia,
va deschide un magazin de suveniruri şi va duce o existentă
retrasă, ca de călugăriţă. Avea puţini prieteni şi preocupări. în
schimb era din ce în ce mai interesată de biserica romano-ca-
tolică, spre surprinderea Dianei. în 1991, Frances a vândut
micul ei magazin din Scoţia, pe care-1 achiziţionase atât ca pe
o investiţie cât şi pentru că o interesa şi a cumpărat o casă mai
mare în aceeaşi zonă. Casa de piatră fusese o pensiune, dar
Frances nu avea de gând să-i păstreze destinaţia iniţială. A re­
mobilat-o şi redecorat-o şi a început să ducă o existenţă destul
de singuratică.
Peste un an, şi-a anunţat hotărârea de a trece la religia ro-
mano-catolică, după ce participase la slujbele de la catedrala
catolică din Oban, localitate aflată în apropiere, timp de şase
ani. Diana voia să afle mai multe despre religia romano-cato-
lică, pentru a-şi înţelege mai bine mama, pe care mărturiseşte
că nu a înţeles-o niciodată cu adevărat. Cu câţiva ani în urmă,
Diana îl cunoscuse pe Dom Anthony Sutch, directorul Şcolii
Romano-Catolice Britanice din Downside care lucrase iniţial
ca persoană laică, în City-ul londonez. îi solicitase o întâlnire
în încercarea de a înţelege interesul mamei sale faţă de catoli­
cism. S-au întâlnit şi au discutat în diverse ocazii.
Indiferent ce se întâmplase între iubitorul, blândul ei tată şi
temperamentala ei mamă, Diana nu-şi imaginase că a putut fi
ceva atât de cumplit încât s-o determine pe mama ei să plece şi
să-şi părăsească soţul şi cei patru copii mici. Nu a iertat-o nici­
odată, considerând că nu ar fi trebuit să-şi abandoneze odras-
42
 I«'!i iiimiiiIc ci mm mau, Sarah şi Jane şi pc fratele ei mai mic,
i huilei, i mc avea numai trei ani. Deşi a trecut prin momente
Bicir m vuiţA, nu a putut să-i ceară mamei ei s-o ajute sau s-o
nlniimiscA
Sr întrebase adesea de ce eşuaseră ambele căsătorii ale
mamei u şi se temea că şi mariajul ei cu Charles ar putea da
n . ... prutiii ca o moştenise pe mama ei. Poate că avea un de-
i • ■i <.11 r o lin ui incompatibilă unor relaţii pe termen lung. în-
■i i i ,.i alunge asemenea gânduri, considerându-le nefon-
•laii dai îndoiala a continuat să planeze întotdeauna. S-a în-
10 lui dr i r convertirea la catolicism o ajutase într-un fel pe
mama u şi s a gândit că, poate, într-o zi o să recurgă şi ea la
ai rlaşi lucru.
Deşi crede în Dumnezeu, Diana nu este o persoană reli­
gii.,i a Nu şi spune rugăciunile noaptea şi dimineaţa; nu se
dm i la Iu ,uică din proprie voinţă, decât de Crăciun, la nunţi sau
din obligaţie Nu s-a gândit niciodată până acum prea adânc la
o 11 gir dai ' onvei lirea mamei sale a facut-o să se întrebe dacă
" H puica .a i’.a .rască alinare şi împăcare în religie, mai târziu,
iu ■iaţâ aşa cum speră că a făcut mama ei.
| and s a convertit în octombrie 1995, Frances Sahnd Kydd,
n nptis
I >a. a Diana a moştenit ceva de la mine, sper să fie ce am
piiimi in copilărie de la tatăl meu. A fost cea mai blândă, iu-
hiloaie şi sensibilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată.
' Ic lua de mână şi ne învăţă să ne iubim semenii. Am încercat
ă nu educ şi eu copiii la fel şi cred că Diana are darul compa-
.i u i i i i şi se foloseşte de el.
() femeie în vârstă, prietenă cu Frances Shand Kydd comen­
ta astfel relaţia lor:
( and se întâlneau, se înţelegeau bine în primele ore dar
mi" w derea lor se termina întotdeauna cu o ceartă. Se cunosc
P " a bine una pe cealaltă. Se prefac că se înţeleg când suntoa-
"u "i ni im . dar ştiu amândouă că nu ar putea trăi sub acelaşi
" i ipci iş nici măcar o clipă. Mulţi aşa-zişi experţi au întrebat de
11 I huna nu a alergat niciodată la mama ei să discute despre

43
problemele căsătoriei ei şi agasanta bulimie. Motivul este că
Frances ar fi repezit-o, mai mult ca sigur. I-ar fi spus probabil
să se întoarcă la familia ei, să se bucure de viaţa ei ca Prinţesă
de Wales şi să fie o bună soţie.
— Nu conta că Frances nu fusese în stare de aceste lucruri.
Dar ştia că Diana ar fi trebuit să strângă din dinţi şi să înveţe să
se bucure de viaţa privilegiată pe care o primise în dar pe o
farfurie. Considera de asemenea că Diana era datoare, ca ma­
mă a moştenitorilor tronului, să-şi menţină căsătoria indiferent
ce-ar fi. Diana ştia că mama ei i-ar răspunde în felul acesta şi
de aceea o evita.
Se pare că mama Dianei se menţinuse special în umbră, de­
parte de copiii ei şi se pare că nu era vizitată de nici una din
cele patru odrasle sau de nepoţi. Faptul că Diana nu a avut
niciodată o relaţie strânsă cu mama ei a însemnat că nu a exis­
tat nici o femeie mai în vârstă faţă de care Prinţesa de Wales ar
fi putut să-şi descarce sufletul.
Diversele probleme ale Dianei au continuat s-o macine, la
fel ca numeroasele legături amoroase dezastruoase, dintre care
presa nu a reuşit să descopere decât câteva. Diana ştia prea
bine că trebuia să-şi găsească un nou interes în viaţă, altul
decât goana zadarnică a unui nou bărbat. Aşa că a căutat alte
căi de salvare şi a descoperit că una din plăcerile vieţii era să
cheltuieşti bani.
în adolescenţă, atât la ţară, cât şi la Londra, nu s-a arătat m
teresată de modă sau de haine. Se îmbrăca în blugi, cu o că
maşă, sau o fustă lungă şi un pulover şi toate lucrurile ei îneft
peau într-un singur şifonier.
Dar s-a schimbat după ce s-a căsătorit cu Charles şi dup#
naşterea lui W ills şi Harry a constatat că era distractiv .ă-|i
cumperi haine. Avea o carte de credit American Express i m»
era plătită automat la fiecare lună de Ducatul de Cornwall
oricât ar fi cheltuit. Ori de câte ori se simţea nefericita M
ducea la Harvey Nichols sau la Flarrods să cumpere cut* >• >|
ca să se înveselească.
44
 IV urmă s-a aventurat mai departe şi consilierii ei, inclusiv
. ateva prietene de la Vogue au prezentat-o unor designeri renu­
miţi La început s-a lăsat convinsă să susţină designerii brita­
ni* i. pentru a ajuta exportul ţării dar, când a devenit stăpână pe
cu .iunie ei, au fascinat-o diverşi designeri europeni şi ameri-
imil
I >i- îndată ce fotografia ei aînceput să apară pe coperţile re-
i ii lui din întreaga lume, Diana a devenit tot mai încrezătoare
■ i' unele ei tot mai îndrăzneţe. Prinţesa era stimulată de cei
' " aclamau drept arbitrul modei în lumea vestică şi îi plă-
........ istă caracterizare. Azi, când călătoreşte în Marea Bri-
i.i i' ii i m străinătate, atât experţilor în materie de modă cât şi
i< 1 1 1■>i lemci le place să exam ineze ce poartă Prinţesa de
■ | , , Lu ;i este posibil, să se ia la întrecere cu ea.
i >i in i iei unoaşte că a devenit de câţiva ani un idol al mo-
n ■ 1 |nil ml) îndrumarea experţilor de la Vogue şi Bucking-
' l' ii ii i Diniia apela la Catherine Walker, Tomasz Starzew-
». ,i Vimiiiilu W.ikcley, care o îmbrăcau în jachete lungi, fuste
'■n ţi im lui ilr .raia elegante.
I Ni ........imuriitiil separării ei, Diana s-a considerat o fe-
....... i ■ ii. piiira să se îmbrace cum dorea, fără ca cine-
* " 11 *. Im pi.iiuene dacă apărea cu sau fără ciorapi vara,
i*.* .... <ttţ i mi * i apiobe ce purta la reuniunile regale, fără o
■«•ti h m ţ .. p iu . .ist a dezaprobator când se abatea de la
ţiuit liHMiiA
h *4#*il liuH m i *11 cina cealaltă, preferând fustele foarte
linii iile iii stil german, ca şi când ar fi încer-
ilu linii.i/in a|â putea li adevărata Diana. Unele
I Ml **m* in • vuleiiţA Inpliil eA noul stil al Dumei era o
4 tliltt9 li| 'l t .!• tmtlililinte de a aiâta. oricărui bărbat
( t • i-i i|# uluiţi
ini pHi* uimii anului |'J‘M Duma a ţinut ne-
l» t fitMO. |mU nmuIi- mi .1. t ai. nu tivea ocil/Ul, di* evein
l i |i ţl »tini iţi Imm ■..ţiill ilt> Imţ< oalA \ im epul sA pom le
ţ.t»t Im foiţi ţi a ap Aiul la lusein A de ( irt. iun
■* M »•►#♦§•«♦
 Se pare că Diana nu mai era capabilă să evite greşelile în
materie de modă, pentru că fustele crăpate fuseseră la moaă în
1992. în următoarele douăsprezece luni, fustele crăpate se vân-
duseră ca pâinea caldă în Main Street, deoarece combinau
irezistibil eleganţa şi siguranţa stilului maxi cu libertatea de
mişcarea şi aspectul sexy al celui mini. Dar, peste alte două­
sprezece luni, femeile cu gust le-au îndepărtat din garderoba
lor fiindcă şi-au dat seama că fusta crăpată dezgolea şoldurile
mai mult decât ar fi trebuit în zilele cu vânt, expunând uneori
şi chiloţii. Aşa că au considerat-o vulgară, lipsită de eleganţă şi
prea riscantă.
Dar Diana a insistat, purtând în continuare fuste compro­
miţătoare, care i-au atras criticile, chiar şi oprobiul imperiului
modei. Unii reporteri ai revistelor de modă au pus insistenţa ei
pe seama hotărârii de a reveni în arena publică şocant, dezvă­
luind tot ce avea ca o dansatoare de cabaret care reapare în lu­
minile rampei.
Ziariştii şi-au amintit obiceiul Dianei de a-şi folosi trupul
când voia să-l pună în umbră pe Charles sau să arate lumii ce
trup superb lăsase când părăsise Palatul Kensington pentru
liniştea de la Highgrove şi o femeie care nu poseda nici pe de­
parte frumuseţea fizică a Dianei. în acelaşi context şi-au rea­
mintit că, în noaptea când Charles a mărturisit în interviul său
televizat că îşi înşeală soţia cu Camilla Parker Bowles, Diana
a apărut la o galerie de artă într-o provocătoare rochie neagră.
Ştia că, în felul acesta invita reporterii să facă comparaţie între
superba Prinţesă, îmbrăcată atât de sexy şi Camilla cea solidă
şi în vârstă, care nu şi-ar putea permite niciodată să se îmbrace
aşa. A fost un contraatac perfect, sesizat imediat de restul lu­
mii.
A doua zi de dimineaţă, la Palatul Kensington, Diana a
întins fericită toate ziarele, studiindu-le atentă. Toate, de la cele
mai importante, la cele mai neînsemnate publicaseră pe prima
pagina mărturisirea lui Charles alături de fotografia zâm­
bitoarei Prinţese în rochia ei sexy.
46
 I lilnţi-vă! a exclamat ea extaziată de zeci de ori de faţă cu
.ii vi toi ii pe care-i chemase să le arate ziarele. Este fantastic.
Nu a suportat niciodată să-l pun în umbră. Asta o să-l înveţe
minte.
1)eşi puţini au înţeles bătălia psihologică care clocotea în
.ulletul ei, unii au îndemnat-o să revină la stilul anterior, mai
puţin strident şi sexy, care-i adusese atâtea aprecieri. Dar Diana
Ir a ignorat sfatul. A avut grijă ca ziarele să publice în conti­
nuul c fotografiile ei în fuste despicate, rochii mulate şi pantofi
<u locuri înalte. Va fi văzută într-un costum negru împodobit
a i elefanţi aurii (compleu al casei germane de modă Escada,
din colecţia Safari care a costat 1600 $), în pantaloni negri de
piele mulaţi, blugi strâmţi şi machiată strident. Uneori va pur-
la o curea neagră cu o cataramă reprezentând doi elefanţi care
se împerechează!
Avea treizeci de ani şi putea pentru prima oară să poarte ce
şi când dorea. Acum avea chef de noi experimente, nu voia să
se mulţumească doar cu designerii britanici, aşa că a abordat
creaţiile caselor de modă Chanel, Saint Laurent, Armâni, Va­
lentino, Escada şi preferatul ei dintotdeauna, Versace.
Când găseşte o rochie care îi place, Diana cumpără uneori
două sau trei cu acelaşi model, dar în culori diferite. Surdă la
critici, considera că vestita ei rochie albă Versace fără umeri,
cu decolteu adânc o făcea să arate din nou de douăzeci şi cinci
de ani, aşa că a mai cumpărat una, pe negru. A cumpărat de ase­
menea trei genţi din piele de şopârlă, una roşie, una galbenă şi
una neagră (de 1800 $ fiecare) de la Asprey, din Bond Street,
pentru a se asorta cu noul ei stil. Unii critici s-au întrebat iro­
nic dacă nu cumva Diana ar trebui să poarte aceleaşi rochii în
diverse culori, dar ei nu-i păsa. Era convinsă că rochia aceea îi
venea superb.
Uneori, Anne Beckwith — Smith secretara ei timp de opt
ani şi acum principala ei doamnă de onoare o întreba dacă i se
părea potrivită alegerea unei anumite rochii.
—De ce nu? răspunde Diana de obicei. Ce ţi se pare nelalo­
cul lui?

47
 Anne îi răspundea că toaleta nu era „prea potrivită“ pentru
respectiva ocazie.
— Este chiar atât de rău? se mira Diana.
— Nu, dar se putea şi mai bine.
— Atunci, dacă nu este chiar atât de rău o voi îmbrăca.
Şi, de cele mai multe ori adăuga:
—Oricum, dacă-i şochează pe cei de la palat este cu atât mai
bine. Asta şi vreau.
Criticii din lumea modei au îndemnat-o pe Diana să revină
la taioare şi bluze de mătase, sugerându-i stilul simplu şi ele­
gant al lui Ralph Lauren, DKNY sau N icole Farhi, în locul
creaţilor costisitoare şi ostentative. Dar Diana dăduse zeci de
taioare pe care le purtase la reuniunile regale înainte să pără­
sească scena publică. A invitat şapte prietene la Palatul Kens-
ington şi le-a spus să aleagă ce vor, în timp ce ea îi servea pe
copiii lor cu ceai şi prăjituri.
Dar revistele de modă au atacat-o făţiş, caracterizând-o
drept o „ţărăncuţă din Essex“, o descriere obraznică, ba chiar
jignitoare, deoarece se spune că fetele din Essex (comitatul Es­
sex de lângă Londra) sunt lipsite de gust, le plac lucrurile ief­
tine, stridente şi au moravuri îndoielnice.
La început, Diana a comentat în felul următor reproşurilor
lor faţă de prietenele ei:
— Sunt geloşi. Nu are nici un rost să-i bag în seamă. M-au
criticat întotdeauna, indiferent ce aş purta.
Aşa că îi ignora cu superioritate. -
Selecta revistă Tatler a lovit-o cel mai crunt, afirmând că se
îmbracă asemănător vedetelor din serialele TV de doi bani.
„Este cea mai bună dovadă că, dacă te îmbraci demodat,
aşa cum se purta cu cinci ani în urmă, nu mai ieşi cu nimic în
evidenţă.“ Articolul continua, spunând: „Uneori, Diana o bro­
deşte bine, dar am îndurat destule dovezi de prost gust. Ne-am
săturat de pulovere cu desene în relief, pantofi cu toc la blugi,
păr permanent de culoare marmeladei şi ciorapi trei sferturi de
culoarea pielii“.

48
 l,n in linul, lntlcr adăuga pe un ton muşcător: „Te rugăm,
I »1 an.i potoleşte-(e şi îinbracă-te ca o adevărată prinţesă“.
\< r .1 atac scris în martie 1994 a lovit-o direct la punctul
•<n ilnl I olografi aleşi special au prezentat-o în costumele
in lulr/avnntaiau cel mai mult. Au insistat de asemenea asu-
pi .i miri l'ntogialii in rari* apărea aşezată pe un scaun cu spătar
•lt> | >i iii I.i|.i unui {Mililii mmieros, îmbrăcată într-o fustă scurtă
• in i ilr/f'i >1*a ,i ililiil pana mi:., mai mai să-i arate chiloţii. Au
ii..... ... .Ir a .i nu ura ca aceasta ria aceeaşi Prinţesă surprinsă
m . " in....... ul.it dr gimnastică, în sala clubului La Fitness.
\ 11111 . i Duna fusese fotografiată cu o cameră ascunsă în ta­
in iIr propnelarul clubului, în timp ce stătea cu picioarele
deităcutc, în plin exerciţiu.
I ..inmafiile publicate în ziarul Daily Mirror au înfuriat-o
i ui I u ut o să dea în judecată publicaţia şi pe proprietarul
ini.ulm neozeelandezul Bryce Taylor pentru violarea încre-
■1. 1 u ,.i încălcarea contractului. A câştigat dreptul de a primi fo-
i. .im,Hule şi negativele şi ziarului i s-a interzis să le mai repro­
ducă
l hana eia hotărâtă să câştige procesul şi i-a spus avocatului
au I oului Mischon că era gata să apară ca martoră pentru
a a apăra onoarea, deoarece se sugerase că pozase în mod voit.
I >.n avocaţii ei s-au opus. Erau perfect conştienţi că genul de
mu chări la care ar fi fost nevoită să răspundă ar fi pus-o într-o
.iluaţie deosebit de penibilă. Şi se temeau că nu-şi dădea sea­
ma . c înseamnă să fii expusă unui tir de întrebări, timp de câte-
a oi e Diana a acceptat sfatul lor în ultimul moment, cu câte-
a zile înainte de deschiderea procesului, în februarie 1995.
I ).u a ar li apărut dinaintea instanţei, ar fi fost prima membră a
i a .ei Regale care ar fi făcut acest lucru după mai bine de un
secol
 4
UN NOU PRIETEN

Prinţesa Diana a intrat în sala de recepţii a Castelului Wind-

sorîn timpul săptămânii de la Ascot, în vara lui 1985, pentru a
întâmpina oaspeţii cu care va cina înainte de începerea cursei,
după-amiaza. Regina Elisabeta, pasionată de cursele de cai, ea
însăşi proprietară şi crescătoare de cai de rasă obişnuieşte să
dea prânzuri la Windsor, la care sunt invitaţi oaspeţi privile-
giaţr
In timp ce stătea în lumina unei splendide ferestre care
dădea spre peluzele castelului, cu soarele revărsându-se în
cameră ca o cascadă, Diana a văzut un tânăr cu păr lung, negru
şi ondulat, nu prea înalt, dar îmbrăcat imaculat în costumul
tradiţional de dimineaţă de la Ascot. Prinţesa îl privi din nou şi
remarcă ce chipeş, relaxat şi prietenos părea. Mulţi din cameră,
dintre care majoritatea erau străini pentru Diana, păreau ner­
voşi. Nu prea ştiau cum să se comporte în timp ce o aşteptau pe
Regină.
Dar nu şi acest străin brunet. Zâmbea şi râdea cu oamenii cu
care discuta. Diana a observat privirea lui veselă, bonomă şi
s-a întrebat cine o fi. Lângă el stătea o tânără femeie, puţin mai
în vârstă decât Diana. Era deosebit de atrăgătoare, îmbrăcată
într-o frumoasă rochie de mătase imprimată. Prinţesa se între­
ba dacă erau căsătoriţi, pentru că 1 se păreau foarte potriviţi —
amândoi atrăgători, rafinaţi, comportându-se în largul lor în
impresionantul Castel Windsor. Bărbatul era Oliver Hoare, un
negustor de artă milionar, specializat în arta iraniană şi anti­
chităţi, în vârstă de treizeci şi nouă de ani la vremea aceea; iar
soţia lui, Diane, de treizeci şi şapte de am era fiica unei nobile
50
lim iic/c, baroneasa l.m iisc do Waldner, una dm prietenele
<«|MopiitU' alo Rovinei Mamă şi locuia într-un castel superb, în
inimii legiunii Provence, din sudul Franţei
( 'IniiIes s a alăturat Dianei şi, însoţiţi de Regină, s-au dus să
di a ut o ou Oliver lloare şi soţia sa. Diana îşi aminteşte că a
>upi ins o umiditatea când a dat mâna cu Oliver. Nu ştia dacă
■i I | ii i ve.r.i ,i sau nu în ochi, pentru că păreau atât de albaştri,
nu umiuii ,i enl/.i Până la urmă, s-a trezit însă uitându-se în
■Im Im şi /limbiiul cu gura până la urechi, iar el i-a răspuns la
i .l

l'imţi ..i a început să discute cu Diane şi a constatat că au

niiilio lucruri în comun. Oliver şi Diane aveau trei copii, doi fii
i ii leliţă. Olivia, în vârstă de doi ani la vremea aceea. Prinţul
11 ui v .ivea doar un an. Diana i-a spus atunci că i-ar place să
nU.i mii o /i o fetiţă, aşa ca ea, după ce făcuse doi băieţi. Cele
•1«ui.i temei s-au împrietenit în ziua aceea. Nici una din ele nu
• m deosebit de interesată de cursele de cai, aşa că au preferat
i discute despre alte lucruri. Diane şi-a dat seama bineînţeles
■ i l’iînţesa era foarte preocupată de modă, ca şi ea de altfel.
1 soţii lor se înţelegeau bine. Charles suporta cu greu cele
palm zile de curse de la Ascot, în fiecare an, pentru că nu în-
"luţca acest sport. Dar o însoţeşte întotdeauna pe Regină şi dis-
. ula cu oaspeţii ei. Apoi pleacă întotdeauna înainte de ultima
. nisă, ca să se pregătească pentru meciurile de polo, care se
p>,u a în mod tradiţional în Windsor GreatPark în fiecare seară
a curselor de la Ascot.
( 'hades, cu trei ani mai tânăr decât Oliver, l-a găsit deose-
I>it do interesant şi, când a aflat că este expert în artă islamică
i antichităţi, au avut mult de discutat. Charles nu era o autori-
i.iti- iii materie de artă islamică, dar fusese întotdeauna fascinat
de m est subiect şi era nerăbdător să înveţe cât mai multe lucruri.
Pn 1111 d aprecia de asemenea rafinamentul lui Oliver şi încre-
dru i |K* care o degaja.
( Uim i lloare s-a născut în luna iulie 1945 şi era fiul lui
Ki f in.iIci I loare, funcţionar civil la Ministerul Apărării din
I Midia Mama lui, Irina, făcea parte din familia Kroupensky,
51
 care venise în Marea Britanie din Moravia, fostă provincie a
Cehoslovaciei. Ca descendenţă, Oliver Hoare se poate lăuda
cu Ducele de Coventry şi cu celebrii quakeri , Hoare fiind una
din famiile care fondaseră vestita Barclays Bank. Dar soţii
Hoare nu erau prea bogaţi şi au luptat din greu să asigure copi­
ilor pregătirea necesară, deşi Oliver a urmat în cele din urmă
Colegiul Eton, unde studiază şi Prinţul William. Când Hoare
avea numai nouăsprezece ani şi se bucura de viaţa de student
la Sorbona, în Paris, tatăl lui a decedat brusc, lăsând numai
2500$!
In vremea aceea, la Paris locuiau mulţi iranieni şi, din feri­
cire pentru el, Oliver a intrat sub aripa ocrotitoare a unei bogate
prinţese iraniene, cu câţiva ani mai în vârstă ca el, celebra
I lamoush Azodi — Bowler, o femeie pasionată de toate formele
de artă iraniană. L-a invitat pe tânărul şi chipeşul student de
douăzeci şi doi de ani să studieze arta la reşedinţa ei din Teheran,
unde încuraja un cerc de tineri artişti inteligenţi, majoritatea
din Anglia.
Oliver Hoare s-a format în anii aceia petrecuţi la Teheran.
Acolo a învăţat totul despre Iran şi arta sa. A cutreierat ţara, adă-
postindu-se uneori în palate şi reşedinţe, iar alte ori în hoteluri
in stil ţărănesc, in regiunile îndepărtate ale acelei ţări muntoa­
se.
Prin intermediul lui Hamoush, Oliver a cunoscut de asenje-
nea mai mulţi tineri cu relaţii sociale strălucite, majoritatea
din familii celebre, dintre care unii vor deveni bogaţi şi renu­
miţi prin propriile lor forţe. Cu unii din ei este şi acum în relaţii
strânse de prietenie. La Teheran, Oliver î-a cunoscut pe prie­
tenul de-o viaţă al Prinţului Charles, Nichols Soames, acum
ministru în cabinetul britanic, pe Victoria Waymouth, fiica du­
celui de Hardwicke şi pe David Sulzberger, omul care a de­
venit partenerul de afaceri al lui Oliver Hoare şi a cărui fami­
lie este proprietara ziarului New York Times. Seara, tinerii se

Membru al comunităţii „Society o f Friends“, înfiinţată în 1650 de

George Fox.

52
minimii să discute despre artă, muzică şi poezie, în timp ce beau
vm şi mâncau gustoasele preparate iraniene pregătite de servi­
torii lui I lamoush. Aici şi-a găsit Oliver căminul său spiritual
şi destinul.
—Oliver a venit să studieze, să excaveze şi să citească ma­
nuscripte arabe şi persane, îşi aminteşte Hamoush. Era un stu­
dent strălucit. în câteva luni, citea la perfecţie. îl găseam adesea
iii casă studiind târziu noaptea, în timp ce colegii lui se distrau
în oraş.
Oliver era un tânăr serios şi studios, dar va învăţa mai târziu
să se relaxeze şi să se bucure de viaţă, La vremea aceea, sin-
i’.ura lui relaxare era cântatul la chitară, pe care l-a deprins aproa­
pe de unul singur. Târziu, seara, câţiva tineri protejaţi de-ai lui
I lamoush îl ascultau cum cântă — adesea melodii compuse de
el 1 ’
—După un timp, ne povesteşte în continuare Hamoush, oa­
menii au început să-l invite la petreceri selecte, unde cânta din
voce şi la chitară. Avea un glas superb. Mulţi i-au sugerat să
devină cântăreţ de muzică pop, să cânte şi să-şi compună pro­
priile cântece. Dar nu a vrut. însă stilul, vocea, muzica, aspec­
tul lui chipeş l-au făcut să fie remarcat de multe tinere. îmi amin­
tesc de fete de diverse naţionalităţi care recunoşteau tară oco-
lişuri că doreau să fie prietene cu el. Era atât de romantic, sen­
ilul, talentat şi de neatins. Multe doreau chiar să se mărite cu
el
— îmi spuneau, îşi aminteşte Hamoush: „Este atât de sexy“,
iar eu zâmbeam şi le uram noroc.
—Oliver este pejumătate copil, pe jumătate om matur, spu­
nea Hamoush despre protejatul ei. Se lasă impresionat de Iu
cruri banale, la fel ca un copil. Şi are ceva deosebit —linişti- sti
tletească.
L-am cunoscut pe Oliver la sfârşitul anilor 1970,când m a
vizitat în apartamentul meu de la Londra cu vedeta baletului
rus Rudolf Nureiev. Deveniseră prieteni apropiaţi şi au I n ut
parte din grupul acelor tineri străluciţi, talentaţi, lemuniţi şi
bogaţi care, la vremea aceea se bucurau din plin de viaţă sex,

53
 droguri, rock ’n’ roii. Din rândurile lor au făcut parte stele pop
ca Jimmy Page de la Led Zeppedim, Mick Jagger şi Laura Nel-
son, talentata scriitoare hollywoodiană pe care o iubeau cu toţii
ca pe o soră.
Toţi îşi luaseră porecle pe care le vor folosi la telefon şi când
lăsau mesaje, ca să rămână anonimi în caz că erau ascultaţi sau
le prelua cineva mesajele. Nu putea pătrunde nimeni în cercul
lor. Dar Oliver Hoare a fost primit în această societate privile­
giată.
Nureiev l-a rugat pe Oliver să-i decoreze apartamentul său
din Paris, de pe Quai Voltaire nr. 23, aflat pe malurile Senei.
Oliver Hoare s-a simţit stimulat de această şansă. Mai târziu,
Nureiev se va lăuda că are unul din cele mai frumoase aparta­
mente din capitala franceză, aranjat cu gust, cu obiecte de artă
din toată lumea şi aproape o sută de tablouri achiziţionate de
Nureiev, care prezentau imagini ale trupului masculin, unele
exagerate, altele cu tentă erotică. Erau de asemenea diverse
statuete din bronz, în poziţii chinuite.
Oliver i-a luat pe Nureiev, actorul Trence Stamp şi alt dan­
sator, Richard Collins, s-o viziteze pe Hamoush la Teheran.
Hoare şi Nureiev s-au distrat minunat împreună şi, peste câţi­
va ani, Oliver va povesti despre acele clipe minunate Dianei,
care-1 va asculta fascinată şi-l va ruga să-şi amintească şi de
alte întâmplări cu vedetele pe care le admirase, dar nu avuse­
se ocazia să le cunoască personal.
Hoare îi va povesti mai târziu Prinţesei despre debutul său
în lumea artei. La început a lucrat la Christie’s, celebra galerie
de artă londoneză, unde îndruma clienţii. Dar, ulterior, cunoş­
tinţele lui l-au făcut să se specializeze în artă islamică. în 1967
a renunţat însă la slujba sa şi şi-a lansat propria afacere. A des­
chis o mică galerie în Kyance Mews, în Chelsea, împreună cu
David Sulzberger.
La scurt timp, s-au extins în Belgravia, deschizând Galeria
Ahuan, după numele unui caravanserai iranian — han persan
tradiţional şi loc unde se găsea apă de băut — proprietatea lui
Hamoush. Femeia intenţionase să-i dăruiască acest caravanse-
i ii Im I limu\ clai a fost confiscat de mulahi când a venit la pu
leu \ynlolahul Khomeini în 1979, după revoluţia care l-a înlfl
Imul pe şah
In I97f>, I loare s-a căsătorit cu frumoasa Diane, după ce i-a
hi. ui emte un an Dar şi căsătoria lor va trece prin momente di-
lii ilr Iu timp ce idila dintre Charles şi Camilla Parker Bowles
■ o npi msese şi l’i inţul începuse s-o înşele pe frumoasa Diana,
i Ui . i 11.mic r .naşa din ce în e mai serios de Ayesha Nadir,
. pi ii m .ii i.i islamică, la fel ca el, soţia magnatului Asii Nadir,
di i nu se separase între timp.
I >m iclaţia dinte soţii de Wales şi familia Hoare a înflorit,
i >t11 >.i mimai câteva săptămâni de la prima lor întâlnire la
' i ii Iul Windsor, Charles şi Diana i-au invitat la cină, la Pa-
l.iiul Kensington. Şi a fost din nou o întâlnire reuşită. Prinţesa
i li r,t încântată de Oliver şi fermecătoarea lui soţie, cu care avea
m sl.uşit ce discuta, spre deosebire de oaspeţii pe care-i aducea
li iibicei Charles la cină şi pe care-i considera nişte „boşorogi
plictisitori“ .
( 'ci patru s-au împrietenit. Din când în când, Charles şi D i­
ni. i mergeau în vizită la palatul baronesei din Provence. Lui
i lui Ies mai ales îi plăcea sudul Franţei, unde putea să se odih-
io .i .ca şi să picteze în liniştea proprietăţii provensale. Pe mă-
iii.i ce certurile dintre soţii princiari s-au accentuat, Charles se
.1 idrage tot mai des la acest castel.
f amilia Hoare ştia că Charles şi Diana treceau printr-o criză
c.iavă în căsătoria lor, pentru că Prinţesa începuse să-i poves-
Icascâ lui Diane, cerându-i sfatul. Diane asculta ce avea de
.pir. prinţesa şi o încuraja. Ştia că în felul acesta o ajuta cel
i utili să-şi descarce sufletul. Uneori, Diana îi telefona înlă-
iim.ilăşi Diane ştia că Prinţesa slăbise, nu mânca aproape ni-
mi. şi era deprimată din cauza căsătoriei ei nefericite.
( )li ver Hoare a abordat problema cu Charles şi s-a oferit să
i. pi iiic/e ca intermediar dacă sau când era necesar, destăinu-
11 Hlii i Prinţului că şi căsătoria sa cu încântătoarea Diane tre-
. usc nrm momente de criză.
Ip mulţumesc, i-a spus Charles. Cred că ar fi bine.

55
 Pe măsură ce relaţiile dintre Charles şi Diana se agravau,
înaintând cu paşi repezi spre o separare formală în 1990 şi
1991, au încercat să-i ajute atât Oliver, cât şi soţia sa. Diana ştia
că Charles avea mare încredere în Oliver şi-l considera un om
de lume, capabil să dea sfaturi cinstite şi fără ocolişuri.
Când Charles şi Diana au încetat să-şi mai vorbească, Prin­
ţesa a apelat la Oliver Hoare. îşi petrecea ore-n şir cu ea la Pa­
latul Kensington, ascultând-o cum îşi revarsă furia şi frustrarea
faţă de situaţia respectivă, pe care o considera îngrozitor de
nedreaptă.
Vorbea de una singură mai mult de-o oră, fâţâindu-se prin
livingroomul de la Palatul Kensington, uneori calmă, alte ori
frângându-şi mâinile, cu ochii înlăcrimaţi.
Altădată, se revolta împotriva lui Charles, acuzându-1 că o
părăsise pe ea şi copiii, ca să trăiască la Highgrove cu amanta
lui, Camilla Parker Bowles. O apucau furiile când şi-o imagi­
na pe Camilla făcând dragoste cu Charles în patul dublu de la
Highgrove, în timp ce ea, Diana nu avea voie să spună sau să
facă nimic, decât să aibă grijă de Wills şi Harry la Londra.
Unul din motivele pentru care Diana îl prefera pe Oliver
Hoare ca intermediar era acela că fusese bun prieten cu Cainil-
la. Hoare şi Camilla se cunoscuseră la sfârşitul anilor 1970 şi
se bucurase şi ea, la fel ca celelalte femei de rafinamentul şi is­
teţimea lui. Mai târziu, Charles şi Camilla vor cina cu soţii Hoare
la reşedinţa lor din Londra, fără ştirea Dianei.
Prinţesa voia să afle tot ce se putea despre femeia pe care o
acuza că-i furase soţul şi la care se referea de cele mai multe ori
cu epitetul „ticăloasa“. îi cerea tot timpul amănunte lui Oliver
despre rivala ei şi-l punea într-o situaţie extrem de delicată. Era
prieten şi cu Charles şi cu Diana şi voia să fie imparţial. Aşa că
i-a spus Dianei tot ce considera că se cuvine despre Camilla,
fără să intre în detalii. Dar Prinţesa nu s-a mulţumit cu atât,
evident, deoarece era avidă după orice bârfa.
—De ce? repeta ea la disperare. Ce Dumnezeu găseşte Charles
la ea? Ce are atât de deosebit? Care este secretul ei? Arată ca
un cal.

56
 vi I Ion re îi răspundea că rivala ei i se păruse o femeie afce-
"i. m .1 inteligentă, căreia îi plăceau caii, câinii, viaţa la ţară şi
i ca destui bani să se bucure de ce-şi dorea.
( )i icum, Diana o cunoştea destul de bine pe Camilla. înainte
i * logodească, ea şi Charles stătuseră în casa ei din Glouces-
i< i .Inie Prinţesa va afla ulterior că tocmai Camilla a fost cea
• io l-a îndemnat pe Charles s-o ia în căsătorie, după ce a re-
0 i nt ivi i-rea lui la câţiva ani după ce a devenit doamna Park-
M"\vles Ştia ce catastrofal ar fi fost pentru monarhie dacă
1 lui Ir. s-ar fi căsătorit cu o femeie divorţată. Cu numai patru-
• u de ani în urmă, Regele Edward al VlII-lea renunţase la tron
i ■iaiii a se căsători cu iubirea vieţii lui, o femeie divorţată, ame-
o. anca Wallis Simpson, care va deveni Ducesă de Windsor.
< liarles i-a cerut mâna Dianei, care a simţit că pluteşte de
iun ne, în grădina cu varză a casei de la ţară a Camillei. Dar
.... i c i îl iubea nebuneşte pe Charles, Prinţul ei care o va duce
li'partc de copilăria ei fericită şi vor trăi fericiţi împreună până
la adânci bătrâneţe.
Diana a constatat că are nevoie cu disperare de prezenţa şi
înţelegerea lui Oliver Hoare. Nu putea să stea douăzeci şi pa-
ii ii dc ore fără să-l vadă sau, cel puţin fără să discute la telefon
■ii cl îşi crease o dependenţă de el şi devenea baisc agitată
! i. a nu erau în permanentă legătură. Nu-şi imagina că, pe par-
iii sul anului 1992 se transformase într-o povară pentru el. Şi
nu i . a pretenţiile ei creau de luni de zile stări tensionate în
i auria lui. între timp, Diane şi Hoare se împăcaseră şi căsă-
i ia lor se afla din nou pe un făgaş bun. Dar pretenţiile Prinţe-
■i dc VVales ameninţau s-o zdruncine din nou.
I)iane îşi acuza soţul că o înşela cu Prinţesa, pentru că îşi
iu . ca una sau două seri pe săptămână cu Diana. Cinau, se
j limbau cu maşina la ţară, o însoţea la dineuri sau stăteau îm -
ia la Palatul Kensington. Uneori se întorcea acasă abia
iimiiicaţa în weekenduri vorbea cu el la telefon mai mult de o
...... ale dc oră, spre disperarea soţiei sale.
I i un moment dat, pe parcursul anului 1992, Diana şi-a dat
mia . a .c îndrăgostise fără speranţă de cineva care poseda,
57
 după părerea ei, toate calităţile unui bărbat adevărat — forţă,
onoare, farmec, isteţime şi rafinament. Şi nu va uita niciodată
că se simţise atrasă fizic de el din clipa în care îl văzuse, cu
şapte ani în urmă. Oliver Hoare era omul pe care şi-l dorea.
Dar nu era sigură dacă atracţia era reciprocă. Observase că
Oliver o considera o femeie atrăgătoare dar se întreba dacă chi­
peşul negustor de artă care avea probleme financiare cu afacerea
sa avea nevoie de o problemă în plus, însoţind-o pe Prinţesa de
Wales, soţia repudiată a Prinţului Charles, pe care o vânau toţi
fotografii şi reporterii din Fleet Street şi de pretutindeni.
Lui Oliver Hoare nu-i plăcuse niciodată să fie sub luminile
reflectoarelor. Era un om liniştit şi-i plăcea să ducă o viaţă dis­
cretă, mai puţin ostentativă, fără prea multă publicitate. Nu
avea nici măcar o maşină deosebită, ci un Volvo model stan­
dard. Ştia că trebuia să se poarte cu mai multă grijă. Hoare
aprecia compania celor din înalta societate londoneză, parizi­
ană sau new-yorkeză, dar prefera să aibă legături cu oamenii
care-i împărtăşeau pasiunea pentru cultura estică şi cea a Ori­
entului Mijlociu. îi plăcea de asemenea să se bucure de liber­
tate.
Dar Diana considera că şi ea tânjeşte tot timpul după acelaşi
stil de viaţă. îi plăcea să meargă singură la cumpărături, fără să
fie recunoscută, să înoate sau să joace tenis fără s-o bage ni­
meni în seamă. Uneori nu vrea să intre într-o încăpere plină de
străini, mai ales când este neînsoţită, pentru că se simte vulne­
rabilă. După atâţia ani de când este Prinţesă, mai tremură câ­
teodată de emoţie când trebuie să ţină un discurs. Iar teama că
va fi interpretată greşit sau va poci un cuvânt îi toceşte şi mai
mult încrederea în sine.
Când este întrebată direct dacă i-ar lipsi farmecul unei exis­
tenţe în centrul atenţiei, zâmbeşte timid, ştiind că o entuzias­
mează încă aclamaţiile oamenilor obişnuiţi. Când bat din pal­
me şi-i strigă numele, se simte puternică şi capătă mai multă
încredere în sine. Dar şi mai important este faptul că bucuria
exprimată de oameni când o văd o face să se simtă dorită şi iu­
bită, adică exact ce i-a lipsit şi după ce a tânjit toată viaţa.

58
 in iuiţ lui l ‘W I, D i .i i i c I loaic a ajuns la capătul răbdărilor,
.n |Hivin|a l’iinţcsci dc Walcs. Remarcase că ori de câte ori
..ih< ,i la telefon cu Diana, care se arătase prietenoasă şi caldă
pana nu demult, o repezea, ca şi când n-ar fi vrut deloc să dis-
. ui. . u ca Aşa că Diane a devenit suspicioasă.
I'mi|rsa continua să-l piseze cu telefoanele pe soţul ei şi el
■ ii.m Ic două sau trei ori pe săptămână. Diane era convinsă
i uliu n \e înfiripase o legătură amoroasă înfloritoare. Ştia
■im iir.ia experienţă că Oliver era capabil s-o înşele. Legătura
.......... .opa lui Asii Nasir, fostă Miss Turcia, durase patru ani
P tuA ic încheiase în 1989.
I >iane a început să-şi ia soţul la întrebări, cerându-i să-şi
pi ii caca mai puţin timp cu Diana. I-a spus de asemenea hotă-
i na că trebuia s-o împiedice într-un fel pe Prinţesa de Wales
i I mai sune acasă, uneori de două sau trei on pe zi, alteori
in • ipica târziu.
<)l i ver abordă subiectul cu Diana, iar ea îi răspunse:
Chiar nu înţelege prin ce trec9 Nu ştie că am nevoie de
ipiloml şi sfaturile tale, ca să pot rezolva problemele cumplite
im are sunt confruntată?
Apoi îi înşira cele mai ascunse temeri şi spaime ale ei: dure­
l e . i provocată de legătura Prinţului Charles cu Camilla, faptul

. ,i l’rmţul îi cerea acum o separare legală, criticile care i se adu-

• i ui de către Regină, Prinţul Philip şi principalii curteni. Une-
■a i icproşurile lor o îmbolnăveau şi o epuizau. De obicei aces­
te dezlănţuiri furibunde, în care-şi exprima teama faţă de viitor
terminau cu un şuvoi în lacrimi
Diane nu-şi dă seama că nu am la cine să apelez? îl între-
I>i ea zbierând. Cine să măîndaime? Tu eşti singurul meu prie-
i**ii Nu-şi dă seama că sunt îngrozitor de singură?
Prinţesa a continuat să-l sune şi să-l solicite pe Oliver
I luare. Dar acum nu mai vorba cu soţia lui dacă răspundea la
iflefon; fie închidea, fie nu spunea nimic. Uneori, când răspun-
di'.i Oliver tăcea de asemenea sau închidea, mulţumită că, cel
puţin, auzise glasul bărbatului iubit.

59
 Telefoanele au continuat în 1993 şi Di ana s-a întâlnit de
asemenea cu Oliver aproape tot timpul anului. începuse să
zâmbească mai mult şi părea liniştită. Prietenele se întrebau
dacă apăruse un nou bărbat în viaţa ei. Unele credeau că era
Oliver Hoare şi se bucurau că Prinţesa de Wales găsise pe ci­
neva care s-o facă fericită. Le făcea impresia că înflorise şi de­
gaja un „nu-ştiu-ce“ pe care-1 afişează unele femei mulţumite
de viaţa lor.
Reuşise chiar să-şi păstreze calmul când fusese informată de
Sir Robert Fellowes, secretarul personal al Reginei, că la sfâr­
şitul săptămânii lui decembrie 1992, Prim-Ministrul John Ma­
jor va anunţa în Camera Comunelor separarea oficială a Prinţu­
lui şi Prinţesei de Wales.
Se entuziasmase când John Major spusese naţiunii că sepa­
rarea nu prezintă nici o implicaţie constituţională, adică atunci
când va deveni rege, Diana putea fi încoronată regină. Şi a pre­
cizat de asemenea că Diana şi Charles se vor ocupa amândoi
de educaţia şi creşterea lui Wills şi Harry.
Ieşise cum nu se poate mai bine pentru Diana, deşi ar fi pre­
ferat să rămână căsătorită. Sondajele de opinie au arătat că cea
mai mare parte a naţiunii şi mai ales femeile o susţineau din
toată inima pe Diana şi îl învinovăţeau pe Charles de eşecul că­
sătoriei lor. Când şi-a reluat îndatoririle oficiale, mulţimile care
o întâmpinau erau mai numeroase, zgomotoase şi entuziaste
Iar zâmbetul Prinţesei părea din ce în ce mai cuceritor.
Deşi era ocupată cu îndeplinirea obligaţiilor regale oficiale
şi cu operele de caritate, Diana făcea mai mult sport. A începui
să joace mai bine tenis şi înota mai energic ca oricând. Părea t>
femeie îndrăgostită. Dar bucuria ei va fi de scurtă durată
 sute de mii de astfel de telefoaneîntr-o perioadă de şaisprezece
luni.
Dar Oliver Hoare nu era perfect convins^ că era peste tot
mâna Dianei. Se afla într-o situaţie delicată. în afară de faptul
că începuse să-i meargă prost în afaceri în anii 1990, câţiva
oameni din lumea artei islamice îl bănuiau de afaceri necurate.
I)e aceea, Hoare se întrebase adesea dacă nu cumva el sau vre­
un membru al familiei sale ar putea fi victima unui atac tero-
i ist sau a unei răpiri, pentru obţinerea unei recompense. Din
această cauză a hotărât că nu putea să rişte siguranţa familiei
sale
I ii 1989, afacerile sale au fost investigate în timpul proce­
sului unui bărbat acuzat de manevrarea bunurilor furate de la
(ialena Aliuan a lui Moare, în timpul unei expoziţii. Interogat
in instanţei Home a i ccunoscut că a asigurat unele opere
de aită la o valoare de zece ou mai mare decât preţul plătit
pentru ele Mulţi din lumea artei recurgeau la această practică
pentru mai multă siguranţă, când era vorba de obiecte de artă
unicat.
in 1993, dr. Nasser David Khalili, proprietarul uneia dintre
cele mai ni ari colecţii personale de artă islamică a trebuit să
înapoieze obiectele cumpărate de la Hoare şi alţii, după ce s-a
descoperit că fuseseră furate dintr-o bibliotecă din Dublin. Si­
gur, nu a insinuat nimeni că Hoare ar fi fost implicat în această
afacere necurată.
Oliver Hoare nu a avut de ales şi a trebuit să ia legătura cu
compania britanică Telecom, aşa cum i-a sugerat soţia sa. în
adâncul sufletului, era convins că Diana se făcea vinovată de o
parte din convorbiri, dar se îndoia că profera injurii la telefon,
mai ales faţă de soţia lui.
Telecomul britanic a instalat un sofisticat echipament de
depistare şi familiei 1loare i s-a dat un cod care putea fi format
când primeau un apel agasant. Timp de două luni au avut li­
nişte. Dar, la începutul lui 1994, apelurile fantomă au început
în forţă.
' Primul a venit pe 13 ianuarie, la 8:45 dimineaţa., al doilea la
8:49 dimineaţa şi încă unul tot la 8:49 dimineaţa. In aceeaşi zi

62
,m urmat încă trei. Persoana de la celălalt capăt al firului nu
scotea o vorbă. Au continuat până când, pe 19 ianuarie, lui
1luare i s-a prezentat o listă cu numerele de telefon de unde se
suna. Pe unul l-a recunoscut imediat —era numărul personal al
Dianei de la Palatul Kensington, cel pe care i-1 dăduse ca s-o
sune.
Telecomul britanic a trimis toate informaţiile pe care le de­
ţinea poliţiei, aşa cum se procedează în asemenea cazuri. Iar
poliţia a depistat două postun telefonice din interiorul Palatu­
lui Kensington, telefonul mobil al Dianei, două telefoane pu­
blice din apropierea palatului şi unul la reşedinţa surorii sale,
Lady Sarah McCorquodale.
Aceste date au fost transmise comandantului Robert Marsh,
şeful Brigăzii de Protecţie Regală, care a discutat problema cu
un funcţionar superior de la Ministerul de Interne iar acesta, la
rândul lui a informat cu discreţie Palatul Buckingham. Proble­
ma i-a fost încredinţată lui Sir Robert Fellowes, secretarul per­
sonal al Reginei, care a sunat-o pe Diana la palat. Nu se ştie ce
au discutat, dar apelurile telefonice fantomă au încetat imedi­
at. Poliţia a preferat să închidă dosarul. Soţii Oliver şi Diane
Hoare nu au dorit s-o dea în judecată pe Prinţesă.
Ziariştilor care au întreprins investigaţii la Scotland Yard şi
la Palatul Buckingham, li s-a spus că nu se va face absolut nici
un comentariu despre acest incident. Au fost informaţi de ase­
menea că dosarul se închisese şi nu se va merge mai departe.
în august 1994, Diana a plecat la Martha’s Vineyard, în
N ew England, SUA, să-şi petreacă o vacanţă de două săp­
tămâni cu prietenele. A stat cu Lucia Flecha de Lima, o femeie
mai în vârstă care a fost una din cele mai de încredere prietene
ale ei, timp de mai mulţi ani. Unii au spus că îi era apropiată ca
o mamă.
Diana şi Lucia s-au împrietenit când soţul Luciei, Paulo, fu­
sese ambasadorul ţării sale la Londra. Iar când Oliver încerca
să-i convingă pe Charles şi Diana să-i împace, Lucia le-a ofe­
rit Dianei şi lui Oliver casa ei din Londra pentru întâlnirile lor
clandestine. Uneori, petreceau ore-n şir împreună, între patru

63
 Telefoanele au continuat în 1993 şi Diana s-a întâlnit de
asemenea cu Oliver aproape tot timpul anului. începuse să
zâmbească mai mult şi părea liniştită. Prietenele se întrebau
dacă apăruse un nou bărbat în viaţa ei. Unele credeau că era
Oliver Hoare şi se bucurau că Prinţesa de Wales găsise pe ci­
neva care s-o facă fericită. Le făcea impresia că înflorise şi de­
gaja un „nu-ştiu-ce“ pe care-1 afişează unele femei mulţumite
de viaţa lor.
Reuşise chiar să-şi păstreze calmul când fusese informată de
Sir Robert Fellowes, secretarul personal al Reginei, că la sfâr­
şitul săptămânii lui decembrie 1992, Prim-Ministrul John Ma­
jor va anunţa în Camera Comunelor separarea oficială a Prinţu­
lui şi Prinţesei de Wales
Se entuziasmase când John Major spusese naţiunii că sepa­
rarea nu prezintă nici o implicaţie constituţională, adică atunci
când va deveni rege, Diana putea fi încoronată regină. Şi a pre­
cizat de asemenea că Diana şi Charles se vor ocupa amândoi
de educaţia şi creşterea lui Wills şi Harry.
Ieşise cum nu se poate mai bine pentru Diana, deşi ar fi pre­
ferat să rămână căsătorită. Sondajele de opinie au arătat că cea
mai mare parte a naţiunii şi mai ales femeile o susţineau din
toată inima pe Diana şi îl învinovăţeau pe Charles de eşecul că­
sătoriei lor. Când şi-a reluat îndatoririle oficiale, mulţimile care
o întâmpinau erau mai numeroase, zgomotoase şi entuziaste.
Iar zâmbetul Prinţesei părea din ce în ce mai cuceritor.
Deşi era ocupată cu îndeplinirea obligaţiilor regale oficiale
şi cu operele de caritate, Diana facea mai mult sport. A început
să joace mai bine tenis şi înota mai energic ca oricând. Părea o
femeie îndrăgostită. Dar bucuria ei va fi de scurtă durată.
 5
TELEFONUL AGASANT

Oliver Hoare a început să se sature de rolul lui. Prinţesa îi

solicita prea mult din timpul şi viaţa lui, iar soţia sa insista să
pună capăt relaţiei cu Diana. Afacerile sale suferiseră un dra­
matic declin, înregistrând o pierdere de aproape 1 milion $ în
1993. Şi galeria sa londoneză începuse să meargă prost.
Telefoanele date la reşedinţa de 4 milioane $, cu patru eta­
je a lui Oliver Hoare, din cartierul londonez Chelsea, se înte­
ţiseră. Acum deveniseră agasante. Persoana care suna, nu spu­
nea nimic. Aştepta un minut — două şi apoi închidea. D e cele
mai multe ori răspundea chiar Oliver Hoare şi încerca să-l
convingă pe cel de la celălalt capăt al firului să răspundă. D e
cele mai multe ori însă, rugăminţile lui erau zadarnice. Uneori
însă, aveau de-a face cu apeluri telefonice otrăvite, pline de
ură.
Odată, într-o noapte târzie de toamnă a anului 1993, a răs­
puns la telefon Diane Hoare şi a fost surprinsă să audă un glas
de femeie zbierând:
—Nemernică ce eşti... îmi distrugi viaţa... D e ce nu mă laşi
în pace... Nu-1 mai pisa la cap pe soţul tău... Şi nu te mai pur­
ta ca o franţuzoaică geloasă şi ticăloasă ce eşti.
— Cine este? Cine este? a întrebat Diane, dar, în loc de răs­
puns, i s-a trântit telefonul în nas.
Diane nu a recunoscut vocea, dar a bănuit-o pe Prinţesa de
Wales şi i-a cerut soţului ei să ia legătură cu compania brita­
nică Telecom şi să le semnaleze aceste apeluri duşmănoase.
Domnul şi doamna Hoare au estimat că primiseră înjur de trei

61
 ochi. Şi Diana a constatat că are tot mai multă nevoie de cal­
mul şi blândeţea chipeşului Oliver.
In luna august a acelui an, Diana s-a bucurat de o vacanţă
minunată. A făcut plajă, s-a bronzat, a înotat în apele oceanu­
lui, a mâncat şi s-a relaxat cu prietenii. Timp de două săptă­
mâni nu şi-a făcut apariţia nici un paparazzi.
îmbrăcată într-un sacou bleumarin şi şort, Prinţesa de Wales
s-a întors la Londra cu zborul companiei British Airways de la
Boston, în jur de cinci şi jumătate în dimineaţa de joi, 18 au­
gust. Era odihnită, bronzată şi fericită. Peste două zile, s-a dus
ca de obicei la clubul ei să înoate şi să se aranjeze.
Când a ieşit şi s-a îndreptat spre maşina ei, a fost abordată
de un necunoscut.
— Scuzaţi-mă, a spus el. Aş vrea să discutăm despre telefoa­
nele agasante pe care i le-aţi dat timp de şaisprezece luni lui
Oliver Hoare, negustor de artă.
Diana a încremenit de uimire.
—Nu ştiu ce vrei să spui, s-a bâlbâit ea şi a pornit-o repede
spre maşină, fără să-i răspundă la întrebare.
Tânărul era reporter la ziarul de scandal al lui -Murdoch,
News o f the World. Temându-se ca nu cumva să se publice
ceva despre acest subiect, Prinţesa a luat legătura cu un prieten
ziarist, Richard Kay, corespondent, regal la Daily M ail şi i-a
cerut să se întâlnească neapărat.
S-au văzut într-o după-amiază de sâmbătă, în-T albot
Square, în vestul Londrei. Diana a venit în maşina ei sport
Audi, cu o şapcă de baseball trasă pe frunte, în geacă şi blugi.
Kay, îmbrăcat tot în blugi, cu o cămaşă deschisă la gât, i-a fă­
cut cu mâna Prinţesei, care şi-a parcat maşina în faţa Volvo-ului
său. S-a urcat în maşina ei şi au discutat timp de douăzeci de
minute. Apoi s-au suit în V olvo şi au plecat. Când s-au întors,
peste trei ore, Kay a condus-o pe Diana la maşina ei şi i-a spus
la revedere.
în tot acest timp, Kay a telefonat celor de la News o f the
World dintr-o cabină publică, explicând că vorbea din partea
Prinţesei d Wales. I-a asigurat că fusese o greşeală, pentru că
64
 I)iana nu ar fi putut să dea acele telefoane agasante în perioa­
da respectivă, deoarece fusese plecată.
A doua zi, News o f the Worla[ publica un articol despre
apelurile telefonice ale Prinţesei. în titlu, scria: „Telefoanele
fantomă ale Dianei date unui magnat căsătorit“.
Stratagema ei nu păcălise pe nimeni.
în acea dimineaţă de duminică, Prinţesa a fost asediată de
reporteri şi fotografi, în timp ce se ducea să joace tenis la
Chelsea Harbour Club. Dar le-a zâmbit veselă. Era îmbrăcată
în tricoul ei preferat cu steagul Americii, în şort bleu, foarte
scurt şi o bluză de trening. Părea complet detaşată şi lipsită de
griji. Purta de asemenea ochelari de soare. Reporterii au co­
pleşit-o cu întrebări, dar nu a spus nimic. întâmpina fiecare în­
trebare cu un zâmbet încrezător. Când a ajuns la maşina ei, i-a
salutat cu degetul mijlociu, lăsând mâna în aer timp de cinci
minute.
îngrijorat, Oliver Hoare l-a sunat duminică dimineaţă pe
Prinţul Charles în legătură cu articolul din ziar, să-i explice ce
se întâmplase. L-a asigurat de asemenea că legătura lui cu Di-
ana fusese cât se poate de respectabilă.
Hoare însuşi a spus mai târziu:
— Toate aceste speculaţii sunt o prostie. îi cunosc de mulţi
ani pe Prinţul şi Prinţesa de Wales. Sunt prietenii mei şi mă
înţeleg bine cu amândoi.
Când a fost întrebat dacă pe soţia lui o deranjase publicitate,
a răspuns:
—Nu neapărat, pentru că ştie că nu a fost nimic între noi.
Dar, în ciuda acestor dezminţiri, zvonurile despre legătura
romantică dintre Diana şi Oliver au continuat.
Diana însăşi a încercat să scape de acuzaţiile care 1 se adu­
ceau referitor la telefoanele fantomă, ştiind că va lăsa impresia
unei femei iresponsabile şi infantile. în afară de faptul că se
temea de ce gândeau despre ea Regina şi Prinţul Philip.
Reporterii rubricilor dedicate inimilor singuratice au trimis
scrisori deschise Dianei, în care o sfătuiau să caute ajutor, să
discute cu un consilier sau să sune la Samariteni, o linie telefo­
nică naţională, pentru a reuşi să treacă de momentele dificile
65
 Şi i-au reamintit că izolarea şi singurătatea reprezentau
preţul pe care trebuia să-l plătească pentru libertatea aleasă de
bună voie, pentru că se despărţise de soţul ei şi membrii Fa­
miliei Regale.
Unul din ei, scria: „Nu contează că viaţa pe care o duceai ţi
se părea rigidă şi austeră —sau că rudele soţului erau reci şi in­
abordabile — timp de zece ani, a fost tot ce ai avut şi acum
încerci să umpli acest gol“.
Alt sfat a atins-o direct la punctul sensibil: „Bineînţeles că
încerci cu disperare să-ţi formezi noi relaţii strânse cu bărbaţi
şi femei. Dar cel mai mult îţi doreşti să-ţi împărţi viaţa cu un
partener care să te iubească şi să te susţină“.
Psihiatrii au sugerat că Diana dăduse acele telefoane acasă
la Hoare pentru că se simţea îngrozitor de singură, pentru că
fusese respinsă, sau pentru că voia pur şi simplu să audă glasul
unei persoane pe care o iubea şi în care avea încredere, un care
nu de mult îi adusese căldură şi alinare.
Unul din cei mai mari psihiatri britanici a spus: „Cei care
dau asemenea telefoane simt nevoia să audă glasul drag la ne­
sfârşit, ca să-i aline în singurătatea lor. Este ca o tabletă de Va-
lium când ai dureri! Dar, în timp ce efectul tranchilizantului du­
rează în jur de cinci ore, cel al unui telefon poate fi de numai
o jumătate de oră. De aceea trebuie să sune de atâtea ori. Nu se
pot controla. Chiar dacă vor şi ştiu că trebuie să se oprească, nu
pot, pentru că au devenit dependenţi de uşurarea care le-o
aduce“.
Zelda W est — Meades, unul din cei mai iluştri experţi în
probleme matrimoniale din Marea Britanie a spus: „Atunci
când suni pe cineva dar nu poţi să-i vorbeşti poate fi semnul
unei persoane foarte speriate sau foarte singure, care tânjeşte să
ia legătura cu cineva, dar nu îndrăzneşte. In general, sună oa­
meni iubitori şi buni la suflet, care ştiu prin ce trece cel care
sună şi pot să-l ajute. Simt nevoia să vorbească, dar nu-şi dau
seama cât de acută este nevoia lor. Ba mai rău decât atât, se
tem că, dacă ar da glas emoţiilor lor, ar îndepărta-o pe persoa­
na cu care doresc să vorbească. Iar acest fapt nu face decât să
le sporească senzaţia de singurătate“ .

