Cu drag pentru voi,

.
DRAGI DONATORI!

■ în căutarea ideilor'limpezi rătăcite

' prin istorii confuze ■ adunînd cu grijă
im aginile derutante ale unor mituri ■

31 august 1997. « în această noapte,

la Paris, Prinţesa de Wales a fost victima
unui accident, într-o maşină care circula
cu o viteză foarte mare. »
Cum a fost posibil ? Ce chip a luat Destinul
\
pentru a pune capăt vieţii unei femei atît
de frumoase şi de iubite ?

Jean-Marie Pontaut şi Jérôme Dupuis,

ziarişti la serviciul de investigaţii
al săptămânalului L ’Express, înregistrează
minuţios ultimele 12 ore din viaţa lui
Lady Di, înlănţuirea faptelor care au dus
la tragicul accident.
rv.
4* : Publicată în vara lui 1998, această anchetă
r^
00
00 fără dedesubturi, cu ipoteze şi concluzii
00
O transparente, este actualizată în februarie
00
r-
O 1999 pe baza ultimelor audieri şi rapoarte
de expertiză. Un model al anchetei de
eveniment, prin seriozitate şi claritate.
 i i n h n t a . a s u p r a m o r ţ i i
;> I* I i i L o n n I

IА1ЧА
Jean -M arie P ontautşi Jérôm e Dupuis

Anchetă asupra morţii

prinţesei Diana

t
Jean -M arie Pontaut
Jérôme Dupuis

A n ch etă asupra m orţii

prinţesei'

compania
Coordonatorul «ertal GUu’Qbnuul' '*• "«• ....................

Macheta şl redactarea: Adina Kencirş

Lucrarea reprodusâ pe coperjlle Işl IV: V..(,l Mu, ,m m............ I" ...... ^

Procesare compulertzatâ : Bogdan Constantinescu

Corectară : Maria Muşuroiu

Coordonare editorială : Nicoleta Dascălu

Procesare film e : Profile Graphics

Tipărit l a : Tipografia Bucureştii Noi

ISBN : 973-98887-4-7

jean-Mane Pontaut, Jérôme Dupuis - Enquête sur la mort de Diana

O Éditions Stock, 1998

© compania, 1999 pentru versiunea în limba romană

Str. Prof. Ion Bogdan Nr. 16, Sector 1,71149 Bucureşti
Tel ; 211 59 64 Pax : 211 59 48
,• mail : compania@fx.ro http ;//frcwcb.&.ro/compama
 Cuprins

1 U n jet privat pe aeroportul Bourget 6

/
2 Urmărire pe Champs-Elysées 24
3 Prizonieri la R itz 38
4 Al treisprezecelea stîlp 53
5 Cine ajută o prinţesă în pericol ? 64
A

6 Intre viaţă şi moarte 78

7 Fotografii de vînzare 92
8 Ancheta brigăzii de criminalistică 102
9 U n oarecare domn Paul 114
10 Misterul Fiat-ului U no 132
11 Accident sau asasinat ? 142
Epilogul autorilor pentru ediţia română 157
 Un jet privat______
pe aeroportul Bourget

Sîmbătă 30 august 1997, orele 15.20

Jetul cu însemnele magazinelor Harrods din Londra
aterizează lin pe pista aeroportului Bourget. Gulfstream-
IV a decolat cu două ore în urmă din Olbia, în Sardinia.
E un avion mic, din cele care aterizează cu zecile pe acest
aerodrom rezervat zborurilor particulare. Aparatul vopsit
în verde şi galben se opreşte, iar un Mercedes 600 negru
urmat de un Range R over înmatriculat în Marea Bri-
tanie îi vin în întîmpinare. Prinţesa Diana apare în capul
scării, îmbrăcată într-un taior-pantalon de culoare des-
A

chisă. înaintea ei se află garda de corp Trevor Rees-Jones,

iar în spate un alt înger păzitor, Kes Wingfield. Ultimul
coboară Dodi al-Faye<J, fiul magnatului egiptean M o-
hammed al-Fayed, proprietar, printre altele, al marilor
magazine londoneze Idarrods şi al hotelului Ritz din
Paris. Poartă un tricou, sacou negru şi ochelari de soare.
Cei doi se află la Paris incognito. Nici macat organele
Poliţiei aeriene şi de frontieră nu au fost inşinnţate despre
această vizită surpriză.
 Un Jet privat pe aeroportul Bourget Z

« In unele cazuri, apar indicaţii pe ecran, explică Pascal

Winieski, unul dintre funcţionarii de serviciu în 30 august
la Bourget. Se afişează State pentru personalităţile politice
şi diplomatice, şi VIP pentru vedetele din lumea specta­
colului. Dar pentru acest zbor nu figura nici o indicaţie
în registrul cu programul acelei zile. M -am suit în break-ul
meu Renault Laguna şi m -am îndreptat spre avion. Mai
era şi un vameş. Am urmărit aparatul pînă cînd s-a oprit în
faţa companiei Transair. Au coborît pasagerii. Atunci am
recunoscut-o pe Prinţesa de Wales. Habar n-aveam că se
afla în avion.»
Nici un alt organism oficial nu e la curent cu venirea
ei la Paris: nici Ministerul Afacerilor Externe, nici amba­
sada Marii Britanii. Diana nu a cerut nici protecţia poliţiei
la Ministerul de Interne, la care ar fi avut dreptul în cali­
tate de mamă a viitorului rege al Marii Britanii. Prinţesa
vrea să petreacă douăzeci şi patru de ore la Paris în secret
cu noul bărbat al vieţii ei, urmând să se întoarcă a doua
zi la Londra, unde se află cei doi fii.
De-abia la orele 23.05 o telegramă a Poliţiei aeriene şi
de frontieră, rătăcită prin «situaţia » zborurilor din 30 au­
gust 1997, va semnala laconic :« 15.20 - zbor privat - din
direcţia Olbia —înaltă personalitate: Diana + 6 persoane. »
Pe pistă, la piciorul scării, doi bărbaţi aşteaptă să co­
boare pasagerii. Unul e mai înalt, în costum negru, are
barbă şi părul destul de lu n g ; e şoferul francez din servi­
ciul lui Dodi, Philippe Doumeau. Celălalt, care îl întîm-
-8____ _ Anoliată asupra morţii prluţniinl Dlaua ___

pină călduros pe Dodi, e bondoc şi putui c hei, îmbrăcat

în costum gri cu cravată; este Henri Paul, numărul doi
al securităţii Ritz-ului, hotelul de lux din piaţa Vendome
care aparţine familiei al-Fayed.
Totul pare să indice că Diana şi Dodi, a căror relaţie
ocupă prima pagină a ziarelor din lumea întreagă, pot să
petreacă în linişte un week-end plăcut, ca nişte îndrăgostiţi
oarecare, în capitala Franţei. Cu atît mai mult cu cît amîn-
doi, persecutaţi de cîteva săptămâni de paparazzi, îşi amin­
tesc cu plăcere de prima lor escapadă incognito la Paris,
A