. 66
 Jenată şi jignită că a fost descoperită, Diana a crezut că ar
mai putea încă să convingă publicul că era nevinovată de
acuzaţia care 1 se aducea. I-a spus lui Richard Kay că este vic­
tima unei înscenări: „Oare ce vor de la mine7 Să mă distrugă.
Nu este nimic adevărat“. Şi i-a arătat agenda ei să-i demon­
streze că fusese în altă parte atunci când era acuzată că a dat
telefoanele respective. „Este adevărat că l-am sunat pe Oliver
Hoare“, a susţinut ea, „dar nu aşa cum se insinuează. Nu l-am
sunat de trei sute de ori şi nici n-am tăcut când s-a ridicat re­
ceptorul.“
Intrată deja în panică, Diana şi-a răsfoit agenda, pentru a
dovedi că acuzaţiile care i se aduceau erau „o minciună sfrun­
tată“. I-a declarat lui Kay că era hotărâtă să se dezvinovăţească.
Pe 13 ianuarie 1994, când se presupune că ar fi sunat la mij­
locul zilei, agenda ei arată că a luat prânzul la Harry’s Bar, la
Londra cu Lady Stevens. în aceeaşi zi este acuzată că ar fi
sunat de la Palatul Kensington la 8:19 dimineaţa, dar din jurnal
rezultă că era acasă la o artistocrată.
Pe 15 ianuarie 1994 se spune că a sunafla 4:55 după-masă
însă atunci era la cineva şi viziona un film cu Clint Eastwood,
cu o prietenă apropiată, Catherine Soames, care a spus că putea
confirma acest fapt.
Pe 17 ianuarie se presupune că ar fi sunat la 5:33 după-masă
dar agenda arată că era la Palatul Kensington, la o şedinţă de
aromoterapie cu Sue Neechey, care susţine de asemenea afir­
maţiile Prinţesei.
Pe 18 ianuarie s-a spus că ar fi dat două telefoane de la Pa­
latul Kensington la 10:41 dimineaţa şi 11:36 dimineaţa însă
din agendă rezultă că avea programare între 9:30 dimineaţa şi
11:30 la salonul de coafură al lui Paul Gavin din W est End.
Diana era în măsură să prezinte multe alte exem ple din
agenda ei, pentru a demonstra că nu ar fi putut să dea presu­
pusele telefoane.
Dar în ciuda dezminţirilor ei şi a dovezilor furnizate, marea
majoritate a publicului britanic a crezut că dat acele telefoane,
dar au iertat-o. S-au gândit că nefericirea şi instabilitatea
emoţională datorate destrămării căsătoriei au împins-o să re­
curgă la acest lucru.

67
 Publicul i-a acuzat pe Charles şi alţi membrii ai Familiei
Regale de indiferenţă şi lipsă de preocupare faţă de ea. Oa­
menii erau convinşi că Di ana avea nevoie de ajutor, dar nici
Charles, nici cei din Casa Regală nu-i întindeau mâna. Fusese
dată la o parte, lăsată să-şi poarte singură de grijă. Mai ales fe­
meile cereau ca Diana să nu fie condamnată pentru ce făcuse,
ci să i se acorde timp şi ajutor din partea specialiştilor, pentru
a-şi reveni.
După apariţia în ziare a incidentului cu telefoanele, Diana
citea toate publicaţiile., aflând mai mult decât ştiuse vreodată
despre familia Hoare. In timpul legăturii lor care durase patru
ani, Ayesha Nadir se lăudase faţă de prietene, furnizându-le
cele mai intime detalii despre relaţiile ei sexuale cu Oliver Floare.
Toată Londra vorbea despre asta. Legătura lor amoroasă înce­
tase să mai fie un secret.
- — „Oliver este deosebit de potent,“ le spunea ea femeilor
din cercul ei de prietene. L-am poreclit Bărbatul Maraton. Este
cel mai tare amant. Poate să facă dragoste la nesfârşit. E minu­
nat.
Dar legătura lor a luat sfârşit când Ayesha şi-a dat seama că
Olive Hoare n-o să-şi părăsească soţia, o romano-catolică fer­
ventă, convinsă.
— Stăteam acasă şi plângeam, mărturiseşte Ayesha. Până la
urmă n-am mai suportat şi am pus capăt relaţiei noastre.
în acelaşi an, 1989, Ayesha a divorţat a doua oară, de data
aceasta de soţul ei multimilionarul Asii Nadir, patronul pros­
perului concern Polly Peck. Se pare că s-a ales cu 30 de mili­
oane şi o vilă din secolul optsprezece pe malul Bosforului,
lângă Istambul, care fusese restaurată în mare lux. Ayesha s-a
întors în Turcia ei natală şi a revenit la numele său de fată,
Tecimer.
Diana şi Oliver Hoare au continuat să se vadă, dar inciden­
tul cu telefoanele plana ca o umbră asupra prieteniei lor.
Diana s-a dedicat sportului, hotărâtă să se menţină în formă.
Juca tenis mai bine, înota mai mult şi mai cu poftă, făcea mai
multe exerciţii ca oricând. După asemenea efort, se simţea mai
uşurată. Sportul îi revigora mintea şi trupul, dar nu reuşea să-i
alunge mânia.
 6
PRINŢESA ÎNDRĂGOSTITĂ:
DIANA ŞI CĂPITANUL GĂRZILOR

La douăsprezece luni de la naşterea Prinţului Harry, în

1984, Diana se întreba dacă o să scape vreodată de încorseta­
ta ei căsătorie regală. Nefericirea şi singurătatea nu făceau
decât să-i amplifice disperarea în timp ce se lupta să-şi revină
din stările depresive postnatale care o făceau să se simtă „cum­
plit aproape tot timpul“.
De data această însă, depresia era mult mai puternică. Sim­
ţea că Charles se îndepărtase de ea. Nu o mai săruta şi nu o
mai alinta, îi acorda din ce în ce mai puţină atenţie şi îşi petre­
cea săptămânile departe, la Highgrove, reşedinţa lui de la ţară,
aflată la o sută de mile de Palatul Kensington.
Diana le-a povestit unor prietene cum s-a trezit scăldată
într-o sudoare rece într-o noapte de toamnă a anului 1986, când
şi-a dat seama brusc că Charles o înşela.
—A fost pur şi simplu o premoniţie feminină, a spus ea. Era
fng, întuneric şi Charles nu mai venise în patul meu de câteva
săptămâni. Aproape că nu mă mai atingea. Iar în clipa aceea am
fost sigură că mă înşeală şi am ştiut de asemenea cu cine — cu
Camilla.
In săptămânile care au urmat, Diana plângea adesea noaptea
şi i s-a agravat bulimia. Nu trecea o zi fără să dea iama prin că­
mară şi prin frigider, iar apoi î se făcea rău şi vomita, uneori de
patru sau cinci ori în douăzeci şi patru de ore. Voia să elimine
lucrurile care îi făcuseră plăcere. Nu-i plăcea cum ajunsese,
dar nu putea să se oprească, pentru că această tulburare de ali­
mentaţie o făcea să se simtă mai bine. Şi când şi-a dat seama că

69
bulimia pusese stăpânire asupra vieţii ei de zi cu zi, a fost prea
ruşinată şi speriată să ceară ajutorul cuiva.
La început, îi cerea lui Charles s-o asigure că nu o înşela, iar
el îi spunea să nu fie proastă. îi jura că stătea la Highgrove
doar ca să scape de presiunea familiei. Acolo găsea liniştea
care-i lipsea la Londra. Diana încerca să-l creadă dar cu cât era
mai distant faţă de ea, cu atât ştia instinctiv că minţea. Stătea la
Highgrove pentru Camilla.
Cam în aceea perioada şi-a făcut apariţia în viaţa Dianei un
superb ofiţer de cavalerie, în splendida uniformă de căpitan al
gărzilor. îl chema James Hewitt.
S-au întâlnit la Londra, în vara lui 1986, la o petrecere unde
Hewitt i-a fost prezentat formal. în timpul discuţiei dintre ei,
Hewitt s-a oferit s-o ajute să-şi înfrângă teama faţă de caii, ceea
ce încercase şi Charles cu ea, dar dăduse greş.
După primele lecţii de călărie, Hewitt şi Diana care erau
cam de aceeaşi vârstă, stăteau împreună la o cafea, într-o dimi­
neaţă, la popota pustie a ofiţerilor din Knightsbridge Barracks,
în centrul Londrei, la o jumătate de milă de Palatul Kensington.
Prinţesa avea nevoie cu disperare de cineva care să-i dea aten­
ţie. Şi se întreba dacă blândul jucător de polo putea fi acela.
Sesizând nevoile Dianei, Hewitt i-a acordat atenţia după
care tânjea. Mai târziu, îi va oferi şi pasiunea pe care Diana nu
o mai resimţise cu nici una alt bărbat, nici măcar cu Charles.
Legătura lor a început imediat după aceea. Dianei îi plăcea
blândeţea lui Hewitt şi felul în care îi anticipa toate dorinţele,
îşi petreceau nopţile împreună la Palatul Kensington, la High­
grove, la Althrop, reşedinţa familiei ei şi în casa mamei lui He­
witt din Devon. A colo alăturau două paturi single şi faceau
dragoste toată noaptea, în timp ce detectivul personal al D i­
anei dormea în camera alăturată.
Pasiunea care-i lipsise Dianei timp de trei am a continuat,
deşi nu puteau petrece prea mult timp împreună. Nici unul nu
dispunea de timpul lui, iar Diana era totuşi soţia Prinţului de
Wales. în afară de asta, Hewitt era ofiţer şi Prinţesa trebuia
să-şi crească cei doi fiii şi să-şi vadă de obligaţiile regale. Ac­
70
 tivitatea ei în organizaţiile de caritate se înteţise atât de mult
încât publicul britanic o adora şi popularitate ei crescuse la
cote înalte. Era copleşită cu invitaţii la diverse acţiuni de cari­
tate.
între timp, regimentul lui Hewitt fusese trimis în Germania
şi vor trece luni de zile fără să se vadă. îşi scriau şi vorbeau la
telefon, dar Diana a început să-şi dea seama că Hewitt nu va
deveni niciodată o prezenţă permanentă în viaţa ei.
La început, Prinţesei îi plăcuse să-l răsfeţe pe Hewitt, care
nu era bogat şi trăia doar din soldă. îi cumpăra costume Saville
Row, care costau 2.500 $, cămăşi Jermyn Street de 125$ bu­
cata, pantofi de 1000$ perechea. în schimb, Hewitt i-a dăruit
Dianei unul din tricourile sale de cricket şi o canadiană de 50$,
să-i ţină de cald iama.
Diana a început să se îngrij oreze când Hewitt a fost trimis în
Arabia Saudită să joace un rol activ în operaţiunea Furtună în
Deşert. Faptul că iubitul ei lupta într-un război adevărat îi dă­
dea un sentiment de nervozitate amestecat cu plăcere.
Când s-a întors, Hewitt şi-a dat seama că sentimentele D i­
anei se răciseră şi relaţia lor era pe sfârşite. A încercat să-i
reaprindă pasiunea, dar Prinţesa de Wales hotărâse că James
Hewitt nu era bărbatul care s-o salveze din căsătoria ei dezas­
truoasă şi să devină tovarăşul ei de viaţă.
Considera că nu avea nici tăria de caracter necesară s-o sus­
ţină, nici inteligenţa s-o facă fericită şi nici curajul s-o peţească
şi s-o câştige pe soţia Prinţului de Wales. Nu fusese niciodată
sigură dacă declaraţiile lui de dragoste erau sincere, dacă o iu­
bea cu adevărat pentru ea, sau pentru că îi gâdila vanitatea să
fie amantul Prinţesei de Wales. în adâncul inimii, Diana se
temea că cea de-a doua variantă era mult mai plauzibilă.
Şi-a amintit că, odată, în timpul Războiului din Golf, Hewitt
îl rugase disperat pe un reporter să-i împrumute telefonul mo­
bil ca s-o sune pe Prinţesa de Wales. Iar apoi discutase cu D i­
ana timp de trei minute, în timp ce reporterii din jurul lui ascul­
tau atenţi. Prinţesa aflase dintr-un ziar şi se întrebase la vremea
aceea cum a putut să fie atât de prost.

71
 Şi-a amintit de glumele grosolane ale lui Hewitt apropo de
faptul că făcea dragoste cu viitoarea Regină a Angliei, glume
care-1 făceau să pară pueril şi lipsit de sensibilitate. Diana se
temea că Hewitt nu-i împărtăşea iubirea, dar a simţit că putea
avea încrede în cuvântul unui ofiţer şi unui gentleman. Se baza
pe motoul Gărzilor, Honi soit qui m aly pense (Ruşine să-i fie
celui care gândeşte murdar).
Regina Elisabeta a fost informată de la bun început de legă­
tura ei cu Hewitt. Ofiţerii superiori din Brigada Regală de Pro­
tecţie îl anunţaseră pe secretarul ei personal, Sir Robert Fel-
lows ce se petrecea. Pare incredibil că Diana nu şi-a dat seama
că se va afla imediat tot ce făcea.
— Sper că fata aceea ştie ce face, a spus Elisabeta. înţelege
sper că este soţia moştenitorului tronului şi comite un adulter.
Dar Elisabeta n-a prevenit-o pe Diana şi nici nu a cerut con­
silierilor sau bodyguarzilor ei să afle cât mai multe amănunte
despre ce se petrece.
Unii se vor întreba peste câţiva ani de ce n-a intervenit
Regina, de ce nu a discutat cu Diana, de ce nu i-a atras atenţia
ca soacră, Regină şi conducătoare a Familiei Regale că joacă
un joc foarte periculos. Dar Elisabeta nu obişnuia să se com­
porte aşa. Nu a intervenit niciodată direct în legăturile amoroa­
se ale celor trei fiii ai săi sau ale fiicei sale, Anne. Consideră că
viaţa lor personală îi pri veşte şi trebuie să suporte consecinţele
faptelor lor.
Diana credea în naivitatea ei că putea avea încredere în
bodyguarzii ei personali, Insp. Ken Wharfe şi Sgt. Alan Pe-
ters. Nu şi-a dat seama, se pare, că era de datoria lor să ra­
porteze imediat superiorilor lor tot ce făcea Diana, inclusiv de­
spre bărbaţii şi femeile cu care se întâlnea în secret. Nu 1 se per­
mitea să iasă din Palatul Kensington fără un bodyguard înar­
mat. Ameninţarea IRA planează mereu asupra Familiei Re­
gale, aşa că membrii Brigăzii Regale de Protecţie nu au voie să
uite că IRA îl asasinase pe Ducele Mountbatten şi jumătate din
familia sa, când aruncaseră în aer cabana sa de pescuit din Ir­
landa de Nord, în august 1979. Puteau lovi oricând. Exista de

72
 asemenea teama permanentă a unui atac terorist împotriva
celei mai celebre familii regale din lume.
Nici eventualitatea unui şantaj nu putea fi neglijată. Diana
s-ar fi trezit într-o situaţie penibilă dacă un şantajist ar fi
văzut-o sau fotografiat-o în timp ce era cu James cu Hewitt.
Prinţesa a ajuns la concluzia că va fi mult mai uşor şi mai
puţin complicat decât credea dacă ar pune capăt relaţiei ei cu
Hewitt. S-a hotărât după războiul din G olf că trebuia să ter­
mine cu el, pentru că nu-1 mai respecta. Era întotdeauna drăguţ
cu ea, aşteptându-se în schimb la cadouri şi o flata cu declara­
ţiile lui de dragoste. Diana i-a sugerat să se vadă mai rar, ex-
plicându-i că trebuia „să-şi rezolve problemele din viaţa ei“. Se
pare că Diana şi Hewitt se aşteptaseră la acest final şi l-au ac­
ceptat cu nonşalanţă. Prinţesa i-a cerut să-i înapoieze scrisorile
pe care i le trimisese în timpul Războiului din G olf şi cu alte
ocazii. Dar el i-a spus că dorea să le păstreze ca amintire a iu­
birii lor şi Diana a acceptat fiindcă nu avea încotro. însă, când
s-au despărţit în ziua aceea, s-a întrebat dacă era înţelept să
lase în păstrarea lui asemenea dovezi incriminatoare.
Hewitt a căzut de două on la examenul de maior al Gărzi­
lor, deşi nu era greu de luat şi ar fi trebuit să-l treacă fără difi­
cultate. Ştia că acest eşec îi i ataşe viitorul în Armata Britanică,
pentru că nu aveau nevoie de ofiţeri incapabili.
La trei ani după ce terminase cu el, Diana a auzit diverse
zvonuri că James Hewitt se ducea pe la ziare şi încerca să vân­
dă povestea iubirii lor pentru 1 milion de dolari. A auzit că se
lăuda faţă de editori că ar putea descrie cu lux de amănunte re­
laţiile sale sexuale cu Diana. Susţinea că făcuseră dragoste în
dormitorul Prinţesei, cu fotografia Prinţului Charles lângă pat,
că o făcuse să aibă orgasm pentru prima oară în viaţă şi Diana
îi mărturisise că se culca cu Charles din datorie, pe când cu el
din plăcere.
în septembrie 1994,Diana a aflat că urma să apară o carte,
Prinţesa îndrăgostită, care dezvăluia detalii intime ale relaţiei
lor. Gândul că Hewitt ar putea să descrie toate momentele lor
intime a făcut-o să se cutremure. Nu-i venea să creadă că băr-
73
bătui pe care-1 iubise şi căruia i se dăruise ar putea să scrie o
asemenea carte. Cu zece zile înainte de publicarea Prinţesei
îndrăgostite, Hewitt a sunat-o la Palatul Kensington şi i-a spus
să nu se îngrijoreze, pentru că nu exista nimic compromiţător
în cartea lui. Din nefericire însă, Diana l-a crezut, deşi el o
minţise cu bună ştiinţă.
Se temea că scrisorile pe care 1 le trimisese o vor pune în
imposibilitatea de a nega afirmaţiile lui şi toată lumea o va eti­
cheta drept o adulterină. Prinţesa a încercat pentru ultima oară
să-l convingă să nu publice cartea, convinsă că îi va distruge
imaginea în ochii publicului britanic. Spre sfârşitul lui sep­
tembrie l-a contactat telefonic şi i-a cerut să-l vadă, dar a re­
fuzat-o.
De fapt s-au întâlnit şi Diana a încercat din nou să-l convin­
gă să nu-şi publice cartea. Mai târziu, Hewitt se va lăuda cum
Prinţesa de Wales l-a implorat înlăcrimată, spunându-i: „Dum­
nezeule, dacă apare cartea asta, o să mă ucidă“.
Hewitt a mărturisit că a fost atât de şocat de reacţia Dianei
încât s-a gândit în mod serios să renunţe la carte, pentru că nu
voia s-o supere. Hewitt le-ar fi spus chipurile celorlalţi că D i­
ana ştia tot despre Prinţesa îndrăgostită şi era perfect de acord
cu cele scrise.
Zilnic, Prinţesa citea cu groază ziarele până la publicarea
cărţii. Se făceau diverse aluzii că Prinţesa îndrăgostită va şoca
naţiunea. Căpitanul James Hewitt va spune lumii că el şi Prin­
ţesa de Wales au avut o relaţie lungă şi pasionată.
Fotografiile Dianei înainte de publicare o arată abătută, cu
buzele ţuguiate, îngândurată, fără să facă cu mâna sau să se
uite la camerele video care-i urmăreau fiecare mişcare de când
ieşea din Palatul Kensington.
în apartamentele ei de la palat, Diana se întreba de ce nu
mai suna telefonul. După atâtea speculaţii apărute în ziare, se
aştepta să fie sunată de Prinţul Charles, de Regină sau de cum­
natul ei, de Sir Robert Fellowes, ca s-o întrebe despre presu­
pusa relaţie care începuse cu ani în urmă. Dar telefonul rămâ­
nea mut, îngrozind-o şi mai rău, deoarece îşi dădea seama că
74
 Prinţesa îndrăgostită o va eticheta drept adulterină. O speria şi
mai rău ce vor crede fiii ei şi ce rău le-ar putea face revelaţiile
fostului ei amant. Şi se temea de asemenea pentru ea însăşi şi
pentru viitorul ei.
în acele zile şi nopţi, Diana se blestema că fusese atât de
proastă să se implice într-o relaţie care, după cum îşi dădea
seama abia acum, nu însemnase nimic pentru ea. Cu cât îşi
examina mai mult motivaţiile, cu atât se învinovăţea mai mult
că se încrezuse într-un om ca James Hewitt. Şi totuşi ştia de ce,
pentru că va mărturisi mai târziu:
—L-am adorat pe James. L-am iubit foarte mult.
— De ce? D e ce? De ce? îşi repeta ea la nesfârşit când dis­
cuta problema cu prietenele ei apropiate.
Peste câteva zile, în octombrie 1994, Prinţesa îndrăgostită
a ajuns pe primul loc în topul bestseller-urilor din Marea Bri-
tanie. A creat senzaţie şi publicul s-a înghesuit s-o cumpere.
Primele şaptezeci şi cinci de mii de exemplare s-au vândut în
douăzeci şi patru de ore. Cartea a fost scrisă de Anna Paster­
nak, în vârstă de douăzeci şi şapte de ani, ziaristă care lucrează
pe cont propriu, prietenă cu Hewitt şi strănepoată a autorului
rus Boris Pastemak, laureat al Premiului Nobel.
Revelaţiile din carte se opreau la uşa dormitorului. Prinţe­
sa îndrăgostită cuprinde discuţii despre iubire şi pasiune, dar
nu intră deloc în sfera relaţiilor sexuale. Conform spuselor An-
nei Pasternak, cartea s-a bazat pe conversaţiile dintre ea şi He­
witt, care-i arătase o parte din scrisorile de la Prinţesa Diana. A
fost scrisă la persoana a treia, sub numele Annei Pasternak.
Criticii literari au făcut praf cartea. Susannah Herbert, cores­
pondentul rubricii artistice a ziarului conservator Daily Tele-
graph a comentat: „De la primii fiori ai întâlnirii îndrăgostiţilor
până la agonia îmbrăţişării lor finale, Prinţesa îndrăgostită este
o încercare literară penibilă“.
Apoi continuă pe acelaşi ton muşcător: „pasiunea autoarei
pentru clişeele mocirloase... ar fi de-a dreptul ilară, dacă ar
lipsi escrocheria în care domnişoara Pastemak şi căpitanul I le-

75
witt îşi învăluie motivele lor lipsite evident de romantism, care
i-au determinat să publice această carte“.
în alt număr, Daily Telegraph remarca muşcător: „Chiar şi
într-o epocă în care domnul Rupert Murdoch şi plagiatorii săi
au redus dramatic valorile morale, spectacolul unui fost ofiţer
al Gărzilor care vinde pentru bani presupusa sa relaţie intimă
cu Prinţesa produce repulsie“.
în carte, Hewitt susţinea că Diana i-ar fi spus: „Vreau să
mă căsătoresc cu tine şi să-ţi fac un copil“ . A afirmat de ase­
menea că Diana era gata să-l părăsească pe Charles pentru el.
Au fost descrise în detaliu scene petrecute într-o baie, într-o
casă de vară la Dartmoor şi în diverse paturi. Cartea este presă­
rată cu imagini sugestive în care Hewitt îşi aminteşte cele mai
intime ocazii: „Di m-a condus la patul ei tremurând“; „Diana
s-a aruncat în braţele mele în baie şi mi-a spus «Am nevoie de
tine; te vreau acum». în alt pasaj se spune: „Diana a murmurat:
«Acum n-o să vină nimeni». Cel mai palpitant era să ne în-
cuiem împreună într-o cameră, la o petrecere cu sute de invi­
taţi“.
Revolta cu care a fost întâmpinată Prinţesa îndrăgostită nu
se poate compara cu reacţiile stârnite de altă carte despre Fa­
milia Regală şi ţinta atacurilor a fost evident James Hewitt. A
fost caracterizat în diverse feluri: „ticălos“, „bădăran“, „para­
zit“.
Membrii Parlamentului, conservatori şi laburişti deopotrivă
l-au condamnat pe fostul ofiţer al Gărzilor care demisionase
din armată cu câteva luni în urmă, primind 60.000$ şi o pensie
de căpitan de 9.000$ pe an. „Să-l castrăm“, a propus un parla­
mentar, în timp ce alţii îl acuzau pe Hewitt de trădare.
Unul din parlamentari a sugerat ca Hewitt să fie executat
în public, alţii să fie biciuit, iar unii s-au gândit să fie aruncat
în mare, mergând legat la ochi pe o scândură aşezată pe mar­
ginea vasului, aşa cum făceau piraţii. Diana a fost îndemnată
să-l dea în judecată pentru calomnie, dar a refuzat.
Dezbaterea legată de „cartea Hewitt“, aşa cum a ajuns să
fie numită în curând a făcut ca fostul ofiţer al gărzilor să fie
76
 atacat din toate părţile. Căpitanul Hewitt a fost pus la stâlpul
infamiei pentru că fusese un soldat profesionist, instruit la
Millfield, una din cele mai vestite şcoli publice din Anglia şi
avusese privilegiul să facă parte din trupele suveranei. Oamenii
considerau că educaţia sa ar fi trebuit să-i imprime un simţ al
onoarei, al decenţei, care să-l înveţe ce se putea face şi ce nu de
către un gentleman preocupat să-şi apere reputaţia sa şi a celor­
lalţi. Unii au sugerat cu ironie că Hewitt era atât de prost încât
nici nu ştia probabil cum ar trebui să se comporte un ofiţer şi
un gentleman.
Autoarea însăşi, Anne Pasternak l-a caracterizat în acest
sens, declarând în gura mare că nu era nimic între ea şi He­
witt.
— Este mult prea greu de cap, a afirmat ea fără ocolişuri.
Mă jigniţi dacă insinuaţi că aş fi putut avea de-a face cu el.
Hewitt a devenit un paria peste noapte. Num ele lui a ajuns
de ocară. Deşi nu a fost repudiat oficial, din momentul acela
Hewitt a fost declarată persona non grata, nu numai printre
membrii regimentului de gardă, ci în toate cercurile de militari.
Motivul era următorul: îşi pătase onoarea lui şi pe cea a regi­
mentului, ceva care nu se iartă niciodată de ofiţerii gărzilor sau
de cei de la cavalerie. A fost proscris pentru că a întrecut mă­
sura.
Şi lucrurile nu se vor opri aici. Era „nedorit“ (cu alte cu­
vinte exclus) la Clubul Cavaleriei şi Gărzilor din cartierul lon­
donez Piccadilly; i s-a interzis oficial să mai participe la Para­
da Memorială a Cavaleriei; a fost sfătuit să nu mai calce pe la
popota ofiţerilor de la Knightsbridge Barracks, unul din locu­
rile sale preferate; nu mai fost invitat la dineul anual de la
Savoy al Clubului Ofiţerilor de Gardă şi i s-a interzis accesul în
cortul Clubului Turf de la festivalurile de curse de la Chel-
tenham.
Toate aceste măsuri au străpuns viaţa personală a lui He­
witt ca nişte lovituri de pumnal. Timp de cincisprezece ani fu­
sese binevenit la toate aceste evenimente şi acceptat ca un co­
77
leg ofiţer. Unul din prietenii săi apropiaţi din regimentul de gar­
dă comenta:
—Am înţeles că a scos cel puţin patru sute de mii de dolari
din cartea aceea afurisită. Ar fi trebuit cel puţin să plece în exil
de bunăvoie pentru un an, să arate că regretă sau are remuşcări
pentru ce a făcut. Iar faptul că nici nu i-a trecut prin minte l-a
discreditat şi mai mult în ochii noştri.
Locuitorii din Topsham, Devon, sătuc bogat în magazine
de antichităţi şi ceainării în stil vechi, aflat la două mile de­
părtare de casa de la ţară a lui Hewitt au fost revoltaţi că o tră­
dase pe Prinţesă, pe care o adorau toţi. Mulţi l-au caracterizat
drept un „şobolan“.
I s-a interzis să mai calce în restaurantul său preferat Den-
leys din High Street, în anumite magazine şi localuri. După
cum spunea un client permanent de la Tavistock Inn, din
Pundsgate:
—Dacă îndrăzneşte să-şi mai arate mutra pe aici, îl scot afa­
ră cu şuturi în fund.
Hewitt a avut înţelepciunea să se ţină departe de membrii
societăţii sale locale de vânătoare din South Devon, cu care
călărea de două — trei ori pe săptămână, după ce a fost informat
că doi dintre moşieri au spus că vor interzice societăţii să mai
calce pe proprietăţile lor, dacă nu-1 exclud din rândurile lor.
Alţii însă nu au manifestat nici un pic de înţelegere faţă de
Diana. Richard Littlejohn, reporter la ziarul Sun scria: „Diana
este o scorpie uneltitoare, care nu se dă în lături să-şi înşele
soţul, aşa că nu poate fi prea afectată că fostul ei amant a răs­
colit gunoiul... Cel puţin revelaţiile lui Hewitt au arătat ce mi­
ronosiţă este D iana... Şi dacă consideră că Hewitt nu ar fi tre­
buit să scoată bani de pe urma relaţiei lor, atunci ar fi timpul să
nu mai trăiască alături de un om pe care este evident că îl dis­
preţuieşte“.
Peste trei zile, pe 8 octombrie 1994, Diana s-a trezit, şi-a
pus halatul alb de prosop şi s-a dus în livingroomul Palatului
Kensington unde ştia că va găsi ziarele de dimineaţă. Le-a răs­
foit repede, uitându-se la primele pagini, dar nu a văzut nimic
78
 alarmant. Apoi a început să le cerceteze mai cu atenţie, pentru
i a dorea cu disperare să afle cum va reacţiona naţiunea faţă de
carte şi adulterul ei.
Şi, deodată a scos un chiot de bucune când a citit titlul din
Daily Mirror: „NU TE ÎNVINUIM, DIA N A “.
Apoi a citit cu nerăbdare articolul, zâmbind fericită. „Poa­
te că şi-a înşelat soţul..., se spunea în articol, „dar verdictul
cititorilor ziarului M in or este clar: te vom susţine, Diana...
Majoritatea cititorilor consideră că Diana a fost aruncată în
braţele altuia de atitudinea rece şi indiferentă a soţului ei.“
Sondajul M in or a arătat că 27 % din cititori o învinuiau pe
Diana pentru relaţia cu Hewitt, dar 73 % erau de partea ei.
Doar 15 % îşi schimbaseră părerea despre Prinţesă după acest
incident, în timp ce pentru 85 % nu contase. Dar numai 39 %
credeau că ar fi trebuit să-l părăsească pe Prinţul Charles pen­
tru Hewitt, iar 61 % erau împotrivă.
în concluzie, majoritatea naţiunii îl învinuia pe Charles pen­
tru eşecul căsătoriei lor. Sondajul a arătat că 81 % credeau că
Charles o făcuse pe Diana să se arunce în braţele altui bărbat;
6 1 % erau de părere că Charles şi Diana ar trebui să divorţeze
imediat însă cel mai interesant aspect este că 73 % considerau
că Regina Elisabeta ar trebui să fie ultimul monarh.
Mai târziu în acea zi Elisabeta se va opri asupra aceluiaşi
articol, care a întristat-o profund. îşi dedicase toată viaţa res­
pectării promisiunii făcută tatălui ei, George al VT-lea pe patul
de moarte, în 1952 — când jurase să păstreze monarhia şi să
asigure viitorul Casei Regale de Windsor. Şi acum se pare că
strădania ei de o viaţă era compromisă din cauza prostiei
nurorii ei. Elisabeta s-a înfuriat cumplit. Publicul britanic în­
torsese spatele monarhiei constituţionale şi dorea sfârşitul Ca­
sei de Windsor la moartea ei. Iar ideea aceasta o mâhnea pro­
fund.
Din momentul acela, s-a evaporat orice rest de afecţiune
sau compasiune care o mai nutrea faţă de Diana.
—Ce fată proastă, ce fată proastă, murmura mereu Elisabe­
ta. Ce fată proastă.

79
 Aceste dezvăluiri au convins-o că actul final al căsătoriei
lui Charles cu Diana se apropiase. Se separaseră oficial în de­
cembrie 1992, ceea ce însemna că, potrivit legilor britanice,
puteau divorţa fără probleme după doi ani de menaj separat.
Oricum nu mai trăiau de mult ca soţ şi soţie. Din câte înţele­
sese Regina nu mai împărţeau acelaşi pat din 1985.
Poate că era timpul ca Charles să ia măsurile legale necesa­
re pentru a pune capăt căsătoriei, s-a gândit Elisabeta. Până la
apariţia cărţii lui Hewitt, moralitatea Dianei se situa la cote su­
perioare faţă de cea a lui Charles, după ce Prinţul mărturisise în
interviul televizat al autorului Jonathan Dimbleby că se făcuse
vinovat de adulter. Dar acum balanţa în acest joc dintre Diana
şi Charles părea să se fi înclinat în favoarea Prinţului de Wales.
Diana nu va mai putea să se folosească de adulterul mărturisit
al soţului ei pentru a forţa mâna Reginei şi a-şi asigura o pozi­
ţie favorizată la divorţ.
Din punct de vedere oficial, singurul comentariu al Dianei
va fi: „Prinţesa este extrem de mâhnită de relatarea prieteniei
ei cu James Hewitt prezentată în carte. Nu este adevărat că am
întreţinut relaţii sexuale. Căpitanul a vrut, dar eu nu i-am permis.
Tot ce afirmă este rodul propriei sale imaginaţii“ .
Purtătorul de cuvânt al Palatului Buckingham a afirmat din
partea Reginei: „Nu este altceva decât o carte de doi bani“.
Apo a adăugat că Palatul Buckingham nu-1 va da în judecată pe
Hewitt.
Palatul a insistat de asemenea ca apanţia cărţii să nu Impie­
teze în nici un fel angajamentele publice ale Dianei. Prinţesa a
citit anunţul în ziarele de dimineaţă, uşurată că era susţinută
totuşi de palat. Curtenii o ignoraseră am de zile, lăsând-o să-şi
vadă de viaţa ei fără să se amestece sau să-i arate că mai făcea
parte din Familia Regală şi era mama celor doi prinţi.
Ziarele jubilau, bineînţeles. Publicau diverse articole, dezvă­
luind multe detalii intime din carte şi împroşcându-1 cât puteau
cu noroi pe „şobolanul“ de Hewitt. Dăduseră de urma unor
foste prietene de-ale lui Hewitt şi descoperiseră că se compor­
tase ca un ticălos şi cu alte ocazii. Se pare că era preferat pen-
80
 Ini calităţile sale fizice, în afara faptului că era „ofiţer şi gen­
ii cm an“. Toţi erau de acord că James Hewitt era un tânăr bine
dotat.
Anna Pastemak va explica ulterior motivele care au deter-
minat-o să scrie cartea care o şocase atât de mult pe Diana.
Susţinea că se hotărâse să scrie despre legătura lui Hewitt cu
Diana în noaptea de 29 iunie 1994, când Prinţul Charles recu­
noscuse în celebrul interviu televizat că-şi înşelase soţia cu
Camilla Parker Bowles. Domnişoara Pasternak a afirmat că a
fost profund surprinsă de revelaţia Prinţului. La începutul anu­
lui îl intervievase pe domnul Hewitt în legătură cu prietenia sa
cu Prinţesa pentru o serie de interviuri lipsite de importanţă în
Daily Express. Domnul Hewitt, de care ştia că dem isionase
din armată, primise 60.000 $ pentru aceste interviuri.
Domnişoara Pasternak afirmă că, după declaraţia Prinţului
Charles, l-a convins pe Hewitt s-o ajute să scrie o carte.
— Publicul va învăţa să respecte adevărul până la urmă, i-a
spus ea. Te condamnă pentru că nu ştiu cum ai susţinut această
femeie în cele mai grele momente ale vieţii şi căsniciei e i... Nu
am vait decât să lămuresc lucrurile. Sunt o mare admiratoare a
Prinţesei de Wales. Cred că a trecut prin momente foarte difi­
cile, iar această carte descrie cum a reuşit să iasă la liman. He­
witt este un bărbat foarte singur şi trist, care a pierdut totul.
Nu i-a vrut decât binele. Dacă publicul ar încerca să vadă ade­
vărul, să încerce să înţeleagă că acest om şi-a riscat de fapt via­
ţa ca să fie cu Prinţesa care avea atâta nevoie de el, atunci poa­
te că nu l-ar judeca atât de aspru“. /
Majoritatea criticilor nu s-au lăsat convinşi de argumentele
ei, iar unii le-au descris drept „vorbe goale“. Alţii au condam­
nat cartea scrisă în stil romantic, considerând-o „greţoasă şi
răsuflată“.
Hewitt a fost asediat de reporterii şi fotografii din Fleet
Street care s-au ţinut pe urmele lui în Anglia şi-n Franţa. A fost
Iii mat în cele din urmă ieşind din cocina unei ferme franţuzeşti
tinde se adăpostise peste noapte, îngrozit să dea ochii cu haita
de reporteri.

81
 Fiascoul relaţiei cu Hewitt au făcut-o pe Diana să se simtă
mai nesigură ca oricând. Şi-a dat seama că făcuse o greşeală
gravă şi trebuia să-şi asume o parte din vină. La urma urmei în­
curajase legătura lor şi-i plăcuseră momentele petrecute împre­
ună, care o ajutaseră să uite de Charles şi căsătoria ei transfor­
mată între timp în iadul pe pământ.
După o săptămână agitată în care ziarele trâmbiţaseră cele
mai intime şi stânjenitoare momente ale marii pasiuni dintre
Diana şi Hewitt, Prinţesa nu-şi mai dorea altceva decât să se
ascundă în casă, departe de lumina reflectoarelor. Şi este exact
ce a făcut. Şi-a sunat prietenele de încredere fără să părăsească
livingroomul sau dormitorul ei. Cu cele de vârsta ei, cum ar fi
vechea sa prietenă Katie Menzies a reuşit să facă haz de unele
revelaţii stânjenitoare din carte.
—Nu mă tachina, te rog, îi spunea Diana. Mă simt cumplit.
Mă tot întreb cum am fost în stare de aşa ceva. îmi vine să mor
de ruşine de tot ce am citit“.
Una din prietenele ei, dornică s-o facă pe Diana să vadă par­
tea nostimă a lucrurilor, a întrebat-o:
— Dar ţi-a plăcut, nu-i aşa, nebunatică ce eşti?
—Nu-mi vine să cred că am făcut tot ce scrie în carte, îi spu­
nea Prinţesa chicotind şi acoperindu-şi cu mâinile obrajii roşii.
Nu-mi stă în fire să mă comport aşa!
—Nu ştiam ce zace în tine, o necăjeau prietenele, iar Diana
râdea şi se îmbujora, fără să le răspundă.
Altele i-au spus fără ocolişuri:
—Doamne, după cât ai avut de suferit din cauza lui Charles,
nu te învinuim deloc. Cred că a fost cumplit. Sperăm măcar că
ţi-a plăcut. O meritai din plin.
Diana va păstra însă secret ce s-a petrecut în pat, pentru că
povestea din carte se oprea la uşa dormitorului. Dar Hewitt va
povesti mai târziu prietenilor despre pasiunea sexuală a Di-
anei. Le va descrie cum se agăţa de el în pat şi nu-1 lăsa să ple­
ce, cum îl ruga să facă dragoste din nou ca să-l aibă lângă ea.
Cum îi zugrăvise viaţa sa sexuală cu Charles — searbădă şi
plictisitoare, lipsită de pasiunea pe care o trăise cu Hewitt, în
82
timp ce faceau dragoste. Căpitanului îi făcuse impresia că Di-
anei ii plăcea să-i dezvăluie secretele vieţii ei intime cu Charles
m timp ce întreţineau relaţii sexuale, pentru că o aţâţau, pur-
land-o pe culmi nebănuite.
Dar relaţia Dianei a declanşat o reacţie mult mai serioasă şi
gravă. Vechiul sâmbure al republicanismului a redevenit
subiectul principal la dineurile din înalta societate, la cele po­
litice sau bisericeşti deşi unii au remarcat cu ironie că monarhia
ar fi trebuit să dispară de mult, dacă s-ar fi făcut caz de infi­
delitatea conjugală a capetelor încoronate.
Istoricii şi-au amintit că înainte de venirea la tron a Reginei
Victoria, unchii săi regenţi avuseseră zeci de amante şi bas­
tarzi şi nimeni nu-i învinuise pentru asta. Iar soţiile unora din­
tre ei îi înşelaseră ca să-şi alunge plictiseala. Discuţii de acest
gen făceau deliciul cafenelelor şi ziarelor care dezvăluiau de­
talii intime despre amanţii şi amantele regale şi intrigile lor amo­
roase.
In orice caz, majoritatea oamenilor erau de acord că repu­
blicanismul rămânea o noţiune excentrică în Marea Britanie,
pentru că toţi politicienii de frunte ai ţării îşi dădeau seama ce
catastrofă electorală ar stârni desfiinţarea monarhiei. Şi, în
timp ca naţiunea avea ce discuta, Diana se liniştea.
La sfârşitul lui octombrie 1994, când şi-a adunat în sfârşit
curajul să-şi facă prima apariţie publică după scandalul He­
witt, Prinţesa a constatat că mulţimea a întâmpinat-o bătând
din palme şi ovaţionând-o, ca şi când nu s-ar fi întâmplat ni­
mic. Când s-a întors acasă, în seara aceea, î-a spus lui Harold
llrown, majordomnul ei de treizeci şi şapte de ani, care o ser­
vea de zece ani:
—Ei, nu a aruncat nimeni cu ouă stricate în mine.
—Nici n-am crezut că o vor face, i-a răspuns el.
Diana supravieţuise altei legături amoroase dezastruoase,
Iară să-şi ştirbească reputaţia, dar fusese cât pe ce.
 7
TRĂDARE PRINCIARĂ

D e când Charles şi-a părăsit soţia şi cei doi copii în 1988, nu

a trecut nici măcar o singură zi fără ca Diana să resimtă dure­
rea, umilinţa şi funa pe care le trăise în acel moment. Nu putea
să-i ierte lui Charles că o minţise în toţi acei ani când trăia
practic cu amanta lui, Camilla Parker Bowles la Highgrove,
Gloucester, şi-i spunea Prinţesei că stătea singur la ţară ca să
guste liniştea şi pacea de acolo.
Diana avusese încredere deplină în Charles. îi dăruise inima
şi sufletul ei. Era singurul bărbat în afară de tatăl ei în care se
încrezuse. Până în ziua de azi nu a mai găsit pe nimeni în care
să aibă atâta încredere şi se teme că nici nu va găsi vreodată. în
Charles îşi găsise prinţul care nu putea face nici un rău şi care
ştia întotdeauna să se comporte — cel puţin aşa credea — ca un
gentleman.
Chiar şi azi unele întâmplări minore o fac să-şi amintească
de el şi să-şi dea seama că a părăsit-o şi pe ea şi pe băieţi. în
vacanţa de vară a anului 1995, înainte ca Will să meargă la
Colegiul Eton, Diana, Will şi Harry ieşeau din Palatul Kens-
ington să meargă la cinema. Şi, în momentul acela, Prinţesa şi-a
dat seama îngrozită că rezervase patru locuri, deşi voise să
ceară trei.
—Gândul acesta m-a şocat, îşi aminteşte Diana. A trebuit să
mă întorc în cameră şi să le spun băieţilor că uitasem ceva.
Tremuram din cap până-n picioare. Şi-au dat seama că se în­
tâmplase ceva cu mine, dar nu au spus nimic. M-am prefăcut
că mă uit prin dormitor dar mi se înmuiaseră picioarele şi era
cât pe ce să leşin. A fost îngrozitor.