în 26 iulie. In acea zi, povesteşte şoferul lor, Philippe

Doumeau, « cînd lumea încă nu ştia că domnul Dodi şi
Diana erau împreună, am circulat fără să luăm măsuri de
securitate. I-am dus tot aşa într-un mare restaurant pari­
zian (Lucas Carton, din piaţa Madeleine). Relaţia lor nefi-
ind cunoscută, iar prezenţa Prinţesei rămînînd secretă, nu
au apărut nici paparazzi, nici curioşi. »
Cei doi speră ca miracolul să se repete în seara de
30 august. « Cînd am ajuns la aeroport, Prinţesa şi Dodi
erau foarte fericiţi că sînt' la Paris, confirmă garda de corp
Trevor Rees-Jones. N u erau deloc neliniştiţi. »
Insă un detaliu întunecă deja buna lor dispoziţie. In
timp ce dă mîna cu angajaţii companiei Transair, Prinţesa
de Wales le atrage atenţia că a reperat doi fotografi ascunşi
în spatele sediului societăţii Euralair. Speranţa unui scurt
sejur intim pe malurile Senei va fi ţinut doai i ît zborul
 -------------- Un 1et privat ps aeroportul Bourget 9

Olbia-Paris. Nici n-au pus bine piciorul pe pămîntul Fran­

ţei şi coşmarul a reînceput.
Şi asta pentru că, de la prima escapadă la Paris la sfîrşitul
lui iulie, ştirea idilei lor a transpirat, devenind un subiect
de senzaţie pentru tabloidele englezeşti. De acum înainte,
cea mai neînsemnată fotografie cu cei doi valorează o
avere. Relaţia lor îi ţine cu sufletul la gură pe toţi cititorii
revistelor de scandal din lumea întreagă. Fotografia cu
primul lor sărut în valurile de la Porto Cervo a bătut toate
recordurile: fotograful italian Mario Brenna a încasat
pentru ea peste douăsprezece milioane de franci. Suma nu
va întîrzia să stîmească invidia colegilor săi francezi şi să-i
stimuleze.
Presiunea mediilor asupra Prinţesei este extrem de pu­
ternică. Sigur că, de la căsătoria ei cu prinţul Charles, cele­
brată la 29 iulie 1981, tînăra şi timida Diana Frances Spen-
cer s-a aflat mereu pe prima pagină a ziarelor people. La
început părea că basmul a devenit realitate : toalete somp­
tuoase, o prinţesă extraordinar de amabilă şi populară, o
căsătorie atît de mult dorită cu foarte distinsul Charles, im­
pecabil în rolul de pretendent la tronul Angliei şi, curînd
după aceea, naşterea a doi moştenitori, William şi Harry.
Dar în dosul ceremonialului şi fastului de la Buckingham
se află o realitate crudă: Charles nu a renunţat niciodată
la fosta lui amantă, Camilla Parker-Bowles, iar Diana,
de-acum « Lady D i », are dese crize de bulimie şi stări de­
presive. Spre stupoarea şi indignarea Curţii, Prinţesa docilă,
Jû Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana.

inofensivă se transformă într-o femeie modernă şi rebelă.

Devine vedetă a mediilor şi învaţă să profite de acest lucru,
ajungînd să-şi recunoască public legăturile extraconjugale.
Fiecare nouă ipostază a acestei prinţese care nesocoteşte
cu nonşalanţă protocolul de la Buckingham este urmărită
cu lupa de presa de scandal şi citită cu fervoare de zeci de
milioane de curioşi din toată lumea.
în 1992, legenda se destramă: Charles şi Diana se des­
part. La patru ani după acest annus horribilis —numit astfel
de Regină - , în august 1996, se pronunţă divorţul. Deve­
nită starul incontestabil al înalte societăţi, Diana se avîntă
atunci în lupta umanitară, se războieşte cu minele antiper-
sonal din Cambodgia, se întîlneşte cu Maica Tereza în
India şi îşi creşte cei doi fii ca o mamă devotată. Dar, după
divorţ, presa interesată de celebrităţi, care nu-i dă pace,
vrea cu orice preţ să-i dea în vileag o legătură amoroasă...
Idila ei neaşteptată cu Dodi al-Fayed, în vara lui 1997,
toarnă deci gazul scandalului peste focul poveştii de iubire.
N u putea, într-adevăr, să facă o alegere mai stînjenitoare
pentru Coroana britanică. Cel ce pare s-o facă în sfîrşit
fericită pe Diana este fiul unui miliardar egiptean care, în
ciuda tuturor eforturilor, nu izbuteşte să se facă acceptat
de establishment-u\ londonez.
Mohammed al-Fayed nu a reuşit să obţină paşaportul
britanic. Născut într-o modestă familie din Alexandria,
tatăl viitorului amant al Dianei a acumulat o imensă avere
A

cu viteza fulgerului. Insurîndu-se cu sora lui Adnan

 Un jflt privat pfl ftRropnr-t-.nl Bmirgnt JL

Khashoggi, om de afaceri din Arabia Saudită, pe care

mulţi îl consideră cel mai bogat om din lume, Mohammed
al-Fayed devine unul din regii import-exportului cu Orien-
tul Mijlociu, mai ales cu emiratul Dubai. Incepînd cu
1970, investeşte în Europa, orientîndu-se spre industria
produselor de lux, care-i deschide discret poarta « înaltei
A
societăţi» internaţionale. In 1979 cumpără hotelul Ritz
din Paris, facînd renovări estimate la cîteva sute de mili­
oane de franci, ceea ce îi va aduce titlul de cavaler şi apoi
pe cel de ofiţer al Legiunii de onoare, conferite de către
Jacques Chirac şi François Mitterrand.
Marea lovitură o dă însă la Londra, unde îşi stabileşte
domiciliul, achiziţionînd faimoasele magazine Harrods -
furnizori oficiali al Reginei —pentru cîteva miliarde de
franci (615 milioane de lire sterline). Cumpărarea acestei
« instituţii » provoacă scandal în City : un candidat mai puţin
norocos, Tiny Rowland, pretinde că, de fapt, al-Fayed
lucrează pentru sultanul Bruneiului. O anchetă guverna­
mentală comandată de conservatori confirmă originea
obscură a fondurilor investite. Ca răspuns la aceste acuza­
ţii, pe care le respinge, al-Fayed dezvăluie faptul că i-a spri­
jinit financiar pe mai mulţi parlamentari conservatori, ceea
ce contribuie la căderea guvernului John Major.
Printre fidelii săi aliaţi din aristocraţia engleză se nu­
mără şi contele Spencer, tatăl Dianei, decedat în 1992.
Plăcîndu-i viaţa, nu pierdea nici un prilej de a face cum­
părături la Harrods şi de a trage la Pdtz, în Paris. Mohammed
J2________ Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

al-Fayed i-a întîlnit deci în mai multe rânduri pe copiii

prietenului său. La una din acele serate londoneze unde
artele frumoase se întîlnesc cu operele de caritate, la Royal
Albert Hali, în iunie 1997, omul de afaceri egiptean ar fi
invitat-o pe Diana să petreacă cîteva zile în somptuoasa
lui reşedinţă din Saint-Tropez. O invitaţie care pica la ţanc
pentru Prinţesă: în ciuda rezervelor şi a avertismentelor
pe care i le strecura înalta societate britanică, ea acceptă,
ca să evite reşedinţele de vară ale Curţii, dar şi ca să le
ofere fiilor săi o vacanţă de vis sub supravegherea gărzilor
de corp ale miliardarului, o vacanţă cu elicopter particu­
lar şi iaht, şi mai ales la adăpostul somptuoasei reşedinţe
« Sfânta Elena » aflată pe înălţimile Saint-Tropez-ului.
După părerea observatorilor atenţi ai vieţii capetelor
încoronate, în timpul vacanţei relaxate în familie, Diana
şi Dodi, fiul play-boy al lui Mohammed al-Fayed, au cu­
noscut dragostea la prima vedere. Mare colecţionar de
actriţe şi manechine americane — Brooke Shields, Aii
McGraw şi Kelly Fisher... - , căsătorit un timp cu una
dintre ele, Suzanne Gregard, de la agenţia Ford, mai
degrabă macho dar seducător, Dodi nu seamănă deloc cu
A

prinţul Charles. In schimb, pare a avea multe puncte co­

mune cu Diana : amîndoi au suferit de pe urma despărţirii
precoce a părinţilor şi şi-au făcut studiile în foarte ono­
rabile instituţii particulare elveţiene ; amîndoi au trăit sub
autoritatea unor puternice personalităţi paterne ; sînt divor­
ţaţi şi au cunoscut amestecul de singurătate şi de viaţă fără
 Un jflt’. p riv a t pa fl.nrnpnrtiil Bm irgflt-, 13

nori din înalta societate internaţională. La patruzeci şi unu

de ani, Dodi îşi caută şi el calea : fascinat de lumea filmu­
lui de la Hollywood, şi-a făcut deja ucenicia în producţie,
obţinînd chiar un Oscar pentru Carele defoc. Rechemat de
tatăl său în Europa pentru a se ocupa de gestiunea maga­
zinelor Harrods, probabil că şi el se află în căutarea unui
echilibru familial.
Toate aceste lucruri fac ca Diana şi Dodi, care de-abia
se cunosc la mijlocul lunii iulie 1997, să lege repede o
prietenie în atmosfera veselă a verii fără de griji de la
A

Saint-Tropez. In ciuda cîtorva ieşiri cu Jonikal, unul dintre

superbele iahturi ale familiei al-Fayed, idila rămîne, ca prin
miracol, secretă. Atît de secretă încît, în ziua de 26 iulie,
cum s-a văzut, cei doi reuşesc să profite de un sejur liniştit
la Paris. Dar e un răgaz de scurtă durată: pe 4 august,
fotograful Mario Brenna, fără îndoială informat de un cu­
noscut, urmăreşte de unul singur iahtul de la bordul unei
mici ambarcaţiuni şi reuşeşte să surprindă faimosul « sărut»
pe care visează să-l imortalizeze toţi paparazzi din lume.
La 10 august, fotografia apare pe prima pagină a lui Daily
Minor. Ea face în curînd turul planetei (apare în Franţa pe
coperta revistei Paris-Match). Altele îi vor urma. Pe la mij­
locul lui august, vreo două sute cincizeci de fotografi iau
cu asalt insulele greceşti în căutarea Dianei, care petrece
acolo cîteva zile în compania unei prietene. Şi, în timp
ce ea se plimbă cu Dodi pe Mediterana, ziarele speculează
J4 Anchetă asupra m orţii prlnţasfll Plana.

deja pe tema căsătoriei, ba chiar a unui posibil frate vitreg

al viitorului pretendent la Coroană...
O dată cu această cucerire princiară, Dodi descoperă
şi el faţa ascunsă a celebrităţii: o hărţuială continuă, impo­
sibilitatea unei vieţi normale, sfîrşitul intimităţii. «De cînd
sînt în serviciul domnului Dodi şi al prinţesei Diana, spune
garda de corp Kes Wingfield, aceasta era tot mai enervată
de prezenţa paparazzi-lor. Simţeam că nu-i mai prieşte
deloc vacanţa din cauza ziariştilor. Pentru ea, totul se trans-
A