84
 Di ana a povestit toate acestea uneia din prietenele ei mai în
vârstă care încercau s-o ajute să se împace cu separarea de
Charles şi viaţa ei de fem eie singură. Atunci a reuşit să-şi
revină. A băut nişte apă rece şi a plecat cu băieţii. Noroc că în
sala de cinema era întuneric. Avea timp să se liniştească până
se termina filmul.
— Este un exemplu tipic al efectului despărţirii asupra Di-
anei, mi-a explicat prietena ei, deşi ar fi putut să se obişnuiască
în şapte ani. Nici azi nu a putut uita acele clipe cumplite când
şi-a dat seama că pierduse iubirea lui Charles, când nu ştia dacă
voia să moară sau să trăiască.
Altă dată, în vara lui 1994, în timp ce se afla la volanul ma­
şinii ei Audi sport cu Wills şi Harry pe bancheta din spate, s-a
trezit urmărind un Range Rover, în care se aflau mama, tata şi
doi băieţi. A mers după acea maşină mai mult de douăzeci de
mile, gândindu-se că Charles ar fi trebuit să fie cu ea şi băieţii,
nu să-şi petreacă timpul cu amanta lui.
După aceea, Prinţesa i-a povestit mentorului ei:
—îmi tot spuneam că trebuie să depăşesc Range Rover-ul şi
să-mi alung gândurile negre. Dar nu am putut. Am simţit că,
dacă aş depăşi maşina, aş lăsa în urmă toate problemele, aş
putea să uit de Charles, de Camilla, de separarea noastră. Dar,
cu toate acestea, am continuat să merg în urma lor, visând cum
ar fi fost viaţa alături de Charles şi de băieţi. Parcă aş fi fost
vrăjită. Nu puteam să mă concentrez decât asupra lui Charles
şi a nemernicei de Camilla. îi vedeam cu ochii mintii săru tând
du-se, făcând dragoste, luând masa, plimbându-se, călărind, as­
cultând muzică, făcând totul împreună, în timp ce eu îi duceam
singură la şcoală pe băieţi. Conduceam cu lacrimi în ochi. Dar
mima îmi era plină de furie şi ură.
Asemenea experienţe o fac pe Diana să nu-i poată ierta lui
( îuirles ce i-a făcut ei şi băieţilor, cum i-a lăsat să se descurce
ţâră el.
Nu l-a iertat fiindcă a anunţat lumea întreagă în interviul
..'iu televizat că n-a iubit-o niciodată. Acea emisiune de două
85
ore a rănit-o profund. Şi cel mai rău îi părea pentru Wills şi
Harry.
— Cum a putut să spună aşa ceva? s-a mirat ea. Nu şi-a dat
seama că va fi cumplit pentru băieţi să afle despre relaţiile din­
tre părinţii lor? Declaraţia lui a dovedit ce porc egoist este
Charles. Nu-i pasă decât de sentimentele lui. Cele ale soţiei,
copiilor, amintirile lor nu au nici o importanţă. îmi venea să-i
scot ochii. Doar ştia foarte bine că va ajunge la urechile băie­
ţilor. N -o să-l iert niciodată pentru acea declaraţie.
Dianei i-a părut rău mai ales pentru Wills, care aflase de
faptele tatălui său citind un ziar introdus clandestin în şcoală.
Băieţii trecuseră deja prin destule momente dificile, când ci­
tiseră despre despărţirea părinţilor, aventurile tatălui său şi apoi
declaraţia lui în care-şi mărturisea adulterul.
Se pare că acceptaseră faptul că părinţii lor se despărţiseră
şi nu vor mai putea fi niciodată o familie. Diana îşi dă perfect
de bine seama că este singura care nu a reuşit să se împace cu
acest gând şi recunoaşte că a fost mult prea tânără şi lipsită de
experienţă ca să se căsătorească.
—Nu am avut nici un model pe care-1 să-l urmez, îi spunea
ea confidentei sale mai în vârstă. Nu-mi amintesc să-i fi văzut
pe mama şi tata trăind ca soţ şi soţie. Nu i-am văzut sărutân-
du-se sau arătându-şi vreun dram de afecţiune. Mama ne-a
părăsit înainte să-mi dau seama ce se întâmplă. Când Charles
m-a cerut în căsătorie, am simţit că visez, că voi învăţa pentru
prima oară ce înseamnă adevărata iubire. Cred că tata m-a iu­
bit, ne-a iubit pe toţi, dar nu era un om cald, apropiat. Mă în­
treb dacă a cunoscut vreodată adevărata afecţiune. Despre ma­
ma nu pot să spun nimic. M-a părăsit. Asta este tot ce-mi amin­
tesc. Cred că, în adâncul sufletului n-am iertat-o niciodată
Când m-am căsătorit cu Charles credeam că totul o să se schim­
be, că viaţa va fi frumoasă. Am crezut că ştiu ce înseamnă
căsătoria. Dar, în realitate, nu ştiam absolut nimic.
Şi nimeni nu a luat-o de-o parte s-o pună în gardă. Nu i s- u
dat-nici un sfat în materie de sex, deşi citise câteva cărţi cu
noţiuni generale despre acest subiect de care ştia atât de puţini'

86
 lucruri. înainte de prietenia ei cu Charles, Diana era complet
lipsită de experienţă. Nu făcuse altceva decât să sărute şi să
îmbrăţişeze nişte băieţi. Era virgină şi, la optsprezece ani se
simţea încă timidă şi stânjenită în prezenţa bărbaţilor.
— Uneori, chiar şi azi, după toate câte s-au întâmplat, îmi
vine să râd când îmi amintesc ce naivă eram, i-a mărturisit ea
unei prietene. Nu aveam nici un fel de experienţă, nici măcar
nu mă sărutasem pasional cu un bărbat, ca să nu mai vorbim de
altceva. La optsprezece ani eram inocenţa întruchipată. Mă
gândesc că unele fete avuseseră deja câţiva copii şi ştiau mult
mai multe despre sex şi viaţă decât mine.
Diana citea articolele în ziare, care susţineau că ea şi Charles
nu se bucuraseră de luna lor de miere, din cauza stângăciei lui
in materie de sex.
—Este o minciună, a protestat ea. Habar n-au că Charles şi
• ii mine ne-am bucurat de cele mai minunate clipe în timpul lo-
godnei noastre de şase luni, când îmi petreceam aproape fie-
t are noapte în patul lui de la Palatul Buckingham. Eram inocen-
1,1 . dar nu conta. Mă simţeam în al nouălea cer pentru că eram
ni braţele bărbatului pe care-1 adoram şi credeam că şi el mă
ulm ă pe mine. A fost cu adevărat minunat şi am crezut că va
li mereu aşa.
A/.i Diana se învinuieşte uneori că a avut prea mari pretenţii
dp In Charles şi de la căsătoria lor. Dar apoi îşi schimbă ati­
tudini-.i intr-o clipă. îi sclipesc ochii de mânie când se gândeşte
. um ,i trădat-o Charles când avea atât de multă nevoie de el.
um i i cunoaşte că nu avea nici cea mai mică idee în ce con-
• |A in.'i ..'ilorie regală şi, mai ales ce înseamnă să fii măritată cu
VltlOMil icge Nu se aşteptase să fie atât de ocupat cu trecerea
Mt ffi i i.i a trupelor, cu vizitele la fabrici, cu discursurile, acţiu­
nii» (!• • .uitate şi întâmpinare unor şefi de state de care nu mai
din |.tii de care nici nu ştia că există.
* l'ui ,.i -amplu n-am putut să fac faţă, spunea ea. Nu am
i . ie l'i-tiece şi nici n-am vrut să înţeleg. Nu am avutîn-
rt*»lt-t* In nimeni decât în Charles. Credeam cătoti suntîm po-
HtP ' '"ii funcţionarii inteligenţi ai lui Charles şi pne-

87
tenii lui apropiaţi. Am crezut că nu mă plac şi nu mă respectă
pentru că sunt o persoană inteligentă şi educată. M-am simţit
vulnerabilă şi pierdută.
Diana era criticată de aghiotanţii principali ai palatului pen­
tru că se asocia cu servitorii, bucătăresele, slujnicele, secreta­
rele şi lacheii. Cu ei căuta să discute, deoarece simţea că ar vrea
să fie prietenii ei. Unora le cerea chiar sfaturi. La început, erau
singurii cu care se simţea în largul ei, cu care putea discuta
nestingherită, fără să se simtă inferioară sau prost educată.
Dar, la câteva luni de la nunta ei, Diana a primit o lovitură
brutală. Se dusese în bucătăriile de la Balmoral să discute cu
servitorii, zâmbind cu gura până la urechi şi salutându-i pe toţi,
fericită că se afla printre prieteni. însă, în momentul acela a
fost abordată de un majordomn cu figură serioasă.
— îmi permiteţi să vă spun ceva, doamnă (pronunţase cu­
vântul m ’am — doamnă în engleză — „marm“, ca în marme-
lade — marmeladă)? o întrebase el.
— Da, sigur, i-a răspuns Diana.
—Vă avertizez să nu mai veniţi aici. Nimănui nu-i place ce
faceţi. Şi nici nouă.
Diana a rămas înmărmurită de tonul lui mustrător.
— Trebuie să înţelegeţi, doamnă, a continuat el, că suntem
două lumi diferite, noi şi ei. Dumneavoastră sunteţi de viţă no­
bilă, deci una de-a lor. Nu vrem să ne amestecăm. Noi ne ştim
locul şi vrem să vi-1 ştiţi şi dumneavoastră. Mă tem că trebuie
să vă interzic să mai călcaţi în bucătărie.
Jignită, Diana i-a întors spatele şi s-a îndepărtat cu lacrimi
în ochi. Credea că era binevenită în bucătărie. Nu şi-a imaginat
nici măcar pentru o clipă că nu-i doreau prezenţa. Nu a înţeles
niciodată ce înseamnă să faci parte din Familia Regală. Dar i se
dăduse o lecţie şi ajurat să nu mai pună piciorul într-o bucă­
tărie regală până nu va avea propria ei casă.
—A fost atât de dureros, va mărturisi ea mai târziu. Nu pri­
visem niciodată lucrurile din această perspectivă. Credeam că
le place să trec pe la bucătărie să mai discutăm. M-am simţit

88
dezolată şi mai singură ca oricând. Dar mi-am dat seama că
aveau dreptate. Aceea era lumea lor şi nu aveam ce căuta în ea.
—Nu mă bagă nimeni în seamă, î-a spus Diana atunci, în pe­
rioada de început unuia din confidenţii lui Charles cu care
ajunsese să se înţeleagă foarte bine. Particip la fiecare ocazie
oficială fără să ştiu ce să fac, ce să spun, unde să mă uit. Mă
tem tot timpul să nu greşesc cu ceva. Iar când mi se adresează
cineva, mă tratează ca pe o şcolăriţă şi mă întreabă ce mai fac.
Mă simt mereu ca un peşte pe uscat şi de-abia aştept să se ter­
mine totul ca să mă retrag mai repede în apartamentul meu.
Michael Colborne, fostul coleg din Marina Regală al lui
Charles va deveni secretarul Dianei, dar cel mai important este
că Prinţesa îl va considera „unchiul ei neoficial“ şi vor deveni
prieteni apropiaţi. Cu douăzeci şi cinci de ani mai mare ca D i­
ana, va fi principalul ei consilier în următorii trei ani. El va ex­
plica tot ce trebuie să ştie despre Familia Regală, monarhie şi
felul în care trebuie să se comporte.
In afară de Colborne, puţini vor fi aceea care vor câştiga în­
crederea Dianei. Considera că pe cei mai mulţi din foştii aghio-
tanţi ai lui Charles îi deranja venirea ei pentru că le deranjase
tihnitul lor univers masculin. Speraseră că totul va rămâne ne­
schimbat—întâlniri masculine dimineaţa, polo şi vânătoare după-
amiaza, discuţii liniştite şi filozofice la un pahar seara, înainte
de cină. Lady Susan Hussey, una din doamnele de onoare ale Re­
ginei îi telefona la început, oferindu-i sprijinul şi sfaturile ei,
dar Diana a început s-o suspecteze pe ea şi pe toţi de la palat,
aşa că nu putea să se încreadă în sfaturile lor şi telefoanele au
încetat în cele din urmă.
Mai târziu va povesti vechilor ei prietene dinainte de căsă­
torie despre problemele pe care le întâmpinase cu apropiaţii
lui Charles.
— îl ţineau închis la diverse întruniri, ca şi când eu n-aş fi
avut nici un drept să dispun de timpul lui. Voiau să stau în um­
bră, să fiu văzută din când în când, dar să nu mi se audă nicio­
dată gura. Majoritatea nu suportau să mă vadă prin preajmă şi
.r mfuriau dacă aveam îndrăzneala să întrerup micile lorîntâl-
89
niri. Când intram în camera unde erau adunaţi cu toţii şi discu­
tau cu Charles, mă priveau ca pe un gunoi. Din păcate, se pare
că Charles nu observa niciodată acest lucru deşi i-am spus în ce
hal mă tratau. Mă asigura de fiecare dată ce mult mă iubesc şi
mă admiră, susţinând că totul nu este decât rodul imaginaţiei
mele. Până la urmă a trebuit să renunţe la ei. Dacă n-aş fi pus
piciorul în prag, nu cred că aş mai fi dat ochii cu Charles.
Diana a mai avut o experienţă amară cu unul dintre cei mai
experimentaţi consilieri ai lui Charles, un bărbat despre care
ştia că este homosexual.
— Când am rămas prima oară însărcinată cu William,
povesteşte Prinţesa, mi-a spus că puteam fi mândră de mine, fi­
indcă îmi făcusem datoria faţă de coroană şi avusesem privile­
giul să port în pântece copilul Prinţului de Wales. Mi-a făcut
impresia că ar fi vrut să dispar în camera copilului după naştere
şi să nu mai apar decât dacă mai era nevoie de încă un copil.
Atunci m-am dus în camera mea şi am plâns, simţind că nu eram
deloc dorită. M-am întrebat dacă nu cumva şi Charles gândea
la fel şi m-a cuprins groaza.
Diana va fi acuzată mai târziu că i-a pus pe fugă pe aghio-
tanţii şi pe vechii prieteni ai lui Charles. în pnmh patru ani de
căsătorie, mai mult de patruzeci dintre ei au demisionat sau au
fost concediaţi. Diana a refuzat întotdeauna să admită că s-a fă­
cut luntre şi punte să scape de ei sau că le-a otrăvit atât de rău
viaţa, încât s-au văzut nevoiţi să plece.
— Cred că este o exagerare, spune Prinţesa acum când se
deschide acest subiect. Unii au plecat pur şi simplu pentru că
situaţia se schimbase; Charles nu mai era burlac.
Deşi recunoaşte zâmbind maliţios:
— Poate că am intervenit în unele privinţe, dar nu în toate
cazurile. Unii erau agasanţi, iar alţii voiau să ne sufoce pe mine
şi pe Prinţ cu prezenţa lor. Şi Charles a trebuit să recunoască
până la urmă că erau răsuflaţi.
Diana sperase că naşterea lui William, un moştenitor la tron,
va câştiga inimile lui Charles şi ale Familiei Regale, pentru că

90
.r glumea adesea pe această temă. Toţi doreau ca mariajul lor
..i fic binecuvântat cât mai curând posibil cu copii.
Charles se hotărâse să se căsătorească după asasinarea
Ihicelui Mountbatten, ucis de o bombă pusă de IRA în cabana
sa de pescuit din Irlanda, în august 1979. Până la acel tragic
eveniment, Charles nu avusese de gând să se însoare şi să asi­
gure un moştenitor pentru tron. însă acel act de terorism l-a
făcut să-şi dea seama ce fulgerător putea lovi moartea. Şi-a dat
seama de asemenea că era de datoria lui să asigure un moşte­
nitor pentru viitorul Casei-de Windsor.
Ori de câte ori se rosteşte numele de „Unchiul Dickie“ sau
se pomeneşte de Contele Mountbatten, Diana încremeneşte în
loc. Nu are nimic cu el; de fapt, din tot ce a auzit despre
Mountabatten de la Charles, e convinsă că a fost un om minu­
nat, înţelept şi cumsecade. Nu este vorba de numele lui, ci de
amintirile pe care i le trezeşte, pentru că, la câţiva ani după
căsătoria ei cu Charles, şi-a dat seama că Prinţul nu i-ar fi cerut
niciodată mâna dacă n-ar fi fost asasinat Unchiul Dickie. Şi
n-ar fi trebuit să îndure atâţia ani de tristeţe şi singurătate. Şi
nici n-ar fi cunoscut-o pe Camilla Parker Bow les, femeia pe
care o consideră vinovată de destrămarea căsătoriei lor.
Bineînţeles, Diana nu ştia nimic despre cele întâmplate
după asasinarea lui Mountbatten. Nu şi-a dat seama ce mult
l-a ajutat Camilla în momentul acela când Charles era plin de
revoltă şi ură, dezolat de faptul că problema irlandeză, cum o
numea, se terminase cu uciderea iubitului său unchi Dickie,
singurul om din lume pe care-1 venera cu adevărat. Pentru
Charles, Unchiul Dickie era tatăl pe care nu-1 avusese nicio­
dată, bărbatul pe care l-a admirat toată viaţa, căruia i-a cerut în­
totdeauna sfatul şi cu care se lua la întrecere. Tatăl lui, Prinţul
Philip nu a înţeles niciodată toate aceste lucruri, pentru că era
prea rece, prea sever, prea dur cu copiii. Se purta mai degrabă
ca un tată victorian şi nu-şi rezerva prea mult timp pentru
odraslele sale. De aceea Charles s-a îndepărtat de tatăl său de
la o vârstă fragedă şi aproape că nu şi-au mai vorbit în ultimii
i mcisprezece ani.

91
 Acum Charles ştia care era principalul motiv. Tatăl lui fu­
sese întotdeauna cumplit de gelos pe el, pentru că Philip nu re­
alizase niciodată nimic în viaţa lui. Nu avusese cum; fusese
nevoit să meargă întotdeauna cu doi paşi în urma soţiei sale
Elisabeta; nu avusese şansa să fie o figura importantă în Ca­
sa de Windsor. Trebuia să fie doar un bun tată. Şi nu-i stătea
în fire să se mulţumească doar cu atât. Venirea pe lume a lui
Charles, moştenitorul tronului, mult mai important în termenii
succesiunii regale decât ar putea fi vreodată Philip, l-a ros în
asemenea măsură încât nu a putut să-şi ascundă niciodată in­
vidia.
Camilla a fost cea care i-a dăruit alinare şi l-a susţinut după
asasinarea lui Mountbatten. în primele zile, Charles a fost foar­
te reţinut. Fusese educat să nu-şi manifestele emoţiile în public,
însă, când rămânea singur în camera lui, se trântea în pat şi
plângea ore-n şir.
în agonia lui, Charles i-a telefonat Camillei, persoana de
care şi-a amintit întotdeauna cu cea mai adâncă afecţiune şi cu
care păstrase legătura prin scrisori şi telefoane după ce se căsă­
torise cu ofiţerul Andrew Parker Bow les în 1974.
Charles o cunoscuse pe Camilla în 1973, înainte să se în­
roleze în Marina Regală. S-au simţit atraşi imediat unul de
celălalt şi lui Charles i s-a părut o femeie minunată şi o com­
panie foarte plăcută. Au fost amanţi pentru o scurtă perioadă.
Charles o ducea în weekenduri la Broadlands, reşedinţa de la
ţară a Contelui Mountabatten. Pentru Charles, atunci înjur de
douăzeci şi cinci de ani, căsătoria era o perspectivă îndepărtată.
Trebuia să plece pe mare, să-şi demonstreze competenţa ca
ofiţer naval. După un an de la plecarea lui, Camilla s-a căsă­
torit cu Andrew, ofiţer al gărzilor, un bărbat simpatic, cu zece
ani mai mare decât Camilla şi Charles care erau cam de aceeaşi
vârstă. Prinţul de Wales va fi naşul fiului lor cel mare, Tom.
După asasinarea lui Mountabtten, Camilla a recunoscut dis­
perarea în glasul lui Charles şi l-a invitat imediat să stea la casa
lor de la ţară, în Wiltshire, oricât dorea. în luna septembrie
1979, Charles şi Camilla discutau ore-n şir, se plimbau-cucâi-' |

92
 mi prin pădure, călăreau şi stăteau de vorbă la primele ore ale
dimineţii în livingroomul reşedinţei ei.
Soţul ei, Andrew, pe atunci maior, fusese trimis în Rhodezia
timp de şase luni, ca ataşat militar al Lordului Soames, când
Ibsta colonie britanică a introdus legea majorităţii negre şi ţara
a devenit Zimbabwe.
Charles şi-a petrecut această perioadă de şase luni cu Camil-
la, încercând să-şi revină după trauma care-1 aruncase în pragul
dezolării. Camilla i-a oferit iubire şi afecţiune şi, în câteva săp­
tămâni au devenit din nou amanţi. în acele luni, Charles a des­
coperit o pasiune sexuală pe care n-o mai cunoscuse cu altă
femeie. A constatat că avea mare nevoie de Camilla şi îşi va
petrece ore-n şir în braţele ei, uneori cu ochii în lacrimi, alte ori
lacând dragoste cu o frenezie de care nu se ştiuse capabil.
Prinţul a rugat-o să divorţeze de soţul ei şi să se mărite cu el.
l-a spus că nu conta dacă trebuia să renunţa la tron aşa cum
lacuse ruda lui, Ducele de Windsor, obligat să abdice în 1937,
când hotărâse să se însoare cu femeia iubită, o americancă di­
vorţată pe nume Wallis Simpson. Dar înţeleaptă Camilla îl va
convinge pe parcurs că prima lui datorie nu putea fi ea sau do­
rinţele lui egoiste, ci naţiunea, coroana şi Casa de Windsor.
Camilla s-a oferit să-l ajute să-şi găsească o tânără potrivită,
care va deveni următoarea regină a Angliei şi va sta pe tron
alături de el.
—N-o să găsesc niciodată pe cineva ca tine, îi spunea el.
Dar Camilla nici nu voia să audă.
—Trebuie, spunea ea.
La începutul verii lui 1980, Charles a cunoscut-o pe Diana
la o petrecere şi, pentru prima oară s-a simţit atras de altcine-
a in afară de Camilla. Peste optsprezece luni, căsătoria lor a
î"st urmărită la televizor în lumea întreagă. Charles urmase
•laiul Unchiului Dickie, care-i spusese:
Fă-ţi de cap un timp până te saturi şi apoi găseşte-ţi o tâ-
'•aiă virgină potrivită, căsătoreşte-te cu ea, educ-o pentru a de­
nii viitoarea regină a Angliei şi fa nişte copii.

93
 înainte să se însoare cu Diana, Charles a simţit nevoia să
cunoască părerea Camillei, singura persoană în care avusese
încredere vreodată în afară de Unchiul Dickie. Camilla şi Diana
s-au întâlnit cu diverse ocazii înainte de logodna ei şi Camillei
i s-a părut că va fi o soţie potrivită pentru Charles, o mamă
bună pentru copiii lui şi, eventual o regină bună. Aşa că l-a
convins să meargă mai departe. Dianei nici nu-i trecea prin
minte că Charles ceruse aprobarea Camillei.
Camilla i se păruse Dianei o femeie mai în vârstă, bună pri­
etenă cu Charles, care-1 cunoştea pe Prinţ de mulţi ani şi era
fericită s-o îndrume şi să fie confidenta ei. Nu se gândise nici
măcar pentru o clipă că ea şi Charles fuseseră amanţi.
Nici azi nu a reuşit să-i ierte lui Charles că nu i-a spus de la
bun început adevărul despre legătura lui cu Camilla. Şi îşi păs­
trează furia şi ura pentru „ticăloasă“. Este convinsă că în mo­
mentul de cumpănă al căsătoriei sale, după naşterea lui Harry, în
1984, Camilla i-a oferit Prinţului nu numai sfaturile ei, ci şi
patul şi trupul.
Odată, Diana a comparat-o pe Camilla cu un rottweiler,
spunând că femeia pe care ajunsese s-o urască semăna cu un
câine periculos, capabil să rănească oamenii. Diana fusese pro­
fund jignită de Camilla şi va găsi alte epitete sugestive care s-o
caracterizeze pe amanta lui Charles. în general, ori de câte ori
apăreau asemenea expresii în ziare, Camilla se mulţumea doar
să clatine din cap, sperând că Diana va deveni mai raţională şi
înţelegătoare şi nu va da mereu vina pe ea pentru tot ce se în­
tâmplase în căsnicia ei.
Prinţesa răscolea ziarele, căutând până şi cea mai mică
referire la Camilla. Citea tot ce se scria, cu cel mai mare in­
teres. în 1994 a apărut cartea Camilla: Amanta regelui, scrisă
de Caroline Graham, publicată la Londra şi difuzată sub formă
de serial în ziare. De îndată ce a aflat de carte, a trimis un servi­
tor s-o cumpere. S-ar fi dus chiar ea, dar se temea că vânză-
toarea ar fi anunţat reporterii.
Prinţesa a sorbit fiecare cuvânt. Cartea cuprindea şi câteva
povestiri colorate, în care se sugera că Charles şi Camilla

94
obişnuiau să facă dragoste afară, pe terenurile proprietăţii re­
gale de la Highgrove; că, şi atunci când era căsătorit cu Diarta
işi petrecea patru nopţi pe săptămână bând vin şi „distrându-se“
cu Camilla în patul ei dublu; şi că Charles şi Camilla îşi telefo­
nau reciproc de şapte-opt ori pe zi. ^
Dar, în ciuda acestor dovezi, Diana sperase întotdeauna în
inocenţa ei că relaţia dintre Charles şi Camilla fusese platonică.
Ştia că se cunoşteau de am de zile; că Charles, Camilla şi An-
drew Parker Bowles prânzeau sau cinau adesea împreună. îşi
amintea că şi ea luase prânzul la Middlewick, frumoasa casă a
familiei Parker Bow les din Corsham, Wiltshire, la nici zece
mile de reşedinţa de la ţară a lui Charles, în Highgrove.
Dar atunci nu remarcase nimic deosebit între Camilla şi
Charles şi nu bănuise nici măcar pentru o clipă că ar exista
ceva între ei. Iar când a început într-adevăr să bănuiască, l-a în­
trebat în repetate rânduri pe Charles, care a negat sau pur şi
simplu nu i-a răspuns.
—Abia când Charles a spus-o lumii întregi în interviul tele­
vizat din iunie 1994, am ştiut pentru prima oară că soţul meu
m-a înşelat, mărturiseşte Diana. Ştiu că pare de necrezut, dar
m-a lovit direct în inimă.
 A doua zi de dimineaţă, Diana a citit toate ziarele şi s-a bu­
curat că ieşise mai mult în evidenţă ca el.
— Vedeţi, le-a spus ea triumfătoare servitorilor, i-am lăsat
puţin loc şi lui Charles în ziarele de azi.
Nu va spune nimănui decât mult mai târziu că înregistrase
în secret interviul pe casetă şi-l urmărise cu atenţie de îndată ce
se întorsese la palat în noaptea aceea.
— Mi-am scos pantofii şi m-am aşezat în faţa televizorului
cu ceva cald de băut. Nu voiam să pierd nici un cuvânt. Tre­
buia să aud ce avea de spus. Faptul că şi-a mărturisit adulterul
m a surprins. Nu credeam că va face în mod public. Dar cel
mai mult m-a durut când a afirmat că nu m-a iubit niciodată.
Nu-mi venea să cred că a spus aşa ceva, mai ales că urma să
•»pai ă totul în ziare şi deci să citească şi băieţii. Asta m-a înfu-
i'.il cel mai rău. Nu avea nici un motiv s-o spună. Este cumplit
| й doi copii să audă că tatăl nu a iubit-o niciodată pe mama
lui b oribil. M-am tot întrebat cum a putut să le facă aşa ceva.
Charles şi-a descărcat sufletul în cel mai zguduitor docu-
ii" ului lăcut vreodată despre un membru al Familiei Regale.
V* |nm insul amplului şi extraordinarului interviu, Charles va
P liaţii *.1 nu o înşelase pe Prinţesa de Wales decât după ce
■Mloi u lor se destrămase „ireparabil“, după mai multe încer-
tiit m и uşile de o salva.
M ihm.i '.i mărturisi mai târziu:
I.......... icntul acela, tremuram de nervi, mi se umeziseră
MM» fi nu ei am sigură de ce o să spună Charles. Voiam să
idi inil dar nu voiam să-l aud. O parte din mine îşi
• i i" "iun ,cască adulterul, dar alta voia să-l nege.
• " li liceal, a continuat ea, dacă ar fi putut să-mi dea
i ilv tpci.inţă, probabil că aş fi plâns emoţionată,
ţi ми »h i i .i r nimeni, deşi mintea şi inima mea o bă-
pŞI (MMilln ( and Charles a rostit cuvântul „până când“
>*| t|M*i 1111 • După aceea m-am întristat cumplit şi
iH 1нцю#П' a de singură. Mi-am muşcat buza, dar nu
1 l i mi Лin i/bucnit în lacrimi. Nu puteam să
‘>7
mă abţin. Am ştiut că fusesem inspirată să vizionez interviul de
una singură.
Mai târziu, Diana a mărturisit că după întrebările referitoare
la adulter, aproape că nu a mai ascultat restul interviului, pen­
tru că se simţea moartă pe dinăuntru. Parcă ar fi disecat-o cine­
va să vadă toată lumea că fusese aruncată ca pe o haină veche,
în noaptea aceea nu reuşise să doarmă. îi răsunau tot timpul în
urechi cuvintele lui Charles prin care spusese lumii întregi că
nu însemnase nimic pentru el.
în timpul interviului, Charles a fost arătat acasă, în tumeuri
regale în toată ţara, prezidând întruniri, pe platforme publice,
întâmpinând demnitari, ţinând discursuri, inspectând clădiri şi
fabrici şi petrecându-şi timpul alături de copiii săi.
Dar pentru britanici nu au contat decât acele câteva secunde
în care şi-a mărturisit adulterul. Confesiunea sa remarcabilă,
fără precedent, a declanşat o dezbatere aprinsă în cercurile
politice, bisericeşti şi în presă. Toţi se întrebau dacă fusese sau
nu înţelept să se difuzeze documentarul. Marea majontate a
presei era de părere că Charles fusese neinspirat şi imprudent
să accepte interviul şi greşise grav când îşi recunoscuse adul­
terul. Un desen animat a prezentat un eşafod cu o secure uriaşă
rezemat de un televizor, pe ecranul căruia scria Charles: Omul
şi persoana publică. Deasupra erau nori negri şi la execuţie
asista o mulţime uluită. Desenul animat voia să semene cu exe­
cuţia Regelui Carol ’I din 1649.
Mulţi au crezut că extraordinara sa declaraţie o să-l împie­
dice să devină rege. Alţii s-au întrebat dacă n-a făcut-o spe­
cial, ca să vadă dacă mărturisirea lui va şoca naţiunea şi va tre­
bui să renunţe la tron în favoarea fiului său William, fiind liber
apoi să ducă viaţa pe are o dorea şi să se însoare cu femeia iu­
bită.
Unii au considerat că această mărturisire publică a fost o
experienţă purificatoare pentru Charles, dar alţii erau de părere
că adusese grave prejudicii monarhiei. Charles sperase că
această recunoaştere sinceră a adulterului o să pună capăt cri­
ticilor care plouau asupra lui de la despărţirea sa de Diana,
98
i" ulm că naţiunea îl învinuise întotdeauna pentru eşecul căsă-
lonei lor.
( ateva personalităţi ale presei au sugerat cu venin că Charles
i'horâse în „şanţ“, alături de cântăreţii pop, sportivii, politi-
' icnii de proastă calitate şi vedetele serialelor TV de doi bani,
pentru că încercase să câştige afecţiunea publicului prin inter­
viu ri televizate.
Dar, peste şapte zile, reporterii şi politicienii care-1 învinu-
i .eră pe Charles au fost nevoiţi să-şi înghită cuvintele. Charles
.ninsese naţiunea la punctul sensibil. Oamenii în numele căro-
ia susţineau că vorbesc aceste publicaţii au avut curajul să le
i ontrazică. Şi-au exprimat punctul de vedere în scris, la tele­
leu, în sondaje, arătând că îşi schimbaseră părerea în bine de­
spre Prinţ în urma interviului televizat. Criza constituţională
i roată artificial de presă şi susţinută de unii membrii ai parla­
mentului şi Bisericii anglicane s-a prăbuşit.
Oamenii au demonstrat că erau mult mai drepţi şi obiectivi
decât purtătorii lor de cuvânt autoproclamaţi. Au fost gata să
.iccepte că Charles trăia la înălţimea motoului său care-i îm ­
podobeşte blazonul: Ich Dien — Eu servesc.
Mulţi britanici consideră că Prinţul de Wales este ciudat, că
miele din părerile sale sunt greşite sau prosteşti, că este exa­
gerat de reţinut şi rece şi că el este vinovat de eşecul căsătoriei.
Şi lotuşi naţiunea a demonstrat că putea să uite toate aceste lu-
11 uri pentru că, în seara aceea, Charles a demonstrat că dorea
mimai binele ţării. Oamenii au început să-l compătimească
pentru că trăia sub permanentă supraveghere, deşi era o persoa­
nă privilegiată.
Toate sondajele făcute imediat după interviul său televizat
m arătat că hotărârea lui Charles de a-şi descărca sufletul pica-
c Inne. Naţiunea era încă în favoarea monarhiei şi nu se îngri-
u,i că va avea pe tron un soţ adulterin. Doar o treime din cei
■h.- donaţi au fost de părere că Charles nu era demn să devină
. m- Dar două treimi îl susţineau.
Interviul televizat a stârnit o mulţime de dezbateri; unii cre-
l. iu că a fost doar o diversiune, pentru a abate atenţia de la
99
 8
DIANA ŞI CAMILLA

Noaptea de miercuri, 29 iunie 1994 va rămâne întipărită

pentru totdeauna în mintea Dianei. Pentru că în noaptea aceea,
înjur de zece şi jumătate, Diana l-a auzit pentru prima oară în
viaţa ei pe Charles mărturisind că o înşelase cât fuseseră căsă­
toriţi. în faţa ei nu recunoscuse niciodată acest lucru, nici mă­
car în timpul celor mai violente certuri ale lor.
Toată ţara ştia că Charles va fi intervievat la televiziune în
seara aceea de autorul şi reporterul TV Jonathan Dimbleby,
care primise aprobare să scrie o biografie despre el. Prinţul de
Wales dăduse permisiunea aghiotanţilor, prietenilor şi servi­
torilor săi să discute fără rezerve cu Dimbleby despre viaţa şi
activitatea lui.
Se estimează că în seara aceea interviul a fost ascultat de 15
milioane de oameni, dar Diana nu a făcut parte dintre ei. Aflase
că Charles îşi va mărturisi adulterul la un moment dat, în tim­
pul interviului de două ore. Şi în loc să stea singură acasă să se
uite la televizor, acceptase o invitaţie la banchetul de gală al
Galeriei Serpentine din Kensington Gardens, aflată la numai
câteva sute de metri de casa ei. îmbrăcată într-o senzaţională
rochie neagră fără umeri, creaţie a casei de modă Valentino, i-a
uimit pe cei 250 de oaspeţi care plătiseră 250$ de persoana
pentru renovarea galeriei care costase 2,5 milioane $. în cei
douăzeci şi cinci de ani de existenţă, galeria promovase un gen
de artă avangardistă, care nu era deloc pe gustul lui Charles.
Fotografia Dianei, zâmbitoare, relaxată, încrezătoare, a apărut
a doua zi în toate ziarele, concurând cu uluitoarea dezvăluire a
lui Charles.
96
 A doua zi de dimineaţă, Diana a citit toate ziarele şi s-a bu­
curat că ieşise mai mult în evidenţă ca el.
— Vedeţi, le-a spus ea triumfătoare servitorilor, i-am lăsat
puţin loc şi lui Charles în ziarele de azi.
Nu va spune nimănui decât mult mai târziu că înregistrase
în secret interviul pe casetă şi-l urmărise cu atenţie de îndată ce
se întorsese la palat în noaptea aceea.
— Mi-am scos pantofii şi m-am aşezat în faţa televizorului
cu ceva cald de băut. Nu voiam să pierd nici un cuvânt. Tre­
buia să aud ce avea de spus. Faptul că şi-a mărturisit adulterul
m-a surprins. Nu credeam că va face în mod public. Dar cel
mai mult m-a durut când a afirmat că nu m-a iubit niciodată.
Nu-mi venea să cred că a spus aşa ceva, mai ales că urma să
apară totul în ziare şi deci să citească şi băieţii. Asta m-a înfu­
riat cel mai rău. Nu avea nici un motiv s-o spună. Este cumplit
ca doi copii să audă că tatăl nu a iubit-o niciodată pe mama
lor. E oribil. M-am tot întrebat cum a putut să le facă aşa ceva.
Charles şi-a descărcat sufletul în cel mai zguduitor docu­
mentar făcut vreodată despre un membru al Familiei Regale.
Pe parcursul amplului şi extraordinarului interviu, Charles va
declara că nu o înşelase pe Prinţesa de Wales decât după ce
căsătoria lor se destrămase „ireparabil“, după mai multe încer­
cări nereuşite de o salva.
Diana va mărturisi mai târziu:
— In momentul acela, tremuram de nervi, mi se umeziseră
palmele şi nu eram sigură de ce o să spună Charles. Voiam să
spună adevărul, dar nu voiam să-l aud. O parte din mine îşi
dorea să mărturisească adulterul, dar alta voia să-l nege.
—Dacă ar fi negat, a continuat ea, dacă ar fi putut să-mi dea
o fărâmă de speranţă, probabil că aş fi plâns emoţionată,
uşurată că nu existase nimeni, deşi mintea şi inima mea o bă-
nuiseră pe Camilla. Când Charles a rostit cuvântul „până când“
mai aveam speranţe. După aceea m-am întristat cumplit şi
m-am simţit îngrozitor de singură. Mi-am muşcat buza, dar nu
mi-a folosit la nimic. Am izbucnit în lacrimi. Nu puteam să
97
necesitatea schimbării în Marea Britanie. Alţii au susţinut că
nu conta cum se comporta prinţul; mult mai important era fap­
tul că Marea Britame se confrunta cu o criză economică. Mo­
narhia din Marea Britanie fusese reprezentanta autentică a unei
ordini economice, sociale şi politice încununate de succes. S-a
spus de asemenea că ce mai rămăsese din acea monarhie era
doar un simbol al unei ordini constituţionale depăşite.
Unii reporteri au sugerat că sinceritatea lui Charles, deşi ad­
mirată de naţiune, ameninţa pe termen lung să-i slăbească pu­
terea. Iar pe termen scurt dăduse apă la moară duşmanilor săi.
Spre sfârşitul interviului, Diana sperase că Dimbleby va fi
mai dinamic. La fel ca majoritatea telespectatorilor, ar fi vrut
să audă răspunsurile la multe alte întrebări care i se înghesuiau
în minte. Recunoscuse că fusese necredincios soţiei numai
după ce căsătoria sa se destrămase „irevocabil“. Dar când se
întâmplase acest lucru? Diana ar fi vrut neapărat să afle. Când
ai început să te întâlneşti cu Camilla? Cât de des vă vedeaţi?
Cât de des făceaţi dragoste? Unde? Şi când? Şi de ce?
Charles nu a înţeles niciodată ce complexată se simţise Di­
ana când îşi dăduse seama că soţul ei o părăsise. Toată viaţa ei
fusese un şir de eşecuri: la şcoală, la muzică, la călărie, la toave
examenele pe care le dăduse vreodată. Charles nu înţelesese
ce nerealizată se considerase întotdeauna, nu bănuia că senti­
mentul ei de inferioritate începuse în copilărie, când încercase
să salveze căsătoria părinţilor. Se învinuise întotdeauna pentru
despărţirea lor.
încă de la prima întâlnire cu Charles se comparase întot­
deauna defavorabil cu el şi sesizase ce nepotrivită şi slab dotată
intelectual era pentru a deveni soţia moştenitorului tronului.
Se va strădui să înţeleagă discuţiile cu prietenii lui intelectuali,
dar va pierde firul conversaţiei şi va renunţa, exacerbându-şi
sentimentul de inferioritate. Nu înţelegea mai nimic din activi­
tatea, obligaţiile şi responsabilităţile sale regale, dar îi asculta
vrăjită discursurile sale strălucite, dintre care pe unele nu pu­
tea, iar apoi nici nu s-a mai deranjat să le urmărească.
100
 Diana ar fi vrut ca Dimbleby să-i fi pus întrebări despre ea,
ca să poată înţelege unde greşise, pentru că, în inima ei, dădea
vina pe ea şi pe lipsa ei de inteligenţă pentru destrămarea căsă­
toriei lor, tot atât de mult cum îl învinuia pe Charles că-i în­
torsese spatele şi plecase la vechea lui amantă. Voia să ştie de
ce n-o mai iubea Charles. Era o soţie chiar atât de deplorabilă?
Era un dezastru la pat? Te plictiseai în compania ei? N-avea
nici un pic de haz? Sau era faptul că n-avea pic de creier?
Şi-a amintit de zilele în care stătea singură ore-n şir, gândin-
du-se la căsătoria ei şi la cum ar putea să-l abordeze pe Charles.
Se îmbrăca întotdeauna cum îi plăcea lui; se coafa cum voia el;
slăbise ca să fie cât mai atrăgătoare; fusese cât mai Seducă­
toare, manifestându-şi iubirea aşa cum ştia că-i place; încer­
case să citească diverse cărţi inteligente; să guste muzica cla­
sică şi opera, dar i se păruseră plictisitoare şi imposibile. Nu­
mai Dumnezeu ştia cât se străduise.
— Oare nu-şi dă seama ce-mi face când mă lasă singură în
această văgăună afurisită? a exclamat Prinţesa faţă de unul din
apropiaţii lui Charles. îi tot spun ce groaznic mă simt când mă
părăseşte, dar refuză să ţină cont de vorbele mele. I-am spus că
plâng, aşteptându-1 să se întoarcă şi că trec adesea două sau
trei ore până vine. Iar când intră în cameră şi vede că am plâns,
mă întreabă plin de sarcasm, „De data aceasta ce mai este?“
Diana i-a implorat pe apropiaţii lui Charles să-i explice cât
suferă de fiecare dată când o lasă singură. Aceste mesaje erau
transmise de fiecare dată lui Charles. Prinţul dădea din cap,
semn că a înţeles, dar nu ştia cum să-şi împace soţia.
Consilierii cu care se consulta ştiau de asemenea că Diana
zbiera şi se certa cu Charles când nu avea de ales şi trebuia să
participe la întruniri, să-şi administreze proprietăţile, să scrie
discursuri. Prinţul a încercat un timp s-o liniştească. A înţeles
că era tânără, singură, că avea puţini prieteni şi preocupări. Ştia
că se plimba prin Palatul Buckingham ascultând m uzică la
Walkman-ul ei Sony şi îşi petrecea după-amiezile şi serile pe
canapea, în faţa televizorului, urmărind serialele ei preferate
101
Dar protestele au continuat, în ciuda încercărilor lui de a-şi cal­
ma tânăra soţie şi nu mai ştia ce să facă.
îi ruga pe consilierul Dianei, Michael Colbome, pe secre­
tarul ei personal, Oliver Everett şi pe alţii s-o facă să înţeleagă
că era de datoria lui să-şi îndeplinească funcţiile regale şi nu se
putea face nimic în această privinţă. Oamenii s-au străduit, dar
se pare că Diana n-a putut sau n-a vrut să priceapă. în cele din
urmă, a apelat la singura persoană care spera că ar putea să-l
ajute. Era o femeie mai în vârstă, prietenă cu el de mulţi am, o
cunoştea pe Diana şi înţelegea ce presiuni şi viaţă singuratică
trebuie să îndure. Acea persoană a fost Camilla Parker Bowles.
La vfemea aceea, Diana nu se gândea că Charles apelase la
ajutorul Camillei. Acceptase că erau prieteni de mulţi ani şi,
din când în când, Charles şi Diana cinau cu soţii Parker Bowles.
Nu sesizase niciodată ceva deosebit între Prinţ şi Camilla.
Când îşi luau la revedere, se sărutau pe obraz, dar nimic mai
mult.
în timp ce privea interviul, Diana s-a întrebat de ce Charles
s-a mai căsătorit cu ea, fiindcă era convinsă în inima ei că fu­
sese îndrăgostit întotdeauna de Camilla. S-a întrebat de .seme-
nea dacă o să-şi ceară scuze faţă de ea, de băieţi şi de naţiune
—pentru că va fi regele lor —pentru că se însurase cu o femeie
fără s-o iubească şi apoi renunţase la căsătorie. Probabil că n-o
s-o facă, pentru că îl considera prea arogant. îi spusese de atâ­
tea ori că şi ea era vinovată în egală măsură de eşecul căsăto­
riei lor, din cauza comportării ei imposibile. Şi a avut drepta­
te. Prinţul nu s-a scuzat faţă de nimeni.
Iar Dimbleby nu a mai pus nici un fel de întrebări în legă­
tură cu adulterul. Unii telespectatori au fost nemulţumiţi, iar
Prinţesa a fost una dintre ei. Femeile erau triste şi le părea rău
pentru Diana, expusă unei asemenea umilinţe publice când
soţul ei mărturisise adulterul în faţa unei întregi naţiuni. Dar
nici unul nu ştia că şi Prinţesa îşi înşelase soţul. Pasionala ei
legătură cu James Hewitt începuse exact când căsătoria ei în­
cepuse să se destrame, adică în jur de 1986.

102
 Azi, Diana înţelege că Charles şi Camilla trăiesc împreună
şi se bucură de o viaţă liniştită, ca orice pereche înjur de cinci­
zeci de am din lumea bună. îi consideră pe amândoi nişte oa­
meni de vârstă medie, care se potrivesc perfect unul cu celălalt.
Ascultă împreună muzică clasică şi de operă, citesc cărţi se­
rioase, se plimbă, merg la vânătoare.
Odată, Prinţesa a vrut să arate lumii întregi ce prost era
Charles că renunţase la ea pentru Camilla, cu coafura ei demo­
dată şi rochiile ei ţărăneşti. Ziarele s-au grăbit să scoată în evi­
denţă diferenţa, publicând fotografiile Dianei pe o pagină şi pe
cele ale Camillei pe cea alăturată. Comparaţia era nedreaptă,
ba chiar crudă, după părerea altora. Iar Prinţesa a jubilat.
Diana se gândise adesea să-i telefoneze soţului Camillei,
Brigadierul Andrew Parker Bow les, gândindu-se că ar fi înţe­
lept să discute cu el şi să afle cum se simţea. Probabil că-i ve­
nise greu să facă loc în căsnicia lui fostului său prieten, coleg
ofiţer, jucător în echipa de polo şi moştenitor al tronului.
Dar nu l-a sunat, pentru că şi-a dat seama ce penibil ar fi
fost.
— Ce aş fi putut să-i spun? se întreba ea când discuta ideea
cu o prietenă.
Ştia că Andrew trebuia să 1 se adreseze cu „sir“ lui Charles
în toate ocaziile, chiar şi când beau împreună la o petrecere. De
când Camilla şi Charles reînnodaseră legăturile la sfârşitul
anilor 1980, Andrew încercase să-l evite pe Charles, de teama
paparazzilor, care ar fi putut să-i fotografieze împreună, ceea
ce ar fi fost stânjenitor pentru Prinţul de Wales.
Diana a fost surprinsă că Andrew nu a vorbit niciodată în
public despre adulterul soţiei sale.
îl cunoscusem pe Andrew Parker Bowles când îşi făcuse
stagiul militar în Rhodezia, între 1979 — 1980 şi discutasem
adesea, mai ales despre polo. îm i amintesc că, pe vremea
aceea, era un bărbat căruia îi plăceau petrecerile, o băutură
bună şi compania unei femei atrăgătoare şi inteligente. Era de
asemenea foarte conştiincios, dedicându-se delicatei tranziţii
103
de la guvernul alb la majoritatea neagră, după un îndelungat
război de ghenlă de cincisprezece ani.
Ştia probabil că soţia lui „avea grijă“ să oblojească sufletul
rănit al Prinţului Charles, dar nu părea deloc preocupat. Era
foarte popular cu femeile şi legase o strânsă relaţie cu o tânără
reporteră. La sfârşitul celor şase luni de serviciu, cei doi erau
nedespărţiţi. Mergeau împreună peste tot.
La jumătatea anilor 1980, Andrew Parker Bowles şi Camil-
la erau încă soţ şi soţie, dar numai cu numele, conform spuse­
lor prietenilor. Rămăseseră prieteni, vorbeau regulat la telefon,
se înţelegeau bine cu cei doi copii ai lor adolescenţi, dar se
pare că îşi vedea fiecare de viaţa lui.
Andrew „a înţeles“ că exista o „relaţie“ între Charles şi
Camilla dar, din moment ce căsătoria lor se destrămase, nu-1
mai interesa cât de apropiată era soţia lui de Prinţul de Wales.
îşi petrecea majoritatea timpului la Londra, în timp ce Camil­
la locuia în frumoasa lor casă din Corsham, Wiltshire, aproape
de Highgrove.
Şi totuşi Andrew a dat dovadă de multă reţinere şi altruism
timp de şapte ani, dacă a fost în stare „să renunţe la soţie pen­
tru regele său!“ Uneori, acest comentariu crud se făcea auzit în
prezenţa lui Andrew. în general, Parker Bow les se făcea că
n-aude, însă altă dată se uita fix la persoana respectivă, fără să
spună nimic.
Odată, un tânăr în costum verde de tweed, pălărie şi ghete
maro, a apărut în barul hipodromului dinNewbury, Berkshire
şi a făcut o remarcă jignitoare la adresa Camillei, în faţa prie­
tenilor. Vorbise cu voce tare, la numai câţiva metn de Andrew.
Ofiţerul s-a înroşit la faţă şi l-a privit drept în ochi.
— Dacă vrei să spui ceva, l-a abordat el ameninţător, ar fi
mai bine să ieşim.
Pentru o clipă, bărbatul puţin mai înalt şi solid decât An­
drew, dar nu la fel de în formă i-a întors privirea. Andrew nu a
clipit nici o secundă. Era hotărât să-l facă să-şi ceară scuze sau
să-l umilească în faţa prietenilor.
Unul din tinerii din grupul lui a încercat să intervină.
104
 —Nu te-a băgat nimeni în seamă, l-a repezit Andrew. Acum
discut cu prietenul tău nepoliticos.
Până la urmă, omul a lăsat privirile în jos şi apoi s-a uitat
din nou la ofiţer.
—N-am nimic de spus, a zis el.
— Eu cred că ai, a insistat Andrew.
— Ce vrei să spui ?
— Cred că îmi eşti dator cu nişte scuze.
— Ah, asta era, a spus el, încercând să zâmbească.
—Da, asta, i-a răspuns Andrew pe un ton serios.
— Glumeam, îmi pare rău dacă te-ai simţit ofensat.
— Da, m-am simţit ofensat, i-a răspuns Andrew relaxat.
Mulţumesc pentru scuze.
Tânărul s-a grăbit să-i ofere ceva de băut, dar Andrew l-a
refuzat.
—Nu, mulţumesc foarte mult, dar prefer să beau cu proprii
mei prieteni.
Şi apoi s-a îndepărtat.
Incidentul a scos în evidenţă caracterul lui. Pentru mulţi,
Andrew era soţul încornorat care ar fi trebuit să nu se lase bat­
jocorit de soţia sa. Dar s-a dovedit că nu era înşelat pe la spate.
Camilla îi spusese de legătura ei cu Charles. Nu-1 deranja de­
loc situaţia, deşi relaţia emoţională a lui Charles cu Camilla
începuse cu câţiva ani înainte să devină publică. Iar Andrew se
bucura de o viaţă discretă şi liberă de burlac la Londra. Uneori,
incidente de genul celui de la Newbury îl deranjau pentru că nu
voia ca numele soţiei sale să fie târât în noroi de oameni care-şi
culegeau informaţiile din ziare.
Un singurul lucru l-a deranjat pe Andrew Parker Bowles.
Considera că Charles şi mai ales Camilla ar fi trebuit „să aibă
decenţa“ să-l prevină că Prinţul îşi va mărturisi adulterul în in­
terviul televizat. El unul nu-şi imaginase că va comite o ase­
menea indiscreţie. Toţi şi-au dat seama că femeia la care se re­
ferise era soţia lui, Camilla.
Peste trei luni, Camilla şi Andrew au arătat că nu mai erau
împreună când au participat la serviciul religios în amintirea
105
mamei Camillei, Rosallind Maud Shand. Cei doi soţi au venit
şi au plecat de la biserica St. Paul, Knightsbridge în maşini
separate. în această manieră inimitabilă, discretă a înaltei so­
cietăţi britanice, Camilla şi Andrew au arătat, fără să facă nici
o declaraţie în public, că intenţionează să se despartă.
Nici nu ar fi putut să-şi aleagă momentul mai bine. Pentru
că, peste trei săptămâni, în octombrie 1994, biografia Prinţului
Charles a lui Jonathan Dimbleby va dezvălui mai multe amă­
nunte despre Camilla. Prietenia lor strânsă s-a bazat pe gusturi
comune. Amândoi erau amuzaţi de glumele din Goon Show, o
emisiune radio foarte populară în Marea Britanie în anii 1960.
în vara lui 1973 au trăit o poveste de dragoste furtunoasă, cu
câteva săptămâni înainte ca Prinţul să plece pe mare, timp de
nouă luni în Marina Regală. Peste un an, Camilla s-a căsătorit
cu Andrew.
în decembrie 1994, unul din puţinii prieteni pe care-i mai
avea printre curtenii de seamă ai Reginei i-a spus Dianei să se
aştepte la apariţia unei declaraţii în legătura cu căsătoria ei cu
Charles. într-o dimineaţă, confidentul ei a informat-o perso­
nal, considerând că ştirea era prea fierbinte să rişte un telefon.
Se aflau la o ceaşcă de cafea, la Palatul Kensington. Diana a în­
ceput să tremure, cuprinsă de presimţiri negre.
— Am încercat să pun ceaşca pe farfurioară, şi-a amintit ea
mai târziu, dar a început să zăngăne, pentru că nu mai eram în
stare să-mi controlez nervii.
—Ce fel de declaraţie? a întrebat ea. Nu ştiu nimic de nici o
declaraţie. Vrei să spui că o să divorţeze? Charles şi cu mine
n-am discutat niciodată despre divorţ.
—Nu, nu, i-a răspuns confidentul. Nu cunosc prea multe de­
talii, dar se pare că cineva va sugera că divorţul va avea loc la
o dată ulterioară.
Dar aceste vorbe nu au liniştit-o deloc. Teamă că Charles va
da divorţ fără măcar s-o informeze o măcinase de când se se­
parase de Prinţ. Era perfect conştientă de puterea monarhiei.
Ştia că cei de la Palatul Buckingham nu s-ar da în lături de la
nimic, dacă era nevoie.
106
 înainte să plece, confidentul ei a încercat s-o asigure:
— Dacă aflu ceva sigur, vă informez imediat.
Diana nu cunoştea legile divorţului, dar bănuia că, din punct
de vedere legal, Charles putea cere divorţul după doi ani de
separare. Oricum a hotărât să se informeze şi a luat legătura cu
Lordul Mischon, avocatul ei, care a asigurat-o din nou că nu se
putea întâmpla nimic de acest gen. Diana s-a mai calmat, dar
nu a dormit liniştită în noaptea aceea.
Peste câteva zile, unul din cei mai de încredere consilieri ai
Reginei, Lordul Charteris de Amisfield, în vârstă de optzeci şi
unu de ani, omul care a servit-o pe Elisabeta timp de douăzeci
de ani ca secretar personal din 1952 a dat o declaraţie în care se
spunea clar că „Prinţul şi Prinţesa de Wales vor divorţa în mod
sigur în viitor“.
— Aceste cuvinte m-au lovit ca un ciocan, va afirma Diana
mai târziu. Am citit şi recitit declaraţia să mă asigur că am înţe­
les-o bine. Şi atunci am ştiut că Familia Regală şi consilierii săi
îmi pecetluiseră soarta. M-am simţit golită şi înfrântă, ca şi
când mi s-ar fi scurs tot sângele din mine. Nimeni nu-mi spu­
sese o vorbă. Nu discutaseră nici o clipă cu mine. Nu primisem
nici o atenţionare, nici eu, nici secretarul meu.
Diana a izbucnit brusc, cuprinsă de o furie oarbă.
— Ticăloşi nenorociţi, a zbierat ea, în timp ce servitorii de
alături se prefăceau că nu aud. Nemernicii!
Diana a zbierat obscenităţi cât o ţinea gura timp de vreo
treizeci de secunde, a tăcut câteva minute şi apoi a izbucnit din
nou, zguduind apartamentul cu urletele ei. Servitorii au auzit-o
bătând cu pumnii în masă şi s-au întrebat când o să se poto­
lească. Cei care ascultau, s-au uitat unul la altul. Nu ştiau dacă
să intervină sau nu. Dar nici unul nu s-a clintit din loc.
Furia ei s-a terminat în lacrimi de furie şi umilinţă. Nu se
aşteptase să fie tratată aşa. Cei care nu înţelegeau maşinaţiile
de la palat, nu ar fi dat importanţă declaraţiei Lordului Char­
teris. Dar Diana nu putea fi păcălită. Ştia despre ce era vorba.
Citise printre rânduri. Cele câteva cuvinte ale Lordului Char­
teris erau cât un volum întreg pentru ea. Se luase o hotărâre şi
107
acesta era primul glonte tras în campania coroanei menită să
pregătească treptat naţiunea pentru divorţul lui Charles de Di-
ana.
în noaptea aceea Diana s-a simţit pierdută şi singură. Nu
ştia ce-i rezervă viitorul. Nu avea nici un bărbat la care să ţină
şi nici unul căruia să-i pese de ea. Se pare că toţi cei care o
plăceau, erau fie căsătoriţi, fie nepotriviţi.
Şi tot în noaptea aceea s-a gândit la singurii din lume la care
ţinea cu adevărat —băieţii ei. Iar ei nu erau cu ea, ci departe, la
internat, exilaţi aproape tot anul. în momentul acela s-a simţit
mai singură ca oricând. Ştia că şi fiii ei se vor îndepărta trep­
tat de ea. Influenţa ei va slăbi pe măsură ce deveneau adoles­
cenţi. în curând n-o să mai aibă nevoie de ea. Şi atunci nu o să
mai aibă pe nimeni de care să se îngrijească, iar gândul acesta
o făcea să se cutremure.
Diana i-a mărturisit toate aceste temeri noului său prieten,
un bărbat bogat, în jur de cincizeci de ani, care lucra în City şi
pe care-1 cunoscuse la o acţiune de binefacere. O trata pe Diana
mai mult ca pe o soră mai mică, dar ea credea că descoperise
pe cineva în care putea să se încreadă. Nu exista atracţie sexu­
ală între ei. Diana îi împărtăşea toate secretele, fără să se teamă
că ar putea s-o trădeze. Şi a constatat că avea tot mai multă
nevoie de sfaturile lui.
A doua zi de dimineaţă, după numai câteva ore de somn,
s-a dus la Clubul Harbour la ora opt şi a înotat până la epui­
zare. Dar, în timp ce înota, a simţit că-şi regăseşte forţa şi echi­
librul.
— Dacă îşi imaginează că o să cedez fără luptă, se înşeală
amarnic, va spune ea mai târziu. O să-i spun Lordului Mischon
să lupte pe toate căile împotriva lor, până voi obţine tot ce
vreau pentru mine şi băieţi.
Anul Nou i-a adus altă surpriză Dianei. Reporterii rubri­
cilor de scandal şi apropiaţii Familiei Regale care discutau de
atâţia ani despre bizarul triunghi regal la cină sau la ceai, au
aflat în sfârşit deznodământul când avocaţii care-i reprezentau
pe Camilla şi Andrew Parker Bow les au dat o declaraţie co-
108
 mimă din partea cuplului, dezvăluind că trăiseră separat în se­
cret de doi ani. Declaraţia suna în felul următor: „Brigadierul
şi doamna Parker Bowles au dorit să facem cunoscut că ne-au
cerut să înaintăm actele de divorţ, pentru desfacerea căsătoriei
lor. Divorţul este de comun acord, pe motiv că au trăit separat
mai mult de doi ani“.
Apoi au dat încă o declaraţie, şi mai clară, spunând că ade­
văratul motiv al anunţului era să pună capăt hărţuirii la care
arau supuşi familia, prietenii şi mai ales copiii lor. într-o încer­
care de a amuţi criticile şi de a spulbera convingerea generală
că Andrew era un încornorat, în declaraţie se spunea de ase­
menea: „Pe parcursul căsătoriei noastre am fost mânaţi în ge­
neral de interese diferite, dar în ultimii ani am trăit complet se­
parat. Ne-am îndepărtat atât de mult unul de celălalt încât cu
excepţia copiilor şi a unei prietenii durabile, nu mai exista nici
un interes comun între noi, aşa că am hotărât să divorţăm“.
Mai târziu în ziua aceea Dianei i s-a adus ziarul London
Evening Standard. „Camilla este liberă să se recăsătorească“
scria pe prima pagină, iar în subtitlu: „Divorţul lui Parker
Bowles şi al Marii Iubiri a Lui Charles“.
Diana s-a retras în livingroomul ei şi a citit avidă cele cinci
pagini ale senzaţionalului articolului. La fel ca pe majoritatea
oamenilor, o interesa în primul rând problema recăsătoriei. La
scurt timp după aceea î-a mărturisit prietenului ei din City că se
sufoca de gelozie şi furie la gândul că peste un an şi ceva naţiu­
nea va accepta divorţul ei de Charles şi poate căsătoria lui cu
ticăloasa ei rivală.
Dar Prinţesa n-avea de unde să ştie că unul din principalele
motive ale anunţului era faptul că Andrew Parker Bow les se
ataşase de-o veche prietenă a familiei, Rosemary Pirman, pe
care Camilla o cunoştea foarte bine. Cu ani în urmă organiza­
seră împreună bazaruri, făceau parte din înalta societate din
W est County şi se invitau reciproc la dineuri.
Doamna Pitman, de cincizeci şi cinci de am, mamă a trei
copii maturi provine dintr-o bogată familie de avocaţi. A divor­
ţat de soţul ei, colonelul Hugh Pitman în 1991. La fel ca An-
109
drew era ofiţer şi demisionase din armată să-şi fondeze pro­
pria afacere încununată de succes.
Şi Camilla şi Charles ştiau că Andrew Parker Bowles se în­
drăgostise de doamna Pitman. Dar nu-i împărtăşiseră secretul
Dianei. în februarie 1996, Andrew şi-a surprins toţi prietenii,
inclusiv pe Diana şi Charles când s-a căsătorit cu Rosemary la
douăzeci şi patru de ore după anunţarea logodnei lor. La nun­
ta Brigadierului Parker Bowles cu Camilla, în 1973 au partici­
pat câţiva membrii ai Familiei Regale şi o gardă de onoare a
stat de strajă în capelă. Dar, de data aceasta, Andrew s-a căsă­
torit cu Rosemary doar civil, la Chelsea Register Office şi cere­
monia a durat numai zece minute. Singurii prezenţi au fost cei
cinci copii din primele lor căsătorii.
Diana va discuta cu prietenii despre această căsătorie
neaşteptată, întrebându-se dacă rivala ei, Camilla se va recăsă­
tori vreodată.
— Camilla nu va face aceeaşi greşeală de două ori, va sus­
ţine Prinţesa. Prima oară s-a căsătorit cu cine nu trebuia. Nu
există decât un singur bărbat în viaţa ei şi noi ştim foarte bine
cine este acela.
 9
HOINĂRELILE PRINŢESEI