forma într-un joc de-a v-aţi ascunselea. întreba tot timpul

unde sînt jurnaliştii, ajunseseră să o exaspereze... Pe iaht,
în Sardinia, am avut impresia că ne aflăm într-o cuşcă de
la grădina zoologică din cauza bărcilor cu paparazzi care
se învîrteau tot timpul în jurul nostru. Era ca o durere
violentă de dinţi care revine mereu. Devenise de-a drep­
tul ridicol. Pentru ei doi, vacanţa se încheiase.»
Dar e foarte greu să te sustragi dintr-o dată incon­
venientelor celebrităţii, după ce te-ai jucat cu ea şi ai pro­
fitat de ea ani întregi...
Cei doi decid, pe 30 august, să se eclipseze la Paris, fără
îndoială pentru a scăpa de această presiune. Dar, chiar de
la sosire, descoperind doi fotografi ascunşi în aeroportul
Bourget, Diana şi Dodi înţeleg că vînătorii sînt deja la
pîndă. Pascal Winieski, de la Poliţia aeriană, alertat de Prin­
ţesă şi de personalul Transair, încearcă să-i îndepărteze.
« Erau în spatele grilajului care împiedica accesul la pistă.
M -am îndreptat către ei. înainte să ajung, au luat-o la
 Un je t privat pe aeroportul Bourgnt

goană pe două motociclete de mare calibru.» E greu de cre­

zut că atari metode pot să descurajeze nişte paparazzi! Pîn-
dacii de staruri au fotografiat deja din plin aterizarea şi îi
aşteaptă pe cei doi la cîteva sute de metri mai încolo.
Dar de unde au ştiut fotografii despre sosirea Prinţesei
la Paris, de care habar nu aveau organismele oficiale ? Doi
dintre ei îşi vor dezvălui sursa, evocînd în acelaşi timp
dedesubturile marii «internaţionale a paparazzi-lor ». Alain
Cuizard, de la celebra agenţie foto Angeli, specializată în
presa people, e primul care află de marea « bombă ». « Către
orele 12.30 sau 13, în 30 august, am primit un telefon de
la un prieten fotograf din Corsica. Obţinuse informaţii de
la tumul de control din Olbia, în Sardinia. Aflase deci că
avionul la bordul căruia se afla prinţesa Diana avea să ate­
rizeze la Bourget peste o oră şi patruzeci de minute. »
U n «fir» de o precizie diabolică, dezvăluind jocul de
complicităţi ce pune în mişcare maşina de vînat starurile.
Cea mai mămntă informaţie despre călătoriile sau esca­
padele amoroase ale unei oarecare celebrităţi se plăteşte
cu mii de franci. Ea îi poate aduce un profit de zece ori
mai mare norocosului fotograf. Paparazzi trăiesc cu m o­
bilul lipit de ureche, cu zoom-ul la îndemînă şi cu m oto­
cicleta gata oricînd de plecare. O singură fotografie exclu­
sivă poate aduce un cîştig de zeci, ba chiar de sute de
milioane de franci.
Diana şi Dodi la Paris! Celularele fotografilor vor în­
cepe să sune frenetic. « Am anunţat imediat un fotograf
 AnnhBta asupra m orţii prinţesei Diana

să se ducă acolo, apoi am pornit şi eu », continuă Alain

Guizard. Aproape în acelaşi timp este alertat şi Rom uald
Rat, de la agenţia Gamma. Acest fotograf tînăr, cu un fizic
impozant şi cu un nume de familie de neuitat (şobolan —
n. tr.), îi va însoţi permanent pe cei doi pînă la sfîrşit. « Era
prima oară cînd făceam fotografii cu cuplul Diana-Dodi,
povesteşte Rat. Pe Prinţesă o mai fotografiasem în iulie
la Saint-Tropez. Acolo, condiţiile erau ideale : noi, foto­
grafii, eram aliniaţi pe un ponton ; ea venea să se scalde
în faţa noastră, apoi pleca, iar gărzile de corp ne făceau
cu mîna „la revedere“. Personal, nu l-am văzut atunci pe
D o d i... Sîmbătă 30 august, la 13.30, am fost contactat de
un coleg din Italia, care mi-a spus că Prinţesa va veni la
Paris cu avionul. Am vorbit cu redactorul-şef, care mi-a
dat numărul lui Stéphane Darmon, pentru ca acesta să mă
ducă peste tot cu motocicleta. Sigur că am şi eu motoci­
cletă dar, dacă trebuia să-i urmăresc pe cei doi de colo-colo,
era mai uşor să conducă un alt motociclist. M i s-a mai
întîmplat asta o dată, atunci cînd l-am urmat pe domnul
Jospin în campania electorală. Darmon şi cu mine ne-am
dus la Bourget cu o Honda 650 NTV. Era în ju r de
14.30. M -am aşezat în spatele barierelor vămii, aproape
de locul unde opresc avioanele. N u eram ascunşi. Gărzile
de corp care au coborît din avion, printre care şi Trevor
Rees-Jones, ne-au văzut. Cred că au şi zîm bit... »
Lîngă el, Stéphane Darmon, motociclistul, e gata să
demareze în trombă la primul semn. Spre deosebire de
 Un Jet privat pe aeroportul Bcnirgat

Rom uald Rat, un tînăr paparazzo dintre cei mai tenace

din generaţia lui, Darmon e un novice. în ziua de 30 au­
gust se află la prima lui misiune, iar acest reportaj îi va
schimba viaţa. « Eu sînt instructor auto şi căutam de lucru,
povesteşte el. In mai 1997, aşteptând la un stop, am făcut
cunoştinţă cu un motociclist de la agenţia Gamma. Mi-a
propus să-i ţin locul în iulie. Dar nu mai condusesem
niciodată un fotograf aşa cum am făcut pe 30 august.
Atunci a fost prima dată pentru mine. Mă mai întîlnisem
deja de două ori cu Rom uald R at şi mă înţelesesem bine
cu el. Fiind de serviciu în ziua aceea, l-am luat ca să mer­
gem la B ourget.»
Doar că, odată ajunşi la faţa locului, Rom uald Rat,
Stephane Darmon şi Alain Guizard au neplăcuta surpriză
de a da peste colegi de-ai lor aflaţi deja la pîndă. David
Odekerken — zis şi David Ker — e acolo, într-un jeep
Pajero de culoarea nisipului: «Tatăl meu e reporter la
Paris-Match, explică el. Am lucrat pentru Sygma şi pentru
Sphynx. La începutul lui 1996, am hotărît să părăsesc
agenţia şi m -am asociat cu Fabrice Chassery. Niciodată
nu-i mai prinsesem atît de bine pe Diana şi Dodi al-Fayed
înaintea zilei fatale. In vară, ne-am dus special pentru două
zile la Saint-Tropez, dar vaporul lor plecase deja. Ne-ar
fi costat prea mult să mai stăm, aşa că am hotărît să ne în­
toarcem la Paris.»
La Bourget, complicele său, Fabrice Chassery, e deja
la pîndă. Patronul agenţiei Laurent Sola Diffusion i-a pus
18_______ Ancheta aaupra m orţii prinţesei Plana---------