Cu prima ocazie, Camilla şi Charles au deschis o sticlă de

şampanie roz Dom Perignon la Highgrove, reşedinţa de la ţară
care fusese sanctuarul şi căminul lor.
—Pentru viitorul nostru, a toastat Charles.
Au ciocnit paharele şi Camilla a simţit că zbuciumul prin
care trecuse atâţia ani se sfârşise.
— Pentru noi, i-a răspuns ea emoţionată, sorbind din şam­
panie.
Charles i-a spus că acum nu-i mai putea opri nimic să ducă
o viaţă normală, ca oricare alt cuplu în situaţia lor. Dar Camil-
la, prudentă ca întotdeauna, i-a atras atenţia că nu au fost şi nu
vor fi putea fi niciodată un cuplu obişnuit. Charles a aprobat-o
ca de obicei. A recunoscut că se grăbea şi ar fi mai bine să aş­
tepte puţin înainte să apară împreună în public. Camilla s-a
liniştit, ştiind că Prinţul era nerăbdător din fire.
Charles şi Camilla vor fi invitaţi în continuare la prânz şi la
cină, în casele de la ţară ale amicilor lor, unde gazdele vor cău­
ta să adune numai prieteni apropiaţi, de încredere, capabili să-i
trateze pe Prinţ şi Camilla ca pe un cuplu obişnuit. Vor cina şi
uneori vor rămâne peste noapte la Ammer Hali, reşedinţa din
Sandringham a lui Hugh van Cutsem, de cincizeci şi trei de
am, fermier milionar şi crescător de cai de rasă şi a soţiei sale
de origine olandeză, Emilie van Cutsem, de patruzeci şi opt de
ani. De când Charles a hotărât să se despartă de Diana, a stat
adesea la familia van Cutsem, cu Wills şi Harry în timpul va­
canţelor. Tinerii prinţi au legat o strânsă prietenie cu fiii soţilor

111
van Cutsem, Edward şi Hugh, amândoi cu câţiva ani mai mari
ca William.
W ills şi Harry erau atât de încântaţi de mămoasa Emilie,
încât a ajuns în curând s-o înlocuiască pe Diana. Emilie era
dispusă să-l ajute pe Charles să-şi crească fiii. Băieţilor le plă­
cea atmosfera veselă de la Ammer Hali, unde totul era plin de
viaţă, spre deosebire de sobrietatea de la Sandringham, unde se
aflau Regina şi Prinţul Philip.
Diana a descoperit că, atunci când băieţii erau chemaţi la
Sandringham, cu Charles, stăteau de fapt cu toţii acasă la fa­
milia van Cutsem. Prinţesa a discutat cu băieţii despre vizitele
lor şi a aflat că erau lăsaţi singuri să se distreze cu van Cutsem,
când Charles era plecat. Ori de câte ori Prinţesa descoperea că
Charles îi lăsase singuri pe Wills şi Harry, încerca imediat să ia
legătura cu soţul ei, să-i reproşeze, uneori în câteva cuvinte. Ii
spunea că ar trebui să stea cu ei, nu să-i dea pe mâna unor stră­
ini, dacă îi luase în weekend sau pentru zece zile. Şi dacă nu
putea să aibă grijă de ei personal, indiferent din care motiv,
trebuiau să stea cu ea, la Palatul Kensington.
îi reproşa că era „bestial“ şi „nedrept“, fiindcă ştia prea bine
cât de mult îşi dorea să fie cu fiii ei.
—Cum îndrăzneşti să-i expediezi la nişte afurisişi de străini
fără permisiunea mea?
De fapt, Emilie şi Hugh van Cutsem nu erau străini pentru
Diana. Prinţesa se împrietenise cu Emilie, al cărei fiu, Edward,
pe atunci de opt ani fusese paj la nunta Dianei de la catedrala
Sf. Paul. Diana şi Emilie mergeau la campionatul de tenis de la
Wimbledon şi uneori cinau împreună.
Dar Wills şi Harry o informaseră de asemenea pe Diana că
Emilie le spusese să o considere ca pe „mama lor“, să ia legă­
tură cu ea dacă aveau vreo problemă, să vină la ea acasă sau,
pur şi simplu să discute la telefon. Lui Wills şi I larry le plăcea
să se joace cu noii lor prieteni, Edward şi I lugh, iar Emilie îi
îndemna să-i trateze ca pe fraţii lor mai mari
Şi nu era doar atât. Diana a aflat de asemenea că rivala ei,
Camilla şi Charles stăteau acasă la familia van Cutsem şi pne-

112
tenia dintre Camilla şi Emilie era atât de strânsă încât, în 1993,
cele două femei au plecat împreună în vacanţă în India, să
viziteze locuri istorice. Au fost la Taj Mahal, pe ţărmul râului
sacru din Agra unde Diana apăruse singură în faţa celebrului
monument închinat iubirii, în 1992, confirmând în special zvo­
nurile că mariajul ei cu Charles era în declin.
Prinţesa considera că Emilie van Cutsem trădase prietenia
lor. în primii ani de căsătorie, îi oferise întotdeauna spnjin şi
sfaturi, iar apoi îi propusese să acţioneze ca intermediar, în caz
că exista vreo şansă de împăcare cu Charles. Emilie îi telefona
adesea, s-o întrebe dacă avea nevoie de ajutor, iar Diana îşi
descărca sufletul faţă de femeia pe care o credea de partea ei în
divergenţele şi certurile pe care le avea cu Charles. Iată de ce
se simţea acum înşelată şi se întreba oare cât îi transmisese lui
Charles din conversaţiile lor.
O acuza pe Emilie van Cutsem că fusese o prietenă falsă,
care încerca s-o aline în timp ce o găzduia sub propriul acope­
riş pe amanta soţului ei. Mai târziu, Emilie va merge şi mai
departe, împrietenindu-se cu Camilla. După părerea Dianei,
mai rău decât asta nu putea fi decât să-i uzurpe rolul de mamă
a celor doi prinţi.
—N-o să-i mai vorbesc niciodată, în viaţa mea, a spus Diana
şi puţin au fost cei care s-au îndoit de vorbele ei.
Mai erau şi alţi prieteni care-i trădaseră sentimentele şi os­
pitalitatea. De exemplu, Lordul Charles Shelburne, de cinci­
zeci şi patru de ani şi Lady Fiona de patruzeci şi cinci, care fu­
seseră prieteni apropiaţi cu Camilla şi Andrew Parker Bowles
câţiva am. Locuiau la Bowood House, Câine, în Wiltshire, nu
departe de reşedinţa de la ţară a soţilor Parker B ow les şi îi
cunoscuseră pe Charles şi Diana prin intermediul lor. Soţii
Shelburne făceau parte din ceea ce era cunoscut sub numele
de „clanul Highgrove“, un grup de familii bogate care trăiau pe
o rază de douăzeci de mile în împrejurimile Highgrovului.
Charles şi Diana îi cunoşteau pe toţi şi se vizitau reciproc.
Atmosfera de la aceste petreceri era mult mai destinsă şi
prietenoasă decât la cele similare de la Londra, unde mulţi se
113
purtau formal datorită prezenţei Prinţului şi Prinţesei deWales.
La ţară însă, oamenii nu erau aşa de scorţoşi şi Di ana se bucu­
ra de atmosfera caldă, în care pnetenii lor puteau discuta în voie
despre ce le făcea plăcere — educaţia copiilor, vânătoarea,
dresajul câinilor. Şi nici nu seîmbrăcau conform etichetei, ceea
ce îi făcea plăcere Dianei, spre surprinderea multora. Crescută
pe proprietatea tatălui ei, din Norfolk, în adolescenţă gardero­
ba Dianei era formată mai ales din blugi, pulovere, tricouri şi
fuste de bumbac vara. Doar de când devenise Pnnţesă de Wales
şi fusese instruită de experţii de la Vogue de transformase în ar­
bitrul modei şi eleganţei.
Diana se simţea acasă când vizita reşedinţele de la High-
grove. Se afla printre prieteni de încredere, la multe mile de­
părtare de doamnele bogate şi snoabe care o tratau cu dispreţ şi
o acceptau numai pentru că era căsătorită cu Prinţul de Wales.
Altfel era convinsă că nu ar fi primit-o niciodată în lumea lor.
Dar, pe măsură ce Charles a început să-şi petreacă din ce în
ce mai mult timp la Highgrove, la sfârşitul anilor optzeci, D i­
ana a remarcat o răcire a relaţiilor ei cu acei prieteni, care fuse­
seră sinceri şi ospitalieri cu ea. Mai târziu însă îşi va da seama
că motivul era prezenţa Camillei alături de Charles.
De când Charles ceruse separarea oficială în toamna lui
1992, Diana se întrebase când va pretinde divorţul. Totuşi, până
atunci nu spusese nimic şi nici ea nu ţinea neapărat să afle ce
era în mintea lui. Era bucuroasă să rămână Prinţesă de Wales
şi mama moştenitorilor tronului.
Diana recunoştea că se bucura de trecere numai pentru că
era soţia Prinţului de Wales.
— Dacă nu m-aş fi căsătorit cu Charles, sunt sigură că nu
mi-aş fi văzut niciodată fotografia în ziare, afirmase ea. N-ar fi
auzit nimeni de mine şi aş fi dus o viaţă liniştită, fără pretenţii.
Presupun că m-aş fi căsătorit, aş fi aşteptat bărbatul potrivit, la
fel cum au făcut surorile şi majontatea prietenelor mele. Dar ar
fi fost o nuntă fără fast, despre care s-ar fi sens doar un rând
sau două în Times.
114
 După separare, Diana a constatat că are din ce în ce mai
puţină încredere în oameni, indiferent dacă era vorba de prie­
teni, bodyguarzi, propriul ei personal, şoferul, sau oricare altă
persoană cu care lua legătura. Va lua măsuri, interzicându-le
bodyguarzilor s-o mai însoţească pretutindeni, aşa cum făcu­
seră până atunci, fie că pleca în călătorie peste ocean, la o ac­
ţiune de binefacere, la sala de gimnastică sau la cumpărături la
Harrods. La scurt timp după anunţarea hotărârii ei de a-şi limi­
ta obligaţiile regale şi de a duce o viaţă mai retrasă, Diana l-a
informat pe şeful Brigăzii Regale de Protecţie că nu mai are
nevoie de serviciile lui sau ale ofiţerilor săi.
Ofiţerii superiori au protestat, atrăgându-i atenţia că se ex­
punea atacurilor teroriste, deoarece existau destui activişti
politici extremişti capabili s-o ucidă sau s-o răpească, pentru
a-şi atinge scopul, ca să nu mai vorbim de „nebunii“, „beţivii
sau haimanalele care ar putea să profite de ea dacă ar călători
prin ţară sau pnn oraş neînsoţită“.
Diana le-a ascultat cu răbdare toate argumentele şi apoi le-a
spus:
— Vă mulţumesc foarte mult, dar m-am hotărât. Nu am ne­
voie de escortă. Şi nici nu vreau să fiu urmărită de poliţie. S-a
înţeles?
—Da, sigur, i s-a răspuns, deoarece nu se mai admitea nici
un comentariu.
Dar dorinţa de libertate a Dianei s-a dovedit dezastruoasă,
deoarece l-a încurajat pe unii să profite de încrederea ei în pu­
blic. în noiembrie 1995, un schizofrenic de douăzeci şi şapte
de ani s-a îndreptat cu bicicleta spre Diana în timp ce discuta
cu nişte gospodine din Liverpool. Pacientul pariase cu colegii
săi de la clinica de psihiatrie Broad Oak că o s-o sărute pe Prin­
ţesa de Wales. Aşa că a trecut cu bicicleta printre oamenii adu­
naţi grămadă în jurul Dianei şi a sărutat-o.
Tânărul tuns scurt, în blugi şi geacă de piele, a întrebat-o:
— Vrei o ţigară?
La care Diana l-a refuzat zâmbind.

115
 — Atunci pot să te sărut? a întrebat-o el şi Prinţesa i-a întins
obrazul.
După ce a sărutat-o, bărbatul a întors bicicleta şi a plecat în
uralele mulţimii.
Diana nu avea de unde să ştie, bineînţeles că tânărul era un
schizofrenic, pe nume Paul Farhy, care o ameninţase o dată cu
moartea pe mama celor doi copii ai săi şi care-şi spunea
Damien — din filmul de groază The Omen (Semnul rău) —
susţinând că este fiul diavolului. Avusese peste douăzeci de
condamnări, dintre care una pentru că agresase un poliţist.
După ce a sărutat-o, Paul Fahy a declarat reporterilor că
aflase de la tatăl lui, pe patul de moarte că era rudă de departe
cu John E. Kenndey.
— La câtva timp după ce am aflat acest lucru, m-a cuprins
panica. Mă temeam să nu ajung următorul preşedinte al Sta­
telor Unite, a afirmat el.
Dar a ţinut de asemenea s-o liniştească pe Diana, spunând:
—Nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi. Prinţesa nu a fost în peri­
col în ceea ce mă priveşte. O iubesc din tot sufletul. Cred că
este cea mai frumoasă femeie din lume.
Capii poliţiei Brigăzii Regale de Protecţie se vor folosi de
acest exemplu pentru a o convinge pe Diana să se lase escor­
tată ori de câte ori părăsea Palatul Kensington. Dar ea a refu­
zat hotărâtă, deşi, fără să ştie, era urmărită de multe ori de la
depărtare de ofiţeri înarmaţi, mai ales când mergea la cumpără­
turi la Londra. Vor încerca de asemenea s-o urmărească atunci
când conducea imprudent pe şosele şi autostrăzi. Cu toate că îi
pierdeau adesea urma, o găseau întotdeauna. Poliţia ascunsese
sub maşina ei un aparat care semnaliza poziţia vehiculului pe
tot cuprinsul Marii Britanii.
Au existat câteva momente tensionate de când Diana re­
fuzase protecţia poliţiei. în septembrie 1994, alt schizofrenic,
Ricky Cotlarz, un bărbat de douăzeci şi nou de am rebotezat
creştin, îşi croise drum prin mulţime şi venise faţă-n faţă cu
Diana în timp ce se îndrepta spre maşina ei după ce participa­
se la o acţiune de binefacere la Londra. Poliţia nu era prezen­

116
tă când Cotlarz, bărbat însurat cu un copil, ridicase pumnul la
ea şi începuse să zbiere. Doar intervenţia promptă a unui ofiţer
de gardă a salvat-o, pentru că Prinţesa era blocată între nebun
şi maşina ei. După acel incident, parlamentarii au cerut să i se
acorde protecţia poliţiei cu sau fără voia ei, furioşi că s-a expus
unui asemenea pericol.
Diana a primit de asemenea două ameninţări cu moartea, la
telefonul ei de la Palatul Buckingham. Nici Telecomu-ul bri­
tanic şi nici poliţia nu au reuşit să depisteze sursa; drept rezul­
tat, Diana a fost convinsă să accepte protecţia gărzilor înar­
mate când participa la evenimente oficiale, la care prezenţa ei
era anunţată dinainte în presă. Poliţiştii înarmaţi cu pistoale
Smith, W esson sau cu mitraliere de mână Glock aveau grijă
întotdeauna să nu-şi deconspire prezenţa. Chiar şi după ame­
ninţările cu moartea, Diana nu era de acord să fie escortată.
Dar Prinţesa nu le mărturisise capilor poliţiei adevăratul
motiv al refuzului ei. Considera că nu putea avea încredere în
oamenii în care, culmea ironiei, fuseseră puşi s-o apere. Era
convinsă că primiseră ordin să raporteze tot ce ştiau superiori­
lor despre Prinţesa de Wales: excursiile, vizitele ei personale,
alături de nume şi informaţii complete despre cei cu care se în­
tâlnea la orice oră din zi sau din noapte. Diana ştia că se con­
semna într-un fişier pe computer cu cine se întâlnea şi tot ce
făceau, indiferent dacă-şi dădeau mâna sau îşi spuneau „Bună
dimineaţa“ după ce îşi petrecuseră noaptea împreună.
—M-am săturat ca viaţa mea să fie cunoscută nu numai de
poliţie, ci şi de toţi curtenii de rang înalt de la palat, care au
hotărât, pe motiv că mă protejează, să mă spioneze zi şi noap­
te, le va mărturisi Diana prietenilor autorului acestei cărţi.
Vreau să mă bucur şi eu de puţină intimitate şi nu pot decât
dacă scap de bodyguarzi.
Prinţesa nu avea încredere nici în aghiotanţii Reginei, inclu­
siv în cumnatul ei, Sir Robert Fellowes, care se întorsese îm ­
potriva ei după ce căsătoria ei cu Charles se destrămase. Ştia că
cumnatul ei avea datoiia să apere autontatea coroanei mai pre­
sus de orice, chiar şi mai presus de fericirea cumnatei sale.
117
 Diana a ajuns să creadă că telefonul ei era interceptat şi că
se puseseră microfoane în superbul său apartament regal din
Palatul Kensington. Scotocea adesea în dormitor şi în birou,
pe sub paturi şi pe sub mese, încercând să le dea de urmă. Era
convinsă că toate conversaţiile ei se înregistrau, pentru ca au­
torităţile să ştie tot ce făcea, deşi se prefăceau că n-au habar
unde sau pe cine vizita.
Nimeni nu putea s-o convingă că nu era spionată de poliţie.
— Ştiu că mă urmăresc, protesta ea. Vor să ştie totul despre
mine şi n-am de gând să le permit. Doar este viaţa mea, pentru
numele lui Dumnezeu!
Uneori, Diana punea la încercare răbdarea Brigăzii Regale
de Protecţie, când pleca de la palat în jur de miezul nopţii, se
urca în maşina ei Audi sport şi o pornea prin Londra, adesea cu
peste o sută de km la oră, uitându-se mereu în oglinda retrovi­
zoare, să verifice dacă era urmărită sau nu. Oprea pe străzi la­
terale şi apoi întorcea maşina după câteva minute şi o lua la
goană în direcţie opusă celei de unde venise. Câteodată gonea
pe M4, o autostradă pe care o cunoştea bine, pe lângă aero­
portul Heathrow şi mergea vreo sută de kilometri, după care se
întorcea la Londra.
Altă dată, îi provoca special pe ceilalţi conducători auto
care o recunoşteau, mai ales dacă era un tânăr singur la volan.
Atunci se apropia în spatele maşinii lui, îi făcea semn cu faru­
rile şi îl depăşea având grijă s-o recunoască, după care trecea în
faţa lui şi încetinea, obligându-1 să facă la fel. Bărbatul, la rân­
dul lui, putea să-i imite manevra şi apoi Diana o repeta râzând
şi făcându-i cu mâna. Era un joc periculos, dar plăcut.
Cu alte ocazii, îşi asuma riscuri şi mai mari. Pleca de la pa­
lat şi se ducea cu maşina în Soho, cartierul rău famat al Lon­
drei, străbătând străzile la miez de noapte, să privească prosti­
tuatele, beţivii, drogaţii şi tinerii care veneau să se distreze la
barurile deocheate. Traficul la ora aceea era foarte aglomerat.
Diana purta pe cap una din şepcile ei preferate de baseball, dar
lăsa geamul jos şi discuta cu oamenii de pe trotuar, dintre care
unii o recunoşteau pe Prinţesa de Wales.

118
 Le vorbea de parcă i-ar fi cunoscut şi avea mare noroc, pen­
tru că majoritatea râdeau şi glumeau cu ea. Dacă vreunul din­
tre ei ar fi încercat să se urce în maşină sau să o înşface pe fe­
reastra deschisă, Diana n-ar fi avut scăpare, pentru că maşinile
înaintau bară-n bară, în ritmul melcului.
Dar îi plăcea să-şi asume riscun, să demonstreze că nu mai
era prizoniera palatului, că putea să se plimbe în voie prin oraş,
.—. sădnoate în piscine şi să facă exerciţii în sala de gimnastică. Va
fi una din metodele e preferate de a provoca sistemul, arătând
că putea să se revolte oricând avea chef. Dar nu va merge mai
departe de atât. Din câte se ştie, nu cobora niciodată din ma­
şină, nu parca şi nu intra într-un bar sau club. Se mulţumea să
trăiască momentul şi să observe viaţa dură din cartierele rău
famate.
Diana se bucurase de asemenea de idila ei secretă de trei
ani cu James Hewitt, evitând pe paparazzi, turnând minciuni
' personalului şi Brigăzii Regale de Protecţie, cu alte cuvinte,
gustând din plin clipele trepidante ale relaţiei ei ilicite. Nu se
simţea deloc vinovată, pentru că legătura ei cu Hewitt înce­
puse în 1987, când totul arăta că mariajul său se destrămase. La
sfârşitul lui 1986, Charles şi Diana nu mai împărţeau patul con­
jugal dar, la vremea aceea, nu se discuta despre separare sau
divorţ.
Când, mai târziu, se va ridica problema divorţului, amândoi
soţii vor cădea de acord că ar fi o povară prea mare pentru
Wills şi Harry. Cei doi băieţi acceptaseră în aparenţă, sepa­
rarea, care se produsese treptat pe parcursul lunilor şi anilor,
când Charles le spusese că se va muta la Highgrove, unde
putea să lucreze mai cu spor. Ulterior, îşi va muta biroul aco­
lo şi o parte din personalul său va pleca de la Londra la ţară.
Băieţii au continuat să-şi vadă părinţii la serbările şcolare şi
vor continua să plece toţi patru peste ocean şi uneori să par­
ticipe împreună la obligaţiile regale în Marea Britanie. Dar, cei
doi soţi vor apărea din ce în ce mai puţin împreună, în primul
rând pentru că Diana hotărâse să-şi asume mai multe acţiuni de
binefacere.
 ■

Pe măsură ce evenimentele s-au accelerat, Charles şi Diana

le-au explicat fiilor lor că vor trăi separat, în locuri diferite.
Diana va rămâne la Londra, la palat, iar Charles îşi va petrece
majoritatea timpului la Highgrove. Wills şi Harry o cunoşteau
amândoi pe Camilla Parker B ow les, pentru că o întâlniseră
ocazional la Highgrove. Dar nu o cunoşteau prea bine.
Din când în când, William îi întreba pe amândoi părinţii
dacă aveau de gând să divorţeze şi se arăta foarte uşurat când
primea un răspuns negativ. Băieţii vor afla abia mai târziu de
relaţia tatălui lor cu Camilla Parker Bowles, dar nu vor şti nici­
odată de idila mamei lor cu Hewitt, în ciuda vâlvei stârnită de
apariţia cărţii.
Diana le va spune fiilor ei că Hewitt fusese un prieten bun,
care o învăţase să călărească, la fel cum îi învăţase şi pe ei şi că
tot ce scria în cartea Prinţesa îndrăgostită erau nişte exagerări
grosolane. Şi băieţii au crezut-o, pentru că citiseră articolele
din ziare despre ei şi părinţii lor şi observaseră cât de minci­
noase erau.
Wills avea numai doisprezece ani şi Harry de-abia împlinise
zece, când legăturile amoroase ale părinţilor lor au devenit
subiectul preferat al ziarelor şi programelor de televiziune.
Charles îşi va mărturisi adulterul în celebrul interviu televizat
şi, la un an după apariţia cărţii Prinţesa îndrăgostită, Diana va
vorbi despre legătura ei de trei ani cu Hewitt totîntr-un inter­
viu televizat. Acum nu mai puteau evita realitatea, trebuiau să
admită că părinţii lor se înşelaseră reciproc.
După anunţul oficial al divorţului dintre Camilla şi Andrew,
Charles era mulţumit de cum se aranjaseră lucrurile. Nu voia
să-şi mai mâhnească fiii şi nici să rişte scăderea popularităţii de
care se mai bucura încă. înţelesese perfect că naţiunea o iubea
pe Diana mai mult decât pe oricare alt membru al Familiei Re­
gale. Nu voiau să audă nimic rău despre ea şi nici s-o vadă
umilită sau alungată din Familia Regală.
După ce şi-a mărturisit adulterul, Charles a simţit că i s-a
luat o piatră de pe inimă. Iar după divorţul Camillei, s-a gândit
că putea să se bucure de viaţă cu femeia iubită, fără să mai
120
 apeleze la subterfugii ruşinoase. Uneori, Charles şi Camilla se
ascunseseră în portbagajul maşinilor, ca să scape de paparazzi
şi să poată ajunge la casele lor. Altă dată, Charles se vedea
nevoit să schimbe maşinile, prefacându-se că porneşte într-o
direcţie, pentru ca apoi s-o ia pe drumuri de ţară, ba chiar pe
arătură, ca să ajungă la Camilla. Nu suporta să ducă asemenea
viaţă.
Charles şi Camilla îşi telefonau în permanenţă, adesea de
cinci ori pe zi, încercând mereu să-şi spună noapte bună şi să-şi
ureze somn uşor. Prinţul a ajuns să se bazeze din ce în ce mai
mult pe Camilla, nu numai pentru iubirea şi forţa ei, ci şi pen­
tru înţelepciunea şi simţul umorului de care dădea dovadă în
cele mai dificile circumstanţe.
Uneori, Charles se întreba cum de nu-şi pierduse minţile când
ziarele erau pline de speculaţii murdare la adresa lui, pe care
publicul părea să le savureze din plin.
Din când în când, discuta problema divorţului cu mama lui,
evitând să poarte asemenea conversaţii cu tatăl său, deoarece
ştia prea bine că Prinţul Philip l-ar lua la rost, aşa cum făcuse
toată viaţa. Regina îi spunea fiului ei că, într-o zi va trebui să
se pună şi problema divorţului, dar Charles susţinea că nici el,
nici Diana nu doreau acest lucru. Preferau să-şi lase copiii să se
obişnuiască treptat cu această posibilitate. în conversaţiile cu
mama sa, Charles nu preciza cât va mai dura căsătoria sa. Iar
Regina accepta situaţia, deşi îşi dorea să nu mai audă nicio­
dată de Diana.
Şi nu pentru că n-ar fi plăcut-o, pentru că practic n-o cunoş­
tea. Ori de câte ori discutaseră, Diana se arătase timidă şi stân­
jenită, iar conversaţia fusese mai mult decât reţinută. Elisabe-
ta şi-a dat seama că Diana era o tânără hotărâtă, care dorea să
se bucure de libertate şi nu accepta regulile stricte pe care tre­
buiau să le respecte membrii Familiei Regale. Elisabeta se
temea că Diana, cu toanele ei, putea să aducă mari prejudicii
monarhiei şi dorea să evite cu orice preţ cest lucru.
Elisabeta a discutat adesea despre Diana cu Regina Mamă,
de nouăzeci de ani. Deosebit de iubită şi respectată în Marea

121
Britanie, Regina Mama a dus o viaţă exemplară şi a fost în­
drăgită de britanici în timpul celui de-al doilea război mondi­
al, când a refuzat să părăsească Palatul Buckingham în toiul
bombardamentelor, pentru că voia să stea alături de poporul
ei. Regina Mamă nu avea încredere în Diana şi nu s-a sfiit s-o
spună fiicei ei, Regina şi lui Charles, nepotul său preferat.
— Este foarte important să poţi avea încredere în cei care
fac parte din familie, le-a mărturisit ea. Dar Diana este tânără
şi nu poţi să te încrezi complet în ea.
Regina Mamă nu a motivat niciodată de ce ajunsese la
această concluzie în privinţa unei tinere care urma să fie vi­
itoarea Regină a Angliei.
— Am motivele mele, se mulţumea ea să spună.
în discuţiile purtate cu consilierii ei principali, Elisabeta era
înclinată să dea crezare părerii fiului său, referitoare la starea
de spirit a naţiunii. Şi nu avea nici un rost să se grăbească
divorţul, din multe alte motive, în afara celor enumerate de
Charles. în ultimii ani, Familia Regală şi instituţia monarhiei
scăzuse în ochii presei şi ai naţiunii, conform sondajelor. Zia­
rele şi reporterii posturilor de televiziune criticau banii cheltu­
iţi anual de monarhie, considerând că poporul nu avea nici un
avantaj. în plus, comportarea tinerelor vlăstare regale adâncise
această atitudine. Incendiul care distrusese o parte din Castelul
Windsor, monument istoric, în noiembrie 1992 dezlănţuise de
asemenea un val de resentimente faţă de Familia Regală, care
mocneau de mai mulţi ani.
Incendiul a distrus superba sală St. George, Waterloo
Chambers şi comori inestimabile, după părerea experţilor. Şi a
distrus de asemenea legătura unică a Reginei cu supuşii săi.
Guvernul a anunţat imediat că naţiunea era dispusă să suporte
costul integral al reparaţiilor castelului, estimat la aproximativ
75.000.000 $, castelul nefiind asigurat. Se obişnuia de zeci de
ani ca o asemenea tragedie să fie suportată de naţiune, deoare­
ce contribuabilului englez îi revenea sarcina să-i asigure un
trai luxos şi îndestulat monarhului său. Dar, cu acea ocazie,
contribuabilii au început să protesteze.
122
 Poporul britanic a cerut ca Regina să achite reparaţiile din
propriul buzunar, deoarece nu plătea nici un fel de impozite, în
timp ce supuşii ei, care gemeau sub povara lor, nu mai puteau
să suporte o taxă în plus. Cei din Familia Regală au fost acuzaţi
de zgârcenie, lăcomie şi nepăsare faţă de sentimentele oame­
nilor, toate acestea fiind semnele unei dinastii pe ducă, nu de
durată. Acest secol nu mai cunoscuse o asemenea reacţie os­
tilă.
Elisabeta nu a reuşit să înţeleagă această schimbare dra­
matică a atitudinii supuşilor ei faţă de fam ilia Regală şi
monarhie. Presa a început să-şi concentreze atenţia asupra
averii Reginei şi tot mai multe glasuri critice i-au cerut să plă­
tească impozite, la fel ca restul naţiunii. Intense dezbateri de
culise s-au dezlănţuit la nivel politic şi între principalii aghio-
tanţi ai Palatului Buckingham, deoarece Elisabeta nu voia să
plătească impozite, considerând că nu era de demnitatea unui
suveran. Dar bunul simţ şi intervenţia Prinţului Charles în
favoarea impozitelor au triumfat. în februarie 1993, prim-mi-
nistrul John Major a oferit detalii în Camera Comunelor de­
spre impozitele pe care le va plăti regina. Experţii în materie de
impozite considerau că principala ei obligaţie era să plătească
impozite pentru dividendele obţinute pentru cele 100 milioane $,
pe care se credea că le deţine. I se va fixa un impozit de 40%
şi va trebui de asemenea să plătească o cotă parte în cazul
vânzării oricărui pachet de acţiuni.
Uimită de amploarea şi duritatea resentimentelor la adresa
monarhiei, Elisabeta a hotărât să reducă cheltuielile coroanei şi
să iasă din lumina reflectoarelor. Pe parcursul anilor 1993 şi
1994, Familia Regală a stat în umbră. Elisabeta a ordonat no­
bililor care nu făceau parte dm rudele ei apropiate să nu mai
participe la spectacolele anuale, cum ar fi sărbătorirea zilei ofi­
ciale de naştere a Reginei.
Ultimele sondaje de opinii indicaseră că naţiunea dorea o
schimbare. Nu mai tolerau monarhia distantă, de modă veche
reprezentată de Elisabeta în cei patruzeci de ani de domnie ai
săi. Preferau o monarhie mai suplă, în stil scandinav, cu mai
123
puţine capete încoronate, mai puţină ceremonie, fast şi osten­
taţie. Doreau de asemenea ca membrii Familiei regale care nu
erau rude directe cu Regina să-şi câştige singuri existenţa, în loc
să inaugureze spitale, serbări, să prezideze comitete de bine­
facere sau s-o reprezinte pe Regină la ocazii oficiale. Şi au in­
sistat să se reducă semnificativ costul întreţinerii Casei Regale.
Elisabeta se temea de scandalul pe care l-ar putea stârni di­
vorţul Dianei. Ea şi consilierii ei credeau că naţiunea va inter­
preta divorţul ca pe un act al Familie Regale de a le îndepărta
idolul. Dar, în acelaşi timp, s-au făcut auzite însemnate voci
din cadrul Bisericii şi al funcţionarilor superiori de la Palatul
Buckingham, care susţineau că va fi cu atât mai bine pentru
Familia Regală şi, în ultimă instanţă chiar pentru monarhie, cu
cât divorţul va avea loc mai repede.
Cei care susţineau divorţul, dădeau de exemplu atitudinea
Dianei şi revelaţiile succesive despre viaţa ei, care dominau
presa britanică. Legătura ei de trei ani cu James Hewitt făcuse
oamenii să ridice din sprâncene; relaţia sa cu bărbaţi însuraţi
provocase şi mai multe discuţii; iar dorinţa Prinţesei de a duce
o viaţă liberă, departe de Familia Regală, îi îngrijorau pe cei
răspunzători de faptele ei. Se gândeau că tânăra şi atrăgătoarea
Prinţesă putea ştirbi demnitatea coroanei prin ambiţia ei de a
deveni centrul atenţiei, punându-i în umbră pe ceilalţi mem­
brii ai Familiei Regale, mai ales pe Elisabeta şi Prinţul Charles.
La doi ani după separarea lor, presiunea a sporit, pentru că,
potrivit legii divorţului în Marea Britanie, căsătoria se putea
desface automat după această perioadă. Naţiunea aştepta ca
Palatul Buckingham să dea o declaraţie în care să anunţe di­
vorţul. Dar nu se auzea nimic. Reporterii posturilor de tele­
viziune şi ziariştii cereau ca Diana şi Charles să divorţeze „res-
pectându-şi reciproc interesele“. In toamna lui 1995, după ce
ieşiseră la lumină atâtea amănunte despre viaţa personală a Di­
anei, insistenţele asupra divorţului s-au amplificat.
Ziarul conservator Daily Telegraph comenta: „Este ade­
vărat că Diana a suferit mult şi că situaţia ei, deşi privilegiată,
nu este de invidiat. Dar este tot atât de adevărat că nu face nici
124
un bine acestei ţări. Prinţesa «s-a retras» melodramatic «din
viaţa publică», dar se pare că acum a revenit la fel de m elo­
dramatic. Şi-a păstrat beneficiile regale, titlul, reşedinţa şi a
acceptat ca Familia Regală să-i achite întreţinerea, dar nu-şi
îndeplineşte obligaţiile regale decât atunci când are chef, nu
permite amestecul celor de la Palatul Buckingham şi evită toate
sarcinile care nu-i sunt pe plac. Este în continuare căsătorită,
dar cu un bărbat pe care îl dispreţuieşte făţiş şi face tot posi­
bilul să-l înlocuiască“.
Acest articol deosebit de critic dădea glas, se pare, punctu­
lui de vedere al Bisericii şi continua pe un ton la fel de otrăvit:
„Chiar şi strălucita ei activitate publică are ceva teatral, fiind
lipsită de reţinerea şi altruismul care s-ar potrivi mai bine unei
membre a Familiei Regale britanice. Stilul ei este mai mult os­
tentativ decât elegant. îşi aduce prejudicii nu numi propriei
sale imagini, ci şi interesului public. Şi deoarece nu mai exis­
tă cale de reconciliere cu soţul ei, ar trebui să divorţeze, să iasă
din luminile rampei şi să mulţumească să fie doar mamă“.
Consilierii în probleme matrimoniale au sesizat că exista
atâta ostilitate între Charles şi Diana încât era mai bine pentru
W ills şi Harry ca părinţii lor să divorţeze. Au susţinut că di­
vorţul ar pune cel puţin capăt poveştilor stânjenitoare despre
viaţa amoroasă a celor doi soţi. Şi poate că î-ar ajuta pe W ills
şi Harry să-şi vindece traumele sufleteşti şi să uite scenele în­
grozitoare la care au fost martori în mod sigur. Ar punea de
asemenea capăt oricăror speranţe pe care băieţii le-ar putea
nutri în privinţa împăcării părinţilor lor.
 10
DILEMĂ PRINCIARĂ:
UN REGAT PENTRU O SOŢIE

Nu se ştie dacă Charles se va căsători vreodată cu Camilla,

iubirea vieţii lui. Când Palatul Buckingham a anunţat în de­
cembrie 1995 că divorţul este iminent, Charles a declarat că
„nu intenţionează să se recăsătorească“.
Mulţi au înţeles din declaraţia sa că nu se va căsători nicio­
dată cu Camilla, deşi nu se ştie dacă interpretarea este justă.
Charles s-a trezit pus într-o situaţie extrem de dificilă pentru
că, atunci când va deveni rege, va fi automat capul Bisericii
Anglicane. Reglementările bisericeşti au fost stabilite în 1938,
parţial ca răspuns al abdicării şi stabileau fără echivoc că o
persoană nu se poate căsători religios a doua oară atâta timp cât
fostul partener este încă în viaţă.
Clericii, care au de asemenea calitatea de ofiţeri de stare
civilă pot căsători religios oameni divorţaţi şi foarte mulţi din­
tre ei chiar o fac. Dar acţionează pe baza aşa-numitului liber-
arbitru. Cu toate acestea, principalele reglementări ale Bisericii
interzic liberul arbitru. Prinţul Charles, ca moştenitor la tron,
nu se poate comporta ca un cetăţean de rând. Cu alte cuvinte,
nu se poate duce discret la un oficiu de stare civilă, unde căsă­
toriile se încheie fără ceremonie religioasă. Se poate căsători
numai cu permisiunea suveranului şi Regina, în calitate de şef
suprem al Bisericii anglicane nu-i poate acorda permisiunea
să se căsătorească în Anglia atâta timp cât Diana, prima sa
soţie este în viaţă.
Ca să se căsătorească, Charles ar trebui să ceară o licenţă
specială arhiepiscopului de Canterbury şi acesta nu va elibera
126
licenţa nici unei persoane divorţate, dacă primul partener este
în viaţă. Prin urmare, în clipa de faţă, Pnnţul Charles nu s-ar
putea căsători cu nimeni în religia anglicană.
Chiar şi în eventualitatea puţin probabilă în care Diana ar
suferi un accident fatal, Charles tot nu s-ar putea căsători cu
Camilla fără să-şi rişte dreptul său de succesiune la tron, nici
măcar dacă Biserica şi-ar schimba regulile. Deoarece mai exis­
tă o circumstanţă în care doi oameni divorţaţi nu se pot căsători
religios în religia anglicană: şi anume dacă legătura dintre cei
doi care doresc să se căsătorească a determinat destrămarea că­
sătoriei anterioare. Pentru că atunci ar însemna că Biserica în­
curajează adulterul. D eci, dacă Charles ar vrea să se însoare
cu Camilla, arhiepiscopul de Canterbury nu ar avea altă alter­
nativă decât să-l refuze.
Dacă Charles s-ar căsători totuşi cu Camilla în afara An­
gliei, de exemplu în Scoţia, arhiepiscopul ar trebui atunci să
ridice obiecţii serioase la încoronarea sa. Şi când monarhia se
află într-o situaţie atât de fragilă, nici un moştenitor la tron nu
şi-ar asuma asemenea risc. Iar lui Charles i s-a inoculat toată
viaţa un singur lucru: şi anume că principalul său obiectiv tre­
buie să fie susţinerea monarhiei şi a Casei de Windsor. Prin
urmare, nu va putea niciodată să se însoare cu Camilla şi să-şi
păstreze în acelaşi timp succesiunea la tron
Dar imposibilitatea de a se căsători cu femeia iubită nu va
afecta relaţia lor. Vor continua să fie un cuplu Camilla o să
aibă grijă de el şi o să-l iubească, dar va rămâne întotdeauna în
umbră, chiar şi când va deveni rege. Iar acest fapt în Horeşte
un zâmbet răutăcios pe faţa Dianei.
In ceea ce-l priveşte, Charles nu a fost niciodată adeptul
căsătoriei. Ii place viaţa de burlac, să joace polo, să meargă la
vânătoare, la ski, să asculte muzică simfonică şi de operă, să
citească, să studieze arhitectura, ecologia şi să se ocupe de gră­
dinărit. îi place să-i aibă alături pe prietenii săi, foştii lui ca­
marazi de arme, loiali şi credincioşi, să-i invite la masă la pa­
lat şi să se lanseze în dezbateri inteligente pe diverse teme. Dar
fusese nevoit să renunţe la toate aceste plăceri la scurt timp
127
după căsătoria lui cu Diana şi înghiţise greu aceste schimbări
din viaţa lui.
După cum am menţionat anterior, ofiţerul Michael Col-
bome l-a cunoscut pe Prinţul Charles când au făcut armata îm­
preună în Flota Regală şi au servit la bordul mai multor vase în
anii 1970. Se înţelegeau atât de bine încât Charles i-a propus
lui Colbome să fie secretarul lui când a terminat stagiul militar
şi prietenia dintre cei doi s-a adâncit. După ce s-a căsătorit, l-a
rugat să devină secretarul Di anei, ca s-o îndrume şi s-o sfătu­
iască. După trei am în serviciul Dianei, Colborne a renunţat,
dar a rămas prieten atât cu Prinţul, cât şi cu Prinţesa de Wales.
Colbome îl înţelege perfect pe Charles.
—Charles era în multe privinţe un burlac convins, a afirmat
el. Ducea o viaţă minunată când era singur şi nu şi-a dorit nici­
odată să şi-o schimbe. S-a căsătorit numai pentru că era de da­
toria lui să dea un moştenitor tronului. Doar moartea dramati­
că, neaşteptată a unchiului Dickie l-a convins că trebuia să se
însoare cât mai repede. Pentru că şi-a dat seama deodată că şi
viaţa lui se putea stinge oricând ca o lumânare. Camilla a fost
cea care l-a convins să-şi găsească o mireasă potrivită, dintr-o
familie aristocrată, care să fie o bună regină şi soţie. A refuzat
rugăminţile lui repetate de a divorţa de soţul ei şi de a se căsă­
tori cu el, dându-şi seama perfect de criza constituţională pe
care ar declanşa-o această situaţie. Diana a apărut exact la mo­
mentul potrivit şi Charles s-a hotărât. Era tânără, frumoasă,
plină de viaţă, avea un impecabil trecut aristocratic şi-l adora“.
— Ştiu de asemenea, a continuat Colbome că Charles a iu­
bit-o pe Diana. Oricine afirmă contrariul minte. I-am văzut îm­
preună în vremurile bune, când erau vrăjiţi unul de celălalt. Se
iubeau pur şi simplu. Este o tragedie că lucrurile n-au mers
bine între ei. Acum cred că, după ce şi-a redobândit indepen­
denţa, Charles este din nou un om fericit. Cred că n-o să se mai
însoare, nici după ce o să divorţeze de Diana, indiferent când
se va întâmpla acest lucru. Există evident o profundă dragoste
şi afecţiune între Charles şi Camilla, dar sunt amândoi oameni
maturi. Ştiu că au la dispoziţie toată viaţa pentru a fi împreună
128
şi forţa legăturii lor nu va slăbi doar pentru că nu sunt soţ şi
soţie.
Conform spuselor prietenilor care-1 cunosc de ani de zile,
Charles se bucură din nou de viaţa lui de burlac, cu amanta as­
cunsă într-o frumoasă casă, nu departe de Highgrove. I-a reve­
nit simţul umorului şi este mult mai îngăduitor cu personalul
lui. Şi nu se mai simte stânjenit pentru că, până în 1995 nu pu­
tea s-o viziteze pe Camilla decât la ea acasă sau s-o invite la
Highgrove.
In vara lui 1995, Camilla a cumpărat reşedinţa Ray Mill
House, aflată la douăzeci de minute de mers cu maşina de
Highgrove. Superba vilă din cărămidă de Bath, în stil Late Re-
gency se află lângă pitorescul sat Lacock, Wiltshire şi a costat
1,2 milioane $. A cumpărat-o după ce şi-a vândut fosta reşe­
dinţă cu şapte dormitoare din Middlewick, Corsham, datând din
secolul al optsprezecelea, toboşarului de la Pink Floyd, Nick
Mason cu 1,8 milioane $. * .,
Au fost necesare unele lucrări de restaurare pentru a trans­
forma casa cu şase dormitoare în căminul pe care şi-l dorea
Camilla, în mijlocul celor şaptesprezece acri, în superbul ţinut
Wiltshire. Casa nu este prea mare, dar destul de confortabilă
să-i găzduiască pe cei doi copii ai ei, Tom, de douăzeci şi unu
de ani şi Laura, de optsprezece, când se întorc de la universi­
tate. Şi Ray Mill House este perfectă pentru un cuplu între
două vârste.
înainte să cumpere proprietatea care se învecinează cu râul
Avon, Charles şi Camilla au vizitat-o de mai multe ori şi au
fost de acord amândoi că este superbă, casa fiind bine ascunsă
de ochi iscoditori şi de teleobiectivul cu bătaie lungă al camerei
de filmat. Charles a făcut chiar mai mult decât atât şi i-a dat
Camillei un cec estimat la mai mult de 100.000 $, pentru reno­
vările şi decoraţiile interioare necesare aranjării acestei case
splendide pe gustul lor.
După lucrările de renovare la casa principală care au durat
două luni, Camilla se va concentra acum asupra transformării
hambarului mare de cărămidă într-o luxoasă locuinţă cu patru
 camere, aflată la două sute de metri de casa principală. Dar,
va trebui mai întâi să ceară aprobarea autorităţilor locale şi nu
va fi uşor de obţinut, deoarece se ştie că nu doresc să-şi schim­
be în nici un fel satul. Camilla are de gând să-l invite pe tatăl
ei, rămas văduv să locuiască în hambarul renovat, pentru a fi
aproape de iubita sa fiică.
Charles şi Camilla intenţionează să transforme Ray Mill
House în căminul lor ascuns, unde să se poată bucura de linişte
şi intimitate. Highgrove îi trezeşte puţine amintiri fericite lui
Charles. îi aminteşte mai mult de căsătoria sa dezastruoasă şi
aprigele bătălii dintre el şi Diana. După 1987, Charles a locuit
mai mult la Highgrove, unde şi-a mutat biroul de la Londra. De
la separarea oficială din 1992, şi-a transferat aici mare parte
din afacerile şi personalul său de la Londra, care ocupau câte­
va camere în Palatul St. James, aflat la două sute de metri de
Buckingham. Are de asemenea un mic apartament la Palatul
St. James, unde locuieşte când rămâne peste noapte la Londra.
Acum după ce şi-a revenit în urma căsătoriei pe care a ca­
racterizat-o drept „un veritabil balamuc“, Charles se conside­
ră norocos că este din nou cu femeia care-1 iubeşte, îl respectă
şi-l face să râdă şi să se relaxeze. Şi este de părere că ar trebui
să rămână burlac după ce va divorţa de Diana, pentru că, în fe­
lul cesta nu va fi confruntat cu probleme constituţionale când
va fi să urce pe tron.
Camilla crede că o să-şi schimbe părerea despre căsătorie
cu timpul. Dar apare altă problemă pe care a discutat-o cu
Charles şi anume legătura cu cele mai importante fiinţe din
viaţa lui, W ills şi Harry. Camilla consideră că ar fi o greşeală
gravă dacă fiii săi ar crede, chiar şi pentru o clipă, că tatăl lor
de-abia aşteaptă să divorţeze de mama lor, ca să se însoare
imediat cu femeia pe care Diana şi aproape toată naţiunea o
învinuieşte de eşecul căsătoriei lor. Crede de asemenea că
Charles ar trebui să-şi păstreze independenţa cât vrea de mult,
chiar şi cincisprezece ani. Atunci Charles ar avea peste şaizeci de
ani, Wills aproape treizeci, iar Harry douăzeci şi şapte.
130
 Camilla are mare încredere în relaţia ei cu Charles şi nu se
teme că timpul le va stinge afecţiunea care o nutresc unul faţă
de celălalt. Ştia încă din 1979, după asasinarea Unchiului
Dickie că Charles are nevoie de ea. Ii înţelege calităţile şi slăbi­
ciunile. Este probabil unica femeie din lume care l-a ţinut în
braţe în timp ce suspina, incapabil să-şi stăvilească lacrimile
după asasinarea lui Monbatten. Consideră că-1 cunoaşte mai
bine ca oricine. înţelege de asemenea că-i place să pescuiască,
să citească şi să asculte singur muzică. Şi îi acordă cu bucurie
libertatea de care trebuie să se bucure.
în eventualitatea puţin probabil ca Elisabeta, care a împlinit
şaptezeci de ani, să moară în viitorul apropiat, Charles va de­
veni automat rege. Şi dacă va mai fi căsătorită cu el, Diana va
fi încoronată regină. Dar Charles nu ar suporta s-o vadă pe D i­
ana alături de el, la Westminster Abbey, încoronată regină.
Deci, dacă nu ar divorţa înainte, Marea Britanie s-ar con­
frunta cu o situaţie fără precedent — şi anume Regele Charles
al III-lea, capul Bisericii Anglicane ar divorţa de soţia sa, cea
mai populară membră a Familiei Regale, în perioada scursă de
la moartea mamei sale şi încoronare, adică în jur de şase luni.
Ori un asemenea divorţ rapid s-ar dovedi un început dezas­
truos pentru o nouă domnie şi consilierii lui nu i-ar permite
niciodată să facă un asemenea pas.
Din-aceste motive, Biserica şi politicienii i-au sfătuit pe
Charles şi Diana să divorţeze mai repede, deşi nici unul din ei
nu dorea acest lucru. Preferau să amâne această hotărâre până
când Wills şi Harry erau destul de mari să înţeleagă.
 11
DOICA TIGGY i,

Diana a crezut întotdeauna că în ciuda greşelilor şi lipsei de

afecţiune faţă de ea, Charles îi iubea cu adevărat pe William şi
Harry. îi mărturisise de atâtea ori la începutul căsătoriei lor că
se va strădui din răsputeri să fie un tată bun şi iubitor cu băieţii,
spre deosebire de părintele său, Prinţul Philip, care nu-i arătase
nici un pic de înţelegere.
Prinţul Philip s-a purtat cu fiul său mai mare ca şi când ar fi
fost un ofiţer de marină din subordinea lui, nu primul său năs­
cut. Atitudinea lui Philip faţă de copil avea accente victoriene:
Charles trebuia să tacă tot timpul şi să vorbească doar atunci
când era invitat s-o facă; era trimis în camera lui drept pedeap­
să pentru cea mai mică greşeală, chiar şi fără intenţie; şi era
ameninţat cu bătaia chiar şi pentru cel mai mic semn de obrăz­
nicie.
Philip, german de origine, îi administra adesea pedepse cor­
porale fiului său, lovindu-1 de cinci-şase ori la fund. Mai târziu,
se va folosi de un papuc sau pantof de tenis ca să-l pedepseas­
că. Odată l-a bătut pentru că a scos limba în public, altă dată
pentru că a băgat un cub de gheaţă pe sub cămaşa unui servi­
tor şi cu altă ocazie pentru că a fost nepoliticos cu oaspeţii. în
general, Charles era pedepsit ori de câte ori nu-1 asculta ime­
diat pe tatăl său şi aceste pedepse au început să-i fie aplicate
înainte să aibă şase ani.
Domnişoara Catherine Peebles (poreclită Mipsy), prima gu­
vernantă a lui Charles era de părere că Prinţul Philip era vino­
vat în mare parte de firea nervoasă şi exagerat de sensibilă a
băiatului.
132
 —Dacă ridicai glasul la el, îşi aminteşte femeia, se retrăgea
în carapacea lui şi nu mai era nimic de făcut.
La început, Elisabeta a încercat să intervină, să-şi protejeze
primul născut, de disciplina strictă a lui Philip, dar soţul ei îi
atrăgea mereu atenţia:
— Copilul trebuie să înveţe să asculte şi asta o să fac.
Charles i-a povestit Dianei despre copilăria lui şi tot ce a
îndurat de la tatăl său, deşi acum vedea lucrurile cu alţi ochi. în
ciuda bătăilor şi disciplinei de fier, îşi iubea tatăl, îl considera
curajos, bun şi invincibil. I-a imitat manierele, felul cum vor­
bea, cum mergea şi mai ales pasiunea pentru navigaţie şi polo.
Charles dorea cu disperare să câştige încrederea, iubirea şi ad­
miraţia tatălui său. Dar nu a reuşit, oricât de mult s-a străduit.
Peste câţiva am îşi va da seama că Philip era invidios pe pozi­
ţia lui de moştenitor la tron. în loc să-l încurajeze, şi-a supus
fiul unui regim de ascultare şi pedepse. Omul care ar fi trebuit
să fie mândru de realizările lui Charles, nu-1 lăudase aproape
niciodată, dar, de câte ori dăduse greş, se grăbise să-l acuze.
Tratamentul dur aplicat de Charles fiului său, l-a făcut pe
Charles să stea pe propriile sale picioare, dar cu ce preţ! In
mod greşit, Philip va refuza să-l ajute pe Charles chiar şi când
ar fi trebuit s-o facă. Nu i-a dat sfaturi când le-a căutat, dar cel
mai grav este că i-a refuzat afecţiunea şi dragostea paternă.
Adoraţia şi iubirea lui Charles faţă de tatăl său s-au transformat
treptat în înstrăinare şi teamă, în faţa comportării sale glaciale.
Charles şi-a respectat întotdeauna mama pentru stăruinţa,
simţul datoriei şi faptul că a rezistat atâţia ani alături de difi­
cilul şi crudul ei soţ.
— Charles se poartă minunat cu fiii noştri, va spune Diana
prietenelor ei, care aveau copii mici. Chiar dacă este puţin naiv
în privinţa copiilor şi nu ştie ce să facă, îi place să fie cu ei, să-i
ţină în braţe, să-i hrănească, să se joace împreună. Le dăruieşte
atâta iubire pentru că îşi dă seama cât de mult i-a lipsit afecţiu­
nea părinţilor săi. Şi Salvă Domnului că-şi dea seama cât de
importantă este iubirea în dezvoltarea emoţională a unui copil.
Ataşamentul simplu dar vital dintre Charles şi firi săi a ne­
dumerit-o întotdeauna pe Diana. Vedea cum se comportă cu
133
 Wills şi Harry, citea bucuna în ochii lor când îi lua în braţe sau
când se plimba de mână cu ei după ce crescuseră. Şi nu reuşea
să înţeleagă cum putea să le întoarcă spatele, ca să petreacă
mai mult timp cu amanta lui.
Când îi veneau aceste gânduri, se înfuria imediat.
—Nemernic afurisit, zbiera ea. Cum poate să ne lase pentru
fem eia aia nenorocită? Doamne, mă scoate din sărite. Cum
poate să-i lase dacă-i iubeşte? Cum?
Adesea, furia ei se termina într-un şuvoi de lacrimi, care-i
inundau ochii fără să vrea.
Chiar şi la zece ani de la despărţire, este distrusă când se
gândeşte la relaţia dintre Charles şi fiii lui. Şi încearcă să se
convingă că Charles îi iubeşte şi vrea să-i vadă crescând fără
traumele emoţionale pe care le-a suferit el.
în celebrul său interviu televizat din 1994, Charles i-a spus
lui Dimbleby că dorea să vorbească despre fiii lui şi a vorbit. A
vrut să explice relaţia cu ei cât mai simplu, pentru ca fiecare să
înţeleagă ce legaţi erau.
— Mă tăvăleam adesea cu ei. Când William era micuţ, ne
tăvăleam împreună ori de câte ori aveam ocazia.
în timpul interviului, s-au transmis imagini cu Charles,
Wills şi Harry în aer liber, în Scoţia, râzând şi jucându-se îm­
preună. Băieţii păreau fericiţi şi veseli.
Diana a fost întotdeauna împotrivă şi s-a opus din răsputeri
ca W ills şi Harry să înveţe să tragă cu puşca şi să vâneze, dar
nu s-a împotnvit ca tatăl lor să le arate cum să pescuiască. A
fost îngrijorată de la bun început că prezenţa lor alături de fa­
milia Regală în Scoţia îi va deprinde în asemenea măsură cu
aceste sporturi, încât o să le intre în sânge. De aceea voia să-i
descurajeze de la o vârstă fragedă.
Nu-i plăceau vacanţele în fam ilie la Balmoral, pentru că
Wills şi Harry erau nerăbdători să-şi însoţească tatăl on de câte
ori călărea sau mergea la vânătoare. La început a încercat să-i
convingă să stea cu ea în casă, să se joace cu trenuleţe şi maşi-
nuţe, să citească sau să se uite la film e video pentru copii. Dar
băieţilor le plăcea să imite pasiunile sportive ale tatălui lor.
Voiau să fie ca el, să stea cu el. Şi feţişoarele lor se luminau de

134
bucurie când se îmbrăcau să meargă cu tatăl lor pe mlaştini, la
vânătoare sau pur şi simplu să plimbe câinii.
Diana a constatat că nu mai putea să-i oprească. Trasul cu
puşca şi vânătoarea deveniseră sporturile lor preferate. Când
Wills avea opt am şi Harry şase nu mai putea să le stea în cale,
pentru că erau pasionaţi de aceste sporturi violente. Mama lor
era revoltată, pentru că, după părerea ei, aceste sporturi crude
ar trebui interzise prin lege.
Odată, la Balmoral, când băieţii erau mici, Diana s-a certat
violent la cină cu întreaga Familiei Regală, când le-a explicat
pe un ton ridicat că oamenii care susţineau asemenea sporturi
crude nu meritau să fie părinţi.
— Ce? a intervenit Philip. Ce-ai spus?
Dar Diana nu s-a lăsat impresionată de tonul lui.
— Am spus, a repetat ea înroşindu-se violent, că aceia care
tolerează asemenea cruzimi nu merită să fie părinţi.
Elisabeta s-a mulţumit să tacă, dar s-a uitat furioasă la D i­
ana şi apoi la Charles.
—Nu cred că Diana vorbeşte serios, a spus Charles, încer­
când să aplaneze conflictul.
—Ba vorbesc foarte serios, a insistat Diana. Cum pot să te
numesc părinte când încurajezi nişte băieţi ca W ills şi Harry să
împuşte păsări şi să ucidă vulpi? Este dezgustător.
—Cred că ai spus destul pentru cină, a remarcat Philip, spe­
rând să-i închidă gura.
— Eu nu cred. De-abia am început. Nu vreau ca firi mei să
deprindă asemenea activităţi barbare. Nu vreau să fie învăţaţi
să ucidă animale şi păsăn nevinovate. Nu i-am adus pe lume ca
să fie nişte ucigaşi.
Ridicase glasul şi i se umeziseră ochii. Toată familia se uita
la ea. Le venea greu să creadă că putuse rosti asemenea blas­
femie.
—Cred că este de ajuns, a spus Elisabeta calmă şi a început
să mănânce.
—Pentru mine nu este de ajuns, a zbierat Diana. O să fie de
ajuns numai când vor înceta să practice aceste sporturi. Noap­
te bună.
135
 Şi zicând acestea, a trântit şerveţelul pe masă şi a ieşit din
cameră. Nimănui nu i se permite să se ridice de la masă regală
înaintea Reginei sau fără permisiunea ei expresă. Şi această
regulă este valabilă şi pentru propria sa familie, în căminul lor.
Philip a fost gata să se repeadă s-o oprească, dar Elisabeta a
ridicat mâna. Regina nu voia scandal, pentru că nu suporta
scene de acest gen. Familia însă nu a putut uita niciodată
această extraordinară izbucnire emoţională.
Nu este deci de mirare că Dianei nu î-a plăcut niciodată să
stea în castelul de la Balmoral şi nu ştia cum să plece mai re­
pede de acolo. In schimb lui Charles îi plăcea Balmoralul, si­
tuat într-o zonă pustie a Scoţiei, ferit de paparazzi şi ziarişti, o
regiune rece, vântoasă, unde membrii Familiei Regale puteau
face ce doreau, în linişte.
Diana descria Balmoralul drept „un loc uitat de Dumne­
zeu“, care-i amintea numai de plictiseală, singurătate şi ne­
fericire.
Prinţesa evita să recunoască acest lucru, dar o deranja că
Charles triumfase în privinţa sporturilor sângeroase, ceea ce o
facea să se simtă inutilă şi singură. Când intra în cameră, îi
auzea adesea pe Charles şi băieţi discutând pasionaţi despre
evenimentele din ziua aceea, care includeau vânătoarea sau
împuşcatul păsărilor.
Deşi îşi dădea seama că era o orostie, spunea de multe ori:
— Uneori simt că băieţii nu mă vor, nu au nevoie de mine,
nici măcar nu mă iubesc.
Dar trecea foarte repede de la o stare la alta. Wills şi Harry
alergau în dormitorul ei, o îmbrăţişau şi o sărutau, ceea ce se
întâmpla după ce Charles se mutase de la Londra la ţară.
Atunci uita de nefericire în câteva secunde şi-i strângea la
piept. Pe urmă se întorceau în camerele lor, se îmbrăcau şi se
duceau să ia micul dejun. Râsetele şi strigătele lor făceau să ră­
sune toată casa şi Diana se grăbea să li se alăture. în momen­
tele acelea, Prinţesa era cu adevărat fericită.
Altă dată însă, când copiii erau la internat sau stăteau cu
Charles, o cuprindeau din nou gândurile negre şi îşi amintea de
„fata“ lui Charles, Tiggy Legge — Bourke, femeia de treizeci
136
 de ani angajată de Prinţul de Wales în 1992, la şase luni după

I separarea lor. Oficial, Tiggy era adjuncta secretarului perso­

nal al lui Charles, Comdr. Richard Aylard, dar în realitate va
deveni bona băieţilor ori de câte ori stăteau cu tatăl lor, plecau
împreună în Scoţia sau în vacanţă în străinătate. Era plătită cu
30.000$ pe an.
înainte s-o angajeze, Charles a rugat-o pe Diana să discute
cu ea, să vadă dacă era potrivită sau nu pentru acest rol. Inter­
viul a avut loc în Palatul Kensington şi nu au fost prezente
decât ele două. Diana i-a pus toate întrebările importante şi cu
toate că-i citise curriculum vitae, i-a cerut să-şi prezinte cari­
era. S-au înţeles destul de bine.
Una din primele întrebări puse de Diana s-a referit la pore­
cla neobişnuită a lui Tiggy. Adevăratul ei nume era Alexandra,
dar îi plăcuse atât de mult personajul Doamna Tiggiwinkle,
celebrul arici al lui Beatnx Potter, încât familia ei i-a spus Tiggy
şi aşa a rămas.
După cum anticipase Diana, Tiggy era o fată din lumea
bună, crescută în Ţara Galilor, la proprietatea familiei sale,
Glanusk Park, care ocupă şase mii de acri în Cnckhowell. A
studiat mai întâi la Mănăstirea St.David, din Brecon, aflată în
vestul Ţării Galilor, o şcoală catolică independentă cu 150 de
copii, condusă de ordinul călugăriţelor ursuline. Apoi s-a mu­
tat la Manor House, în Durnford, o şcoală pregătitoare de elită,
cu numai 50 de fete. Directoarea era Lady Tryon, soacra vechii
prietene a lui Charles, Lady „Kanga“ Tyron, cu care Charles a
avut o aventură.
La treisprezece ani, Tiggy s-a mutat la Heathfield, Ascot,
Berkshire, una din principalele internate pentru fete, unde s-a
bucurat de mare succes, excelând la tenis şi volei.
Margaret Parry, directoarea de la Heathfield îşi aminteşte
că Tiggy „era una dintre cele mai simpatice fete: simpatică,
plăcută, dar fără să fie studioasă“. Din catalog, rezultă că era
foarte talentată la tenis, lacrosse', volei, scrimă şi cânta în cor.*

* Joc cu mingea pe gazon, asemănător hocheiului (n.tr.).

137
 în schimb, la studiu, la fel ca Di ana, era sub medie, dar a
reuşit să obţină patru 0 (ordinary — mediu) la examene, spre
deosebire de Prinţesă. Pe urmă, Tiggy a fost trimisă la o şcoală
selectă pentru desăvârşirea educaţiei, la Chateau d’Oex, lângă
Gstaad, Institutul Alpin Videmanette, aceeaşi şcoală unde a
fost trimisă şi Diana.
Dar Diana nu a rezistat decât şase săptămâni, plângând până
adormea în fiecare noapte, în prima săptămână. Şi după şase
săptămâni s-a întors acasă înlăcrimată. Tiggy era mai dură şi a
rezistat până la sfârşit, şlefuindu-şi franceza, manierele şi stilul
la ski.
La şcoală, Tiggy şi-a câştigat reputaţia de fată de viaţă, dis­
pusă să participe la toate activităţile şcolare, pasionată de sport
şi simpatică. După ce s-a întors de la Gstaad, a urmat un curs
de bone Montessori la Londra şi în 1985 şi-a deschis propria
grădiniţă, Mrs. Tiggiwinkle’s, în suburbia londoneză Battere-
sa. A avut mare succes, dar a fost obligată s-o închidă peste
trei ani, din cauza dificultăţilor financiare şi problemelor în­
tâmpinate cu personalul.
Una din probleme a fost faptul că Tiggy era prea bună, prea
generoasă şi ţinea prea mult la copii, iar unii din părinţi nu-şi
puteau permite să plătească taxele, aşa că îi accepta pe gratis.
Această experienţă îi produsese o reală bucurie şi s-a întristat
când copiii au fost nevoiţi să plece.
Când Charles căuta o bonă pentru copii, pe care băieţii s-o
respecte şi s-o iubească în acelaşi timp, s-a gândit la o tânără
serioasă, capabilă să se joace cu ei, să le fie ca o soră mai mare,
să călărească împreună, să joace fotbal, să înoate şi, dacă era
nevoie, să împuşte iepuri! Şi i s-a spus că Tiggy ar fi persoana
ideală.
— Ii place să stea în aer liber, au recomandat-o oamenii lui
de încredere, n-o interesează dacă se îmbracă după ultima
modă sau în blugi, cizme Wellington şi un pulover vechi şi, în
general nu se machiază. Este serioasă şi sinceră şi are reputaţia
de femeie inimoasă şi generoasă.
Tiggy are de asemenea rude sus-puse. Mătuşa ei, domnişoa­
ra Victoria Legge — Bourke fusese doamna de companie a
138
Prinţesei Anne timp de câţiva ani şi a recomandat-o din toată
inima pe nepoata ei, considerând că este foarte potrivită pentru
Charles şi băieţi.
—Tiggy provine dintr-o familie fericită, iubitoare, va spune
ea. Charles nu ar fi putut găsi o persoană mai potrivită pentru
copiii lui. Şi, în afară de asta, este deosebit de discretă şi loială.
Prinţul a fost încântat de stilul direct, aventuros al tinerei
femei. Era convins că o să se înţeleagă bine cu băieţii. Şi Diana
a fost de acord cu ea deşi, în principiu, nu suporta ideea să fie
înlocuită de altă femeie.
Tiggy nu era un fotomodel. Mai plinuţă, cu părul lung prins
cu o bentiţă, îşi petrecea timpul cu W ills şi Harry în blugi, că­
maşă sau pulover, dar nu-şi pierdea niciodată zâmbetul. Avea
un singur defect: fuma, iar Charles şi Diana interziceau amân­
doi cu desăvârşire acfist obicei. Dar a promis să nu fum eze
niciodată în casă sau în prezenţa băieţilor.
în lunile care au urmat, fotografiile îi arată pe Wills şi Harry
crescând rapid, bucurându-se de vacanţă. Dar Diana nu mai
apărea în nici o poză. în schimb, erau alături de Tiggy, nou lor
dădacă, sora lor mai mare, mătuşa lor preferată şi mamă suro­
gat. Băieţii par fericiţi şi veseli în toate fotografiile.
într-o zi, în octombrie 1994, Diana a văzut o fotografie cu
W ills, Harry şi Tiggy într-un ziar. Iar sub fotografie scria:
„Prinţii se bucură de viaţă cu mama lor surogat, Tiggy Legge
—Bourke“.
— Nu, nu, nu, a zbierat Diana. Cum îndrăznesc să scrie aşa
ceva. Nu este adevărat.
Şi a alergat m dormitor înlăcrimată, strigând:
— Sunt ai mei, sunt ai mei, sunt ai mei. Cum îndrăznesc să
scrie aşa ceva?
în multe alte ocazii, în următoarele douăsprezece luni, D i­
ana va izbucni în lacrimi, uneori vădit zguduită, din cauza
apropierii fiilor ei de Tiggy. Se temea că o să se ataşeze mai
mult de ea decât de propria lor mamă.
Când îi lua de la şcoală, ştiind că vor petrece weekendul
sau câteva săptămâni cu ea în timpul vacanţelor, asculta la ra­
dio casetofonul maşinii una din casetele ei preferate, fericită că

139
 vor fi din nou cu ea. Când sunt împreună, Diana îi răsfaţă fără
sfială, îi lasă să facă ce vor în fiecare zi, să mănânce tot ce pof­
tesc, îi răsfaţă cu îngheţată, cartofi prăjiţi şi burgheri de casă.
— Ştiu că n-ar trebui să-i răsfăţ, i-a spus ea râzând altei
mame ai cărei copii sunt la aceeaşi şcoală cu Harry, dar sunt ai
mei, îi iubesc şi nu-i văd tot timpul, aşa cum aş dori. Oricum,
peste puţin timp o să fie independenţi. Nu cred că strică să-i
răsfăţ puţin.
Apoi a adăugat:
— In orice caz, pot să-i răsfăţ, pentru că sunt mama lor.
Când se desparte de băieţi la sfârşitul săptămânii, se întris­
tează. Ii duce la şcoală cu maşina ca să petreacă mai mult timp
împreună, dar îşi reţine cu greu lacrimile pe drum.
I-ar fi imposibil să-i dea în grija lui Tiggy. Cele două femei
nu se întâlnesc prea des, dar Prinţesa vedea din când în când
imagini la televizor în care Charles, băieţii şi Tiggy se plimbă
împreună, ca o familie. Atunci îşi muşcă buza să-şi stăpâneas­
că lacrimile, pentru că se simte îngrozitor de singură.
— Par atât de fericiţi cu ea, s-a plâns Diana unei prietene
apropiate. Este nedrept. Nu suport să-i văd îngrijiţi de altă fe­
meie. Şi cel mai mult mă doare când băieţii îmi povestesc cum
sau distrat cu Tiggy.
Dar cel mai rău se înfurie dacă Charles îşi lasă fiii în grija
lui Tiggy când nu poate fi cu ei dintr-un motiv sau altul. în no­
iembrie 1994, băieţii au fost la vânătoare lângă Highgrove.
Charles nu a putut să fie prezent, aşa că i-a însoţit Tiggy. Diana
a aflat din ziare şi i-a văzut pe toţi trei călărind alături, fără
Charles. Scria că s-au simţit minunat. în iama aceea s-au plim­
bat adesea călare cu Tiggy, în timp ce Charles stătea acasă să
lucreze sau să citească.
După câteva luni, Tiggy ajunsese să-i însoţească pretutin­
deni pe Charles şi fiii lui: la Balmoral în vacanţe; la Sandring-
ham de Crăciun; la Klosters pentru ski; în insulele greceşti
unde învăţau să navigheze şi pe plajele mediteraneene să se
bronzeze. Charles îi ducea pe toţi trei la pescuit, de obicei în
Scoţia, la vânătoare pe mlaştini şi uneori să vâneze iepuri.
Crescută la ţară, Tiggy era o bună ţintaşă şi i-a învăţat şi pe
140
băieţi. Mergeau împreună la vânătoare şi se întorceau cu bra­
ţele pline de iepuri ucişi pe domeniile regale.
Diana a văzut o fotografie cu băieţii la vânătoare în Scoţia
alături de tatăl lor şi Tiggy şi a izbucnit:
—Cum poate să facă aşa ceva? De ce dracu’ îi învaţă să uci­
dă animale nevinovate? Oare nu gândeşte nici un pic? Nu-şi dă
seama că lumea s-a schimbat? Nu mai este ca în copilăria lui!
împuşcatul iepurilor nu mai este considerat un sport distractiv,
ci o crimă sângeroasă şi barbară!
Charles nu băga în seamă furiile ei, deşi Diana îl suna şi-i
spunea tot ce-i trecea prin minte. Iar răspunsul său obişnuit în
asemenea cazuri: „Am auzit ce-ai spus“, o scotea şi mai rău
din sărite.
— D e ce nu-mi dă niciodată un răspuns clar, se plângea ea.
Nu a facut-o şi nici n-o s-o facă vreodată, fiindcă este un neis­
prăvit.
Prinţesa a aflat de asemenea că Tiggy avea propriul ei dor­
mitor la Highgrove şi că era fericită să se joace cu copiii în
timp ce Charles îşi îngrijea grădină iubita sau lucra în birou.
Când băieţii au crescut, cinau împreună toţi patru, Charles îi
săruta la culcare şi apoi se uitau la televizor sau la un film
video cu Tiggy. Uneori asculta muzică singur în biroul lui, dar
nu prea des.
Prinţului îi plăcea compania lui Tiggy şi discuta noaptea cu
ea despre evenimentele zilei sau plănuiau excursii pentru
băieţi. Se bucura că nu-1 contrazicea niciodată şi-i înfrumuseţa
viaţa. Compara de multe ori weekendurile lor la Highgrove cu
scandalurile violente dintre el şi Diana. Charles aprecia de ase­
menea atitudinea sănătoasă, cu picioarele pe pământ a lui
Tiggy faţă de băieţi.
 12
RĂŢUŞCA DEVINE LEBĂDĂ

în primăvara lui 1995, Charles a remarcat că solida Tiggy,

care avea peste şaptezeci de kilograme, a început să slăbească
brusc. Prinţul s-a temut că suferă de anorexie, afecţiunea care
o chinuia pe Diana de mai mulţi ani, dar Tiggy s-a grăbit să-l
liniştească:
—Doar vezi cât de mult mănânc, a spus ea. Sunt o gurman­
dă.
După analize şi controale medicale, aranjate de Charles, s-a
ajuns la concluzia că Tiggy suferă de steatoree, cauzată de in­
toleranţa la gluten. Ori acest lucru însemna că trebuia să re­
nunţe la multe din mâncărurile ei preferate, cum ar fi pâinea,
prăjiturile, biscuiţii, pastele făinoase şi porridge-ul, pentru că îi
provocau grave tulburări stomacale. Noul ei regim se va re­
duce la legume şi fructe şi va atrage după sine o accentuată
pierdere în greutate. Până în vara lui 1995, Tiggy slăbise zece
kilograme şi avea nevoie de o nouă garderobă. După ce şi-a
descoperit maladia şi a început s-o ţină sub observaţie, fata a
putut să se bucure mai mult de viaţă. Faptul că slăbise o încân­
ta şi considera că meritase chinul îndurat.
Iniţial, Tiggy primise un mic apartament la Palatul St. James,
aflat la două sute de metri de Buckingham, unde se mutase
Charles după separarea sa de Diana. Dar, în majoritatea tim­
pului, prefera să stea în luxosul ei apartament de 600.000 $ din
Belgravia, moştenit de la familia ei. Dar, până la urmă, familia
a decis să vândă apartamentul şi s-a mutat la o iudă care locuia
în W est Kensington. După ce a discutat cu directorii care ad­
ministrează Ducatul său din Cornwall, Charles a găsit o casă

142
potrivită pentru Tiggy. Şi familia ei i-a dat 250.000 $ s-o
achite. Dar această locuinţă din Kensington, aflată în sudul
Londrei nu se compara cu cea din Belgravia, care era mult mai
selectă şi elegantă.
Personalul de la Palatul Kensington a remarcat deteriorarea
relaţiilor dintre Diana şi Tiggy numai după câteva luni, iar la
sfârşitul lui 1944, se putea vorbi chiar de antipatie. Se înţelege
de la sine că Tiggy trebuia să se ducă de multe ori la Palatul
Kensington, să ia băieţii sau să-i aducă. Iar Diana, care obser­
vase că fiii ei o plăceau, a devenit geloasă. Cei de la palat con­
siderau că erau o reacţie maternă normală.
Când Tiggy intra în camera unde Diana mânca sau discuta
cu cineva, Prinţesa de W ales încremenea pur şi simplu. Iar
când discutau, se ferea s-o privească pe Tiggy drept în ochi. în­
cepuse s-o trateze cu dispreţ, ca pe o servitoare, nu ca pe fe­
meia răspunzătoare de fiii ei.
în orice casă regală, guvernanta este tratată cu respect, se
bucură de o poziţie privilegiată, de încredere şi, prin urmare, i
se acordă mai multă demnitate decât altui membru al persona­
lului. Diana i se adresa glacial lui Tiggy şi-i răspundea la în­
trebări pe un ton tăios, fără să încurajeze conversaţia, aşa cum
făcea cu menajerele, coafezele sau cele care aveau grijă de
sutele de articole de îmbrăcăminte din prodigioasa ei garde­
robă.
Un vechi prieten de-al Dianei, un bărbat în vârstă, care-i
dăduse sfaturi în primii ani de căsătorie, lua prânzul cu Diana
la Palatul Kensington, la începutul lui 1995, când a fost sur­
prins de atitudinea ei.
— Luam o gustare în livingroom, şi-a amintit el, când am
auzit mare gălăgie. Se întorseseră băieţii.S-au năpustit în
cameră, au sărutat-o pe mama lor pe obraz şi apoi au salutat pe
toată lumea, politicos. Până aici a fost minunat. Apoi, peste
câteva minute, a apărut Tiggy, care a salutat de asemenea pe
toată lumea politicos şi vesel, adăugând: „bună ziua, doamnă“.
Dar Diana a ignorat-o complet. Noi, cei care eram la masă,
ne-am uitat unul la altul, simţind că tensiunea care se lăsase
143
 ameninţa să strice atmosfera plăcută de până atunci. Pe urmă,
când Tiggy a pus o întrebare directă, vrând să ştie dacă ar tre­
bui sau nu să ia băieţii din cameră, Diana i-a spus că este o
nepoliteţe din partea ei să-i întrerupă mica petrecere. Atunci
fata s-a scuzat şi a ieşit din încăpere cu băieţii.
—La câteva secunde după plecarea lui Tiggy, Diana a spus:
„ Aşa este mai bine. Poate că acum o să ne putem bucura în
linişte de prânzul nostru“. Cu toate acestea, ne-am dat seama
că cei doi băieţi provocaseră această ieşire, nu Tiggy. Ne-a
demonstrat tuturor că Diana nu putea s-o sufere pe guvernan­
tă. Iar faptul că Prinţesa nu mai era capabilă să-şi ascundă re­
sentimentele, arăta că nu mai avea mult până să se certe cu ea.
Diana citea tot ce găsea în ziare despre viaţa lui Tiggy. Dis­
cuta cu servitorii de la Highgrove şi St. James, să afle tot ce se
întâmpla. La începutul verii lui 1995, a simţit că se întâmpla
ceva. A uzise de la servitorii de la Highgrove că Tiggy şi
Charles se apropiau tot mai mult. Fuseseră văzuţi sărutându-se
— la început doar pe obraz — ori de câte ori Tiggy venea la
reşedinţa de la Ţară a Prinţului. Şi se sărutau de rămas bun
dacă vreunul dintre ei pleca şi-l lăsa pe celălalt. Iar Diana ştia
prea bine că Charles nu obişnuia să se sărute cu membrii per­
sonalului său. N-o făcuse în trecut şi se îndoia că acum îşi salu­
ta secretarii, valeţii, menajerele sau bucătarii cu sărutări.
Prinţesa a aflat că Tiggy stătea uneori la Highgrove în
weekend, când băieţii erau cu Diana la Londra. In iunie 1955,
personalul de la Highrove, care menţinea legătura cu Diana,
era convins că Charles şi Tiggy trăiau împreună.
— Numai că nu i-am văzut făcând dragoste, i s-a transmis
Dianei. Intr-o noapte de sâmbătă s-au sărutat, s-au dezmierdat
şi apoi s-au dus în dormitor.
Diana le-a cerut bineînţeles informatorilor ei dovezi con­
crete, care să ateste că Charles şi Tiggy deveniseră amanţi, dar
nu au avut ce să-i furnizeze. I s-a spus că relaţia dintre cei doi
se schimbase, că Charles era mai afectuos şi mai atent cu ea,
iar Tiggy era gata să facă orice pentru el şi-l privea cu nişte
ochi de „câine credincios“.
144
 Vorbele acestea au atins-o direct în inimă pe Diana. Şi-a
dat seama că exact aşa se uita şi ea la Charles la începutul căsă­
toriei, când se simţea vrăjită şi se considera cea mai fericită
fată din lume.
Gândul că Charles şi Tiggy trăiau împreună, o scotea din
sărite pe Prinţesă. Acum era convinsă că Tiggy o înlocuise nu
numai ca mamă a ponţilor, dar şi în patul soţului ei.
— Mi se spune că se culcă împreună uneori, i-a mărturisit
Diana confidentului ei de încredere, dar sunt informată că
băieţilor nici nu le trece prin minte că tatăl lor se regulează cu
guvernanta. Şi sper, pentru binele lor să nu afle niciodată. Alt­
fel o să aibă necazuri.
—M-am interesat dacă rivala mea Camilla mai trece pe aco­
lo, a continuat Prinţesa şi mi s-a spus că vine destul de des,
dar numai în timpul săptămânii sau când copiii şi Tiggy nu
sunt acolo. Prietenii mei mi-au spus că nu pare să se fi schim­
bat nimic între Charles şi Camilla. Sunt un cuplu la fel de fe­
ricit, se plimbă cu câinii, ascultă muzică şi cinează la High-
grove. îşi petrec destul de mult timp împreună.
Mai târziu, Diana va exclama:
— Mă întreb ce Dumnezeu l-o fi apucat. Cred că se bucură
de cele mai palpitante momente din viaţa lui —are două amante
deodată. Nu mai este Charles pe care-1 cunoşteam eu.
Peste câteva luni, Charles şi Tiggy au fost prinşi de fotografi
sărutându-se în public la Balmoral. Charles a coborât dintr-un
Land Rover pe proprietatea scoţiană a familiei şi s-a îndreptat
spre spatele vehiculului, iar Tiggy a venit alergând spre el. I-a
pus braţele pe umeri, l-a privit drept în ochi şi l-a sărutat pe
obraz. Şi nu era un sărut nevinovat. Timp de câteva secunde,
au rămas îmbrăţişaţi. Nu departe erau alţi participanţi la vână­
toare, inclusiv Regina şi Philip, dar se pare că nu i-a văzut ni­
meni.
Bârfele s-au stârnit abia după primul sărut în public şi re­
porterii au remarcat că Tiggy Legge — Bourke era de nerecu­
noscut. Bentiţele, perlele, puloverele largi şi bărbia dublă se
duseseră. în schimb, în locul lor, Diana şi ceilalţi au remarcat
145
■

eleganţa, deşi nu se putea compara cu Prinţesa de Wales. Tiggy

purta acum fuste scurte, pantofi cu toc înalt, bijuterii de aur
discrete şi părul tuns scurt, aşa cum era la modă. Se observa de
asemenea şi puţin fard!
în unele privinţe, faptul că Charles se culca cu Tiggy, o dis­
tra pe Diana. Se întreba dacă amanta lui, Camilla ştia oare şi
zâmbea în sinea ei când se gândea cum o fi reacţionat. Camil­
la divorţase pentru Charles şi Diana era convinsă că o să se în­
furie dacă va afla. Diana era îngrijorată de asemenea să nu
bănuiască ceva şi băieţii. Consideră că fiii ei au fost deja des­
tul de stresaţi şi nu mai aveau nevoie de alte şocuri.
W ills şi Harry o plăceau pe Tiggy; călăreau, pescuiau, mer­
geau la vânătoare şi înotau împreună. Şi o tachinau mereu că
nu era în stare să se lase de fumat. în vacanţă la Kolsters, s-au
prefăcut că o imită, fumând o ţigară în timp ce coborau pârtia
în grabă. Fata s-a luat după ei şi au început să se bată cu bulgăn
de zăpadă.
Acasă, la Londra, Prinţesa de Wales discuta cu băieţii. îi
întreba despre weekendurile şi vacanţele petrecute cu tatăl lor
Şi Tiggy.
— Ştiu că ar trebui să râd şi să mă bucur de fericirea lor, de
amintirile vacanţelor în străinătate cu Charles şi guvernanta,
mărturisea Diana, dar îmi vine foarte greu să-mi ascund ade­
văratele emoţii.
Le va explica sincer aceste gânduri în cel mai mic detaliu
lui Fergie şi prietenilor săi apropiaţi:
— în timp ce băieţii îmi povestesc despre peripeţiile lor,
vorbind adesea amândoi deodată, eu îi văd cu ochii minţii îm ­
preună cu Tiggy, distrându-se cu o femeie care se pare că mă
înlocuieşte cu succes. încerc să nu gândesc aşa, dar nu reuşesc.
Sunt atât de fericiţi cu ea, mai fericiţi decât când stau cu mine
la palat. Se pare că se distrează mai bine.
Uneori, Diana recunoaşte că o urăşte pe Tiggy şi nu este
capabilă să gândească raţional când ştie că fiii ei sunt cu ea, se
joacă şi se simt bine. încearcă să-şi controleze sentimentele,
dar, de cele mai multe ori, o cuprinde furia.
146
147
 Plecarea în luna de miere, în aclamaţiile mulţimii.

Prinţesa Diana cu Prinţul Charles, Prinţul William şi Prinţul

Harry la sărbătorirea Zilei Victoriei, la Londra, în mai 1995.

148
Prinţesa Diana şi Prinţul Harry la o sărbătoare oficială la
Londra, în august 1995.

149
 Diana sosind la un dineu de gală la London Coliseum,
în iunie 1993

Diana deschizând Centrul Mortimer pentru Bolile Transmise

Sexual, HIV şi SIDA, în decembrie 1994.
150
 Prinţesa de Wales
într-o vizită oficială în
principatul de
Wales, 1994

Vizita Dianei la copii

bolnavi cu prietena sa,
Jemima Khan, în timpul
vizitei la Lahore,
Pakistan. Sunt îmbrăcate
cu rochii tradiţionale
Islamice, februarie 1996.
152
154
 — Simt că băieţii au fost smulşi de lângă mine, a spus Prinţe­
sa într-unul din momentele ei de disperare, în vara lui 1995.
Am senzaţia că au fost luaţi ca să se bucure de o viaţă mai
bună, cu altcineva, care poate să-i educe mai bine decât mine.
Eu nu suport viaţa la ţară, iar Tiggy o adoră. Acum copiii s-au
obişnuit cu vânătoarea şi eu mă simt inutilă, separată de proprii
mei copii, de propria mea familie şi asta îmi dă un sentiment de
singurătate.
Diana încearcă să se convingă că exagerează şi uneori
reuşeşte să-şi alunge sentimentul de disperare, vinovăţie şi
gelozie faţă de Tiggy. îşi spune că băieţii sunt fericiţi cu cine­
va atât de apropiat de ei, în loc să stea cu o scorpie care să le
amărască viaţa, sau, dimpotrivă, cu cineva prea slab de fire,
care să-i răsfeţe exagerat. Diana ştia că în ambele cazuri ar fi
un dezastru pentru băieţi.
Dar, uneori, paranoia Dianei în privinţa lui Tiggy iese la
suprafaţă. Wills şi Harry erau mândri de guvernanta lor când
le-a arătat ce bine merge cu patine cu rotile, cu cască de pro­
tecţie şi genunchiere, considerate esenţiale de experţi. Când
Prinţesa de Wales a aflat de la fiii ei de performanţele lui Tiggy,
şi-a cumpărat şi ea patine cu rotile şi a început să exerseze de
una singură. Peste patru săptămâni, în noiembrie 1995, se sim­
ţea destul de stăpână pe sine să se aventureze în Grădinile
Kensington, lângă palatul ei, alături de alţii pasionaţi de acest
sport. A reuşit să atingă 20 de km la oră, însă era cam nesigură
la rotiri şi întoarceri. Dar Diana nu purta nici cască, nici ge­
nunchiere, ceea ce este considerat un mare nsc pentru începă­
tori. Când au apărut în ziare fotografiile ei pe patine cu rotile,
le-a arătat băieţilor în weekendul următor.
Diana a fost criticată de asemenea în octombrie 1995, când
l-a lăsat pe W illiam la volanul unei maşini de carting în
Chelsea, fără cască de protecţie. Prinţul de numai treisprezece
ani a scos un timp record, 19,66 secunde, cel mai bun de la ina­
ugurarea pistei în 1993. Timpul lui era mai bun chiar decât al
piloţilor de formula unu, inclusiv decât al fostului campion Da-
mon Hill şi David Coulthard. Amândoi băieţii erau pasionaţi
155
 de curse şi participaseră la campionatele de formula unu cu
Diana.
Diana a intrat din nou în focul încrucişat al criticilor când
i-a permis lui William să participe la Fiesta Ball, la Palatul
Hammersmith din Londra, în octombrie 1955, unde o mie de
adolescenţi şi fete în fuste mini au dansat, s-au sărutat şi s-au
îmbrăţişat până la 2 dimineaţa. William a rugat-o pe mama lui
să-i dea voie să meargă cu colegii săi de la Eton şi până la urmă
l-a lăsat. Nu s-a servit alcool, dar unii adolescenţi au introdus
băutură pe furiş şi s-au ameţit. Practic toţi şi-au petrecut noap­
tea la dans, distrându-se de minune. Când precocele adoles­
cente au aflat că este prezent blondul William, s-au îmbulzit în
jurul lui, să danseze şi să-l sărute. Noroc că prietenii lui de la
Eton i-au venit în ajutor şi le-au împrăştiat. William s-a simţit
grozav.
Diana a declarat că era hotărâtă să-i lase pe fiii ei să se bu­
cure de activităţile normale pentru nişte adolescenţi. Dar afară,
lângă sala de dans erau sticle goale de vodcă şi cutii de bere şi
câţiva adolescenţi exageraseră cu îmbrăţişările. După ce a citit
criticile din ziare, Diana a ridicat din umeri, spunând:
—Exagerează. D e ce n-ar avea voie să se distreze?
Prinţesa de Wales este hotărâtă ca băieţii ei să ducă o viaţă
normală de adolescent, nu să practice doar sporturile preferate
ale tatălui lor. Ştie că Charles nu a avut parte de o existenţă
obişnuită în copilărie şi nici despre ea nu se poate spune acest
lucru. De aceea consideră că cu cât Wills şi Harry vor avea o
adolescenţă mai normală, cu atât se vor bucura mai mult de
viaţa lor privilegiată, la maturitate.
Drept rezultat, Prinţul William a avut parte deja de multe dis­
tracţii şi sporturi, depăşindu-i cu mult pe adolescenţii de vârsta
lui din Marea Britame. Şi asta numai datorită Dianei. A fost cu
pluta pe Colorado; la curse de motociclete pe pistele muntoase
din America; a asistat la competiţiile de Grand Prix; a făcut
surfing pe insula caraibiană Nevis şi ski nautic în Sardinia. Are
poneiul lui, vânează, călăreşte, pescuieşte, joacă tenis şi înoată
la Chelsea Harbour Club.

156
 Dar nu l-a învăţat numai cu distracţiile. Diana l-a dus de
asemenea la azilele pentru cei fără adăpost sau la spitalele cu
pacienţi bolnavi de SIDA în fază terminală. La începutul lui ia­
nuarie 1996, mama lor s-a gândit că, după toate festivităţile de
Crăciun, Wills şi Harry ar trebui să vadă realităţile crude ale
vieţii. Aşa că, într-o seară i-a luat la un cămin pentru cei fără
adăpost condus de asociaţia de binefacere Centerpoint, în car­
tierul rău-famat al Londrei. Cu numai trei zile în urmă, băieţii
se întorseseră de la ski, în Klosters, Elveţia, cu tatăl lor şi Tiggy.
Era prima oară când vizitau un asemenea loc.
Wills şi Harry s-au aşezat la cantină cu Diana şi au discutat
cu douăzeci şi cinci de adolescenţi care nu aveau unde să lo­
cuiască. Unul din ei a întrebat-o pe Diana:
—De ce vii aici?
— Pentru că ne pasă, i-a răspuns ea, privindu-şi fiii.
După aceea, Gareth Jones, unii din voluntarii care lucrează
la acest centru, a spus:
—William şi Harry părea uimiţi la început. Harry era obosit
şi stătea aproape de mama lui. Dar William părea sincer inte­
resat de acei oameni.
Prinţesa intenţionase să fie o vizită privată dar, la câteva
minute de la sosirea lor, reporterii şi fotografii au împânzit
locul, anunţaţi de cineva de la Palatul Kensington.
însă hotărârea Di anei de a-i duce pe cei doi prinţi la un
cămin pentru cei fără adăpost nu a fost lăudată de întreaga
presă. Unii ziarişti au susţinut că Diana aranjase vizita ca să fie
fotografiată şi să arate lumii ce fiinţă cantabilă era. D e exem­
plu, Richard Littlejohn, reporter renumit pentru antipatia lui
faţă de Prinţesă, a scris: „Se pare că nu se dă în lături de la ni­
mic în campania ei, pentru a deveni Regina Inimilor. Săptă­
mâna aceasta s-a coborât din nou în mocirlă, ducându-şi fiii să
viziteze nişte vagabonzi şi câteva prostituate“.
în ciuda criticilor primite, Diana intenţionează să continue
educaţia celor doi fii ai ei.
— Sunt ai mei şi vreau să fac din ei nişte tineri raţionali şi
sensibili, va spune ea în discuţiile cu mamele altor adolescenţi.
157
Mai târziu, riscă să fie rupţi complet de viaţa obişnuită, deci, cu
cât vor trăi mai mult în lumea reală în adolescenţă, cu atât va
fi mai bine pentru ei.
Este de acord că băieţii ei au nevoie de atenţia unei femei
când sunt cu Charles, dar nu vrea ca rivala ei Camilla să se
amestece în educaţia lor. Speră să nu fie prezentă când merg în
weekend la Highgrove. Şi oricum l-a prevenit pe Charles să
fie cu capul pe umeri, pentru că băieţii nu trebuie să-şi vadă
tatăl trăind pe faţă cu Camilla.
In momentele ei raţionale, încearcă să aibă o atitudine
obiectivă faţă de Camilla, dar îi vine şi mai greu decât să ac­
cepte prezenţa lui Tiggy şi influenţa ei asupra celor doi prinţi.
Consideră că nu ar fi trebuit sub nici o formă să reia legătura ei
cu Charles, când se ştia bine că o încheiaseră după asasinarea
Ducelui Mountbatten. Dimpotrivă, ar fi trebuit să-l facă pe
Charles să se întoarcă la soţie şi copii, să mai dea o şansă căsă­
torie sale, în loc să-i dăruiască alinare, iubire şi, în final trupul
ei.
Diana discută şi acum despre acest subiect cu prietenii şi
cei apropiaţi, pentru că îi este practic imposibil să şi-o scoată
din minte pe Camilla.
— Cred că a refuzat să divorţeze de soţul ei, aşa cum i-a
cerut Charles şi n-a vrut să trăiască cu el după asasinarea
Unchiului Dickie. In momentul acela a dat dovadă de tărie de
caracter şi înţelepciune. Iar mie mi-a arătat bunătate, deşi atunci
nu mi-am dat seama că tocmai fusese amanta lui Charles.
— Ar fi trebuit să-l trimită acasă. Şi ar fi reuşit, pentru că
Charles a avut întotdeauna încredere în sfaturile ei. Simte
nevoia unei femei puternice, aşa cum este ea, dar n-a facut-o.
A profitat de şansa care i s-a oferit şi a distrus şi viaţa mea şi a
băieţilor. De aceea nu pot s-o iert niciodată.
Camilla a dat dovadă de multă înţelepciune pe parcursul
dramaticei poveşti care durează de mai bine de zece ani. în
copilărie era băieţoasă. Prefera să se caţere în copaci şi să
călărească, decât să se îmbrace în rochiţe şi să se joace cu
păpuşi. în adolescenţă, se dădea în vânt după palpitanta viaţă
158
socială a Londrei şi mergea la petreceri înconjurată de tineri
dornici s-o impresioneze pe fiica uneia din cele mai bogate
familii ale ţării.
Broderick Munro-Wilson a copilărit cu Camillaîn Sussex şi
au fost împreună la primul bal, când aveau amândoi doispre­
zece ani.
— Camilla, spune el, era mai sigură pe sine decât alte ado­
lescente. A fost o tânără hotărâtă şi la şcoală s-a manifestat ca
o rebelă. Chiar şi azi este o fem eie care îţi atrage atenţia când
intră într-o cameră, pentru că degajă căldură şi simpatie. Ştie
de asemenea cum să discute cu bărbaţii, cum să-i flateze şi
cum să-i câştige de partea ei. Şi are o sclipire apetisantă în
priviri. Nu vreau să spun că este o vampă, dar îţi oferă o com­
panie plăcută.
— Te priveşte drept în ochi când îţi vorbeşte şi e întotdeau­
na cu zâmbetul pe faţă. Este de asemenea spirituală şi in­
teligentă. Şi are un glas melodios, plăcut. Ca să nu mai vor­
bim de caracterul puternic, care a ajutat-o să reziste la atâta
presiune.
W ilson şi-a amintit că odată, când numele Camillei a fost
asociat prima oară cu cel al lui Charles, nişte femei din super-
marketul unde obişnuia să meargă la cumpărături au aruncat cu
chifle în ea, pentru că au considerat-o răspunzătoare de dis­
trugerea căsniciei prinţesei lor de basm. Dar Camilla le-a întors
pur şi simplu spatele şi a ieşit cu capul sus, ca şi când nu s-ar
fi întâmplat nimic.
— Şi este o gazdă perfectă pentru Charles, a continuat Munro-
Wilson. Când era căsătorită cu Andrew, dirija casa cu o mână
de fier şi dădea petreceri cu peste treizeci de persoane, care
ieşeau perfect fără să i se simtă prezenţa.
Puţinii privilegiaţi invitaţi la dineurile de la Highgrove cu
Cahrles şi Camilla consideră că ar fi fost o pereche perfectă,
deoarece o descriu drept o adevărată lady, inteligentă, sigură pe
sine şi foarte capabilă. în ciuda presiunilor la care era supusă,
nu a făcut niciodată scene. S-a comportat întotdeauna ca o ade­
vărată doamnă. Şi tocmai de aceea şi-a câştigat admiraţia şi
159
 respectul aristocratelor bogate, care pun aceste calităţi mai pre­
sus decât orice.
Munro-Wilson a vorbit în numele tuturor când a afirmat:
—Prinţul şi Camilla au avut noroc să se îndrăgostească unul
de celălalt, deşi nu va putea niciodată să se mărite cu el, pen­
tru că nu vrea să pericliteze monarhia. Dar, după tot ce s-a în­
tâmplat în ultimii zece ani, cred că Charles n-o să renunţe în
veci la Camilla.
Treptat, ura Dianei faţă de Camilla s-a întors spre Tiggy.
Cu cât îşi vede fiii mai veseli în compania ei, cu atât are im­
presia că guvernanta îi uzurpă rolul de mamă. Este atât de
geloasă, încât nu mai poate vorbi despre Tiggy fără să-şi iasă
din fire. S-a transformat într-o adevărată fobie, de când i s-a
spus că Tiggy şi Charles au devenit amanţi. D e atunci, Prinţe­
sa a evitat s-o mai întâlnească deşi trebuie nevoit să se vadă
uneori, de exemplu când îi aduce sau îi ia de la Palatul Kens-
ington pe Wills şi Harry.
La începutul lui decembrie 1995, Diana a fost informată ră
Tiggy s-a internat vara la un spital pentru o întrerupere de srr-
cină. Nu i s-au furnizat alte detalii. Şi-a rugat prietenii să afle
data, spitalul, medicul, dar nu au reuşit.
Acest presupus avort a început s-o obsedeze pe Diana. Voia
să ştie dacă povestea este adevărată sau nu şi, mai ales dacă
Charles a fost tatăl copilului. Peste câteva săptămâni, i s-a ofe­
rit ocazia s-o întrebe pe Tiggy şi n-a ratat-o.
In decembrie 1995, aşa cum obişnuiau de când se căsă­
toriseră, Charles şi Diana au dat o petrecere de Crăciun pentru
servitorii şi funcţionarii lor la Lanesborough Hotel, Hyde Park
Corner, la câteva sute de metri de Palatul Buckingham.
în timpul petrecerii, Diana s-a apropiat de Tiggy şi i-a şop­
tit:
— îmi pare rău de copil!
Şocată, Tiggy a privit-o uimită şi apoi a luat-o la fugă, gata
să izbucnească în lacrimi. Apoi s-a prăbuşit în braţele valetu­
lui lui Charles, plângând în hohote. Mai târziu în seara aceea,
guvernanta i-a povestit Prinţului Charles ce-i spusese Diana,
160
dar Charles a discutat problema pe larg cu secretarul său per­
sonal abia a doua zi.
După ce s-a consultat din nou cu Prinţul Charles, Tiggy i-a
cerut lui Peter Carter-Ruck, unul din cei mai celebri avocaţi,
specializaţi în procese de calomnie din Marea Britanie să scrie
avocaţilor Prinţesei de Wales, Mischon De Reya, solicitând re­
tractarea acuzaţilor false aduse clientei lor. Carter-Ruck a dat
de asemenea o declaraţie pentru presă referitor la presupune­
rile nefondate care circulă, caracterizându-le drept „o insultă“
adusă „moralităţii lui Tiggy“.
Diana a tratat cererea de retractare cu cel mai adânc dispreţ.
N ici măcar nu s-a deranjat să ceară avocaţilor ei să răspundă.
— Ştiu eu care este adevărul, le-a spus ea prietenilor.
Tiggy i-a cerut de asemenea lui Carter-Ruck să nu o dea în
judecată pe Prinţesa de Wales, pentru că l-ar fi pus într-o situ­
aţie neplăcută pe Prinţ. Şi şi-a dat seama de asemenea că n-ar
mai putea rămâne guvernanta lui William şi Harry.
Remarca Dianei referitor la copil şi reacţia lui Tiggy însem­
na că cele două femei sunt pe picior de război, iar Prinţesa de
Wales era hotărâtă s-o trimită la plimbare pe guvernanta pe
care o caracteriza drept „o târfuliţă fraieră“ .
— O să fac tot ce-mi stă în putere să-i scot pe W illiam şi
Harry din grija şi influenţa acelei femei, i-a declarat Diana prie­
tenului ei din City. Este absolut dezgustător ca Charles să-i în­
credinţeze copiii acum, când trăiesc împreună.
Apoi a adăugat furioasă:
— Dar presupun că Familia Regală n-o să ia nici o măsură
împotriva ei, aşa cum s-a întâmplat şi cu Camilla. Ştiu toţi de
Charles şi târfa aia de Tiggy şi nu mişcă nici un deget.
 13
DIANA ŞI JUCĂTORUL DE RUGBI

Dianei îi place să atragă atenţia. Şi cu cât captivează mai

mult bărbaţii şi femeile, cu atât încrederea în ea îi sporeşte.
Chiar şi azi zâmbeşte când îşi aminteşte cum se comporta în
trecut, înainte să aibă curajul să ridice capul în public sau să se
uite în ochii oamenilor.
I-a trebuit mult până când a reuşit să aibă încrederea în sine.
în adolescenţă mergea pe stradă cu capul în jos, fiindcă era
prea timidă să-şi arate faţa. Atunci n-o cunoştea nimeni şi nu-i
păsa nimănui de ea. La nouăsprezece ani, când s-a împrieteni
cu Prinţul Charles, şi-a dat seama ce mult se schimbase, mai
ales în relaţiile cu străinii. îi plăcea să se ocupe de copii, pe
de-o parte fiindcă nu era nevoită să aibă de-a face cu adulţi
faţă de care nu reuşea să-şi stăpânească timiditatea. Se farda
puţin sau deloc, îşi dădea doar cu lac incolor pe unghii şi nu
voia să iasă în evidenţă. Nu-i păsa cum arată şi nici nu era pre­
ocupată să se menţină în formă. Purta părul tuns scurt şi coafat
modern, dar atât. Restul, lăsa în voia naturii.
Când reporterii din Fleet au descoperit identitatea drăguţei
dar îngrozitor de timidei educatoare de care se ataşase Prinţul
de Wales, nu a interesat-o ce credeau oamenii despre figura,
stilul vestimentar şi machiajul ei. Dar arbitrii eleganţei o vor
convingă pe tânăra Diana că era lipsită de gust. înţepată de
criticile lor, s-a străduit din greu să se şlefuiască, angajând o
echipă de experţi talentaţi de la Vogue s-o îndrume şi s-o înveţe
cum să-şi schimbe imaginea. Cum să fie modernă, cum să se
transforme peste noapte dintr-o ţărăncuţă în mireasa rafinată a
unui prinţ. Ei i-a revenit cea mai dificilă parte a metamorfozei,
162
deoarece a trebuit să slăbească şapte kilograme în patru luni. In
ziua nunţii, în iulie 1981 era mândră de ce realizase. Şi avea tot
dreptul să fie. Lumea a aclamat-o pe frumoasa prinţesă de
basm.
Naşterea lui Willliam şi Harry în 1982 şi 1984 i-a provocat
Dianei mai multe probleme decât avusese vreodată în viaţa ei.
A suferit de depresie psihică postnatală şi stilul ei de alimen­
taţie s-a deteriorat atât de mult încât a constatat că nu mai vrea
deloc să mănânce. Trecea brusc de la o stare la alta şi relaţia ei
cu Charles s-a transformat dintr-o iubire minunată în dispreţ
faţă de omul incapabil să facă faţă atitudinii ei.
Diana a slăbit paisprezece kilograme după naşterea lui Harry.
Oasele umerilor îi ieşeau în afară, gâtul se subţiase exagerat,
iar corpul şi picioarele îşi pierduseră forma. îşi aminteşte şi
acum ce muncă titanică a depus să se refacă după ani de zile în
care s-a războit singură cu tulburările ei alimentare, suferind ba
de anorexie, ba de bulimie.
— N ici nu vreau să mă gândesc ce îngrozitor arătam, îşi
aminteşte azi Diana. Mi-era ruşine de mine. Aproape că nu
mai aveam sâni, picioarele erau ca nişte beţe şi arătam cumplit.
Nici nu-mi venea să mă uit în oglindă, pentru că mă întristam
şi mai rău de ce vedeam.
Acum la treizeci şi patru de ani, fără nici un bărbat deosebit
în viaţa ei, Diana simte nevoia să atragă atenţia oamenilor ca
să-şi recapete încrederea în sine şi să-şi poată continua viaţa
singuratică. Se aşază fericită în faţa oglinzii de la baie, complet
goală să se uite cum arate. De două-trei ori pe săptămână îşi
studiază corpul în cele mai mici amănunte şi se verifică de ase­
menea de fiecare dată după ce face duş. Iar dacă descoperă că
muşchii nu sunt tari cum ar trebui sau depistează apariţia celei
mai slabe urme de celulită, se consultă a doua zi cu profesoara
ei de gimnastică.
— Uneori îmi place ce văd în oglindă, dar nu totdeauna, i-a
mărturisit ea unei prietene. Trebuie să fac exerciţii intens, alt­
fel celulita apare imediat în partea de sus a picioarelor sau pe
fund. Şi nu suport să-mi atârne pielea la braţe. Este dezgustă­
, 163
 tor. în ultima vreme am constatat că am tot mai multe riduri în
jurul ochilor, indiferent cu ce creme mă ung. Ca să le ascund,
am grijă să zâmbesc tot timpul sau să port ochelari de soare.
Apoi a continuat râzând:
—N-aş îndrăzni să-mi las părul să revină la culoarea lui na­
turală, pentru că sunt sigură că ar fi plin de fire albe, după toate
necazurile prin care am trecut.
Diana era hotărâtă să se menţină în formă în timpul peri­
oadei în care şi-a întrerupt obligaţiile regale şi activităţile de
binefacere, conform anunţului oficial din decembrie 1993. Şi
totuşi această întrerupere îi va aduce un şir nesfârşit de neca­
zuri şi umilinţe publice în relaţiile ei cu diverşi bărbaţi. în pri­
mele nouă luni ale lui 1994, Diana s-a odihnit şi a încercat să
se menţină în formă, să lege noi prietenii şi mai ales să hotă­
rască ce va face pe viitor. Din păcate însă, bunele sale intenţii
o vor înlăcrima şi mai mult.
Se va antrena mai des la Chelsea Harbour Club, mai ales
jucând tenis, înotând şi făcând gimnastică. Apoi se relaxa la o
ceaşcă de cafea, de obicei un cappuccino în spatele localului, la
masa numărul 8, pe care o considera ca şi rezervată pentru ea.
Din acest punct strategic de observaţie îi vedea pe cei care so­
seau şi plecau fără să fie observată.
Bineînţeles, Diana era mai mult decât naivă dacă îşi imagi­
na că putea să treacă neobservată într-o cafenea sau în oricare
alt loc public. La Harbour Club, toţi membrii prezenţi şi întreg
personalul ştiau întotdeauna când cea mai iubită, bârfită, cu­
noscută şi superbă femeie din Marea Britanie se afla în mij­
locul lor. Le plăcea tuturor să se scalde în lumina gloriei ei,
pentru că prezenţa Dianei crea o agitaţie care anima clubul şi
alimenta din plin bârfele.
Bea o cafea sau un suc cu antrenorii ei şi uneori cu alte fe­
mei cunoscute care frecventau clubul. Se simţea foarte bine
acolo. Discuta ocazional cu tinerii care serveau la mese, dar nu
prea des. în general, mergea la club de trei ori pe săptămână,
chiar mai des când putea.