în legătură pe aceşti doi fotografi: « N u ne interesa pe noi

prea tare treaba asta, fiindcă Sola practică 50-50, ceea ce
pentru noi nu e prea rentabil, continuă David Ker. Dat
fiind că informaţia era sigură şi că, poate, nu aveam concu­
renţă, ne-am hotărît totuşi s-o facem. Am fost primul în
ascunziş, nu mai era nimeni pe acolo. Am văzut un M er­
cedes 600 cu geamuri fumurii. N u ştiam atunci dacă avea
legătură cu sosirea avionului. Treptat, au apărut şi ceilalţi
fotografi. Cînd a aterizat avionul, ne-am regăsit aproape
de biroul vamei. Vameşul ne-a permis să rămînem acolo,
fără să intrăm pe pistă. »
A • w I A
In total deci, opt paparazzi aşteaptă, cu zoom-ul in
mînă, debarcarea cuplului la Bourget. Ei sînt: Rat şi Darmon
pe motocicleta lor Honda 650, David Ker într-un jeep
Pajero , Fabrice Chassery într-un Peugeot 205 gri închis;
Alain Guizard într-un Peugeot 205 gri-albăstrui şi, în
sfîrşit, alţi trei fotografi de la Angeli pe motociclete BM W
1100 şi Yamaha 850.
Vînătoarea poate începe.
După un scurt control al paşapoartelor —în regulă —,
făcut imediat ce au coborît scara, Dodi şi Diana urcă în
a *

Mercedes. In faţă, Trevor Rees-Jones, garda de corp, fost

paraşutist în Irlanda, ia loc lîngă Philippe Doumeau, deja
instalat la volan. Acesta, fost şofer al unor personalităţi
politice, e dintre oamenii de încredere ai familiei al-Fayed
în Franţa. Philippe Doumeau povesteşte : « Am fost anga­
jat ca şofer la hotelul Ritz, şi, după cîteva luni, în care îl
 ----------- Un Jet privat pa aeroportul Bnurţat______ 19

condusesem deja pe domnul Dodi, mi-a propus să devin

şoferul său personal pe continent. în Anglia, avea deja şo-
feri. M -a ales pentru că îmi aprecia calităţile profesionale
şi ne înţelegeam bine, fiecare păstrîndu-şi rangul. El apre-
c ia discreţia, punctualitatea mea, felul meu calm de a con­
duce chiar şi cînd trebuia să ne grăbim şi, în sfârşit, faptul
c.i mă descurcam bine în regiunea pariziană. înainte ca
I .idy Di să-l însoţească pe domnul Dodi, îl conduceam
peste tot în Range Rover-ul înmatriculat în Marea Britanie.
IDacă mergeam în provincie, se întîmpla să închiriem o
maşină. Măsurile de securitate s-au întărit o dată cu apariţia
Prinţesei. Dodi mi-a cerut să închiriez un Mercedes 600
de lux de la Inter-Limousine, fiindcă era o maşină sigură,
cu geamuri fumurii şi tot echipamentul de securitate
rutieră.»
Kes Wingfield, cealaltă gardă de corp, provenit şi el din
armata britanică, se instalează în Range Rover, pe scaunul
din faţă. El şi Trevor Rees-Jones sînt în serviciul familiei
al-Fayed de mai mulţi a n i. « Trebuia s-o însoţesc pe prin­
ţesa Diana mai ales în vacanţe şi în călătorii», explică Wing­
field. Rees-Jones asigură de mult protecţia fiului miliar­
darului egiptean şi e supranumit « umbra lui D o d i».
Pe bancheta din spate a Range Rover-ului se află major­
domul şi două cameriste, iar portbagajul e plin de bagaje
voluminoase. Această maşină, care escortează Mercedes-ul,
e condusă de Henri Paul. Adjunct al patronului securităţii
de la R itz din 1986, el s-a remarcat prin seriozitate si zel.
20. Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana

Celibatar, pasionat de aviaţie, se ocupă permanent de pro­

blemele de securitate ale hotelului, în special de relaţiile
cu organismele oficiale. Disponibilitatea lui i-a atras atenţia
lui D o di. « Era singurul membru al personalului din Ritz
căruia Dodi îi strîngea mîna», îşi aminteşte un înalt
responsabil al hotelului. De altfel, Dodi însuşi a cerut în
m od expres ca domnul Paul să vină să-i ia de la aeroport.
a
In chip bizar, în 30 august, în jurul orei 15.30, toate
personajele dramei care se va produce nouă ore mai tîrziu
în tunelul Alma sînt grupate la aeroportul B ourget: Diana,
femeia cea mai « expusă» din lume, Dodi, pretendentul
nedorit, care traumatizează Curtea Angliei, Trevor şi Kes,
fidelele gărzi de corp, Henri Paul, şoferul francez pe post
de agent anonim al Destinului, şi o mică haită de paparazzi
gata de orice ca să obţină FO TO GRAFIA şi să dea marea
lovitură.
Deocamdată, trebuie îndepărtaţi paparazzi. « I-am pro­
pus celui care conducea Mercedes-ul să-l escortez pînă la
intrarea pe autostradă, povesteşte poliţistul Pascal W i-
nieski. A fost de acord. Am lăsat Mercedes-ul să plece şi
A
l-am urmat pînă la ieşire. In faţa mea se afla Pajero-ul.
Ajuns la rondul Charles-Lmdbergh, situat chiar la ieşirea
din aeroport în direcţia autostrăzii A l, m-am oprit şi am
lăsat convoiul să o ia spre Paris pe autostradă. »
Pe drumul de acces la autostradă începe prima partidă
adevărată de-a v-aţi ascunselea din acea zi dintre Prinţesă
şi paparazzi.
 Un je t privat pe aeroportul Bourget 21