164
 La începutul primăverii lui 1994, Di ana a remarcat un tânăr
solid de vreo treizeci de ani. Figura i se părea cunoscută. I-a
văzut spatele lat, muşchii tari, picioarele atletiee şi s-a întrebat
de unde îl cunoştea. Degaja un aer încrezător şi a rămas cu
ochii la el, vrăjită.
Peste câteva săptămâni, fiul ei mai mare, William, a vrut să
se uite la England Rugby Union International (meciul de
rugbi al Internaţionalei Angliei) televizat în direct duminică
după-amiază. Şi a convins-o pe mama lui să urmărească me­
ciul împreună cu el. Şi acolo pe ecran, în prim plan a apărut
acelaşi bărbat pe care-1 văzuse la club. Era W ill Carling, cele­
brul căpitan al echipei de rugbi a A ngliei, probabil cel mai
celebru jucător de rugbi din Marea Britanie.
Nu era prima oară când îl vedea. Avusese de două ori oca­
zia să fie oaspete de onoare la internaţionalele de rugbi în care
Carling fusese căpitan de echipă, când ea fusese prezentată ofi­
cial jucătorilor aliniaţi înaintea meciului.
Data următoarea când l-a văzut la club, l-a salutat în trecere
şi Carling a fost destul de impresionat că i se adresase Prinţe­
sa de Wales. Peste câteva zile s-a apropiat de masa lui şi au în­
ceput să discute. Mai târziu, cu altă ocazia, Diana l-a invitat la
masa ei, la un suc de portocale. Au vorbit despre rugbi, Har-
bour Club şi Prinţesa i-a spus că fiii ei îl divinizau. Carling s-a
simţit flatat, a zâmbit, s-a înroşit şi părea stânjenit în timp ce îşi
rodea pâinea prăjită şi discuta cu Prinţesa de Wales.
în următoarele săptămâni s-au întâlnit tot timpul, dar Car­
ling o lăsa pe Diana să-l abordeze, pentru că nu voia s-o plic­
tisească. într-o zi, Prinţesa s-a dus pur şi simplu la masa lui şi
l-a întrebat.
—Pot să stau cu tine? Am senzaţia că atrag prea mult atenţia
de una singură.
Carling a fost flatat şi încântat. Discutau mai ales despre
club, exerciţiile de întreţinere şi programele lor de gimnastică.
Nu au pomenit nimic de vieţile lor personale. Carling, fost că­
pitan în armată, nu i-a spus Di anei că trăia cu o fată frumoasă,
165
 suplă şi blondă, pe nume Julia Smith, care avea o firmă de re­
laţii cu publicul, Hands On PR, la Londra.
Will Carling o cunoscuse pe Julia la un dineu în 1989, la
puţin timp după ce fusese numit căpitanul echipei naţionale de
rugbi a Angliei. Viaţa amoroasă a Juliei fusese destul de bo­
gată, pentru că se mutase acasă la chitaristul Jeff Beck imedi­
at cum terminase liceul. După şase ani de convieţuire în co­
mun, la ţară, a început o relaţie larg mediatizată cu chitaristul
Eric Clapton. Personalitatea dinamică şi fire de vampă a Juliei,
asociate cu latura ei serioasă, l-au atras de la bun început pe
Carling. Peste trei ani s-au întâlnit din nou, la alt dineu. Atunci,
Carling era prieten cu o blondă frumoasă şi înaltă, Victoria
Taylor-Jackson, care lucra ca agent imobiliar şi locuiau îm ­
preună în apartamentul de la subsol al lui Carling, la Londra.
Victoria a povestit despre senzaţionala lor relaţie de doi am,
de gusturile şi antipatiile lui Carling, de pofta lui insaţiabilă
după sex şi de faptul că prefera femeile cu trup atletic.
— Will a fost întotdeauna un afemeiat care nu poate rezista
femeilor puternice. Este înnebunit după sex şi blondele sunt
obsesia lui. Nu poate să le reziste. Fosta lui prietenă, cea dina­
intea mea, o fată pe nume Nicky era blondă. Eu sunt blondă,
Julia este blondă şi ştim cu toţii ce culoare are părul Dianei.
Apoi a continuat:
— Lui Will îi plac cel mai mult femeile cu corp sportiv şi
personalităţi puternice, ca Diana. Mi-a spus întotdeauna că îi
plac fetele care se menţin în formă. Visa să facem sex sălbatic,
în aer liber şi îşi semna scrisorile amoroase „Big W illy“ (Ma­
rele Willy). Se pare că îi plăcea să-mi scrie foarte sexy, descri­
ind în detaliu cum vom face dragoste când se va întoarce din
respectiva călătorie peste ocean cu echipa naţională de rugbi a
Angliei.
Victoria şi Carling trăiau împreună când a apărut Julia.
— La o petrecere pe care am dat-o în ianuarie 1993, am in­
trat în bucătăria noastră şi l-am găsit pe Carling şoptindu-i ceva
la ureche Juliei. Dar atunci n-am dat importanţă incidentului.
Pe urmă însă am descoperit că Julia, prietena mea intimă îi tri­
166
mitea faxuri şi-l alinta cu numele de Bum Chin Ne înţelegeam
foarte bine când s-a produs despărţirea, viaţa sexuală mergea
perfect şi ne bucuram împreună de viaţă I)ai, intr-o duminică,
s-a răcit pur şi simplu ca un aisberg. Parcă l-ar li scos cineva
din priză. Toată iubirea lui pentru mine se spulberase dintr-o
dată şi mi-a spus că între noi s-a terminat totul
Victoria a mărturisit că a fost abătută şi şocată timp de câte­
va săptămâni.
—Peste câteva zile, îşi aminteşte ea, am luat un ziar şi l-am
văzut pe Will fotografiat alături de Julia şi declarând lumii în­
tregi: „Aceasta este noua mea prietenă“. Am simţit că înnebu­
nesc. L-am sunat furioasă şi i-am spus că se comportase ca un
ticălos. N-a ştiut ce să-mi răspundă şi s-a comportat foarte
spăşit. Deci asta era. Cu patru săptămâni în urmă îmi spunea că
eram singura fată din lume pentru el şi apoi m-a părăsit fără re­
grete.
Carlmg a fost atât de captivat de mlădioasa, apetisanta Julia
încât, peste o lună, a cerut-o în căsătorie. în iunie 1944, Carling
şi Jullia s-au căsătorit la trei luni după ce Diana şi Carling au
început să se întâlnească permanent la Harbour Club.
Când Carling a văzut-o pe Diana la câteva săptămâni după
ce s-a întors din luna de miere, Diana a spus:
— Cred că trebuie să te felicit.
—Da, aşa este, i-a răspuns Carling. Mulţumesc foarte mult.
— Şi cine este norocoasa? O cunosc?
— Nu, i-a răspuns Carling, adăugând apoi zâmbind: Lu­
crează la birou în timp ce eu lucrez în sala de gimnastică. Ci­
neva trebuie să aducă de mâncare acasă
La vremea aceea, Carlmg era unul dintre cei mai bine plătiţi
sportivi din Marea Britanie, avea o maşină Aston Martin de
150.000 $ şi avea afacen eare-i aduceau mai mult de 350.000 $
pe an. îşi deschisese de asemenea propria sa companie de man­
agement, Insight.
Timp de câteva luni, Prinţesa şi căpitanul de rugbi au con­
tinuat să se întâlnească la club. Carling a învăţat treptat să se
destindă în prezenţa Dianei, care se străduia să-l facă să se
167
 simtă în largul lui. Şi, încet-încet, întâlnirile lor au început să ia
o întorsătură mai serioasă. Stabileau la ce oră se vor întâlni şi
în ce zi. Erau întotdeauna veseli şi glumeau împreună. Reuni­
unile lor păreau complet inocente. Carling începuse s-o tachi­
neze pe Diana, spunându-i că va deveni până la urmă o ade­
vărată sportivă, nu doar o amatoare. Iar Prinţesei îi plăcea asta.
O tachina mai ales în privinţa aspectului ei fizic. îi spunea
că bicepşii ei semănau cu nişte picioare de vrabie, slabi, fără
muşchi. A început chiar s-o poreclească „vrăbiuţa mea“ şi ei îi
plăcea foarte mult. Diana îl întreba de asemenea pe un ton mai
serios ce ar trebui să facă să capete muşchi adevăraţi, adăugând
râzând:
—Dar n-am chef să arăt ca Arnie Achwartyenegger.
— O să te duc la sala mea de gimnastică specială, i-a spus
Carling. A colo vor vedea ce este de făcut.
Carling a dus-o pe Prinţesă la BiMAL, o clinică medicală şi
sportivă de reabilitare la care apelau cei mai iluştri sportivi ai
ţării când aveau probleme fizice pe care nu le puteau rezolva
cu fizioterapeuţii lor. La această clinică, Prinţesa a beneficiat
de un program de instruire care să-i facă muşchi în partea de
sus a braţului, fără să-i scoată bicepşii în evidenţă. Diana a de­
venit un client permanent. Sosea de obicei vineri, la 8 diminea­
ţa pentru o şedinţă de treizeci de minute.
Carling o tachina de asemenea pe Diana în privinţa garde­
robei ei. La fel ca oricare alt britanic conştient de averea Prin­
ţesei de Wales, Carling ştia că Diana avea o garderobă uluitoa­
re, care conţinea sute de articole costisitoare de îmbrăcăminte,
în valoare de mii de dolari. însă, atunci când venea la sala de
gimnastică. Diana se îmbrăca într-un tricou roz Martha Vine-
yard, şort negru şi trening alb. Carling zâmbea şi glumea, spu­
nând că biata bătrână era o Cenuşăreasă, care nu avea ce să
poarte. Diana se îmbujora şi făcea pe ruşinoasa, dar îi plăcea să
fie tachinată. Cuvintele lui o făceau să se simtă dorită.
Ca să facă o glumă, Will a cumpărat un bibelou de porţelan
în formă de porc, i-a pictat un şort negru şi un tricou roz pe
care a scris cuvintele „Martha’s Vineyard“. Apoi, Carling i l-a
168
dat lui Steve Davis, şoferul Dianei, rugându I să I înmâneze
Prinţesei fără să-i spună de la cine era Diana a deschis cadoul
şi a izbucnit în râs. Şi-a dat seama imediat de la cine era
Diana l-a invitat pe Carling la Palatul Kensmgton in vara lui
1994, spunându-i că Prinţii William şi llarry erau nerăbdători
să-l cunoască pe idolul lor rugbist Va li prima din numeroa­
sele vizite în apartamentele personale ale Dianei de la palat.
Pe urmă îl invita la un pahar sau la masă Numărul de înregis­
trare al maşinii lui a fost înregistrat în computerul poliţiei de la
intrarea palatului şi Prinţesa i-a dat numerele ei personale de
telefon ca s-o poată suna fără să treacă prin centrală.
în timpul întâlnirilor lor de la palat, Carling a fost prezentat
consilierilor Dianei, inclusiv valetului ei, Harold Brown, secre­
tarului Patrick Jephson, precum şi altor membri ai personalu­
lui său, care se ocupau de programul, hainele ei şi îi îngrijeau
pe cei doi prinţi. Caroline Wicker, o tânără atrăgătoare şi inteli­
gentă a fost angajată de Diana în 1990 ca să-i sorteze cores­
pondenţa care sosea cu sacii. într-o zi, în septembrie 1994, i-a
spus lui Carling în timp ce vorbeau în treacăt, că avea nevoie
de o slujbă mai interesantă şi i-a oferit una, dar a neglijat să
ceară permisiunea Prinţesei.
Şi Diana s-a înfuriat. Protocolul regal stabilea că membrii
Familiei Regale puteau să-şi concedieze personalul oricând
doreau, dar nimeni, nici măcar ei nu puteau să renunţe la o sluj­
bă sau să se intereseze de una mai bună fără permisiunea celui
care l-a angajat. în necunoştinţă de cauză, Carling com isese o
gravă eroare.
Dar implicaţiile erau mult mai profunde. Caroline Wicker
de douăzeci de ani este o fată frumoasă şi inteligentă, iar Car­
ling îi oferise o slujbă la propria sa agenţie, unde urma să lu­
creze în strânsă legătură cu el. Carling îi va spune mai târziu
unuia din amicii săi:
— Doamne, ai fi crezut că furasem bijuteriile coroanei sau
cam aşa ceva. S-a înfuriat îngrozitor. Era evident că gelozia
fusese principalul motiv, nu încălcarea protocolului. Mi-am
169
 cerut scuze şi i-am explicat că nu cunoşteam uzanţele, dar au
trecut câteva săptămâni până mi-a iertat complet gafa.
D e fapt, Diana nu-1 iertase. La plecare nu i-a dat Carolinei
Wicker darul obişnuit de despărţire — o fotografie semnată de
toţi membrii personalului şi a ordonat să fie tăiată de pe lista
pentru Crăciun.
Una din persoanele care a urmărit relaţia în plin progres
dintre Carling şi Diana era fosta lui asistentă personală, Hilary
Ryan.
—Un timp, Diana şi Will nici nu-şi mai vorbeau când se în­
tâlneau la Harbour Club, spune ea. Dar Will se ducea ca de
obicei s-o vadă. în acele săptămâni a fost tratat ca un proscris,
însă, în februarie 1995, totul părea să fi revenit la normal. Will
şi Diana se întâlneau de trei ori pe săptămână la o cafea şi o
gustare după ce terminau programul de gimnastică. îmi spunea
că o să lipsească câteva ore şi înţelegeam că vor fi împreună la
Palatul Kensington. Carling a ordonat instalarea unei linii tele­
fonice „fierbinţi“, pe care nimeni din birou, nici măcar eu nu
aveam voie s-o folosească. Ştiam că telefonul fusese instalat
pentru Diana, ca să nu apeleze la centrală. Uneori vorbeau mai
mult de o oră. Râdeau, chicoteau, făceau glume sau se adân­
ceau în conversaţii intime.
Carling fusese captivat de frumoasa, apetisanta Diana. Era
flatat că-i acordase atenţie. Simplul fapt că se împrieteniseră îl
umplea de mândrie şi-l făcea să se umfle în pene. Era oricum
sigur pe sine de când devenise căpitanul echipei naţionale de
rugbi a Angliei. Iar atunci, la mai puţin de un an de când se că­
sătorise cu Julia, ştia că relaţia lui cu Diana evoluase mai mult
decât şi-ar fi imaginat vreodată.
Diana a început să-l sărute pe obraz la venire şi la plecare,
îi punea mâna pe umăr şi-i întindea faţa, aşa cum faci cu un
bun prieten, dar nu cu un iubit. în public, când îşi luau la re­
vedere, îşi dădeau mâna, dar Prinţesa îl privea drept în ochi cu
subînţeles.
Carling şi-a dat seama ce se întâmpla şi-i convenea. începea
să se implice. Ori de câte ori era cu Prinţesa, se bucura de tim­
170
pul petrecut împreună, indiferent dacă era vorba de o mu a de.
cu ţielau n pahar. îşi dădeau porecle Carlingii spunea Dianei
„Şeful“ iar ea lui „Căpitanul“ .
Sortivul a hotărât să ceară sfatul mistu ului gum p. m ie I
consultase prima oară cu ani în urmă. înainte . o eimoa .i ă pe
Juliaşi s-o întâlnească pe Di ana ( 'a piolesie. ( liailie ( han de
treizeci şi şapte de ani este un >oaloi avanpaidisl i u salon i i i
Picadilly. Dar are de asemenea leputaţia de aslmlog şi dă sla
turi celor bogaţi şi celebri
— L-am prevenit pe Will că n-ar fi trebuit să se însoare cu
Julia, a spus Chan. Şi acum sunt convins că mariajul lor n-o să
ţină. Hărţile lor astrale nu se potnvesc deloc.
La începutul lui 1995, Carling a revenit la prietenul lui guru
să-l întrebe ce spuneau stelele despre viitorul lui şi' al unei prie­
tene din zodia cancerului, născută pe 1 iuliel961.
— Am ştiut că se referă la Prinţesa de Wales. N u ştiu cum,
dar am ştiut, a mărturisit Chan. I-am spus că Diana va avea un
an bun şi el s-a arătat mulţumit de această informaţie. I-am
spus de asemenea că pentru el va fi un an extrem de fericit,
care-1 va ajuta să înainteze. Will este Săgetător cu ascendent în
Scorpion, deci se află într-o poziţie favorabilă. I-am explicat că
n-are nici un rost să privească înapoi. Trebuie să meargă îna­
inte şi cred că o s-o facă.
Chan a susţinut sus şi tare că nu l-a sfătuit niciodată pe Car­
ling să-şi părăsească soţia.
— Julia este Peşte cu ascendent în Fecioară, deci o poziţie
astrologică defavorabilă. Din fericire, este o fire foarte puter­
nică. Situaţia este foarte simplă. Dacă ţine la cineva, păstrea-
ză-1 cu orice preţ şi luptă pentru el. Dacă nu, dă-i drumul şi
mergi mai departe. Nu există altă soluţie.
în martie 1995, la două luni după Campionatul mondial de
Rugbi din Africa de Sud, Carling a aranjat ca William şi Harry
să participe la o reuniune cu echipa de rugbi a Angliei, unde au
lovit mingea şi s-au jucat cu membrii echipei. Băieţii erau în al
nouălea cer.
Diana a început să-i povestească lui WiII la telefon despre
problemele care o preocupau. Iar el o îndemna să le dea la o
171
 parte şi era fericit s-o ajute să treacă peste greutăţile din viaţa
ei. A ascultat-o, a sfatuit-o şi a compătimit-o, până când a
simţit nevoia s-o ia în braţe protector şi să-i ofere un umăr pe
care să plângă. Uneori, Prinţesa izbucnea în lacrimi şi Carling
se întrista. Simţea că Diana avea nevoie cu disperare de prie­
tenie, ajutor şi, mai ales de căldură. Şi rugbistul va fi gata să i
le ofere. Prinţesa vedea în el un bărbat iubitor, deşi mulţi îl con­
siderau rece ca un peşte. Diana aprecia de asemenea siguranţa
şi încrederea sa în propria-i persoană care-i dădeau putere.
Deşi, Prinţesa se uita uneori la Carling şi se întreba ce gă­
sise la el. Era prea îndesat ca să fie pe gustul ei, prea mic de
statură, prea musculos şi prea tânăr — cu patru ani mai mic ca
ea.
Cu toate acestea i se părea atrăgător şi îşi dădea seama că îl
plăcea ca bărbat. Uneori, se duceau împreună la cocteiluri şi
cei prezenţi remarcau că Prinţesa îl atingea tot timpul, stătea
numai lângă el, îi urmărea fiecare mişcare şi-i sorbea cuvintele.
Părea vrăjită.
Câteodată, când erau singuri la Palatul Kensington, era atât
de copleşită de emoţie încât nu voia să-l lase să plece. Altfel
izbucnea în lacrimi. II implora să rămână, s-o ţină în braţe, s-o
aline şi uneori s-o dezmierde ca pe un copil. Atunci Carling se
simţea ca un frate mai mare şi această senzaţie îl făcea,fericit.
Se considera privilegiat să joace asemenea rol pentru Prinţesa
de Wales.
Carling a constatat că se prinde tot mai strâns în joc, îşi pe­
trece tot mai mult timp cu ea, vorbesc din ce în ce mai des la
telefon şi îi rezervă din ce în ce mai puţin timp soţiei sale. Ju-
lia era atunci o persoană foarte ocupată cu firma ei de consul­
tanţă. Devenise o femeie importantă şi-i plăcea noul ei statut.
înainte să plece în Africa de Sud pentru Campionatul Inter­
naţional de Rugbi, Carling a stat trei ore singur cu Diana la pa­
lat să-şi ia rămas bun. în timpul campionatului, Prinţesa şi Will
au vorbit mereu la telefon, uneori de trei-patru ori pe zi. O suna
bineînţeles şi pe Julia, dar soţia lui habar n-avea de conver­
saţiile sale cu Prinţesa de Wales.

172
 Diana s-a uitat la toate meciurile englez,iloi cntuziasmân-
du-se când câştigau şi ovaţionând entuzia anală «.and Wdl se
remarca pe teren. Servitorii nu mai aveau nevoie a se uite la
televizor. Le era de ajuns s-o asculte pe l’nnje .a de Walc, ( aud
Anglia pierdea, o auzeau strigând
— Ah, nu, nu.
Asta însemna că marcase echipa adveisă sau <a fusese lânii
Carling.
Când s-a întors după şase săptămâni, au petrecut şi mai mult
timp împreună. Etapa de rugbi se terminase şi cu toate că îşi
vedea mai departe de antrenamente, putea să se ocupe mai
mult de afaceri, de maşinaţiile în rapidă schimbare din lumea
rugbiului şi de Diana. Totul mergea bine, mai ales între Diana
şi Carling. Lumea nu ştia că deveniseră amanţi, dar norocul şi
legătura lor secretă nu aveau să dureze.
Hilary Ryan, care fusese angajată de Carling în 1944 ca
asistentă personală, cu un salariu de 35.000 $ pe an a fost con­
cediată pe motiv că făcea prea multe valuri la birou, iar Carling
dorea ca afacerile să meargă de la sine, fără prea mare agitaţie.
Dar, în ziua când a fost concediată, a primit nişte referinţe ex­
celente, care o descriau ca pe o persoană „deosebit de capa­
bilă, de încredere şi devotată companiei“.
La o lună după întoarcerea lui Will Carling din Africa de
Sud, ziarul de scandal al lui Robert Murdoch, care apare du­
minica, News o f the World a publicat pe prima pagină cu litere
de-o şchioapă următorul titlu . întâlnirile secrete ale Dianei cu
Carling“. Articolul relata pe scurt despre întâlnirile secrete ale
cuplului şi legătura care se înfiripase între ei intr-o perioadă
de optsprezece luni. Povestea a creat senzaţie şi a oferit un
subiect gras de bârfă cititorilor britanici. A provocat de aseme­
nea destrămarea mariajului de un an al lui Carling şi a făcut-o
pe Diana să pară mai mult o fem eie fatală decât pe prinţesă
inocentă, mai presus de orice suspiciuni
Peste o săptămână, tenacea Julia Carling de treizeci de ani
s-a grăbit s-o atace pe Diana.
—Nu este prima oară când i se întâmplă Prinţesei, a spus ea
şi speram cu toţii că s-a potolit, dar se pare că nu este aşa.
173
 Apoi a adăugat:
— Numai că, de data aceasta nu a ales cuplul care trebuia.
Această experienţă o să ne întărească, deşi este foarte neplă­
cută. Oricum, legătura dintre noi este foarte puternică, Slavă
Domnului.
Şi Carling părea dornic să pună capăt relaţiei sale cu Diana,
pentru că a declarat public:
—Am fost incredibil de naiv şi prost. Diana este supărată şi
spune că i se mai întâmplă din când în când. Dar mie şi Juliei
nu ni s-a mai întâmplat şi nici nu dorim să se repete.
S-a arătat dispus să se împace cu soţia sa şi să facă tot ce era
posibil să-şi repare căsătoria.
— Mă preocupă în primul rând ce s-a întâmplat cu oamenii
din jurul meu, la care ţin cu adevărat, a afirmat el. Iată de exem­
plu ce s-a întâmplat cu soţia mea. Este de neiertat. O iubesc mai
mult decât orice pe lume.
A insistat însă că relaţia sa cu Diana fusese complet nevi­
novată.
— între mine şi Prinţesa de Wales nu a existat decât o prie­
tenie inocentă. Poate că am fost un prost.
Diana s-a sfătuit cu vechea ei prietenă şi cumnată Sarah
Ferguson, fiica fostului manager de polo al lui Charles, Ma­
iorul Ronald Ferguson, tânăra cu un trecut dubios care s-a
căsătorit cu Prinţul Andrewîn 1986 şi a divorţat de el cinci ani
mai târziu.
Dar Andrew şi Fergie au rămas prieteni şi îşi petreceau ade­
sea timpul împreună cu fiicele lor, Beatrice şi Eugenie. Şi cu
cât Fergie se întâlnea mai des cu Andrew, cu atât ea şi Diana
descopereau ce mult se asemănau. S-au împrietenit din nou şi
au început să-şi telefoneze, discutând despre vieţile lor răvă­
şite. în general, discuţiile se refereau la relaţiile cu soţii lor, cu
alţi membri ai Familiei Regale, cu amanţii actuali şi de per­
spectivă. Şi, uneori se amuzau reciproc de păţaniile lor.
Relaţia dintre Diana şi Fergie a cunoscut suişuri şi coborâ-
şuri. Când Sarah Ferguson s-a împrietenit cu Prinţul Andrew la
începutul anilor 1980, Diana şi Fergie s-au apropiat mult una
de cealaltă. Se distrau împreună, îşi făceau confidenţe şi se
174
coalizau când voiau să ia peste picior Familia Regală. Voiau
să dea puţină viaţă Casei de Windsor şi să demonstreze că via­
ţa putea fi plăcută, chiar dacă făceai parte din Familia Regală.
Fergie a ajutat-o pe Diana să lupte împotriva bulimiei şi şi-au
împărtăşit problemele tot mai grave întâmpinate în căsătoriile
lor.
Cu toate acestea, Diana a fost sfătuită de cumnatul ei, Sir
RobertFellowes, să se disocieze de Fergie. I-a explicat că pă­
rea hotărâtă să facă de râs Familia Regală, să trăiască aşa cum
voia, în flagrant contrast cu comportarea ireproşabilă pe care ar
fi trebuit s-o aibă. Sigur, nici Diana nu a aprobat aventurile
sexuale ale lui Fergie, prima cu americanul Steve Wyatt, de
care s-a îndrăgostit când era gravidă cu Eugenie şi a doua şi
cea mai gravă cu Johnny Bryant —un om de afaceri american
pe care-1 cunoscuse prin intermediul lui Wyatt — care s-a lău­
dat în gura mare că se culca cu Sarah Ferguson.
Diana nu l-a agreat niciodată pe Bryant, l-a considerat o
gură spartă. în schimb Fergie a fost pur şi simplu vrăjită şi s-a
bucurat de o extraordinară relaţie sexuală de patru ani cu Bryant,
incapabilă să spună nu pretenţiilor lui, care i se păreau săl­
batice şi pasionale. Dar Bryant a dezamăgit-o, lăudându-se de­
opotrivă faţă de prieteni şi străini cu detalii intime, referitoare
la performanţele sexuale ale lui Fergie. S-a referit de asemenea
la Prinţesa Diana, spunând:
— O iubesc pe Diana. O văd destul de des şi este o fată mi­
nunată. Este atât de sexy şi atrăgătoare! Ori de câte ori văd,
mă cuprind gânduri murdare.
Pe parcursul anului 1995, Sarah va ajunge să-şi dea seama
că relaţia ei cu Bryant îi distrugea legătura cu Andrew şi, mai
ales cu fiicele ei, Bea de şapte ani şi Eugenie de cinci. De aceea
a început să se distanţeze de fostul ei iubit şi să-şi petreacă mai
mult timp cu Andrew. Prinţul Andrew, Fergie şi fiicele lor erau
văzuţi adesea împreună, ca o familie şi oamenii au remarcat
ce fericiţi păreau amândoi. Relaţia lor părea deosebit de sinceră
şi naţiunea se întreba dacă va asista la o reconciliere.
175
 Unii cinici s-au întrebat dacă Fergie şi-a dat seama în sfârşit
că îi era mai bine măritată cu Andrew decât să-şi crească sin­
gură fetele.
—Andrew mă vrea înapoi, le-a spus Fergie prietenelor ei în
vara lui 1995. îl iubesc şi amândoi ne iubim fiicele. Nu ştiu ce
ne opreşte.
încurajată de Diana, a început să se nască o nouă Fergie în
1995. în octombrie 1994, la treizeci şi patru de ani, Fergie avea
aproape optzeci şi cinci de kilograme şi se îmbrăca în rochii
largi, fără formă. Dar în octombrie 1995, după un an de gim­
nastică şi regim, era altă femeie. Cântărea şaptezeci de kilo­
grame şi era suplă.
— Am renunţat la produsele lactate, se lăuda ea. Chiar şi la
îngheţată.
Diana i-a spus lui Fergie despre legătura ei cu Carling. Şi a
insistat că în ciuda bârfelor şi insinuărilor, relaţia lor se bazase
numai pe prietenie. Nu-i va preciza dacă deveniseră amanţi,
dar Fergie a dedus că relaţia lor era mult mai serioasă decât
lăsa să se înţeleagă. Diana i-a mărturisit de asemenea că ata­
cul gratuit al Juliei Carling a scos-o din sărite. Prinţesa era fu­
rioasă că „viermele“ —cum o descria pe Julia—îndrăznise s-o
acuze când nu ştia nimic despre legătura ei cu Will Carling.
După părerea publicului şi a majorităţii ziariştilor, Julia
câştigase prima rundă în ceea ce era considerată a fi bătălia
dintre două femei puternice pentru a beneficia de atenţia ex­
clusivă a lui Will Carling. Până atunci, nici o soţie al cărei soţ
fusese atras de Prinţesa de Wales nu o atacase pe faţă şi nici
n-o acuzase în mod public că încearcă să-i distrugă căsătoria.
Publicul britanic urmărea cu atenţie mişcările celor trei par­
ticipanţi la extraordinara poveste alimentată zilnic de revelaţi­
ile presei. Era prima oară când Diana se vedea implicată într-o
bătălie deschisă pentru un bărbat. Iar faptul că Will Carling era
unul din cei mai bine-cunoscuţi şi respectaţi idoli ai naţiuni fă­
cea disputa cu atât mai interesantă. Dar foarte puţini ştiau ce se
petrecea cu adevărat în culisele Palatului Kensington.
De fapt, Carling o informase pe Diana că şi căsătoria lui
trecea printr-o perioadă de criză, deşi nu trecuse nici un an de
176
când se însurase. I-a spus că înţelegea ce cumplita a fost des
trămarea relaţiilor ei cu Charles şi o compătimea
— Dacă pot şă te ajut cu ceva, te rog să mă anunţi, i a râs
puns ea. Tocmai în asemenea momente de dispeiau- ai nevoie
de prieteni şi uneori nu găseşti nici unul Sunt aici oricând ai
nevoie de mine.
Carling i-a spus că speră să nu fie niciodată cazul, dai i-a mul­
ţumit, adăugând:
— Dacă voi avea nevoie vreodată de un umăr pe care să
plâng, îţi promit că o să alerg la tine.
Julia şi-a continuat atacul mediatizat, declarând ziarelor că
soţul ei Will hotărâse să pună capăt prieteniei sale cu Prinţesa
Di ana.
— Nu î-am dat un ultimatum, a susţinut ea zâmbind în ­
crezător. Hotărârea de a pune capăt acestei prietenii îi aparţine
în exclusivitate lui Will.
— în ceea ce ne priveşte, s-a terminat, a adăugat ea. Este un
capitol închis. A fost un episod din vieţile noastre şi acum tre­
buie să mergem mai departe. Treburile Dianei o privesc per­
sonal. Pe mine mă interesează doar relaţia mea cu Will.
Julia Carling a gustat se pare crâmpeiul ei de celebritate.
Fotografia sa a apărut în ziare şi şi-a văzut numele pe prima
pagină, rivalizând cu Diana pentru atenţia publicului. în ciuda
faptului că mariajul ei trecea printr-o criză, Julia s-a scăldat în
lumea publicităţii.
Pentru talentata, ambiţioasa Julia nici nu putea fi un mo­
ment mai potrivit. Carlton Television din Londra a anunţat că
Julia va fi prezentatoarea apreciatei lor emisiuni săptămânale
Capital Woman. Iar compania sa, Pl< a lansat o nouă cremă
antirid care s-a vândut cu incredibilul preţ de 300 $ bucata De
când a devenit doamna Carling, cariera Juliei a decolat vertigi­
nos. A apărut la TV, la radio şi a adus clienţi importanţi firmei
sale, printre care pe Mick Jagger, Paul McCartney şi fina
Turner.
Ea însăşi recunoştea cu sinceritate:
—Mi s-a dus vestea pentru că sunt soţia lui Will Carling.
177

C9 - D IA N A , P R IN Ţ E S A T R IS T A
 Pe parcursul incidentului, Julia poza cu multă plăcere pen­
tru fotografi şi făcea comentarii de genul: „Dacă Diana ar
încerca să reînnoade prietenia cu Will, ar regreta, se lăuda ea
adăugând: „Will nici n-ar vrea să audă. Şi aşa regretă ce a
fost“.
Ca răspuns la întrebările reporterilor, Julia Carling a făcut
următorul comentariu a doua zi: „Nu nutresc nici un pic de
înţelegere pentru Diana. Nu ştiu dacă a reuşit să treacă peste
acest episod. O priveşte ce face. Pur şi simplu nu mă intere­
sează. N-aş vrea să-mi fie prietenă. Se pare că-şi alege prost
prietenii, dar asta nu-i treaba mea. Trebuie să înveţi să-ţi re­
zolvi singură problemele şi, din păcate probabil că ea nu este în
stare“.
Dar Prinţesa era de altă părere. Hotărâse că-1 voia pe Will
Carling numai pentru ea; că se simţeau bine împreună şi do­
reau să continue relaţia. La început, Diana a refuzat să accepte
provocarea şi a continuat să-l întâlnească pe iubitul ei la clini­
ca BiMAL şi la selectul Harbour Club. La patruzeci şi opt de
ore după ce Carling declarase că legătura lui cu Prinţesa se
încheiase, cei doi au luat micul dejun împreună la Harbour
Club, au chicotit şi au râs de faţă cu toţi cei prezenţi, ca şi când
nu s-ar fi întâmplat nimic.
Şi nu fusese o întâlnire întâmplătoare. Diana sosise într-un
superb tricou alb mulat şi-n blugi şi se dusese direct la cafenea.
Iar peste zece minute apăruse Carling; se dusese direct la
Prinţesă, se aşezase şi comandase suc de portocale şi pâine pră­
jită. Nici unul din ei nu se folosise de serviciile clubului. Era
evident că se întâlniseră doar ca să ia micul dejun împreună.
La început, Carling păruse încordat. Se uitase de jur împre­
jur la cafeneaua aproape goală, dar Diana părea foarte bine dis­
pusă. Se rezemase cu coatele de masă şi se uita drept în ochii
lui Carling, râzând şi discutând. Au vorbit vreo patruzeci şi
cinci de minute. Ceilalţi membri au evitat să-i deranjeze. Aceas­
tă întâlnire a rămas secretă. Julia nu ştia că cei doi şi-au petre­
cut atâta timp împreună.
Peste câteva săptămâni, Julia Carling va rămâne fără cu­
vinte. Will Carling îi telefonase Dianei să-i spună că sosiseră
178
nişte cadouri pe care le promisese fiilor ci şi o inliebasc diu .1.11
trebui să le aducă la Palatul Kensington
—Bineînţeles că trebuie să vii, i-a spic. im \i li minunai -.a
te revăd şi doar ştii că băieţii te adoră
Carling s-a întrebat dacă putea sa aducă .u este 1 adoui 1 pn
sonal sau dacă nu cumva ar li mai bine .a Ic liinula prmli un
curier, în caz că fotografii stăteau la panda Duma I a 1 inşii sft
le aducă el — era vorba de tricouri engleze de rugbi —şi până la
urmă l-a convins.
Luni, pe 4 septembrie 1995, Carling s-a dus cu maşina la
Palatul Kensington, de data aceasta la volanul Range Rover-ului
albastru al soţiei sale, sperând să păcălească fotografii care se
aşteptau să sosească în Aston Martin-ul lui. Dar doi reporteri
primiseră un telefon anonim şi fuseseră informaţi că W ill Car­
ling va face o vizită la Palatul Kensington mai târziu în acea zi.
Carling a rămas uimit când s-a îndreptat spre poliţiştii de ser­
viciu şi a văzut doi fotografi afară. Nu a stat decât douăzeci de
minute şi Diana nici măcar nu era acasă. Dar această vizită îi
va pricinui multe necazuri.
— Julia ştia că o să trec pe acolo, deşi nu i se părea o idee
bună, le-a spus el reporterilor după aceea. Ştia că o să le duc
cadourile tinerilor Prinţi. Nu am făcut nimic pe ascuns, fără şti­
rea ei. în fond era ceva complet nevinovat. Făcusem o promi­
siune şi nu voiam să dezamăgesc copiii.
Diana a citit ziarele de a doua zi cu zâmbetul pe buze. „Will
aluat-o de la început“ scria pe toate paginile. Şi zâmbetul i s-a
lăţit când a observat comentai 111 acru al Julici Carling Prinţe­
sa nu-i iertase „viermelui“ că îneci case să 1 leilelească numele
şi s-o facă să treacă drept o femeie fatală şi nici 11-0 s o leile
vreodată. Considera că parvenita de lulia ( .11 ling încuia o
lecţie.
In ziua aceea, fremătând de nerăbdare, s a uitai dm mm la
prima pagină a ziarului din faţa ei şi a spus
— Viermele n-a văzut încă nimic. Nici măeai n am uucpul
să-i arăt cine sunt.
 14
„DISTRUGĂTOAREA DE CĂSNICII“

într-o dimineaţă la ora opt, spre sfârşitul lui septembrie

1995, la trei săptămâni după vizita lui Carling la Palatul Kens-
ington, Diana a sosit la clinica BiMAL pentru şedinţa ei săp­
tămânală de vineri, continuând nesfârşitul ei ritual autoimpus
de tonificare musculară. Prinţesa depunea tot efortul, în primul
rând pentru că se temea să nu ajungă în halul în care era după
naşterea lui Harry în 1984, când tulburările ei de alimentaţie îi
torturau viaţa.
Dar în ultimele două luni apăruse şi un al doilea motiv, care
o îndemna să persevereze. Şedinţele de gimnastică de la cen­
trul BiMAL şi Harbour Club îi permiteau să continue relaţia cu
Will Carling, bărbatul care devenise mai important pentru ea
decât şi-ar fi imaginat când îl cunoscuse. Mult timp, Diana s-a
bucurat de acest duel palpitant.
Şi-a parcat maşina ei Audi sport, şi-a aruncat prosopul pe
umăr, a luat o sticlă de apă minerală de pe scaunul din faţă şi
aproape că a luat-o la fugă spre clinică, zâmbitoare. Era îm ­
brăcată ca de obicei, într-un pulover larg cu decolteu în formă
de V, şort negru mulat şi bluză de trening. Fotografii erau me­
reu prezenţi s-o surprindă la venire. Peste un sfert de oră a
apărut şi Will la volanul unui BMW închiriat şi a intrat pentru
o şedinţă de fizioterapiei, să-şi trateze o întindere la şold.
La douăzeci şi şase de minute de la sosirea sa, Diana a ieşit
singură, furioasă, deprimată, cu ochii roşii. Nu mai era femeia
fericită care intrase cu pas vioi. S-a urcat în maşina ei, a trân­
tit portiera şi a pornit accelerând, ca şi când ar fi vrut să scape
cât mai repede posibil de acolo. Carling a ieşit peste un minut,
180
s-a uitat de două ori înjur să vadă dacă mi n a vreun fotograf
şi apoi s-a suit în maşina lui cu mâinile în bu/unai. negru la
faţă de supărare.
Când s-au întâlnit, Carling i-a spus Prinţesei că Julia dorea
s-o ia de laînceput, aşa că i-a sugerai I)ianei să iui se mai vadă
un timp.
Peste două zile, soţia lui Carling a aflat de întâlnirea secretă,
pentru că News o f the Work! a publicat un articol pe prima pa­
gină, cu titlul „Will şi Di sunt din nou împreună“, furnizând
detalii exacte despre ceea ce reporterii considerau a fi o altă
întâlnire tainică de-a lor. Dar nu ştiau ce se discutase.
Carling a protestat:
— N u am ştiut că Prinţesa era acolo. Nu am văzut-o. Am
fost sus la tratament şi cineva mi-a spus că se antrenează în
sala de gimnastică. Azi dimineaţă am discutat despre acest in­
cident cu Julia, a adăugat el. Orice sugestie că Prinţesa şi cu
mine am fi regizat întâlnirea este curată nebunie.
Dar mai târziu în ziua aceea, declaraţia lui Carling va fi
pusă la îndoială, deoarece cunoştea programul Dianei. El fu­
sese cel care-i recomandase clinica, o organizaţie sportivă se­
rioasă, condusă de fizioterapeuţi experimentaţi în rezolvarea
problemelor sportivilor, atleţilor şi fotbaliştilor de primă mână
din Anglia. Nu avea nici piscină, nici cafenea şi nici bar. Repu­
taţia sa se baza pe echipamentele de înaltă tehnicitate şi pe pro­
fesionalismul fizioterapeuţilor experimentaţi în vindecarea di­
verselor afecţiuni musculare
Carling ştia că Diana se ducea la clinică practic în fiecare
vineri dimineaţa, la ora 8, stătea mai mult dc-o oră şi apoi se
întorcea la Palatul Kensington. Se întâlniseră acolo de multe
ori în ultimele şase luni. Uneori plecau să ia micul dejun îm­
preună în altă parte.
Când Julia a ajuns acasă mai târziu în duminica aceea, l-a
contrazis imediat pe soţul ei, susţinând că nu discutase cu ea
despre aşa-zisa întâlnire.
— Sunt prost dispusă, le-a spus ea reporterilor Nu am nimic
de declarat.
181
 La câteva ore după negarea categorică a lui Carling, Prinţe­
sa Diana i-a contrazis de asemenea declaraţia, confirmând că
se întâlnise cu Carling la clinică. Un purtător de cuvânt al pa­
latului a afirmat că: „Prinţesa de Wales şi domnul Will Carling
s-au întâlnit întâmplător vineri la centrul de recuperare“.
Diana şi-a petrecut weekendul cu fiul ei mai mic, Harry.
Vineri a străbătut singură cu maşina cei patruzeci de kilometri
până la internatul lui din Wokingham, Berkshire şi apoi l-a
adus la Londra, unde au petrecut restul zilei la palat. Sâmbătă
l-a dus la întrecerile de carting din Chelsea şi apoi au fost cu
maşina la Windsor, să-l vadă pe fratele lui mai mare, William,
jucând rugbi la noua lui şcoală, Colegiul Eton, cea mai însem­
nată instituţie particulară de învăţământ din Anglia. Duminică,
după ce şi-au petrecut noaptea la Palatul Kensington, Diana şi
Harry au fost în vizită la Ducesa de York. Iar mai târziu şi-a
dus fiul la şcoală şi şi-a petrecut seara singură la palat.
în weekend, Prinţesa a avut grijă să citească toate ziarele,
care erau pline de întâlnirile ei secrete şi de problemele cu care
se confruntau Julia şi Will Carling. Va sta de asemenea ore-n
şir la telefon, mai ales când l-a dus şi l-a adus pe Harry. Deşi a
avut destule neplăceri în trecut din cauza folosirii telefoanelor
mobile la volan, n-a renunţat la acest obicei.
— Sunt alături de soţul meu orice ar fi, a declarat Julia a
doua zi. Este soţul meu şi cred tot ce spune.
Diana s-a consultat cu nişte prieteni de-ai mei. Se gândea să
ia legătura cu Julia printr-un intermediar, să lămurească pro­
blema odată pentru totdeauna.
— Dacă m-aş întâlni cu Julia, sunt convinsă că am lămuri
întreaga poveste.
Dar prietenii au întreprins investigaţii discrete şi au sfatuit-o
pe Diana să nu propună asemenea întâlnire, pentru că erau si­
guri că Julia va refuza. Ba chiar i-au sugerat că va merge mai
departe decât atât şi că va spune lumii întregi că refuzase o
ofertă de pace înaintată de Prinţesa de Wales.
Dar Diana era hotărâtă să se bucure de viaţă, indiferent ce
spuneau cei din jur. Va demonstra că zarva care se stârnise în
privinţa lui Will Carling şi a soţiei sale nu o privea.
182
 Peste două zile i-a telefonat unui prieten apropiat, imul din
consilierii ei de încredere şi i-a spus
—Azi o să fiu mai nebunatică, a chicotit ea Am scris o poe­
zie despre tot ce se întâmplă şi o s-o citesc a/i la prânzul anu
lui dat de revista Literary Review.
Prietenul aîntrebat-o dacă era o poezie nscantă sau impru­
dentă.
—Ah, nu, nici gând, i-a răspuns Diana râzând, liste vorba de
mine, de Will Carling şi întâlnirile noastre secrete, atâta tot.
La prânzul anual al Literary Review, o revistă dedicată
poeziei şi literaturii, Diana, invitata de onoare arăta superb
într-un elegant taior roşu. Prinţesa a zâmbit şi a făcut cu mâna
mulţimii care a întâmpinat-o la intrarea în Cafe Royal, unde
urma să ţină discursul. Nu era deloc emoţionată sau nervoasă
când a luat cuvântul.
—Mă consider privilegiată că am fost invitată la o reuniune
a intelectualilor de elită, a spus ea. Cred că unii din dumnea­
voastră se întreabă ce caută inculta Diana aici, Aşa că mi-am
făcut timp între şedinţele de terapie şi întâlnirile secrete să al­
cătuiesc un răspuns.
Zicând acestea, şi-a dres glasul şi a citit următorul limerick :

Prinţesa a fost auzită cum spune

Lăsaţi bârfele să răsune.
Adevărata mea inspiraţie
Este a lui Bron invitaţie.
Sper că aţi priceput bine
Şi o să scrieţi în ziarele de mâi ne.

Poezia a fost primită cu râsete şi aplauze, mai ales din

partea lui Auberon „Bron“ Waugh, renumitul ziarist, fiul răpo­
satului autor celebru Evelyn Waugh. Bron este cel care a fon­
dat Literary Review, iar în prezent este redactorul acestei re­
viste.*

* Poezie umoristică bazată pe absurdităţi (n.tr.)

183
 — Premiul de azi este pentru poezia care rimează, a spus
Bron, deci creaţia Dianei este cum nu se poate mai potrivită. A
compus un limerick xn tradiţia clasică engleză.
Prinţesa a fost încântată de felul cum a fost primită încer­
carea ei literară. Profesorii universitari rugaţi de presă să-şi ex­
prime părerea, i-au lăudat poezia. Dar mai exista încă un mo­
tiv care a facut-o să surâdă când a citit ziarele de a doua zi.
în ultimele săptămâni, se scriseseră multe lucruri despre in­
teligenta Julia Carling, femeia care avusese curajul s-o atace pe
Diana, „distrugătoarea de căsnicii“ şi să arate lumii întregi că
ea era femeia pe care o iubea şi-o dorea Will Carling. Julia
Carling se grăbise să spună că şi ea, la fel ca Diana făcea parte
dintr-o familie bogată; fusese crescută la ţară,la fel ca Diana;
nu se drogase niciodată, tot la fel ca Prinţesa; îşi pierduse vir­
ginitatea la optsprezece ani, numai cu un an înaintea Dianei şi
în adolescenţă preferase să trăiască alături de un bărbat mult
mai în vârstă, tot la fel cum făcuse Diana cu Prinţul Charles.
Mai erau şi alte asemănări pe care Julia a ţinut neapărat să le
scoată în evidenţă. Şi ea era un tulburător amestec de naivitate
şi isteţime; şi ea putea să facă pe fata timidă, cu voce blândă.
Alţii au remarcat şi mai multe asemănări. Diana şi Julia sunt
amândouă suple, blonde şi superbe. Se îmbracă elegant şi sunt
o prezenţă plăcută. Poartă amândouă haine scumpe şi le place
să atragă atenţia asupra lor. Dar Julia este mai scundă şi are
oase mai mici decât Diana.
V ieţile lor personale au avut de asemenea evoluţii sur­
prinzător de remarcabile. Julia a stat şase ani cu chitaristul Jeff
Beck, vedeta anilor 1960, care avea treizeci şi nouă de ani când
au început să trăiască împreună, în timp ce ea de-abia împlinise
optsprezece. Jeff Beck a dus-o pe Julia într-o superbă reşedinţă
la ţară dar ea, la fel ca Diana se simţea din ce în ce mai nefe­
ricită, departe de tinerii ca ea, de prieteni, de tumultul vieţii de
zi cu zi. De asemenea este de-a dreptul incredibil faptul că le­
gătura Juliei cu Beck a durat şase ani, exact cât relaţia Dianei
cu Charles.