« Un Peugeot 205 negru ne aştepta pe ruta de acces,

plus două motociclete, îşi aminteşte şoferul lui Dodi.
Mergeam destul de încet pe autostradă, cu aproximativ
120 de kilometri pe oră, în orice caz mai puţin de 130.
M.i ţineam mereu pe banda din mijloc. T ot drumul pe
hMostradă, paparazzi au rămas în spatele Range R o ver­
ii lui. S-au gîndit probabil că geamurile fumurii n-aveau
s.i le permită să facă fotografii. N u erau decît Peugeot-ul
şi cele două motociclete. Chiar la intrarea pe autostradă,
motocicliştii ne-au depăşit şi au profitat ca să facă două
fotografii. Apoi au rămas în urmă. Cînd au făcut pozele,
llash-urile m-au orbit. Peugeot-ul n-a trecut niciodată în
faţă. II vedeam prin oglinda retrovizoare, încerca să se ţină
de noi. Am luat-o pe bulevardele periferice, menţinîn-
du-mă pe banda din mijloc şi mergînd cu viteza normală.
La Asnières, am reuşit să „stric“ cortegiul, accelerînd ca
să ies din periferic la poarta Maillot. Am făcut manevra
în aşa fel încît nici măcar Henri Paul nu m -a putut
urm a... »
Victorie tehnică pentru Philippe Doumeau, căci urmă­
ritorii săi sînt versaţi în cursa printre maşini, fapt confir­
mat de Jean-François Musa, patronul societăţii Étoile-Li­
mousine care îi închiriază Mercedes-ul lui Dodi şi care a
avut deseori de-a face cu ei. « Fabrice Chassery are un
Peugeot 205 negru. Dacă s-a luat după tine, nu mai scapi,
e tot timpul în spate şi conduce cam sălbatic. în general,
nu trebuie să-i laşi să te depăşească sau să se interpună... »
 Anoheta asupra m orţii prinţesei Plana

Dodi i-a cerut şoferului să accelereze ca să-i depăşească

pe fotografi. Trevor Rees-Jones a comunicat prin radio
cu colegul său Wingfield, din Range Rover, care a înce­
tinit ca să-i blocheze pe paparazzi. U n «truc » cunoscut
de toate serviciile de protecţie din lume. « Am observat
că paparazzi care ne urmăreau vorbeau la telefon în timp
ce conduceau, spune Wingfield. Am înţeles după aceea
că-i mai chemau şi pe alţii, căci numărul lor a crescut de-a
A

lungul zilei. îmi aduc perfect aminte că, pe drum, papa­

razzi au făcut tot felul de manevre periculoase ca să poată
face fotografii. »
Versiunea paparazzi-lor începe deja să difere de cea a
oamenilor din anturajul Prinţesei. « Nici o clipă nu l-am
văzut pe Fabrice Chassery făcînd vreo manevră pericu­
loasă, care ar fi jenat suita, susţine David Ker. Ajunşi pe
bulevardul Charles-de-Gaulle, înainte de poarta Maillot,
mai toţi fotografii se opriseră, derutaţi, căci pierduseră din
ochi maşina în care se aflau Diana şi Dodi. Range Rover-
ul încetinise ca să lase Mercedes-ul să treacă în faţă ...»
Operaţiunea a reuşit: Mercedes-ul se pierde în trafi-
A

cui de la poarta Champerret. In acel moment, Dodi crede

poate că a scăpat de fotografi. Diana le-a mărturisit gărzilor
de corp că se temuse ca nu cumva vreunul din cei care
făceau slalom în jurul lor pe motociclete să sfârşească sub
roţile Mercedes-ului. Uşurată, îl felicită pe şoferul Philippe
Dourneau pentru îndemînarea lui.
 Un je t privat ps aeroportul Bourget ..23

I iniştiţi, cei doi intră pe poarta elegantă a fostei pro­

prietăţi a familiei W indsor din Paris, aflată în pădurea
Houlogne, şi se pregătesc să viziteze ceea ce presa de can­
can numeşte deja «viitorul lor cuibuşor»...
 Cham ps-Elysees

Orele 19.30
Mercedes-ul s-a parcat în lata giandioasei vile de la
numărul 4 de pe ruta Chainp-d’InliainriiH ni la doi paşi
de grădina Bagatelle. !;. pentru a dona oara i i i at eu lună
căD odi, probabil niîildru I a domin .te asupra ai estul do­
meniu cu ecou de legenda, " pnmeştt aici pe Diana.
Impozanta vilă cu doua etaje, cu laţada împodobită cu
coloane, înconjurată de un pare de două hectare plin de
flori, este un simbol: în 1930, I'duard al VllI-lea, care a
renunţat la tronul Angliei pentru a se căsători cu Wallis
Simpson, o americanca divorţată, de origine modestă pe
deasupra, s-a exilat aic i Se prea poate ca Dodi să fi făcut
o paralelă cu propria lui situaţie si sa li vrut să se instaleze
aici cu Diana, care se rupea şi ea de Curte.
A

In 1987, Mohammed al l'ayed a semnat un contract

de închiriere pe douăzec i şi cinci de ani cu primăria Pari­
sului, proprietara domeniului, pentru suma de 900 000
de franci pe an. Jacques Chirac ţinea să-i facă această fa­
voare prietenului Franţei care restaurase deja Ritz-ul cu
 U rm ărire pn r.hftmpa-Elvaâea 25

mult fast. Mohammed al-Fayed a întreprins şi aici lucrări

de restaurare costisitoare —peste 25 de milioane de franci —
şi chiar a dorit, la un moment dat, să transforme vila în
muzeu particular. A răscumpărat, de altfel, de la Institutul
Pasteur bunurile lăsate moştenire de ducele şi ducesa de
Windsor, angajîndu-se să nu le revîndă mai devreme de
cinci ani. După expirarea termenului, în mai 1997, el a
anunţat vînzarea de către Sotheby’s, la N ew York, a
obiectelor personale ale familiei Windsor, ca şi cum ar fi
vrut să alunge fantomele din casă, pentru a o putea lua în
sfîrşit în posesie. Vînzarea a avut loc abia în februarie

A
1998, iar cei peste 140 de m ilioane de franci adunaţi au
luat drumul unei fundaţii create în Bermude.
I n acea zi de 30 august 1997, Dodi şi Diana discută
despre viitoarea reamenajare a vilei. Această vizită de patru­
zeci de minute vine în orice caz în sprijinul tezei conform
căreia perechea dorea într-adevăr să se instaleze în fosta
locuinţă a familiei Windsor. O nouă sfidare a Prinţesei la
adresa Reginei şi a prinţului Charles...
A