184
 Dar asemănările se sfârşesc aici Pentru ca Julia I a păr a at
pur şi simplu pe Beck, în timp ce Diana ilnrniM- o pti/om ei a
singuratică, tot mai deprimată pe an ce lin e l umii a avusese
posibilitatea să scape de o relaţie caic o incoisela, Iul ut tui de
venise victima anorexiei şi buh m iei. ca Diana la va deilai.i
reporterilor că nu face niciodată gimnasta a sa şi lomlii e muş
chii.
—Nu suport gimnastica şi n-am nevoie de ea, va declara ea
la interviuri, cu intenţia s-o împungă pe Prinţesa de Wales. Dar
ador masajele, a adăugat ea. După un masaj simt că renasc.
Julia se va lăuda de asemenea cu rezultatele ei şcolare re­
marcabile, spre deosebire de Diana, care nu reuşise să treacă
nici un examen, nici măcar cele pe care le repetase. Acest lu­
cru o va stânjeni întotdeauna pe Prinţesa de Wales.
A doua zi, Diana a telefonat prietenilor ei, curioasă să afle
ce părere aveau despre poezia ei şi a primit laude, bineînţeles,
chiar şi din partea celor care se îndoiau de capacităţile ei inte­
lectuale.
— Crezi că Juliei Carling o să-i placă? a întrebat-o ea în glu­
mă pe o prietenă. Sper, pentru că mă consideră complet lipsită
de creier.
Prinţesa citea toate ziarele şi s-a înfuriat când a văzut că
unii reporteri o etichetaseră drept „distrugătoare de căsnicii“,
acuzând-o că atrage bărbaţi însuraţi, fără să-i pese de soţiile
lor. Diana s-a simţit jignită, considerând că era în primul rând
o acuzaţie nemeritată S-a năpustit alai a din cameiă, zbierând
obscenităţi şi apoi a izbucnit in Iau mu
— Cum pot să scrie aşa ceva7 i s a plair. ea Sutei leigusnu
Este atât de nedrept şi neadevărat De ce se apaţa na timpul d<
mine? Când mă laudă, când mă acu/â De «e .unt .it.it de m
drepţi?
Ziarele şi revistele urmăreau cu interes bătălia dmtie ■ < h
două femei frumoase şi moderne. Prinţesa de W ale. a <>>ane
nstă cu un viitor strălucit. Iar premiul era iubirea vedetei spui
tive Will Carling. Diana dorea să demonstreze ea deţinea pu
terea şi atracţia sexuală necesară pentru a-şi învinge orice riva
185
 lă, mai ales pe Julia. Şi iată că la şase zile după controversata
întâlnire de la centrul de recuperare, Will şi Julia Carling au dat
o declaraţie comună care î-a şocat pe prietenii lor apropiaţi şi
a iniţiat noi programe TV:
„Will Carling anunţă cu regret în seara aceasta că el şi soţia
lui Julia au căzut de acord să se desparte un timp. Amândoi
sunt de părere că au nevoie să fie singuri o perioadă. Ţin de
asemenea să precizeze că nimeni nu este vinovat de separarea
lor. Speră că acest răstimp le va folosi să reflecteze la cele în­
tâmplate şi le va permite să fie din nou împreună cât mai cu­
rând posibil“.
Diana s-a uitat la buletinul de ştiri din seara aceea şi a măr­
turisit mai târziu că a sărit în sus de bucurie. Considera că tri­
umfase asupra femeii care îndrăznise s-o provoace. Ştia de la
Carling că Julia fusese hotărâtă să demonstreze Prinţesei de
Wales şi publicului britanic că o va înlătura pe Diana şi nu va
renunţa la soţul ei.
Triunghiul amoros devenise de notorietate publică şi lumea
văzuse cât dispreţ nutrea Julia faţă de rivala ei. Dar Diana zâm­
bea, considerând că Julia Carling exagerase grosolan relaţia
dintre ea şi Will şi se făcuse de râs.
Declaraţia care a ajuns pe prima pagină a ziarelor a fost
publicată alături de o fotografie a Juliei făcută cu o zi înainte de
lansarea produsului cosmetic al firmei sale. Era superbă, zâm­
bitoare şi discuta animat cu cineva. Nu lăsa să se vadă nici un
semn al vieţii ei personale frământate. Mai târziu în seara aceea,
Julia a apărut pe neaşteptate la o petrecere să sărbătorească pri­
ma aniversare a staţiei de televiziune prin cablu VH-1, unde avea
o emisiune săptămânală. S-a arătat foarte veselă şi a băut timp
de două ore cu toată lumea.
Julia voia să le arate lui Will, Dianei şi presei că era o ade­
vărată profesionistă. Unii au sugerat că hotărârea de separare,
indiferent pentru ce perioadă, fusese pripită, privită mai ales în
lumina celor afirmate de Julia până atunci. Diana citea cu avi­
ditate toate interviurile pe care le dădea rivala ei. într-unul din
ele, Julia a spus:

186
 — Cred că este un real avantaj că eu şi Will suntem alai de
diferiţi. Nu aveam deloc interese comune Nu nu din n|in>n|>i'
niciodată să-l văd la meciurile de rughi Noaptea pielei .a ma
duc acasă şi să ascult muzică, în timp <e el p ielei .1 ..1 u .a 1 u
amicii lui. îmi place muzica modernă şi mă ItrftlTlb 1Ind ftlld
preferinţele lui, atât de asemănăloaie <u cele ale I)ianei IMuI
Collins şi alţii ca el. Will şi cu muie am lost întotdeauna anceii
unul cu celălalt Ştim ce se petrece în vieţile noastre Şi chiar
dacă nu stăm tot timpul împreună, vorbim la telefon de cinci-şase
ori pe z i.
Julia a recunoscut că Will o schimbase.
— Will m-a făcut să fiu mai bună. Eram amândoi nişte
egoişti. Eu am fost răsfăţată de tata dar am învăţat să fim mai
altruişti. Altfel nici nu se poate. Will este foarte calm —îşi iese
greu din fire, ceea ce a fost un avantaj pentru mine.
Diana a Citit ultima propoziţie şi s-a întrebat dacă nu cum­
va şi ea fusese atrasă tot de calmul lui. îl respecta că nu-şi
pierdea niciodată cumpătul, spre deosebire de ea, care trecea
brusc de la o stare la alta.
Dar hotărârea soţilor Carling de a se separa a pus întreaga
problemă într-o lumină complet diferită şi Diana a început să
se îngrijoreze. Din tot ce-i spusese Will Carling despre legătu­
ra lor, nu-i venea să creadă că Julia va recurge la aşa ceva. Car­
ling i-a spus Dianei că a fost uluit de propunerea soţiei sale,
care dădea de înţeles că relaţia lui cu Prinţesă fusese mult mai
intimă şi serioasă decât in lealitate
Iar la douăzeci şi patru de ore de la declaiaţie lulia va l'ace
tot ce-i stătea în putere s-o învinuia .1 a pe l’nnţe ..1 penliu
eşecul căsniciei sale.
—Vă confirm că eu şi soţul meu ne-am sepaial \< • .1 luciu
mă întristează foarte mult, dar este rezultatul pu-.uimim din
ultima vreme. Am considerat întotdeauna ca ai ea .la <.i.uimie
este cel mai valoros şi mai sacru lucru din viaţa mea şi mă
doare să-mi pierd soţul, dar lucrurile mi-au scăpai de sub con
trol. I-am acordat tot sprijinul lui Will, dar se pare că iui a m i
vit la nimic.
187
 Este de înţeles că majoritatea reporterilor au considerat de­
claraţia ei drept un atac direct împotriva Prinţesei de Wales.
„O învinuiesc pe D i“, spuneau titlurile din ziare. Alţii au mers
chiar mai departe, sugerând că Julia o considera pe Diana o
„distrugătoare de căsnicii“.
—Ticăloasa, a spus Diana când a citit articolele a doua zi de
dimineaţă. Cum îndrăzneşte să mă învinuiască pentru eşecul
căsătoriei ei? Doamne, ce tupeu are! Cine se crede mă rog
această M ia Carling?
Carling a prevenit-o pe Prinţesă că nu ar mai trebui să se
întâlnească din cauza fotografilor care de-abia aşteptau să pu­
blice din nou pe prima pagină „întâlnirile lor secrete“. I-a spus
de asemenea că i se părea nedrept pentru M ia să se mai vadă
fie şi la sala de sport sau la cafenea, pentru că publicul ar in­
terpreta greşit aceste lucruri. Diana însă nu a fost de acord,
susţinând că ar trebui să se comporte ca şi când nu s-ar fi în­
tâmplat nimic, să arate că erau prieteni şi nimic mai mult. Dar
Carling nici nu voia să audă.
Diana a insistat însă, spunându-i că, din moment ce fusese
dat afară din propria lui casă de Julia, atunci nu făcea nici un
rău dacă se întâlnea cu ea fie în public, fie în particular. Dar
Carling i-a răspuns că ar fi mai diplomatic dacă nu s-ar vedea
până s-ar potoli furtuna şi ar putea să-şi vadă mai departe de
vieţile lor.
Julia s-a dus acasă la părinţii ei, într-un idilic sat din
Northamptonshire, la optzeci de mile de Londra. Şi totuşi, a
doua zi a fost surprinsă de un paparazzo în timp ce îşi plimba
nepoata. Fotograful fusese anunţat de vizita Juliei. Intre timp,
Carling se mutase la Colin Herridge, reporterul Ligii de Rugbi,
prieten apropiat cu Carling de doi ani şi purtătorul lui de cu­
vânt.
După separare, Herridge a spus:
—Carling a promis că n-o s-o mai vadă pe Prinţesă. Cred că
relaţia lor a constat numai în prietenie. Will este hotărât să-şi
rezolve problemele personale şi speră să se împace cu soţia sa.
Este hotărât de asemenea să joace rugbi în continuare.
188
 Diana era tentată să uite de ('arimp. sa i inii ми a .paiele şi
să-l lase să-şi vadă de viaţa lui cu sau lâiă hiba In i nula tulii
ror comentariilor apărute despre relaţia n <u ( ailme dnai r.i
cunoştea adevărul şi-l va spune unui giup i eşti am. d> pi u imi
De fapt, Prinţesa le-a mărturisii i ă lr>*.iiui a eu < ai li un in
cepuse ca o relaţie pui inocenta d e o a in e ştia » al de mult îşi
doresc fiii ei să-l cunoască pe emul loi Se i ином useiâ la I lai
bour Club şi acceptase m u ta ţia ei la Palatul Kensmgton să-i
prezinte băieţii I,e aranjase de asemenea o întâlnire cu echipa
Angliei înainte de campionatul mondial. Fiii ei îl idolatrizau pe
căpitanul echipei naţionale de rugbi, considerându-1 un adevă­
rat erou.
Dar legătura lor a evoluat. Au început să se întâlnească de
trei ori pe săptămână la club şi s-a trezit atrasă de bărbatul care,
iniţial, nu i se păruse sexy. Până la urmă însă, relaţia lor va de­
clanşa repercusiuni nedorite pentru Diana.
într-o zi din vara lui 1995, Prinţesa a intrat în vestiarul de la
Chelsea Harbour Club şi a auzit două femei vorbind. Deşi nu
le vedea, auzea tot ce spuneau.
Prima şi-a întrebat prietena ce părere are de povestea cu Ju-
lia Carling, iar cea de-a doua i-a răspuns:
— Cred că este o ticăloasă.
— De ce?
—Will Carling şi Julia sunt căsătoriţi de mai puţin de-un an
şi iat-o pe Diana, care consulna i .1 poale avea oncare bărbat
După părerea mea este o tu aloa.ă
— Şi Carling?
—Ce era să facă? Diana a pus ochii pe el şi i’.iia I .1 < .i* 1
novata.
Reacţia celor doi femei faţă de relaţia ei m ( ai ling a .». ■. ■.
din sărite. Era furioasă că o considerau o ticăloasă şi di uitaiă
pentru că nu se considera vinovată.
între timp, Julia Carling părea hotărâtă să s t o a n .1 „ш ■
dram de publicitate din această poveste. De când anunţa .«
pararea, avusese grijă să fie văzută şi fotografiată tot timpul m
189
 public. Se pare că era mai mult decât dispusă să lase reporterii
să-i răscolească viaţa şi problemele.
Deşi nu era cântăreaţă profesionistă, şi-a înregistrat propria
versiune a melodiei Stand by Yoar Man (Stai lângă bărbatul
tău), pe care compania de discuri spera s-o scoată de Crăciun.
Pe urmă a pozat cu diskjockey-ul Richard Allinson, care stătea
cu capul în poala ei şi o privea drept în ochi, în timp ce ea îl
mângâia pe păr.
La zece zile după separare, paparazzi au surprins-o plim-
bându-se duminica cu părinţii şi fratele ei Adrian în Barnes
Common, la periferia Londrei. Acelaşi lucru se va întâmpla
peste o săptămână, când Julia şi un prieten, coaforul Daniel
Galvin au ieşit seara târziu din Julie’s Restaurant, în Holland
Park. Atunci au fost prezenţi doi fotografi, care au surprins-o
sărutându-şi prietenul. La ziarul Sun s-a primit un telefon ano­
nim în dimineaţa aceea, care a oferit detalii despre întâlnirea
secretă a lui Julie.
Dar Julia Carling nu avea doar publicitatea dorită. Cari
Pickford, fostul director adjunct al uneia din vechile formaţii
pop favorite ale Dianei, Duran Duran, avusese o pasionată re­
laţie de zece luni cu Julia, după ce o întâlnise la o petrecere în
1990. Pickford va declara în Sun că ar fi nebun s-o lase pe Ju­
lia, pentru că era fantastică la pat.
—Julia este la fel de posesivă la pat ca în cariera ei. Făceam
dragoste toată noaptea. Era grozav. în timpul unei vacanţe de
două săptămâni în apartamentul părinţilor ei, s-a dovedi insa­
ţiabilă. Nu-mi venea să cred. Uneori voia să facă sex de două­
sprezece ori pe zi.
I-a spus ziaristului că Juliei îi plăcea să facă dragoste în lo­
curi publice, mai ales în avioane.
— Când plecam undeva cu avionul, făceam întotdeauna
dragoste în toaletele minuscule. Nici nu mai aveam timp pen­
tru altceva.
Diana a citit detaliile intime dezvăluite de primul iubit al
Juliei, întrebându-se dacă rivala ei nu era stânjenită de aceste
destăinuiri. Sau poate că îi făceau plăcere.
190
 — Sunt sigură că speră ca eu săfi cilii articolul. a spus Diana
adăugând: târfuliţă ce este!
Se pare că aventura lui Carling cu I)iana ,i pus capâl casa
toriei lui cu Julia, care a declarat peste câteva săptămâni
— Nu pot concura cu o Prinţesă Will a devenit de ne re
cunoscut de când a întâlnit-o $1 mă întreb dacă o sa mai lie
vreodată ca înainte
Dar, pentru Diana venise timpul să ia o hotărâre definitivă.
Nu voia să fie considerată o distrugătoare de căsnicii, ci o
prinţesă iubitoare, adorată de public. Aşa că a hotărât să con­
tinue relaţia cu Carling în cel mai mare secret, până se linişteau
apele.
Mulţi nu au crezut că Diana şi Carling au fost amanţi. Dar
Sarah Ferguson şi alte două-trei prietene apropiate de-ale
Prinţesei au ştiut adevărul şi şi-au dat seama că Diana trium­
fase în bătălia pentru afecţiunea lui Carling, chiar dacă fusese
nevoită să facă faţă mâniei şi atacului unei femei de vârsta ei şi
să rişte să fie condamnată de publicul pe care-1 dorea întot­
deauna cu disperare de partea ei. Pentru că Diana şi-a dat sea­
ma că avea nevoie de dragostea şi respectul naţiunii, dacă
dorea ca planurile ei secrete de viitor să reuşească. Şi era
hotărâtă să meargă înainte cu acele planuri, pentru a-şi clădi o
viată nouă, în afara jurisdicţiei Familiei Regale.
 15
ÎNGERUL SPERANŢEI

în ciuda scandalurilor şi cancanurilor care au marcat viaţa

Dianei în ultimii ani, nu se poate nega că a impresionat mili­
oane de oameni prin compasiunea ei pentru bolnavi şi dez­
moşteniţii sorţii. După destrămarea căsătoriei ei s-a dedicat cu
abnegaţie ajutorării celor nevoiaşi, aducând bucurii şi alinare
miilor de oameni pe care-i întâlnea.
Mulţi din cei care au judecat-o pe Diana înainte s-o cunoască,
au fost cuceriţi de căldura şi farmecul ei după ce au stat de vor­
bă. Unul din primii critici ai Dianei a fost scriitorul Auberon
Waugh, fiul romancierei Evelyn Waugh, care publica remarci
caustice la adresa ei în revista Spectator. Dar, după ce aîntâl-
nit-o, a recunoscut că a fost impresionat de manierele ei irepro­
şabile, de bunătatea şi gingăşia ei şi s-a grăbit să-şi retragă cu­
vintele.
—Are o candoare, un umor şi o căldură care te vrăjesc. Băr­
baţii nu rezistă în faţa unor asemenea calităţi.
Acestea sunt în esenţă caracteristicile personalităţii Dianei.
Pentru că posedă extraordinara abilitate de a câştiga oamenii
de partea ei.
Desigur, mulţi au subestimat-o pe nedrept pe Prinţesa de
W ales, iar dintre aceştia fac parte Prinţul Charles, Regina,
Prinţul Philip şi majoritatea curtenilor principali, care o consi­
derau o persoană instabilă emoţional. Dar se apropia cu paşi
repezi vremea când urma să apară altă Diană, mai încrezătoare
şi mai stăpână pe ea. O Diană iubitoare, care dispreţuieşte obli­
gaţiile regale şi doreşte să-i ajute pe cei nevoiaşi şi suferinzi.
192
 Autorul acestei cărţi a participat la prân/un, dmcuii, i m ici
luri şi adunări la cluburile de polo unde a fost mvii.iiă şi D i .im.i
Şi am urmărit-o întotdeauna cu atenţie in timpul vi/itelm i
le oficiale la spitale, case de copii, fabrici, c.i/.mni m .i < mim
citoreşti şi sate sărace. Şi, de fiecare dala a dai dmadâ d< o
forţă de atracţie incredibilă Oamenii /ambcau i and /ambca
Diana, râdeau când râdea şi ea l’acienţu din spitale şi a/.ilun
care vorbeau cu Diana mărturiseau silicei că le face nnpicsia
că le pasă de ei mai mult decât i-a păsat cuiva vreodată
Am discutat adesea cu oameni care, după ce vorbeau câte­
va minute cu Diana, spuneau:
—Este deosebită, este altceva.
Şi apoi adăugau de cele mai multe o n :
—Nu ştiu ce are. Nu spune nimic deosebit şi totuşi mă face
să mă simt minunat.
Culmea este că în ciuda criticilor care i s-au adus în toţi
aceşti ani, şi-a păstrat puterea de atracţie faţă de mase, chiar şi
faţă de cei cărora nu le vorbise niciodată direct. Toţi simţeau că
le pasă de ei. La prânz şi la cină stătea în capul mesei, aparent
interesată doar de cei câţiva strânşi în jurul ei la masă. Dar se
uita întotdeauna prin cameră şi, când prindea privirea cuiva,
se uita la el insistent, ca şi când ar fi vrut să-i transmită că este
interesată de persoana lu i.
Prieteni de-ai mei care nu au văzut-o faţă-n faţă pe Diana,
au spus:
— Am văzut-o pe Prinţesă de partea cealaltă a camerei şi,
timp de câteva secunde, ni s-au incmcişal privinţe Nu ştiu
dacă voia doar să flirteze cu mine, sau cinai o m im „im I >.n .1
m-ar fi privit altă femeie, aş fi fost sigur că mă mvii.i .1 miţinn
o conversaţie. Dar cu ea nu se ştie niciodată Privnca Diann
este ambiguă— dezarmantă şi devastatoare în acelaşi timp
Puterea de seducţie a Prinţesei nu se limitează la Maica Hi 1
tanie. Am fost invitat la un dineu în 1989 la Paris care săi hă
torea bicentenarul francez, la care erau prezenţi mai mult de
patru sute de oameni. Şi, în noaptea aceea am urmărit-o cu
atenţie pe Diana. Părea mai timidă şi mai nervoasă decât de
193
 obicei dar şi-a recăpătat repede încrederea în sine şi a început
să se uite de jur-împrejur, zâmbitoare. A doua zi, ziarele fran­
ceze erau pline de fotografiile Prinţesei şi articolele o lăudau în
cei mai elogioşi termeni. Câştigase admiraţia oamenilor în cea
mai pretenţioasă capitală a lumii vestice.
De multe ori îşi manifestă interesul faţă de cineva anume,
fie că este un pacient, un soldat, un muncitor dintr-o fabrică sau
unul din invitaţii de la un dineu. Toate acestea fac parte din
puterea de atracţie a Dianei. Altă dată, Prinţesei îi place să se
lanseze în discuţie cu cineva despre care ştie că o adoră şi care
este în acelaşi timp o persoană respectată şi admirată.
Dintre admiratori face parte şi dansatorul Wayne Sleep, că­
ruia îi plăcea să danseze ori de câte ori avea ocazia, sau vedete
internaţionale celebre, cum ar fi Luciano Pavarotti. în septem­
brie 1995, a fost invitată de renumitul tenor în oraşul său natal
Modena, din nordul Italiei, la un concert dat în scopuri de bine­
facere, pentru ajutorarea copiilor din Bosnia. Diana s-a grăbit
să accepte invitaţia, pentru că şi el fusese de două ori la Lon­
dra, tot pentru acţiuni de caritate.
Pe ecrane TV gigantice cincizeci de mii de italieni au urmă­
rit sosirea Dianei care semăna mai mult cu o vampă italiană
blondă, decât cu o prinţesă de stirpe regală şi alte câteva mili­
oane s-au uitat la televizor, pe canalul naţional care a transmis
venirea ei. Era îmbrăcată într-o rochie Gianni Versace albă,
deasupra genunchiului. Au răsunat fluierături apreciative când
eleganta Diana, în rochia ei cu bretele şi decolteu adânc l-a
sărutat pe Pavarotti pe amândoi obrajii şi l-a îmbrăţişat.
Prinţesa nu mai afişase niciodată până atunci un decolteu
atât de îndrăzneţ şi reporterii revistelor de modă au fost hotărâţi
să descopere care era secretul sânilor ei ridicaţi. Şi au desco­
perit că nu purta un Wonderbra , ci unul obişnuit.
Dar Diana nu i-a vrăjit numai pe italieni. Membrii ai Ca­
merei Lorzilor, clerici, intelectuali de elită, industriaşi, oameni
de afaceri, scriitori şi ofiţeri britanici toţi s-au trezit captivaţi la*

* Sutien minune, o nouă marcă la modă (n.tr.).

194
rândul lor de ea. Şi se pare că avea acelaşi cloci asupta oame­
nilor din întreaga lume. Foştii preşedinţi ai Statelor Unite,
Ronald Reagan şi George Bush s-au delectat in pic/.cnţa ei în
timpul vizitelor lor în Marea Britanic Preşedintele Jacques
Chirac al Franţei, Henry Kissinger, Gen Colin l’owell toţi au
simţit farmecul ei deosebit.
Diana câştigă multe inimi, atât in rândul celor care sunt be­
neficiarii acţiunilor ei de binefacere, cât al celor care le orga­
nizează. în fiecare an, dă o petrecere la Palatul Kensington
pentru acţiunile de caritate pe care le patronează sau le prezi­
dează. De obicei participă mai mult de două sute de mii de oa­
meni şi Prinţesa are grijă să discute cât mai mult cu dezmoş­
teniţii sorţii.
—La întruniri avem destul timp să discutăm, le spune ea or­
ganizatorilor. Dar ziua aceasta este pentru ei.
După aceea, pacienţii vor vorbi zile, săptămâni şi luni în­
tregi despre cele câteva minute de conversaţie cu Prinţesa.
Această întâlnire este cel mai important moment din viaţa lor.
Domnul Barry Brooking a devenit preşedintele Societăţii
Bolnavilor de Parkinson în 1995 şi a avut ocazia s-o vadă pe
Diana în timpul vizitelor ei la spitale şi clinici.
— Când am primit această funcţie nu aveam nici un fel de
idei preconcepute despre Prinţesa de Wales. Nu ştiam cum se
poartă cu pacienţii. Dar, în câteva luni am fost impresionat de
profesionalismul şi căldura de care dă dovadă. Şi cu toate că 1
s-a reproşat că interesul ei faţă de cei năpăstuiţi de soartă nu
este sincer, eu unul nu pot să cred aşa ceva. Am fost martor de
atâtea ori la discuţiile ei cu pacienţii l iste de-a dreptul remar­
cabilă.
Brooking a fost surprins de asemenea că Diana era la curent
cu maladia Parkinson. Interesată să afle cât mai multe amă­
nunte despre problemele şi progresul realizat în studierea di­
verselor tratamente, a cerut să-i fie prezentat profesorul Peter
Jenner, conducătorul cercetării farmacologice de la Colegiul
Regal, Londra, directorul laboratoarelor de cercetare ale Socie­
tăţii Bolnavilor de Parkinson şi codirectorul centrului de cerce­
195
 tare pentru Maladiile Neuro-degenerative. în 1995, profesorul
Jenner a primit 500.000 $ de la Fundaţia Naţională de Parkin-
son din Miami pentru viitoml cercetării acestei maladii. Diana
şi Brooking l-au vizitat împreună pe Peter Jenner la sediul labo­
ratoarelor sale de cercetare, să vadă pe viu ce progrese se rea­
lizau. A discutat mai mult de o jumătate de oră cu Profesorul
Jenner şi alţi cercetători, precum şi cu câţiva pacienţi.
— Dacă ar fi fost prezenţi oamenii care pun la îndoială in­
teligenţa Prinţesei de Wales, a spus Brooking, ar fi fost obligaţi
să-şi schimbe imediat părerea. A manifestat nu numai interes
faţă de progresul cercetării, ci şi o înţelegere reală a acestui
subiect. Echipa de cercetare a rămas surprinsă de cunoştinţele
ei.
Doamna Aii Knowles este director la seeABILITY, o socie­
tate de binefacere care se ocupă de cei între nouăsprezece şi o
sută de ani cu multiple suferinţe, cum ar fi scleroză în plăci,
ME, encefalomielită mialgică, paralizie cerebrală şi alte ma­
ladii, cum ar fi orbirea şi deficienţele de vedere. Diana a avut
întotdeauna o slăbiciune pentru seeABILITY. Era prima ei so­
cietate de binefacere pe care a ales-o s-o patroneze în 1983.
Bethany de douăzeci de trei de ani suferă de spina biftdia,
este oarbă şi stă într-un scaun cu rotile.
— E minunată, spune Bethany despre Prinţesă. M-a atins,
m-a îmbrăţişat şi m-a tratat ca pe egala ei. Mi-a dat încredere
în mine.
Altă pacientă, Ann, de cincizeci şi trei de ani, care a cunos­
cut-o de asemenea pe Diana în timpul uneia din vizitele ei, a
afirmat:
— Pare o persoană cu picioarele pe pământ şi cred că ne
înţelege.
Toţi pacienţii şi coordonatorii acţiunilor de binefacere nu
au decât cuvinte de laudă pentru ea.
în toamna lui 1986, după ce Diana a acceptat să patroneze
societatea Help the Aged (Ajutaţi bătrânii) a făcut prima ei vi­
zită la un mic azil în Moorhouse, lângă Staines, Middlesex, la
treizeci de mile vest de Londra. Cei douăzeci de bătrâni afla-
196
 seră că Diana va veni în vizită şi o aşteptau cu topi în sufrage­
rie. Prinţesa s-a aşezat pe podea, i-a luat de mână pe doi dintre
ei şi le-a spus:
— Bună, sunt Diana. Pe voi cum vă cheamă?
John Mayo, director general al acestei societăţi, pie/ent la
întâlnire a spus mai târziu:
—Le-a cucerit inimile în câteva clipe A dat mâna cu toţi, a
discutat cu fiecare în parte, a zâmbit, a spus glume şi i-a alinat
pe cei foarte în vârstă. Prezenţa ei a fost o adevărată magie.
Mayo a însoţit-o pe Diana în India şi Africa, în calitatea lui
de preşedinte al societăţii Help the Aged.
— în 1992, îşi aminteşte el, a vizitat un azil din Hyderabad,
unde locuiau vreo cincizeci de bătrâni infirmi. Ştiau toţi cine
era şi i-a făcut să zâmbească. în Africa, în iulie 1993, am vizi­
tat un lagăr de refugiaţi mozambicani din Zimbabwe, unde
locuiau înjur de cincizeci de mii de refugiaţi. Am fost în zona
patronată de societatea Help the Aged. Prinţesa a fost din nou
la înălţime. I-a privit cum îşi confecţionau sandale, cum ţe-
seau, găteau şi îşi îngrijeau parcelele cu legume. A intrat în
nişte colibe întunecate şi a discutat cu cei prea bolnavi sau in­
firmi să iasă la soare. I-a încurajat, le-a pus întrebări, a arătat
că-i pasă.
Numele Dianei este legat inexorabil de unul din spitalele
britanice care te impresionează cel mai mult când este men­
ţionat. Este vorba de Great Ormont Street Hospital for Chil-
dren care se ocupă de copiii sub unsprezece ani şi este renumit
pentru calitatea actului medical şi cazurile dificile pe care le
preia. Robert Creighton este plin de cuvinte de laudă la adresa
Dianei.
— Este un imens privilegiu pentru noi să fim patronaţi de
Prinţesa de Wales, nu numai în privinţa relaţiilor publice, ci şi
în privinţa strângerii de fonduri pentru nenumăratele noastre
proiecte.
O dată pe an vizitează spitalul şi aduce pe urmele ei o ar­
mată de fotoreporteri şi ziarişti cărora li se permite s-o înso­
ţească în vizita ei.
197
 Dar oamenii nu ştiu că întreprinde şi alte vizite neoficiale la
diverse spitale. Soseşte singură, fără secretar, doamnă de onoa­
re sau reporteri. Atunci stă de vorbă cu copiii, părinţii lor şi
personalul medical în linişte, fără prezenţa presei.
— Timp de optsprezece luni am îngrijit o biată fetiţă bosni­
acă, Irma, în vârstă de opt ani, rănită de explozia unei bombe
în 1993. Irma era paralizată de la cap în jos şi încercam să-i
uşurăm viaţa. Diana a vizitat-o de vreo două ori şi apoi, pe trei­
zeci şi unu martie 1995, fetiţa a murit. A doua zi, Diana a tele­
fonat să întrebe dacă putea veni să cunoască întreg personalul
care o îngrijise în cele optsprezece luni. Erau vreo zece medici
şi surori medicale şi Diana a dat mâna cu fiecare în parte. A
fost o experienţă tristă şi impresionantă, inclusiv pentru Prin­
ţesă.
Diana este interesată de asemenea de tulburările de alimen­
taţie ale copiilor. în 1995 a făcut o vizită privată la un spital şi
i-a încurajat pe copii să mănânce, explicându-i că înţelegea
mult mai bine ca oricine prin ce treceau, pentru că şi ea suferise
la fel.
Circulă diverse poveşti despre relaţiile personale ale Dianei
cu copiii. Blonda Emma May de zece ani suferă de o rară tul­
burare cromozomială numită sindromul Turner, care va nece­
sita o dificilă şi dureroasă operaţie de întindere. A petrecut deja
mult luni în spital, dar acum, prietena ei este o prinţesă. Emma
a cunoscut-o pe Diana în 1994 şi acum corespondează.
— Este minunată, spune Emma. Este prietena mea şi nu-i ?
mai spun Prinţesă, doar Diana. Iar ea îmi spune Emma.
Sian Marks de şase ani şi-a petrecut ultimii patru ani în spi­
tal pentru că suferă de un virus care i-a afectat rinichii. Era cât
pe ce să moară de câteva ori. A vrut să-i ofere flori Dianei când
a vizitat Great Ormond Street Hospital, dar s-a intimidat. D i­
ana s-a dus lângă ea, i-a vorbit şi a îmbrăţişat-o până a liniş- i
tit-o. Sian s-a ataşat imediat de ea.
—Acum vorbeşte tot timpul despre ea, spune tatăl fetei. D i­
ana i-a arătat atâta căldură şi bunătate în ziua aceea! Este o fe­
meie minunată.
198
 Cu puţin timp înainte să moară în spital, fetiţa de doispie
zece ani bolnavă de SIDA, Bonnie Hendel i a spus mamei sale
— Nu mai vreau medicamente. Nu-mi d oica dci al a iau
prânzul cu Di ana în fiecare zi.
Bonnie nu a cunoscut-o pe Prinţesa dat i-asen .şii a .pus
că zăcea pe patul de moarte, secerata dr Sil )A I Juma ca ti mus
o scurtă scrisoare şi o fotografic de a ei, pe care Uonme o ţinea
pe pat şi o săruta înainte de culcare
Doctorii de la spitalul St. Mary, Paddington au telefonat la
Palatul Kensington, cerând ca Diana să fie informată că Bon­
nie mai avea de trăit doar câteva ore. Prinţesa era plecată, dar
s-a dus la spital de îndată ce a venit, însă fetiţa murise de două
ore. Diana a cerut scuze părinţilor, dar ei i-au spus:
—Bonnie te-a adorat. Erai eroina ei.
Peste câteva minute, Diana a fost văzută ieşind din spital,
incapabilă să-şi oprească lacrimile care-i şiroiau pe obraji.
După ce a hotărât să se retragă din lumina reflectoarelor,
Diana şi-a dedicat viaţa activităţilor de binefacere. Ştie că poa­
te ajuta la strângerea de fonduri şi speră că prezenţa ei aduce
alinare şi o rază de bucurie dezmoşteniţilor sorţii. Doreşte de
asemenea să dea un sens vieţii ei, nu să fie doar arbitrul modei,
soţia moştenitorului tronului, să întâlnească oameni importanţi
şi să-şi îndeplinească îndatoririle regale.
 16
„M-AU FĂCUT SĂ MĂ SIMT CA O LEPROASĂ“

Mulţi consideră că Prinţesa Diana duce o viaţă agitată. Fo­

tografia ei apare în toate ziarele, indiferent unde s-ar duce —la
acţiuni de binefacere, la spitale, să aline bolnavii şi muribunzii
şi numele ei este asociat în diverse scandaluri. în realitate, ni­
mic nu poate fi mai departe de adevăr.
înainte să-şi reducă acţiunile de binefacere în 1994, viaţa
Dianei devenise un adevărat uragan. Muncea patru zile pe săp­
tămână, dar nu se rezuma la un program de la nouă la cinci.
Trebuia să-şi planifice expediţiile în cel mai mic detaliu cu
echipa ei — cu poliţia, demnitarii locali. Trebuia să ajungă la
timp, oriunde ar fi călătorit în Regatul Unit.
Diana îndeplinea uneori trei-patru obligaţii regale pe zi, fi­
ind nevoită să zboare adesea de la Glasgow la York, pe urmă
la Birmingham şi să se întoarcă la Palatul Kensington. După
cincisprezece ore de drum, trebuia să apară îmbrăcată imacu­
lat şi să fie bine dispusă în fiecare clipă.
în decembrie 1993 a hotărât să se retragă din viaţa publică
din diverse motive. Diana era epuizată fizic şi emoţional. Nu
mai putea ţine pasul atâtor obligaţii. De la separarea ei de
Charles, cu un an înainte, în decembrie 1992, obligaţiile ei re­
gale se reduseseră substanţial, dar viaţa ei publică devenise din
ce în ce mai stresantă. Acum trebuia să ia hotărâri de una sin­
gură, să stabilească întâlniri, să ţină discursuri, să poartă con­
versaţii inteligente cu cei pe care-i întâlnea, despre subiecte pe
care nu le cunoştea. Avea nevoie de o pauză, mai ales că lu­
mina reflectoarelor devenise şi mai fierbinte în ultima vreme.
Peste noapte, Diana a dispărut de pe primele pagini ale
ziarelor şi de pe ecranele televizoarelor. In felul acesta, s-a des-
200
prins de Familia Regală, care ţinea neapăial să i *1и i|» •< viaţa
La început s-a simţit singură şi a tânjit iuti im h i după см»
tenta agitată de până atunci.
In timpul primelor săptămâni ale lin 1ч‘Ч Diana a d» \ • mi
alt om. Dar i-a luat mai mult timp şi i . .1 p.uut imn gi» u »1»» 11
îşi imaginase. Deşi ziarele o lăudau peniiu »mu и Aln •»I* 1
în oglindă ridurile, pungile de sub »»elii ,n nea »Im l».nlua d u
mai putea să doarmă de gnp Se gaiule.i »»■'.»• v a int.nnpl.i»u» a
şi cu copiii.
Familia Regală se disociase complet de ea. N-o nun suna
nimeni din partea lor. Regina n-o mai invita la ceai sau la cină,
nici Prinţul Philip, Prinţesa Anne, Andrew, Edward sau, bine­
înţeles Charles. Casa de Windsor o trata aşa cum făcuse cu
copilul epileptic, Prinţul John, fiul Regelui George al V-lea şi
al Reginei Mary, născut în 1905. Din ordinul Reginei Mary de
Teck, de origine germană, tânărul John a fost îndepărtat de fa­
milie şi închis într-o casă pe proprietatea regală Sandrmgham.
Nu trebuia văzut în public, nu mai era considerat un membru al
familiei, nu era invitat nicăieri şi nici nu-1 vizita nimeni — nici
părinţii, nici fraţii, nici surorile. A murit în 1919, la paisprezece
ani şi nu l-a plâns decât o soră medicală care-şi dedicase viaţa
îngrijirii lui.
— De la separarea mea de Familia Regală, mărturiseşte Di-
ana, m-au făcut să mă simt ca o leproasă.
— Ştiu că nu-mi pot ici ta ce am făcut, Ic a spus Prinţesa
puţinilor ei prieteni Iu ochii lot, .1111 »>>im . <<-l 111,11 1n.1t< p.i» al,
pentru că am îndrăznit să atac ( ‘as.i Regala »!»• \\ im! ,»n N »ч a
mă vadă cu nasul în noroi, să ma f u .1 .a nu »iau гамм • ai mi
greşit când am cerut să-mi dirijez smgina viaţa a mi ..1 »• 1
nizez propriile mele acţiuni de binefaccic, 111 hu ..1 iml» pi.......
aceleaşi obligaţii regale plicticoase în liccair an Ştu.......и
acţionează Familia Regală. Dacă cineva in d ia/нс ,te ,a 1 pi<»
voace, nu-1 iartă niciodată. Vor să mă facă să sulîn
La început s-a simţit jignită că nici un membru al fam ilii 1
Regale nu a luat legătura cu ea. Dar, pe măsură ce au tim ut
lunile, izolarea i-a dat un sentimente de tărie, deoarece toţi se
uniseră s-o zdrobească şi ea era hotărâtă să nu le permită
 17
PRINŢESA SINGURATICĂ

Diana s-a trezit pe 1 ianuarie 1994, hotărâtă să-şi înceapă

noua viaţa. Citise de atâtea ori în reviste cum puteai deveni
„altă fem eie“ prin exerciţiu, prin regim, prin diverse terapii,
ducând o viaţă raţională, stabilă. Acum va pune în practică tot
ce citise.
— Anul acesta sunt hotărâtă să mă pun în formă, i-a spus
Diana unuia din prietenii ei. îţi dai seama că anul aceasta o să
împlinesc treizeci şi trei de ani, ceea ce înseamnă că în 1996
voi fi mai aproape de patruzeci, decât de treizeci?
—Ah. Doamne! a exclamat ea în glumă. Ce-o să mă fac?
Prima urgenţă era să-şi recapete forma fizică. Ştia că înotul
de care era pasionată, o ajuta să-şi tonifice muşchii. Făcea zeci
de bazine până la epuizare, ceea ce îi dădea un sentiment de sa­
tisfacţie. Lucra din greu în sala de gimnastică, sub îndrumarea
unui specialist, pentru a-şi întări anumite perechi de muşchi.
Voia mai ales să se asigure că nu o să-i apară celulita pe coap­
se, fund şi braţe.
— Nu suport celulita, îi spunea ea îndrumătorului. Trebuie
neapărat să-i oprim evoluţia.
A continuat să joace tenis cu antrenorul ei şi cu alţi prieteni.
S-a dedicat cu seriozitate lecţiilor de tenis, pentru că-i plăcea să
joace meciuri cu sportive renumite, cum ar fi Steffi Graf, nu
pentru că s-ar fi considerat la nivelul lor, ci pentru că voia să se
menţină în formă. După meciuri, le spunea stânjenită:
— Vă mulţumesc foarte mult. Sper că n-a fost prea cumplit.
Aţi fost foarte amabilă.
202
 După aceea discutau, beau un suc împreună a I »m i m i m i m
jucătorii să-i spună unde greşise. Dacă irfu/aii o . n m . m
sista:
—Vă rog, o să-mi fie de ajutoi. nu vii .Iuţi
De fapt majoritatea jucătonloi de «1.1 i n m mpim 1 1.
calitatea jocului Prinţesei, mm ale. de umumuI ii < luai 1 m
trenorul ei, Rex Sevmoui I v i i 1 a alia-, alcuţia 1A o tAal« uni
periculos de competentă" şi nu glumea
Acum când putea face ce dorea, se ducea la eumpArftttiii,
discuta despre haine, coafură, machiaj. A început să le dedice
mai mult timp. Cum auzea de o nouă terapie, se grăbea s-o ex­
perimenteze. Doar avea şi timpul şi banii necesari. I-a crescut
de asemenea interesul pentru cărţile feministe.
Unele ziare şi reviste sugerau ca Diana devenise „obsedată
de terapii“ .
Aromoterapia este de exemplu una din preocupările sale
preferate. Prinţesa apelează la serviciile experte ale lui Sue
Beechey de la Aromoteraphy Associates, din Fulham, Londra.
Diana se simte relaxată şi mulţumită după şedinţă şi o încura­
jează pe Sue să-şi diversifice tratamentul şi să experimenteze
mai multe feluri de uleiuri.
Prinţesa a apelat şi la acupunctură. Un specialist irlandez,
Oonagh Toffolo vine la Palatul Kensington când Diana este
deosebit de nervoasă şi stresată în 1080 , Oonagh a ajutat-o
să-şi învingă anorexia nervoasă şi bulimia
— Cred că Oonagh mi-a salvai viaţa a afumat I bana odaia
In orice caz, mi-a salvat sănătatea mintal A
Unul din centrele preferate de tralamcnl şi hiapu ah D uiu m
este Beauchamp Place, lângă Harrods, unde ( ’Iiiismc I 11 / im iahi
îi aplică diverse tratamente exotice. De exemplu im an a
colonului. Tratamentul este contestat de medici, caic îl m o
mandă doar pentru cei care au probleme cu intestinele I)iana
nu are astfel de probleme, dar îi face din când în când ca să şi­
rei axeze.
Alt lux pe care şi-l permite este reflexologia, care constă în
masarea anumitor puncte pe talpa piciorului pentru a stimula
203
circulaţia, nervii şi a înlătura stressul. Acest tratament este pre­
ferat de japonezi, mai ales pentru eliberarea tensiunii.
Se supune de asemenea ocazional osteopatiei, care-şi pro­
pune să corecteze presupusele deformări osoase ale scheletu­
lui, care provoacă boala cu acelaşi nume. Această terapie ajută
şi la eliminarea stressului. Osteopatul ei este Michael Skip-
worth. Uneori îi telefonează speriată şi-i cere s-o programeze
de urgenţă, chinuită de o durere de cap agasantă. Diana a cre­
zut o dată că suferă de migrene, dar i s-a spus că durerile ei de
cap nu sunt migrene. Acum are încredere în Michael Skip-
worth. Ştie că o vindecă întotdeauna.
Alte tratamente la care recurge sunt psihoterapia şi hipno-
terapia, dar nu săptămânal, bineînţeles. în timpul psihoterapiei,
pacientul îşi transferă emoţiile analistului. Hipnoterapia este
folosită în diverse tratamente. Prinţesa speră să nu mai aibă
niciodată de-a face cu anorexia şi bulimia.
A încercat şi terapia furiei, dar fără prea mare convingere.
Ştie că-şi iese repede din fire, dar consideră că acest aspect
este caracteristic temperamentului ei. Şi cu toate că nu-i place,
se simte relaxată uneori după o asemenea izbucnire. în timpul
terapiei furiei, clienţii sunt încurajaţi să zbiere, să strige, să lo­
vească obiecte neînsufleţite, cum ar fi saci cu fasole.
în ultimii ani a consultat diverşi astrologi, dar azi are mai
puţină încredere în ei decât la început. Se teme că-i ascund lu­
crurile rele, pentru că ştiu cine este şi atunci exagerează aspec­
tele pozitive.
Va experimenta de asemenea diverse tratamente cosmetice.
— Sunt hotărâtă să lupt prin toate m ijloacele împotriva
bătrâneţii, spune ea zâmbind.
Şi, ca urmare, a încercat cosmetologia asistată de computer,
cunoscută sub numele de întinderea feţei prin metode nechirur­
gicale. Acest procedeu constă în impulsuri electrice la rădăci­
na muşchilor, care reîncarcă ţesutul şi-l întăreşte. Diana ştie că
au început să-i apară riduri şi vrea să le oprească.
în final, înotul, tenisul, terapiile şi tratamentele au făcut din
Diana o nouă femeie. A reuşit să depăşească orice problemă în
204
 afară de singurătate. D e aceea, fără nici un amin! ul m al a lâia
măcar să-i informeze pe cei de la Buckmgliam l ’a l a . . I’i mg
sa a hotărât la începutul verii lui 1094 să pună «apai \/< >la.......
autoimpuse şi să revină în lumina u-flci lu ai H u i il.u m im a i
pentru operele sale de binefacere
— Familiei şi mai ales lui ( 'hatli", n o a le . mu ma ■a \ m
apare din nou pe prima pagina O sa şi dea seama i a nu au
reuşit să mă amuţească Şi voi observa ea suni sanatoasa. in
formă şi gata să continui acţiunile de binefacere mulţi ani de
aici înainte.
Mai erau şi alte motive. Se plictisise şi viaţa ei amoroasă
nu mersese deloc bine. Avusese vreo două aventun după James
Hewitt, dar numai Will Carlingii oferise satisfacţia după care
tânjea. .
Sunt puţini cei cărora Diana le-a mărturisit ce singură se
simte. I se părea că orice nouă relaţie cu un bărbat era sortită
eşecului, aducându-i numai nefericire, publicitate negativă şi
reproşuri. începuse să creadă că nu putea să aibă o relaţie sta­
bilă cu un bărbat de teama presei. Când se gândeşte la viaţa ei
amoroasă dezastruoasă, aproape pustie, îşi aminteşte de zilele
când ridica receptorul şi discuta cu singurul om în care avuse­
se încredere vreodată —iubitul ei tată. Chiar şi azi, la trei ani de
la moartea lui, nu s-a obişnuit cu gândul că nu-1 mai are în
preajmă. Au discutat adesea în acei ani cumpliţi, când şi-a dat
seama că mariajul ei eşuase şi nu mai avea nici o şansă. Prinţe­
sa ştie foarte bine că ar avea mai multă încredere în viitor dacă
ar fi alături de ea.
 18
LUMEA EI PARTICULARĂ

Dar alţii aveau nevoie de Diana. Directorii executivi ai mul­

tora dintre cele 120 de instituţii filantropice care o lăudau pe
Diana ca pe patroana lor au fost dezamăgiţi atunci când, în
toamna anului 1993, aceasta şi-a anunţat intenţia de a renunţa
la viaţa publică, pentru a căuta puţină intimitate. Ei ştiau că
prezenţa Dianei, fie şi numai o dată sau de două ori pe an, de­
venise evenimentul cel mai important din viaţa instituţiei lor,
anticipat cu nerăbdare şi întotdeauna urmărit cu interes. Cele
mai multe insituţii recunoşteau că patronajul Dianei însemna,
printre altele, şi o finanţare substanţială a activităţilor lor.
Diana a ţinut un consiliu de război la Palatul Kensington, la
care i-a convocat pe secretarul ei particular, Patrick Jephson,
fost locotenent în Marina Regală, pe Anne Beckwith-Smith,
prietena ei de încredere şi prima doamnă de onoare, pe ofiţerul
ei de presă, „neoficial“, australianul G eoff Crawford, care îşi
avea „baza“ chiar la Palatul Buckingham şi pe unul dintre ofi­
ţerii palatului, Edward Musto, căpitan în Marina Comercială
Regală.
Mâna ei dreaptă, Patrick Jephson, acum în vârstă de trei­
zeci şi nouă de ani, fusese timp de câţiva ani de zile ofiţerul în­
soţitor al Dianei, după care, în anul 1990, fusese avansat la
gradul de secretar particular, succedându-i în această funcţie
prietenei şi confidentei Dianei, Anna Beckwith-Smith. Aceas­
ta o cunoscuse şi se împrietenise cu Diana înainte de logodna
acesteia cu Prinţul Charles. Cu zece ani mai mare decât D i­
ana, matură şi raţională Anne se dovedise, graţie diplomaţiei şi
206
sfaturilor sale utile, cât se poate de indii atâ penitu a d. u i i i
doamna de onoare a Prinţesei de Wales
Anne avea să fie una dintre cele li ei pri m a m .Im *fi* pa
truzeci şi una care alcătuiseră staliil anp.i|.ii .1. < l.. <i• i D i.um
imediat după căsătoria lor, in .mul I'»s I ............. upi . ■i, îmi
dramelor şi traumelor accloi pi m u şapte am ai . ....... k m . pal.
Intr-adevăr, cu cât Duma şi Amu* Im mu mai mult iiupi. una . u
atât deveneau mai apropiate In anul P'Nt la capătul pi i mul ni
turneu regal al Dianei, aceasta s-a întors pe neaşteptate spre
Anne şi a îmhrăţişat-o, după care i-a dăruit o broşă superbă.
—Fără tine n-aş fi izbutit, i-a şoptit Diana. Şi nu erau vorbe
goale.
După ce Diana a reuşit în sfârşit să scape de Oliver Evrett,
primul ei secretar particular, ea a rugat-o pe Anne să preia acea
funcţie. Anne a acceptat şi între cele două femei s-a stabilit o
legătură strânsă, care avea să dureze vreme de mai bine de zece
ani. în timpul zilelor negre ale căsniciei sale, Diana se refugia
adesea în apartamentul lui Anne din Knightsbridge şi stătea
ore întregi de vorbă cu prietena ei, împărtăşindu-i acesteia toa­
tă suferinţa ei. Uneori rămânea acolo chiar şi peste noapte, în
loc să se întoarcă la palat. Diana avea o încredere deplină în
prietenia, loialitatea şi bunul simţ al Annei.
Anne nu este o persoană linguşitoare. Se ştie că ea a avut o
influenţă hotărâtoare asupra Dianei şi este fericită să acţioneze
în numele acesteia ori de câte ou este nevoie Dai in acelaşi
timp, Anne poate aduce argumente solide şi ani n e atum i >and
nu este de acord cu Prinţesa şi iui se teme a i s p u n ă Dumei . a
greşeşte, ori de câte ori este convinsă de acest I m m I n e o n
se şi ceartă, dar dacă Diana nu poate li convinsă ea ai n< Iun .a
se răzgândească, Anne îi va spune:
—Mă rog, dacă tu eşti hotărâtă, atunci treaba ta Dai e .u d<
datoria mea să te previn.
De obicei, cuvintele acestea o fac pe Diana să se oprească şi
să se întrebe dacă hotărârea pe care a luat-o este cea justă Adc
sea, răspunsul Dianei este următorul:
— Ştiu, ştiu. Dar de data asta sunt convinsă că am dreptate
207
 Diana preţuieşte punctele de vedere ale Annei, sfaturile
acesteia, integritatea şi diplomaţia prietenei sale. în primele
zile agitate de după căsătorie, Anne şi-a dat seama că trebuia să
înveţe să joace rolul de curtean la Palatul Buckingham şi să
afle cine avea tendinţa de a le trata pe tânăra Diana şi pe doam­
nele ei de onoare ca pe nişte tinere imature şi lipsite de expe­
rienţă, care trebuiau învăţate cum să se comporte în lumea
capetelor încoronate. La început, Anne şi celelalte prietene ale
Dianei pe care aceasta le numise doamne de onoare au urmat
întocmai sfaturile consilierilor mai vârstnici care îl învăţaseră
şi pe Charles regulile protocolului regal.
Totuşi, mai târziu, Anne a început să-şi impună propriile
puncte de vedere, înfruntându-i pe mai vârstnicii consilieri re­
gali dintre care unii continuau să privească mica echipă de prie­
tene ale Dianei ca pe nişte amatoare care jucau pe o scenă unde
nu trebuiau toleraţi decât actorii profesionişti. Imediat după
despărţire, unii dintre curtenii mai în vârstă au început să tra­
teze cu dispreţ personalul Palatului Kensington, dar Anne şi-a
câştigat reputaţia de a fi în stare să-i pună la locul lor pe cei pe
care ea îi numeşte „snobii de la palat“, apărând-o cu mult cu­
raj pe Diana.
în timpul primilor ani de căsnicie, Diana fusese îndrăgită
de către unii dintre cei mai experimentaţi membri ai persona­
lului palatului. Nu este adevărat, după cum a afirmat-o, în ne­
numărate rânduri, însăşi Diana, că nu a fost învăţată, sfătuită,
ajutată să intre în rolul de Prinţesă de Wales. în timpul acelor
primi ani, Prinţul Charles îi ceruse lui Michael Colborne, unul
dintre secretarii lui, un om de care se apropiase mult în timpul
cât servise în Marina Regală, să o pună la curent cu tot ceea ce
însemna protocolul curţii regale. Colborne, pe atunci în vârstă
de patruzeci de ani, a fost de acord să o ajute, aşa că, în pnmii
trei ani, Diana i-a cerut nu o dată sfatul, în numeroase privin­
ţe. Colborne, care lucra în biroul particular al lui Charles din
anul 1975, ştia cum funcţionează sistemul şi i-a dat o mulţime
de sfaturi tinerei Diana.
208
 în afară de Colbome, Prinţul Charles I .1 m.n m-.a....... ,\ p.
un fost membru al stafului casei regali-'..i " i|ui. ju urm îmi
ta Diana. Oliver Everett, fost jucatoi de p"l‘i ........... ...........
tar al lui Charles, renunţase la aceasta lim> |n p. mm ( #. .. i.. .
cariera diplomatică în cadrul Muu a.m im I urnim. I mm
la Madrid, având perspectiva uimi \ 11 tm .................. 1.......mu
când Charles l-a aigal sa se minau a a ,a .1. \ ma .1 I Mlaiul pul
ticular al tinerei Diana Iveielt a a .. 1 j>1al dai imami u Iapa
lui cu Diana avea să se imâută|easeă
Prima doamnă de onoare a reginei este experimentata şi
binevoitoarea Lady Susan Hussey, o femeie inteligentă, care este
în serviciul reginei de douăzeci de ani. în timpul primilor ani,
Susan Hussey telefona aproape zilnic, pentru a le întreba pe
Diana sau pe Anne dacă nu le putea fi de folos cu ceva. Ori de
câte ori avea ocazia, se oferea să o ajute sau să-i dea un sfat
tinerei Diana. Cu toate acestea, mai târziu, Diana avea să nege
că Susan Hussey s-a oferit vreodată să o ajute sau să-i dea un
sfat.
Everett şi Colbome au ajutat-o şi pe Anne Beckwith-Smith,
care avea să devină consilierul cel mai loial şi mai statornic al
Dianei. Unii s-au întrebat dacă Anne şi-a sacrificat cu bună şti­
inţă şansele de a se căsători şi de a avea copii, pentru a rămâne
alături de Diana. Ca o ironie, Anne şi Diana aproape că s-au
certat atunci când Diana l-a „pus pe liber“ pe Oliver Everett după
optsprezece luni în serviciu Ea început, Diana crezuse că
Everett era cel mai bun prieten al ei şi un om cât se poate de
potrivit pentru funcţia pe care o îndeplinea Dai cu timpul, ea
avea să ajungă să se îndoiască de loialitatea lui, bănuind ca
Everett era mai apropiat de Prinţul Charles decât de ea In al ai â
de asta, Diana simţea că Everett o privea de sus A m i c , acei
tat cu Diana, spunându-i acesteia să nu renunţe la Eveietl dai
Diana era de neclintit. Şi astfel, în anul ID8.Î, cu doua zile
înainte de Crăciun, Everett a fost forţat să-şi dea demisia, uu in
locul lui a fost numită Anne.
Timp de zece ani, Anne a lucrat neobosită ca secretară per­
sonală şi particulară a Dianei, ca prietenă şi confidentă a aces­
209
teia. Anne a fost cea care, poate mai mult decât oricine, a aju­
tat-o pe Diana să lupte împotriva anorexiei şi bulimiei sale şi
care a încercat s-o calmeze pe Prinţesa de Wales atunci când
aceasta era nervoasă şi neliniştită. Dar cu timpul Diana a ajuns
să se bazeze mai mult pe propria ei judecată, iar Anne a înce­
put să simtă că sfaturile ei nu mai aveau aceeaşi greutate ca în
urmă cu câţiva ani. Ea ar fi putut să rămână şi în continuare
prima doamnă de onoare a Dianei, dar a renunţat, găsindu-şi o
slujbă la Muzeul Victoria şi Albert, situat la o distanţă de
aproape un kilometru de Palatul Kensington.
Diana i-a întrebat pe membrii consiliului de război dacă
exista vreun motiv ca ea să nu-şi reia, în linişte şi fără prea
multă vâlvă activităţile de binefacere. De fapt, ea nu a renunţat
niciodată la toate aceste acţiuni, dar, practic vorbind, publicul
larg, sesizându-i absenţa, a crezut că Diana s-a retras în spatele
zidurilor Palatului Kensington. Jephson s-a gândit că era mai
bine dacă Diana ruga Palatul Buckingham să publice o declara­
ţie, dar Diana nu avea de gând să ceară aşa ceva. Ea credea că
personalul mai vârstnic al palatului nu avea să accepte ca ea
să-şi facă din nou intrarea în viaţa publică.
Diana nu avea să vorbească nimănui despre aceste gânduri
lăuntrice. Ştia că reîntoarcerea ei în viaţa publică avea să-l su­
pere pe Charles şi să-i înfurie pe regină şi pe Philip, pentru că
aceştia o îndemnaseră să-şi dedice viaţa celor doi fu ai ei. I se
sugerase indirect să se mute într-o casă frumoasă, de lângă
Windsor, destul de aproape de Eton, unde fiii ei aveau să în­
veţe în următorii şapte ani. Diana refuzase propunerea pentru
că nu voia să fie dată la o parte. Ea ştia că atunci când le va
comunica hotărârea ei consilierilor şi familiei regale, aceştia
vor fi dezamăgiţi de faptul că încă un şiretlic menit să o scoată
din centrul atenţiei dăduse greş. La gândul acesta, Diana a zâm­
bit răutăcios.
Patrick Jephson a salutat hotărârea Dianei de a-şi continua
acţiunile de binefacere, dându-şi seama, totuşi, că respectiva
decizie avea să stârnească destulă consternare la palat. Aşa că
210
a discutat cuDiana despre oportunitatea $1 d i p l o m a ţ i a nun .1..
menea hotărâri.
— E viaţa mea, i-a spus Diana lui .leplisoti Şi apoi iu m . n
instituţiile de binefacere mă vor înapoi, in .1 ui a I • I* 1*uml u
nă încontinuu.
Hotărârea Di anei mai avea 71 o alia cxpln ape luialnm.l na
felul de oameni, văzând chipiu il*' a< i-.ima Im..... amin a 1 a
avea sentimentul că era dorită şi lulutA 1 eea r e o ap iia .a ai
porte mai uşor anii întunecat) ai căsniciei sale
în afară de asta, în luna mai 1994, Prinţul Charles strecurase
unele informaţii presei cu privire la cheltuielile anuale „de în­
frumuseţare“ ale soţiei sale. în cursul anului ce a urmat des­
părţirii lor, Diana cheltuise 5.000 de lire pe săptămână, adică
aproximativ 250.000 $ într-un an!
Aparent, aceste sume acopereau toată îmbrăcămintea ei şi a
băieţilor, interesul crescând al Dianei în terapiile alternative,
fardurile, coafatul şi câteva cadouri. Charles i-a atras atenţia
asupra acestor cheltuieli, iar ziarele au publicat fotografii ale
Dianei, îmbrăcată cu câteva dintre cele mai noi, mai elegante şi
mai scumpe toalete ale ei, dând amănunte cu privire la costul
acestora, ca şi al terapiilor, cluburilor şi restaurantelor, într-un
cuvânt, al stilului de viaţă „imoral“ al Dianei. S-a mai subliniat
şi faptul că cei 250.000 $ nu acopereau chiar toate cheltuielile
de zi cu zi, salariile personalului, maşinile, călătoriile şi vacan­
ţele. Aceste cheltuieli erau „în plus' Când a aliat la cât se ridi­
cau cheltuielile anuale ale Dianei, Charles a lacul pe Ine una
dintre crizele lui de furie, ţipând. înpiiand şi lovind niolnla 111
picioarele. Diana s-a înfuriat şi ea, văzând ataiea a m ă n u n t e
legate de stilul ei de viaţă împroşcate în paginile zuueloi pun
bunăvoinţa soţului ei.
—Un rahat vrednic de dispreţ, asta e, a exclamai ea ( um a
îndrăznit să-mi spele toate rufele murdare în public ' Nu şi da
seama că orice femeie în viaţa căreia nu există nici un bărbat,
cu o căsnicie distrusă şi nimeni care s-o iubească, ar proceda la
fel, încercând să găsească puţină fericire răsfaţându-se pe sine?
211
 Diana ştia că publicitatea avea, mai mult ca sigur, să-i
afecteze imaginea, mai ales în rândul publicului care o adora şi
care afla astfel că ea cheltuia pentru sine o mulţime de bani. O
gospodină, o recepţioneră, o muncitoare sau o femeie de ser­
viciu nu cheltuiau niciodată 2.500 $ într-un an pe îmbrăcă­
minte, dar 250.000... Or Diana locuia într-un palat plin de
servitori şi cheltuia o mulţime de bani pe tot soiul de terapii, în
timp ce băieţii ei erau la o şcoală cu internat. Ultimul lucru pe
care şi-l dorea Diana era ca mass media să vehiculeze ideea că
ea lua de la Prinţul Charles cât de mulţi bani putea, fără să dea
nimic în schimb, nici măcar acţiuni de binefacere.
Dianei îi făcea plăcere să se întoarcă la treabă şi era hotărâtă
să petreacă mai mult din timpul ei în instituţiile de binefacere,
în afară de asta, îşi propusese să renunţe la unele acţiuni „vâ­
nate“ de mass media, ca de exemplu apariţiile la premiere cine­
matografice strălucitoare, preferând în locul acestora vizite
liniştite, particulare la multe instituţii de caritate, pentru că ast­
fel se simţea mai aproape de cei pe care căuta să-i încurajeze,
să-i ajute şi să-i înveselească.
în noua ei existenţă, mai ocupată decât înainte, Prinţesa de
Wales se scoală de obicei la ora şapte, după care face un duş,
ascultând muzică pop la radio. Uneori, se duce să înoate sau să
facă gimnastică. Asta durează în general o oră sau o oră şi
jumătate, după care urmează încă un duş rapid, un suc de por­
tocale şi un croasant. Apoi, la ora zece, începe ziua de lucru.
Prima întâlnire o are cu Patrick Jephson, împreună cu care
parcurge corespondenţa şi programul pentru următoarele şapte
zile, verificând amănuntele, confirmând datele, orele şi întâl­
nirile şi discutând ce anume ar trebui să poarte în fiecare oca­
zie. Diana ţine foarte mult ca cei care îi scriu să primească în­
totdeauna răspuns. Ea detestă scrisorile formale trimise oricui
s-a obosit să-i scrie şi vrea ca răspunsurile ei să fie personale,
neprotocolare şi prietenoase. Diana înţelege scrisorile ca o
modalitate minunată de a intra în contact cu publicul, cu acei
oameni care o admiră şi o susţin. Trei femei se ocupă de cores­