Intre timp, dincolo de impresionantul zid de incintă

jalonat de camere video, cei cîţiva paparazzi «împrăştiaţi»
pe autostradă dau tîrcoale, căutîndu-i. David Ker trece în
goană prin faţa porţii, dar nu se aşază la pîndă, căci nu
zăreşte Mercedes-ul. Ca mai toţi colegii săi, după ce-a
pierdut urma Dianei, se concentrează asupra Ritz-ului,
sediul parizian al familiei al-Fayed.
 AnohBtft asupra morţii prlnţminl Uliuiu

La orele 16.20, odată terminată vizitate.i vilei, Mer-

cedes-ul părăseşte proprietatea şi se îndreaptă spic hotelul
Ritz, unde Dodi i-a rezervat Dianei o surpi i/a
«Cînd am ieşit din vilă, nu se vedeau paparazzi pe
nicăieri, relatează şoferul Philippe I )ounie.m Range R o-
ver-ul era în spatele nostru. Cred că, undeva pe drum,
ne-au dat iar de urmă, fiindcă, aproape de hotel, a trebuit
să încetinim din cauza unei maşini particulare şi ne-au
depăşit nişte motociclişti. Au oprit şi au reuşit sa i foto­
grafieze pe ei doi coborînd din maşină.»
Dodi şi Diana îşi luaseră totuşi preţ aut ia de a intra la
R itz discret, prin spate, pe strada C am bon—e o intrare
mult mai modestă decît cea principală, din piaţa Ven-
A

dome. îşi aminteau cu siguranţă că, în timpul şederii lor

la Paris din 26 iulie, acest subterfugiu le permisese să scape
de privirile curioşilor. Dar, de data asta, paparazzo R o -
muald R at e la post. « Cunoşteam vila Windsor din pă­
durea Boulogne, dar ştiam că totul e închis şi că nu pot
fi văzuţi. Ajuns la Ritz, m-am instalat, cu Darmon în
spate, pe strada Cambon. Cred că eram singuri. Mă gîn-
deam eu că vor intra pc acolo. La un moment dat, mi s-a
făcut sete şi ni am dus sa mi cumpăr o ( '.oca. ( and m-am
întors, am văzut venind, pr studa ( ainboii, Mercedes ui
şi Range Rover-ul condus de domnul Paul, ( u geamurile
deschise. L-am întrebat pe Siephane I )armon daca văzuse
pe cineva coborînd din maşini, dar, <um nu e da mesei ie,
nu recunoscuse pe nimeni Aşa ca am rămas pe loc,
 Ui’mfi.rlre pn Chn.TnpH-Elyn6flH __ 22L

Darmon şi cu mine. Mai era şi David Ker. Chassery rămă­

sese la intrarea principală a hotelului. »
în timp ce paparazzi încep să se înghesuie pe trotuarul
din jurul hotelului, la 16.30, Diana şi Dodi urcă marea
scară de onoare care duce la suita imperială. Este cel mai
frumos apartament al hotelului : are 138 de metri pătraţi,
atît salonul cît şi dormitorul sînt mobilate în stil Empire,
iar ferestrele dau spre piaţa Vendôme. Costă aproape
50 000 de franci pe noapte. Este apartamentul rezervat
familiei al-Fayed.
Gărzile de corp se duc să bea un ceai la barul Vendôme
al Ritz-ului. Dar mai întîi se interesează de programul
serii. «Am întrebat-o pe Prinţesă care va fi programul.
M i-a spus că e posibil să se meargă la restaurant », poves­
teşte Trevor Rees-Jones.
între timp, Diana trece pe la coafor, care se află la sub­
solul hotelului. Dodi se duce să « facă nişte cumpărături »
mai puţin obişnuite : vrea să ia de la bijuteria Repossi,
situată în partea opusă a pierii Vendôme, în faţa Ritz-ului,
un inel creat pentru Prinţesă. Deşi magazinul nu e decît
la cîteva zeci de metri, Dodi le cere gărzilor de corp să-l
însoţească la bordul Mercedes-ului 600 cu geamuri fu­
murii pentru a se feri de paparazzi, masaţi în acel m o­
m ent în centrul pieţei. Precauţie suprarealistă care spune
însă m ult despre starea de tensiune creată deja în jurul
celor d o i...
 ----- Anchet& asupra morţii prinţesei Plana

Claude Roulet, asistent al preşedintelui Ritz-ului şi om

de încredere al familiei al-Fayed la Paris, i-a luat-o înainte
lui Dodi, anunţîndu-1 pe bijutier despe sosirea acestuia.
Alberto Repossi, celebru giuvaiergiu, sosit special de la
Monaco pentru a-şi prezenta creaţiile, îl aşteaptă pe acest
client de vază de la prînz. Şi e deja 18.30.
« Totul a început la 10 august la Monaco, atunci cînd
Diana şi Dodi, neştiuţi de nimeni, au intrat în magazinul
nostru din hotelul Hennitage, a spus el ziarului Le Figaro.
Voiau să cumpere un inel cu mici triunghiuri de diamant
din gama numită „Spune-mi da“. Cînd au venit a doua
oară, cîteva zile mai tîrziu, le-am propus să creez pentru
ei o bijuterie mai deosebită, în afara catalogului, de o cali­
tate şi mai bună, de exemplu, pietrele fiind prinse cu
gheare, nu încastrate în metal. I lianei părea că-i place
aspectul tineresc, modem şi simplu al creaţiilor noastre,
care contrastau cu stilul „retro“ al bijuteriilor sale „rega­
le“. Lăsau impresia că sînt o pereche fericită. De fapt, nu
era vorba de făcut un singur inel, ci şi alte bijuterii. După
ce mi-au cerut să aduc inelul la Paris pe 30 august, am
fixat cîteva întîlniri cu Prinţesa ca să continuăm seria cu
brăţări şi alte bijuterii la a căror concepţie am fi colaborat.
De fapt, i-am dat lui Dodi două inele : cel comandat şi
un altul, care trebuia să servească drept model pentru cele­
lalte bijuterii... »
Claude Roulet, responsabilul Pdtz-ului, e cel ce ia
bijuteriile şi semnează o chitanţă - Dodi s-a întors deja la
 Urm ărire pa ChampH-Élyaéea 29