212
pondenţa ei, dactilografnnd răspunsurile pe un i omputei şi ev
pediindu-le
Deşi îi place ca în timpul liber să poaiie uubi.n ...........
obişnuită, Diana recunoaşte că o toaleta <-lo\mia ......... ...... .
ză. Ea ştie că oamenii vor ca ea să .11 ale tlor,rlui <luai ulmi. a
şi îşi alege cu meticulozitate fia aie luai* ia li< • ai. au .amUu
atentă la amănunte şi discutând cu echipa ci timp •l< -e, • .an
chiar douăzeci de minute câteva vuiiante şi au râu 11 p. •■abili
vrând să se asigure că toaleta pe care o va alege va li cal .<•
poate de potrivită cu ocazia respectivă. Sunt zile in care I bana
se schimbă şi de şase on.
După stabilirea programului de lucru, Diana se întâlneşte
adesea, la Palatul Kensington, cu reprezentanţi ai unor organi­
zaţii de caritate. Aceste întâlniri pot dura două ore şi chiar mai
mult, pentru că Diana se implică din ce în ce mai mult în acti­
vităţile pe care le sprijină.
în timpul vacanţelor şcolare, când băieţii stau cu ea la Pa­
latul Kensington, Diana renunţă la o parte dintre aceste întâl­
niri şi acţiuni de binefacere şi caută să le ocupe timpul băieţi­
lor, îndemându-i să-şi invite prietenii la palat, ca să se joace,
sau la masă. Uneori, Diana organizează ieşiri la iarbă verde
pentru Wills şi Harry şi doi sau trei dintre prietenii acestora.
D e obicei, ea îi invită şi pe părinţii prietenilor băieţilor la o
cafea sau chiar la o gustare, ca să-i cunoască mai bine pe prie­
tenii băieţilor ei şi pe familiile acestora.
D e obicei, Diana ia masa de prânz împreună cu o prietenă
şi, mai rar, cu un prieten, f a va alege întotdeauna unul duitie
restaurantele ei preferate: Launceston Place, un le stau ian t iii
tim şi liniştit, situat în spatele Palatului Kensington. Uibendum
în Fulham, un restaurant foarte la modă, sau poate un Im al mai
vechi ca de exemplu San Lorenzo’s din Piaţa Heauehamp
După despărţirea de Charles, invitaţiile adresate I banei de a
participa la petreceri la ţară sau la Londra au devenit din ce in
ce mai puţin numeroase. Prinţesa se simte singură şi crede că
unii dintre prietenii ei de odinioară au părăsit-o pentru că ea şi
Charles s-au despărţit. Lor nu le pasă că Charles a înşelat-o pe
213
Diana şi s-a întors la fosta lui amantă, pentru că erau convinşi
că Charles avea să devină într-o zi regele Angliei şi că, mai
mult ca sigur, Diana nu avea să fie niciodată regină. Aşa că
preferau să rămână „de partea puterii“.
Din nevoia de a-şi alcătui un nou cerc de prieteni, Diana ay
început să dea petreceri sâmbăta seara, la Palatul Kensington,
la care îşi invita, de obicei, fostele prietene, care de-abia aştep­
tau câte o asemenea „petrecere de fete“, fără soţii sau prietenii
lor.
în cursul săptămânii însă, mai ales atunci când băieţii sunt
la internat — ceea ce înseamnă treizeci şi cinci de săptămâni
pe an — Diana stă acasă, singură, toată seara. Uneori, se în­
tâmplă să o viziteze unul sau altul dintre noii ei iubiţi — asta
după ce, în 1991 s-a despărţit de James Hewitt. Uneori îşi in­
vită câte o prietenă la o gustare şi „un pahar de vorbă“.
Dacă nu are invitaţi, Diana le dă drumul servitorilor să plece
la ora şapte şi jumătate, rămânând astfel singură în tot aparta­
mentul din Palatul Kensington. Prinţesei de Wales îi este din ce
în ce mai greu să facă faţă acestei existenţe singuratice.
Seara, când se plictisea, Diana vorbea la telefon, dar a des­
coperit curând că cele mai multe dintre femei nu au timp să
vorbească la telefon seara, pentru că fie sunt împreună cu soţii
sau cu prietenii lor, fie ies în oraş să se distreze, sau pur şi sim­
plu iau masa, liniştite, acasă. Aşa că Diana dădea drumul la
televizor şi urmărea un serial sau un film, citea o revistă, sau
asculta muzica ei preferată, şlagărele anilor şaizeci-şaptezeci.
Diana nu este un şoarece de bibliotecă. Ea preferă lecturile
uşoare, în special editorialele scurte din reviste. Totuşi, cu doi
ani în urmă, sub îndrumarea psihoterapeutei şi prietenei sale
Susie Orbach, Diana a citit şi cărţi mai serioase, cărţi despre in­
teresele femeilor şi despre feminism.
La ora nouă seara, Diana face o baie fierbinte şi parfumată,
după care se urcă în pat şi citeşte reviste sau se uită la televizor
până adoarme.
214
 Ea trebuie să ia adesea pastile de dormit |u*ntiu i .1 su le i a
de insomnii, dar din cauza lor, a doua /1 di- diimne.i|,i I >1 m,i •
simte moleşită, ceea ce nu-i face nici o plAi ne
Dar activitatea pe care Diana o adoiâ iii .1.1« .ii.iiul ........ I
cuvântului este mersul la cumpămli 111 I .1 l .1. • 1 1 .1 . . I pu|m .1«
două ori pe săptămână. I.ocinile >.ne .. .111 .ie m m . •<I •»(>•, ml
sunt, fireşte, casele de moda <ele mai leimimie. und< > mm
resează de noile modele ale se/onulm iiimâloi I hunei 11 pl.n e
în continuare să „bată" magazinele, incognito, in câutaie de
bibelouri sau accesorii originale.
îi place să le cumpere îmbrăcăminte băieţilor. încă de când
erau mici, Diana a refuzat să urmeze tradiţia regală de a-i îm ­
brăca pe copiii mai mici cu hainele rămase de la cei mari.
Charles, Andrew şi Edward erau toţi îmbrăcaţi cu haine purtate
de copiii mai mari din familia regală. Dar micul Harry, care
este cu doi ani mai mic de cât William, nu a purtat niciodată lu­
crurile care îi rămăseseră mici fratelui său mai mare.
Chiar şi sub acest aspect destul de neînsemnat, Diana vrea
să se distanţeze de familia regală şi de tradiţiile acesteia. Ea
ştie că trebuie să rămână în relaţii bune cu Charles de dragul
copiilor, ceea ce însă îi este foarte greu, pentru că-1 dispreţuieş­
te. Dar Diana are planuri pentru viitor, nu numai în ceea ce
priveşte propria ei viaţă, dar şi cea a copiilor ei.

+
* *

în luna noiembrie 1995, Diana a dai un lung iniei m i i p i - n l i u

emisiunea Panorama a BBC-ului, interviu difuzai |u- po-.i in
ziua de 20 noiembrie 1995. Gestul ei a fost cu alai mai 1 uiapis
cu cât a făcut acest lucru în secret, fără ca nimeni, nici regina,
nici Charles, nici secretarul ei particular, Patrick lephson, să
ştie ceva în legătură cu asta. Diana ştia că familia regală şi in
primul rând regina ar fi făcut tot posibilul pentru a împiedica
acest interviu.

215
 Interviul în cauză era menit să schimbe imaginea pe care
Casa Regală o crease despre Prinţesa de Wales, o femeie „in­
stabilă psihic, dezechilibrată mintal şi paranoică“ . Diana dorea
să-şi făurească o carieră nouă, de ambasador regal, calitate în
care putea să vină în sprijinul celor săraci şi al celor bătuţi de
soartă.
— Tot ceea ce vreau este să-i ajut pe oameni. Simt că aces­
ta este rolul meu pe pământ...
Interviul a consternat o lume întreagă, pentru că nimeni n-ar
fi crezut că Diana avea să aibă curajul, inteligenţa sau tăria de
caracter de a face aşa ceva ju ră permisiunea reginei.
Diana a vorbit despre şocul pe care l-a avut în clipa în care
a aflat că Charles reînnoise legătura lui cu Camilla Parker
Bowles.
— M-am refugiat în bulimie, având sentimentul că nu sunt
bună de nimic, că sunt inutilă şi deznădăjduită şi că viaţa mea
nu este decât un mare eşec. Pentru că ştiam că soţul meu iubea
pe altcineva.
Martin Bashir: Deci eraţi izolată.
Diana: Da, foarte izolată.
Martin Bashir: Credeţi că doamna Parker B ow les a con­
tribuit la destrămarea căsniciei dumneavoastră?
Diana: Păi, eram trei în căsnicia asta, aşa că era cam mare
aglomeraţia.
Mulţi oameni au fost şocaţi atunci când Diana a mărturisit
legătura ei adulteră, timp de trei am de zile, cu căpitanul James
Hewitt.
—Da, l-am adorat. Da, eram îndrăgostită de el.
Diana a apreciat faptul că şi Charles, la rândul lui, şi-a măr­
turisit adulterul, în cursul unui interviu dat în luna iunie 1994
(dar cu asentimentul reginei).
—I-am admirat sinceritatea, pentru că este destul de greu să
fii sincer.
în rest însă, referirile ei la Charles erau încărcate de ură, ură
faţă de soţul ei pe care ajunsese să-l deteste şi pe care era hotă­
râtă să facă tot posibilul să-l ruineze.
 19
UNSI ÂKŞII IKIM

Prinţesa Diana se teme de viitor. Şi pentru că nu are în­

credere în ceea ce-i rezervă viitorul, ea este derutată şi nesigu­
ră cu privire la calea pe care ar trebui s-o urmeze de acum în­
colo. Diana ştie că are nevoie de o ocupaţie nouă şi crede că
asumându-şi rolul de ambasador regal ar putea nu numai să
înceapă o viaţă nouă, dar şi să trăiască cu sentimentul că nu
este singură şi că este dorită. Dar astăzi, durerea căsniciei sale
distruse continuă să-i rănească sufletul, iar rana este încă sân­
gerândă, cu toate că Diana şi Charles trăiesc despărţiţi de mai
bine de zece ani.
Diana învăţase să facă faţă singurătăţii, pentru că avea încă
identitatea de Prinţesă de W ales şi mamă a moştenitorilor
tronului. Ea îşi învinsese bulimia şi devenise o fem eie sănătoa­
să şi în formă, care încă mai putea fi adorată de public, admi­
rată de bărbaţi şi a cărei fotografie continua să apară pe coper-
ţile lucioase ale revistelor din întreaga lume.
Cererea lui Charles de a se despărţi ■ceea ce ea nu vmscse
niciodată —a rănit-o mai mult decât şi-a dat ea seama Dai acea
cerere nu se putea compara cu lovitura pe eaie i a dat o
scnsoarea pe care i-o trimisese Elisabeta în decembiie 1‘>‘>s
scrisoare în care suverana îi poruncea să divorţeze ,eât mai
curând posibil“. Diana nu era pregătită să divorţeze, şi in oi u <■
caz nu atât de repede. Ea a făcut o depresiune nervoasa şi nu
putea să-şi stăpânească lacrimile care o podideau aparent făiâ
nici un motiv. Uneori chiar şi în public.
La începutul anului 1996, într-o seară, Diana tocmai ieşise
din casa lui Susie Orbach, după o şedinţă de terapie de o oră şi
217
 se îndrepta spre maşină. îi văzuse pe paparazzi şi se întreba
cine îi anunţase că ea era acolo. în mod normal, pe cea mai fo­
tografiată femeie din lume n-ar fi trebuit s-o impresioneze ve­
derea a patru fotografi cu obiectivul aparatelor îndreptat spre
ea. Dar de data asta, Diana se simţea stânjenită şi nu voia ca ei
să-i urmărească fiecare mişcare. A încercat să zâmbească, dar
n-a putut. Şi, brusc, şi-a dat seama că avea să izbucnească în
plâns.
Ca să scape de ei, Diana a alergat spre maşină, dar fotografii
s-au luat după ea, dornici să imortalizeze imaginea Prinţesei
de Wales plângând. Diana s-a simţit dintr-o dată ca un animal
sălbatic prins într-o capcană, neavând unde să se ascundă sau
cum să scape. Vreme de un minut, ea n-a avut putere nici mă­
car să se urce în maşină, rămânând acolo, lângă portiera des­
chisă, cu ochii înotând în lacrimi. Se simţea obosită, părăsită şi
foarte, foarte singură, sperând că fotografii să nu-şi mai zbâr­
nâie aparatele şi s-o lase să plângă în voie. Dar chinul avea să
continue până când Diana a găsit puterea să se urce în maşină,
şi să dispară în noapte.
în seara aceea, Diana s-a simţit trădată de acea persoană —
nu ştia cine era — care le vânduse paparazzilor pontul că ea
avea s-o viziteze pe Susie Orbach. D e câţiva ani de zile, Diana
simţea că cel puţin unul sau doi dintre membrii stafului ei dez­
văluiau presei programul prinţesei. Diana voia să-i roage să-i
spună numele informatorilor din cadrul stafului ei. Ea obişnuia
să spună:
— N-aveţi idee cât de îngrozitor este să n-ai deloc viaţa ta
particulară. Şi trebuie să înţelegeţi că acest lucru mă afectează
nu numai pe mine, dar şi pe băieţii mei. Nu pot decât să vă rog
să încetaţi cu aceste indiscreţii.
Dar paparazzi au continuat să-i cunoască aproape toate
mişcările, în fiecare minut al zilei.
— Ştiu că nu vor altceva decât să-şi vândă ziarele, îi spunea
Diana, deprimată, unui bancher londonez, prieten de-al ei.
Dar în pnmele luni ale anului 1996, Diana a trebuit să facă
faţă unei probleme mult mai grave şi anume divorţul. La înce­
218
put, ea a vrut să lase totul, toate amăiumtolr m wnma nvoni
tului ei, Anthony Julius o f Mischon De Kcy;i Nu .<• ginln-a
Prefera să aştepte şi să vadă dacă regina an a .a i primită să
devină ambasador regal, adică un fel dr aa.irni .k i antale ai
ţionând la scară internaţională asia in m luml>ul ai i eplăni di
vorţului, fireşte.
—Dacă ţin chiar atât de mult să mă si nnlă din pu aluni i să
plătească pentai asia, spunea Diana
Din cauza stresului, Prinţesa de Wales devenea tot mai labi­
lă psihic. Fără nici un motiv aparent, ea izbucnea în plâns sau
ţipa furioasă la vreunul dintre membrii personalului palatului.
De aceea, mulţi dintre „oamenii ei“ au părăsit-o rând pe rând,
nemaiputând să-i suporte toanele. Nevrând să o jignească, toţi
au găsit diferite pretexte ca să-şi dea demisia. Primul a plecat
secretarul ei loial, Patrick Jephson. A urmat Nicki Cockell, cea
mai în vârstă —treizeci şi doi de ani —dintre secretarele Dianei
şi Steve Davis, frumosul ei şofer, care şi-a justificat plecarea
prin faptul că în ultima vreme Diana îşi conducea singură
maşina prin Londra, neapelând la serviciile lui decât atunci
când se ducea la cumpărături sau avea o acţiune de binefacere.
înainte ca Diana să-şi anunţe retragerea din viaţa publică, în
decembrie 1993, staful ei se compunea dintr-un secretar par­
ticular, un ofiţer al palatului, doi detectivi, trei secretare, un
majordom, o menajeră, un bucătar, un şofer, o cameristă şi câ­
teva doamne de onoare. La sfârşitul lunii ianuarie 1996, Di­
ana nu mai avea decât două secretare, Angela I lordcrn şi Vic­
toria Mendham, un majordom care era în acelaşi timp şi mena
jeră, un bucătar şi o cameristă. Acest lucru o făcea sa se simtă
şi mai singură şi mai neiubită.
După ce regina îi ceruse să divorţeze „cât mai repede posi­
bil“, Diana era hotărâtă să-şi păstreze titlul de „Prinţesă“ şi
deşi recunoştea că n-avea cum să mai poată fi „Alteţa Sa Re­
gală, Prinţesa de Wales“, ea îşi dorea totuşi să fie cunoscută
oficial ca „Alteţea Sa Regală, Prinţesa Diana“ — cu toate că
era sigură că regina nu avea să-i permită să-şi păstreze titlul

219
 Diana intenţiona de asemenea să ceară fie un palat în Lon­
dra, care avea să coste, poate, 5 milioane de dolari, sau aparta­
mentele din Palatul Kensington în care locuia acum. Ea a mai
cerut şi o casă la ţară şi o moşie mare, constând poate alte 5 mi­
lioane de dolari. în cele din urmă, s-a hotărât ca Diana să ră­
mână la Palatul Kinsington, unde atât ea, cât şi cei doi prinţi se
aflau cel mai în siguranţă. Cu atât mai mult cu cât IRA (Ar­
mata Republicană Irlandeză) tocmai îşi reluase atacurile cu
bombe, principalele lor ţinte fiind membrii familiei regale. Din
acelaşi motiv, ofiţerii superiori de poliţie n-au fost de acord ca
Diana şi prinţii să locuiască la ţară.
Diana i-a cerut avocatului ei să solicite un venit anual per­
sonal, scutit de impozit, în valoare de 2 milioane de dolari, ur­
mând ca toate cheltuielile de întreţinere a caselor ei, salariile
personalului şi maşinile să fie suportate de Ducatul Cornwall,
proprietatea particulară a Prinţului Charles. Diana a mai cerut
ca toate cheltuielile pe care le implica creşterea şi educaţia lui
W ills şi Harry (taxe şcolare, îmbrăcăminte, vacanţe) să fie su­
portate de Charles.
Trebuie menţionat faptul că Diana a cerut ca această hotă­
râre să fie valabilă pe toată durata vieţii ei, indiferent dacă se
recăsătoreşte sau nu.
Diana a recunoscut că problema custodiei lui Wills şi Harry
se pune altfel decât în cazul oricărui alt copil englez ai cărui
părinţi divorţează. Şi asta pentru că William şi Harry sunt moş­
tenitorii tronului. Diana a acceptat ca, în calitate de moştenitori
ai tronului, cei doi copii să fie puşi sub jurisdicţia monarhului.
Ca urmare, Diana nu are voie să-i scoată pe W ills şi pe Harry
din ţară decât cu permisiunea reginei şi, după moartea aces­
teia, cu permisiunea regelui Charles. Ea ştie şi acceptă ideea că
nu i se va îngădui niciodată să trăiască în străinătate împreună
cu fiii ei.
W ills şi Harry îşi pot vedea ambii părinţi cât mai des cu
putinţă.
Regina le-a cerut avocaţilor ei, Farrer & Co., să includă în
hotărârea de divorţ o clauză prin care să i se interzică Dianei să
220
scrie, să vorbească sau să comunice ori ce ml oi mapa i и pi и >
re la monarhie, la Casa de Windsor, la Puniul ( I i .h U . l a W i l l
şi laHarry, la căsnicia ei, sau la hotâilitra di di . и ţ
Regina a vrut s-o îndepărteze pe I )i лiu tIm « i i >l> Uim i
sor, în aşa fel încât opinia piihln .1 .1 ........... Im mm 1 ,. и i
atenţia Prinţului Charles, aşa t uni ci a 1 lumii >a In ana .a mi o
în scenă în anul I97() Kcgina şhc 1 a n-dobaudin a u-.pei lulm
şi admiraţiei naţiunii faţă de inonai Ine va 11 un pi 01 es gu-u şi
îndelungat. Şi mai ştie că Duma va continua mult timp de acum
încolo să se alle în centrul atenţiei, să acapareze titlurile din
ziare, rămânând probabil, mulţi ani de acum încolo cel mai po­
pular membru al familiei regale. Regina a mai înţeles şi că în
ultimii ani Prinţesa de Wales a contribuit la discreditarea mo­
narhiei. Astăzi, o treime dintre alegători cred că monarhia este
irelevantă şi mai mult de jumătate vor să vadă mai puţină pom­
pă şi mai puţine ceremonii.
în ultimii ani, Diana a adus prejudicii serioase reputaţiei
Prinţului Charles, reginei Elisabeta şi monarhiei în sine. Pentru
asta nu va fi iertată niciodată.
Diana era tot atât de dornică să scape de Casa de Windsor,
cât voiau şi membrii acelei familii să scape de ea. Dar Diana
nu a vut niciodată să fie obligată să iasă din scenă, aşa cum, de
fapt, a fost. Ea nu a vrut să se despartă de Charles şi cu atât mai
puţin să divorţeze. Ea voia să facă în continuare parte dintr-o
familie, alături de iubiţii ei Wills şi Harry. Astăzi, ea este o fe­
meie singură, care înfruntă viitorul ca o paria. Iară familie şi cu
foarte puţini prieteni.
 EPILOG
ULTIMA VARĂ A UNEI PRINŢESE

3
După ce, la 1 iulie, îşi sărbătorise cei treizeci şi şase de ani,
Diana se pregătea, la zece luni după divorţ, să trăiască prima ei
vară de femeie liberă.
La Saint-Tropez, Diana nu vrea decât să petreacă zece zile
de destindere împreună cu fiii ei, William şi Harry. Prinţesa
se instalase pe proprietatea lui Mohamed Al Fayed. Miliar­
darul egiptean, proprietarul hotelului Ritz din Paris şi al maga­
zinului Harrods din Londra, era un vechi prieten al tatălui Di-
anei, lordul Spencer. Mohamed Al Fayed chiar îi promisese
lordului englez, cu câteva zile înainte de decesul acestuia, că va
veghea asupra Dianei, a fraţilor şi surorilor ei.
Atunci apare Dodi (pe numele adevărat Emad) Al Fayed,
patruzeci şi unu de ani, fiul lui Mohamed, om de afaceri şi pro­
ducător de cinema. Dodi nu e un necunoscut pentru Diana.
S-au întâlnit prima dată cu zece ani în urmă, cu ocazia unui
meci de polo, în care Dodi jucase împotriva prinţului Charles
al Angliei, şi de atunci se întâlniseră de mai multe ori, întâm­
plător, la ceremoniile mondene.
Dar de ce de data asta prinţesa îl priveşte pe acest play-boy
cu alţi ochi? După rigiditatea protocolară de la Buckingham,
Diana găsea bucuria de a trăi. La rândul său, Dodi, obişnuit cu
starletele şi manechinele la modă, este sedus de această lady
sexi cu maniere rafinate. La sfârşitul sejurului, Dodi îi propune
prinţesei o croazieră mai intimă în largul insulelor Corsica şi
Sardinia. Ea acceptă.
Numai că atunci, la jumătatea lunii iulie, Dodi Al Fayed se
afla la Saint-Tropez, pe unul dintre iahturile familiei, împreună
cu manechinul californian Kelly Fisher.
222
 Frumoasa Kelly, fost manechin al agcnţin 1 ....... Im I' im
îl întâlnise pe Dodi în iulie 1966 şi renunţa ■ I ..............pimtiu
a-1 urma la Malibu (California). Di <pt <f ,|i,i|m!.m I »>■.i. |.. .
misese că îi va da trei milioane de li....... ............. • > ( .
cheltuielile până la căsătoria i ii i-l l'ii|in m u i.n m l • 11 |m
mise un impresionant inel de lop..ln i ........i ....... .................
rat cu diamante
Dar între Dodi .şi Diana -,c iuim ii .« n |>.i-,mm- nA|>i a-.ni« .1
Prima pentm o pi înţesă caic, iii timpul eâsălonei sale agitate cu
Charles, găsise câte un umăr de bărbat ca să se consoleze, dar
încă nu mai cunoscuse o astfel de pasiune amoroasă.
Dodi andDiana, sună foarte bine! E sigură de asta, e sigură
că e un semn al fericirii, alături de bărbatul din noua sa viaţă.
Şi s-au hotărât să nu se mai despartă.
în timp ce m icii prinţi se alătură reginei Elisabeta, pentru
a-şi continua vacanţa la bordul vasului Britania, Dodi şi Diana
se întorc împreună în Anglia. La Londra, Diana se repede la
Rita Rogers, ghicitoarea ei, ca să afle câte ceva despre viitorul
cuplului... Dodi îşi sună fosta soţie, manechinul Suzanne Gre-
gard, ca să-i vorbească de... lady Di. „Eu şi Diana trăim o
poveste de dragoste adevărată“, îi mărturiseşte el. Şi în curând
tot anturajul lor află de legătura dintre ei.
Kelly Fisher a pretins că, după ce dragostea dintre Dodi şi
Diana a fost cunoscută de toată lumea, Dodi ar fi rugat-o să
nu-1 oblige să aleagă între ele „De fapt, zicea ea, adevărul e că
voia să ne păstreze pe amândouă Logodnicul meu dispărea
constant ca să se ducă la Di pe când se alia eu nune in vacanţă
pe Mediterana. Trecea de la un vas la altul cu şalupa Iară ca
vreuna dintre noi să ştie.“ De altfel, cotidianul britanic The Sun
a publicat fotografii cu Dodi îmbrţăişând corpul perfect al se­
ducătoarei Kelly pe puntea iahtului Sakara, apoi poze cu sfii u
tul furat de Dodi, Dianei, pe puntea iahtului Jonakil.
Kelly spune că Dodi ar fi dorit să continue să Iacă dragoste
cu ea şi să se afişeze în public cu Diana. Fosta logodnică ar li
dorit să se întâlnească cu prinţesa pentru a-i furniza unele in­
formaţii despre Dodi. Şi anume că poartă întotdeauna la el un
223
pistol care nu putea fi detectat pe aeroporturi, că nu-i plac câi­
nii, că se îmbracă într-un mod complet învechit, că abia ştie
sa citească şi cu atât mai puţin să scrie, că lenjeria sexi îl lasă
complet rece şi, chestia cea mai tare, că e total nul la pat.
Dar Diana crede că în sfaşit a venit şi pentru ea ceasul feri­
cirii. Viaţa lângă Dodi se anunţa mai mult decât agreabilă, fă­
cută din călătorii neaşteptate cu avionul personal şi croaziere la
bordul iahtului Jonikal.
Coasta de Azur, Corsica, Italia, Sardinia... Săptămână după
săptămână, cei doi petrec vara cutreierând marea, înotând şi
sărutându-se ca doi adolescenţi, de parcă vacanţa lor ar fi tre­
buit să dureze la nesfârşit.
La 30 august, când Diana şi Dodi hotăresc să părăsească
Sardinia şi să vină la Paris, capitala Franţei trebuia să constitue
doar o etapă a călătoriei lor amoroase. Nimeni n-ar fi putut să
prevadă că va fi, de fapt, ultima lor escală.
 FILMUL DE/ASI KM II

Sâmbătă 30 august. I.i iiuT|Miiul i Iu | m .m m vu, hi.tii.i .1

Dodi sosesc în I•1 ;1n|.1 pc anupniiul llm ngci. la Imului muu
avion cu reacţie veide :,.i mum, proprietatea familiei Al Fayed.
Pe la orele cinci şi jumătate, prinţesa s-a dus să facă câteva
cumpărături în cartierul Champs-Elysées. Ca de obicei, foto­
grafii se ţin după ea. După ce se întoarce la Ritz, Diana ia cina
cu Dodi Al Fayed. Mâncăruri fine şi şampanie. Aceasta va fi
ultima lor masă. O angajată a hotelului, care i-a văzut în seara
aceea, îşi va aminti că „arătau ca doi adolescenţi îndrăgostiţi“.

Sâmbătă 30 august
23h şi 45
Presiunea creştea în jurul hotelului Ritz. De mai multe ori în
cursul serii, Henri Paul, şeful serviciului de securitate al ho­
telului, care are sub ordinele sale vreo douăzeci de agenţi, s-a
dus la numeroşii fotografi care aşteptau în faţa hotelului, „Prin­
ţesa şi Dodi vor ieşi curând...“, le spune el ironic. După un
sfert de oră, Henri Paul revine: „Peste o jumătate de oră plea­
că“. Apoi, după treizeci de minute: „Nu mai aveţi mult de
aşteptat“, i-a anunţat el pe fotografi, pe care acest joc nu-i amu­
za deloc. E târziu, aşteptau de multă vreme, trecătorii se opreau
lângă ei şi îi asaltau cu întrebări. Reporterii ştiau foarte bine că
Henri Paul nu vrea să le dea informaţii. Nu era genul lui... Voia
doar să se amuze puţin ca să treacă mai uşor timpul. Până când
se va urca la volan... dar atitudinea lui e anormală. Diana şi
Dodi Al Fayed se pregăteau într-adevăr să părăsească hotelul.
Ca să facă o diversiune, o maşină engleză (Ranger Rover),
condusă de şoferul obişnuit al cuplului, demarează în mare
viteză. Dar e goală, nu e decât o momeală, destinată să-i înşele
pe fotografi.
225
 Duminică 31 august
Oh 00
Două maşini Mercedes, demarând una după alta, părăsesc
hotelul Ritz în trombă. Alte momeli. în a treia, care iese din
parcarea privată a hotelului, se află Diana şi Dodi. Direcţia:
apartamentul lui Dodi de pe strada Arsène Houssaye, în aron-
dismentul VIII. Mercedesul 208 S negru al celor doi este o
maşină închiriată, aparţinând societăţii Étoile Limousine, o so­
cietate care lucrează exclusiv pentru Ritz. E o maşină grea
(1,9 t) şi puternică; cei 194 CP îi permit cu uşurinţă să atingă
o viteză de 210 km/h.
Mercedesul intră pe strada Cambon, urmat de câţiva foto­
grafi care se deplasează cu motociclete, scurte şi un Fiat Uno.
Lady Di şi Dodi Al Fayed stau în partea din spate, Diana în
dreapta. Englezul Trover Rees-Jones, garda de corp pe care fa­
milia Al Fayed o însărcinase cu paza Dianei, stă pe scaunul de
lângă şofer.
La volan se află Henri Paul, în stare de ebrietate... Acest
breton de patruzeci şi unu de ani lucrează de unsprezece ani
pentru hotel. El conducea cuplul la domiciliul lui Dodi. Henri
Paul nu era şofer profesionist. Dar ar fi urmat câteva cursuri de
pilotaj organizate de firma Mercedes pe circuitul Hockenheim
din Germania.
Limuzina pătrunde pe strada Rivoli, piaţa Concorde şi
curtea reginei... apoi intră pe drumul expres de pe malul drept
cu mare viteză, profitând de absenţa semafoarelor, Henri Paul
a hotărât să facă un ocol ca să scape de reporteri. După unii
martori, fotografii care veneau după ei pe motociclete se aflau
la peste două sute de metri.
La capătul curţii Albert I, după mai mult de un kilometru de
traseu rectiliniu, Mercedesul se deplasează cu o viteză foarte
mare — 198 km/h. în timp ce depăşea o maşină, Henri Paul
pierde controlul vehiculului, care loveşte şi se răsuceşte.

226
 Oh 20
Mercedesul loveşte în plin stâlpul I 1 .11 tmiHulm \lm.* *...
cui este atât de mare încât partea dm '.p.ii. 1 wlu uliilm m Ip
complet distmsă. Radiatoail a ajuns pe .<mnml dm ţ >>

ferului.

Oh 23
Un martor anunţA ponipii'm I 11 m <1•I< ih irului mh
podul Alma. în tund" Puţin dupl toMt, un fotogrftl tnunţi
serviciul de salvare

Oh 27
La faţa locului sosesc două echipe ale serviciului medical de
urgenţă, în acelaşi timp cu poliţia şi pompierii.
Dodi Al Fayed şi şoferul au murit pe loc. Lady Di, în stare
de inconştienţă, este foarte grav rănită la nivelul cuştii toracice.
După primele constatări, prinţesa prezintă şi un traumatism
cranian, o fractură a braţului şi plăgi importante la una dintre
coapse. Garda de corp este şi ea grav rănită. Se dau primele aju­
toare de urgenţă.
După unii martori, fotografii făceau continuu fotografie
după fotografie. Doi turişti americani, Jack şi Robin Firestone,
au declarat că i-ar fi îmbrâncit pe poliţiştii care încercau să-i
împiedice să se apropie.

Oh 37
Comisarul Martine Monteil, şeful Brigăzii Omucideri, ajun­
ge la faţa locului împreună cu oamenii lui. Ancheta aprofun­
dată, ordonată de procurorul republicii, este o procedură ex­
cepţională care nu se justifică decât atunci când e vorba de şefi
de state sau de personalităţi foarte importante.

lh 00
Soseşte la faţa locului prefectul poliţiei, Philippe Massoni.
El ia personal coordonarea ajutorului de urgenţă şi super­
vizează dispozitivul de securitate. Se declanşează procedura

227
de alarmă a instituţiilor statului. Prezenţi la locul accidentului,
şase fotografi sunt duşi la divizia 1 a poliţiei judiciare, apoi, în
cursul nopţii, sunt transferaţi la sediul central al poliţiei şi puşi
sub pază. Respectivii sunt un ziarist independent de origine iu­
goslavă şi cinci jurnalişti francezi, lucrând pentru cele mai
mari agenţii internaţionale de presă.

lh 05
Pompierii trec la treabă. Taie acoperişul şi o scot pe Lady
Di, căreia i se aplică îngrijiri intensive. Cadavrele lui Dodi Al
Fayed şi Henri Paul sunt duse la institutul medico-legal. Numai
cadavrul şoferului va fi autopsiat.

lh 42
Este anunţat ambasadorul Mani Britanii în Franţa, Sir
Michael Jay. El va informa familia regală şi guvernul englez.

lh 48
La mai mult de o oră după accident, doctorul Lecomte face
prima determinare a alcoolemiei. Se constată astfel că Henri
Paul conducea în stare de ebrietate (1,89 g de alcool în sânge).
Asta însemna echivalentul a nouă pahare şi jumătate de whisky.

lh 50
O ambulanţă părăseşte podul Alma. Prinţesa de Walles şi
Trevor Rees Jones sunt transportaţi la spitalul Pitie-Salpetrere.
Garda de corp suferă de traumatism cranian, de un grav trau­
matism facial şi toracic şi de o fractură a încheieturii mâinii. E
într-o stare care pare disperată.
Anchetatorii îşi continuă constatările, care vor dura trei ore:
—urmele de frânare sunt vizibile pe şosea, chiar înainte de
zidul tunelului, acolo unde a avut loc primul şoc;
— vitezometrul maşinii e blocat la 170 km/h;
— nu există alt vehicul implicat în accident.
După declaraţiile mai multor martori, fotografii pe motoci­
clete au sosit la câteva clipe după accident.
Este anunţată ambasada Franţei în Anglia.
228
 2h 00
Ambulanţa pătrunde în incinta spitalului \ «>*1•■ • ui , i, , ,
ministrul de interne, Jean-Pierre Chevciu-nn ui uu|.......... >u
ambasadorul Marii Britanii şi Philippr Mim
Medicii constată că Di ana au- u plan......pMii.1 ni.1 U ........
pulmonară stângă“. Ei înclini plana ,.i im > ........... - ..............
Timp de două ore, medicii vi a l.a i un m.i n ■ uduu . i>m,i
intern“. Zadarnic. Inima pi m p . n nu î n m cpi .1 baia iii n u i un
moment.

Pe la 2h 00
Secretarul personal al lui Lionel Jospinîl trezeşte pe primul
ministru, care se află la Rochefort, lângă La Rochelle, unde
are loc universitatea de vară a PS-ului.

4h 00
Echipa de medici constată decesul. Prinţesa de Walles a mu­
rit în urma unei hemoragii pulmonare.

4h 30
Carcasa Mercedesului este încărcată într-un camion şi trans­
portată într-un garaj al autorităţilor pentru a fi examinată de
specialiştii poliţiei.

5h 30
Profesorii Bruno şi Philippe Pavie, de la serviciul de reani­
mare al spitalului, transmit comunicatul, alături de ministrul
de interne.

229
 JALEA

Trupul neînsufleţit al prinţesei Diana a fost adus pe pămân­

tul Marii Britanii, în seara de duminică 31 august, cu un avion
al Forţelor Aeriene Regale. Sicriul a sosit de la Paris însoţit de
prinţul Charles şi de cele două surori ale decedatei, lady Jane
şi lady Sarah. Totul s-a petrecut într-o tăcere absolută. Sub pri­
virea tristă a prinţului Charles, sicriul a fost depus în limuzina
care urma să-l transporte la o morgă particulară.
Moartea Dianei a şocat întreaga lume. La Paris ca şi la Lon­
dra, la anunţarea dramei, mulţimea a oferit prinţesei Diana
omagiul a mii de jerbe de flori. Englezii o numeau „prinţesa
poporului“.
Sâmbătă 6 septembrie, în catedrala Westminster din Lon­
dra, a avut loc slujba religioasă a înmormântării prinţesei Di­
ana. Steagul ridicat deasupra palatului Buckingham a fost pus
în bernă. Sicriul cu trupul neînsufleţit al prinţesei a fost adus în
catedrală de membrii Gărzii Regale.
în timpul slujbei, arhiepiscopul de Canterburry s-a adresat
Dumnezeului iubirii, atunci când s-a rugat pentru Diana.
Printre cele două mii de persoane care au participat la sluj­
ba de înmormântare s-au aflat primul ministru britanic Tony
Blair cu soţia, soţia preşedintelui Statelor Unite, Hillary Clin-
ton, soţia preşedintelui Franţei Bernadette Chirac, Margaret
Thatcher, Elton John, George Michael, Sting, Tom Cruise,
Nicole Kidman, Tom Hanks, Steven Spielberg, Luciano Pavarot-
ti, Mohamed al Fayed cu soţia. Foarte emoţionat, Elton John
a interpretat la pian melodia Candle in the Wind (Lumânare
în vânt). Melodia e o adaptare după cântecul compus cu ani
în urmă în memoria actriţei Marilyn Monroe, decedată tot la
vârsta de 36 de ani.
Cortegiul funerar s-a îndreptat spre domeniul Althorp al fa­
miliei Spencer, situat la 130 km nord de Londra. Prinţesa Di-
230
 ana nu a fost înmormântată în biserica mu l . 1i
douăzeci de generaţii ale familiei sale, ci pe o m 11 I.1 .Im .pin»
didul parc Althorp. Mormântul va li a.-.ilrl.............. -ni!.......I.
familie. Se intenţionează permiterea vi/ilfuu I.» I. . . . .«i
Dianei de către marele public
Dodi Al Fayed, prietenul D i .iii. i ■i u n m t.i..|.,u .i.......... a
seara, în sudul Marii Mrilami .lupa un » mi ... .. ... im, . . .. i,.
o moschee din Londia
Funeraliile Dianei au nulii ai . lai i a pmije .a a lu-.i u imi­
grată în familia i egală < ii titlu postum, I liana apaie mat popii
Iară moartă decât vie Charles nu are dreptul la nici un pas
greşit. Va trebui deci să navigheze mai aproape de relaţia sa cu
Camilla Parker Bowles. Era prevăzută obişnuirea opiniei pu­
blice cu prezenţa amantei, pentru a se putea gândi la o nouă
căsătorie. Acum însă căsătoria a fost amânată pentru mai târ­
ziu. în schimb, nimic nu-i interzice, după doliu, să se arate mai
des în compania amantei, statutul său de văduv fiind mai con­
venabil decât cel de divorţat.
Prinţul de Walles va trebui să-şi reconsidere şi rolul de tată.
Nimeni n-ar putea să înţeleagă dacă ar continua să aibă o ati­
tudine puţin cam distantă faţă de prinţul moştenitor şi de fratele
lui. Diana era o mamă încântătoare şi mai mult decât atentă...
Charles va trebui să se ocupe de băieţi.
O grijă de care va fi scutită regina, care de mai mulţi ani
încearcă să menţină pe linia de plutire corabia regală. Suverana
şi prinţul Philip, care voiau să sărbătorească cu fast nunta lor
de aur — cincizeci de ani de căsătorie — la 20 noiembrie 1997,
vor celebra evenimentul cu cea mai mare discreţie Precum
statuia Comandorului, sufletul Dianei veghează asupra famili­
ei regale...

CANDLE IN THE WIND

Goodbay England’s rose;

may you ever grow in our hearts.
You are the grace that placed itself
where lives were torn apart.

231
 {

You called out to our country,

and you whispered to those in pain.
N ow you belong to heaven,
and starts spell out your name.
And it seems to me you lived your life
like a candle in the wind:
never fading with the sunset
when the rain set in.
And your footsteps will always fall here,
along England’s greenest hills;
your candle’s burned out long before
your legend ever will.

Loveliness w e’ve lost;

these empty days without your smile.
This torch w e’ll always carry
for our nation’s golden child.
And even though w e try,
the truth brings us to tears;
all our words cannot express
the joy you brought us through the years.

Goodbye England’s rose,

from a country lost without you soul,
w ho’ll miss the wings o f your compassion
more than you’ll ever know.
 MARILE MOMENTE DIN VIA | \
PRINŢESEI DE WAI l l

1 iulie 1961
Se naşte Di ana li.un Spriu . i ,i in m in. .1 .1 vn oiitelui
Althorp.
3 aprilie 1969
Divorţul părinţilor.
2 mai 1969
Mama sa se recăsătoreşte cu Peter Shand Kydd.
Vara lui 1977
Diana părăseşte definitiv colegiul W est Heath.
Ianuarie 1979
Shara Spencer îl prezintă pe Charles sorei sale Diana.
6 februarie 1981
Prinţul Charles o cere în căsătorie.
9 martie 1981
începe să-i întâlnească pe marii oamenii din această lume.
24 februarie 1981
Palatul Buckingham anunţă oficial logodna lui Charles cu
Diana.
28 iulie 1981
Căsătoria lui Charles cu Diana în catedrala Sfântul Paul a
abaţi ei Westminster.
August 1981
Călătoria de nuntă. Crozieră pe Mediterana la bordul vasu­
lui Britctnnia.
21 iunie 1982
Naşterea prinţului William care, „dacă Domnul va vrea“,
va fi al patruzeci şi doilea monarh.
Ianuarie 1983
Diana slăbeşte anormal. Primele zvonuri de anorexie.

233
 16 septembrie 1984
La douăzeci şi şase de luni după naşterea lui William, vine
pe lume prinţul Henry. Dar toată lumea îi spune Harry.
1984
Certurile dintre cei doi soţi sunt din ce în ce mai frecvente.
Prinţul şi prinţesa de Walles se mută în camere separate.
1986
Soţii dau primul interviu televizat din 1981.
Iulie 1987
Charles şi Diana sărbătoresc separat cea de a şasea aniver­
sare a căsătoriei lor.
Octombrie 1987
Stau în casele diferite. Ea la Kensington, el la Highgrove.
Septembrie 1988
La un dineu, are loc o altercaţie violentă între Diana şi
Camilla Parker Bowles în legătură cu relaţiile dintre aceasta şi
Charles.
Mărie 1991
Zvonuri despre relaţia Dianei cu maiorul James Hewitt.
Februarie 1992
Pentru prima dată de patru ani, Charles îşi sărută soţia în
public.
Iunie 1992
Apariţia biografiei scrisă de Andrew Morton, „Diana, ade­
vărata ei poveste“. Prinţesa este prezentată în carte ca o soţie
martiră.
August 1992
Presa divulgă înregistrarea conversaţiei pe care Diana ar fi
avut-o cu James Gilbey, cu trei ani mai înainte.
Noiembrie 1992
Charles şi Diana călătoresc în Coreea. Ea ameninţă că va
părăsi familia reagală. Palatul admite că această căsătorie este
un eşec.
10 decembrie 1992
John Major anunţă în Camera Comunelor despărţirea ofi­
cială a perechii regale.

234
 Ianuarie 1993
Prinţesa,este bănuită că monU-a/.i 11 , .1 mp .......... . ,
soţului ei, dând informaţii ziareloi
Mai 1993
Microfoane plasate la IIu ’Ih i ........ I. iim. ........ n m ap>
violentă între soţi
7 noiembrie 1993
Diana este fotografiată Iară ştirea ei in sala de gimnastică.
Decembrie 1993
Diana reduce majontatea angajamentelor sale oficiale.
Iunie 1994
Declaraţiile lui Charles pe canalul englez ITN. El recu­
noaşte legătura cu Camilla Parker Bowles.
Aufust 1994
Diana este acuzată de hărţuire telefonică a lui Oliver Hoore.
3 octombrie 1994
Publicarea cărţii „Diana îndrăgostită“. James Hewitt îşi
povesteşte în această carte aventura lui du Diana.
18 noiembrie 1995
Charles şi Camilla sunt zăriţi împreună la o serată la Lon­
dra.
20 noiembrie 1995
Interviul Dianei la BBC. Ea mărturiseşte că a avut o legă­
tură cu maiorul James Hewitt.
Martie 1996
Diana anunţă că acceptă divorţul.
28 august 1996
Somerset House pronunţă divorţul.
Iulie-august 1997
Vacanţă pe Mediterana cu Dodi Al Fayed.
31 august 1997
Moartea Dianei.
 ULTIM A ORA

* „Sâmbătă seara, Diana era fericită cum nu o mai văzusem

vreodată. Pentru prima dată într-un lung şir de ani, totul era
perfect în lumea ei“, a declarat ziaristul Richard Kay de la The
Daily Mail, care a avut o convorbire cu prinţesa cu numai şase
ore înainte de accident. Kay susţine că Diana intenţiona să se
retragă din viaţa publică până la sfârşitul acestui an.

* Unele zvonuri persistente pretind că Diana era însărcinată

când a murit. în Franţa nu a avut loc nici o autopsie a cada­
vrului. De la Londra nu există nici o informaţie în acest sens.

* Presa franceză a anunţat că Dodi Al Fayed a părăsit

hotelul Ritz în seara fatală de 31 august, ducând cu sine o case­
tă ce conţinea un colier cu safire şi diamante, în valoare de 2,5
milioane de franci francezi. Dodi mai avea asupra lui treizeci
de mii de franci pe care îi scosese după cină din seiful hotelu­
lui. Atât colierul cât şi banii au dispărut fără urmă. Pe bancheta
din spate a maşinii a fost găsită doar caseta goală.*

* Presa străină scrie că Dodi Al Fayed nu a fost altceva

decât pionul unchiului său, Kashoggi — unul dintre cei mai
mari traficanţi de arme din secolul XX, omul de încredere al lui
Gaddafi —, într-un plan secret de infiltrare musulmană a fami­
liei de Windsor, plan cu bătaie lungă, pus la punct de Gaddafi şi
Kashoggi. Prin intermediul alianţei cu casa de Windsor, cei
doi ar fi reuşit nu numai să fabrice un frăţior musulman fiului
Dianei, William, viitorul rege al Marii Britanii, ci şi să câştige,
236
în secret, o influenţă imensă, cu consecinţi >■<• *
derabile din punct de vedere islamic
De altfel, imediat după moartea I ................. .. 11 ,!'
libanez Gaddafi a declarai .Man a ............. • *• ""
executând un cetăţean aiab c.in • .I. • » >■ • "
prinţesă britanică şi a pur.iiii > 1
cule secrete franceze
Imediat după a< i n il Iii nuni n u l i m p l i an al a n i n ulmi" a
spus: „Acolo, in lunci lotul eia piepălil de sei viciile secrete

EDITURA
Cuvântul aut..... Im 5
Ultima bătălie a I )|am i 6

1. Crăciunul care a tacut-o să plângă pe Diana 11

2. Diana furioasă 27
3 . îndrăzneaţă şi sălbatică 38
4. Un nou prieten 50
5. Telefonul agasant 60
6. Prinţesa îndrăgostită: Diana şiCăpitanul Gărzilor 69
7. Trădare princiară 84
8. Diana şi Camilla 96
9. Hoinărelile prinţesei 111
10. Dilemă princiară: un regat pentruo soţie 126
11. Doica Tiggy 132
12. Răţuşca devine lebădă . 142
13. Diana şi Jucătorul de Rugby 162
14. „Distrugătoarea de căsnicii“ 180
15. îngerul speranţei 192
16. „M-au făcut să mă simt ca oleproasă“ 200
17. Prinţesa singuratică 202
18. Lumea ei particulară 206
19. Un sfârşit trist 217

EPILOG
Ultima vară a unei prinţese 222
Filmul dezastrului 225
Jalea 230
Marile momente din viaţa prinţeseide Walles 233
Ultima oră 236