hotel, tot la adăpostul geamurilor fumurii ale Merce-

des-ului. Cîteva minute mai tîrziu, Claude R oulet bate
la uşa suitei imperiale şi îi înmînează cele două inele.
Diana pare sedusă de inelul « Spune-mi da » —denumire
aluzivă care, odată cunoscută, va amplifica zvonurile
despre logodnă. Al doilea inel e restituit bijutierului în
aceeaşi zi. în ziua care a urmat dramei, inelul oferit Dianei
A

va fi regăsit la domiciliul parizian al lui Dodi. In valoare

de 1,2 milioane de franci, el va fi plătit de familia al-Fayed.
« S-au purtat ca nişte domni », subliniază Alberto Repossi,
care va distruge desenele şi machetele bijuteriilor, oprind
de asemenea fabricarea şi vînzarea seriei « Spune-mi da »...
Diana şi Dodi se odihnesc cîteva minute în aparta­
mentul imperial. Ea dă cîteva telefoane unor prieteni de
la Londra. Apoi, la orele 19, continuînd turul locurilor
unde pot « trage » la Paris, hotărăsc să se ducă la impună­
toarea reşedinţă a familiei al-Fayed de la intersecţia străzii
Arsène-Houssaye cu Champs-Elysées. Au de gînd să pe­
treacă noaptea acolo şi să se întoarcă a doua zi la Londra.
Bagajele le-au fost deja transportate în acea după-amiază
de către domnul Paul, care l-a lăsat să treacă la volanul
Range Rover-ului pe Jean-François Musa, patronul so­
cietăţii Étoile-Limousine, care închiriază Mercedes-uri
hotelului Ritz.
Scurta bucată de drum dintre piaţa Vendôme şi capă-
f A

tul lui Champs-Elysées nu pune mari probleme. In mod

excepţional, în maşină, Dodi şi Diana nu sînt însoţiţi de
.3 0 .... .........Anah.at.fii aaujr* m orţii prluţaaal Uln.ua

gărzile de corp. «Voiam să-i las sa se simtă puţin in inti­

mitate, explică Trevor Rees-Jones h i in ani suit în
R over cu Wingfield. Pe drum, ziariştii ne i i i m mărit de
foarte aproape. La un moment dat, cinai ne au luat-o
înainte. Dar nu au fost incidente. Le-am cerut fotografilor
să nu facă poze pe drum, mai ales la intersecţii şi la
semafoare.» Colegul său precizează: «Prinţesa se temea
pentru motocicliştii care continuau să facă slalom printre
A

maşini. Ii era frică să nu-i lovim. »

Cînd maşinile ajung la numărul I din strada Arsene-
Houssaye, situaţia devine brusc dramatică. Presiunea
exercitată de fotografi o impresionează pe prinţesa Diana
şi dă naştere unui incident cu serviciul de securitate.
Episodul de mare tensiune marchează cu siguranţă o coti­
tură în scurgerea acestei zile: pentru prima dată, Dodi şi
Diana se găsesc în contact direct cu paparazzi.
A

« In momentul sosirii la reşedinţa pariziană, paparazzi

pur şi simplu s-au năpustit asupra lor, povesteşte W ing­
field. Asta chiar a neliniştit-o şi a speriat-o pe Prinţesă, care
era totuşi obişnuită cu ei. Toţi strigau, ceea ce îi făcea şi
mai înspăimântători. A trebuit să-i îndepărtez cu forţa. Dar
o
asta nu era de-ajuns. Domnul Dodi a fost revoltat de
comportamentul lor. N u era obişnuit cu aşa ceva şi m-a
întrebat ce putem face ca să scăpăm de ei. I-am răspuns
că e imposibil să te scuturi de ei cu una, cu două... »
Trebuie spus că echipelor de fotografi deja prezente la
Bourget şi în faţa hotelului - Rat, Darmon, Ker,
 Upm&rlrfl pa Cha.Tr>ps-£lyfl6an

Chassery... - li s-au alăturat între timp altele. Agenţia

Angeli a difuzat prima fotografii cu Prinţesa şi Dodi la
Paris, ceea ce i-a pus pe toţi paparazzi francezi pe picior
de război. Printre ei, tandemul Lazlo Veres-Serge Bena-
mou e faimos şi temut. De origine iugoslavă, Veres a ajuns
celebru graţie fotografiei unui Tupolev prăbuşindu-se la
o demonstraţie aeriană la Salonul aviatic de la Bourget,
precum şi pozelor care îl arătau pe Richard Burton în
compania unei «prietene » în Montmartre. Ani în şir,
dădea tîrcoale în fiecare dimineaţă marilor hoteluri
pariziene ca să repereze celebrităţi. A fotografiat-o deja pe
Diana de două ori la Paris: prima oară în timpul unei
vizite la un azil al săracilor, în arondismentul X III; a doua
oară la o recepţie dată de Jacques şi Bemadette Chirac.
C u scuterul său, îmbrăcat într-o salopetă albastră, şchio-
pătînd uşor, el atrage atenţia tuturor serviciilor de secu­
ritate. De cîţiva ani s-a asociat cu Serge Benamou, un
fotograf grăsuţ cu care dă regulat «lovitura» şi care se
deplasează pe un scuter Hexagon.
Cei doi agenţi de pază francezi ai imobilului din strada
Arsene-Houssaye au fost înştiinţaţi telefonic de domnul
Paul cu cîteva minute mai devreme despre sosirea imi­
nentă a celor doi. « Cînd au ajuns cele două maşini, M er-
cedes-ul şi Range Rover-ul, veneau în urma lor vreo zece
fotografi, povesteşte unul dintre paznici, Didier Gamblin.
Aveau motociclete şi scutere, dar era şi o maşină, un
Peugeot 205 alb, cred. Cînd au coborît personalităţile,
32 _____Anchetă, asupra morţii prluţnu«l Diana

fotografii s-au năpustit asupra lor. < ol< m l m> u ,i trebuit

să intervină ca să-i îndepărteze puţin Am.i i i mervat pe
fotografi. N u am ajuns la bătaie, ne .m zis do.u sa « nu ne
punem cu ei », că altfel o să cheme şi alţi <olegi m i anunţă
şi pe englezi, ca să ne mai dea de fure a im a douăzeci. »
Colegul său, Gérald Gueheneux, confirma « M-am
concentrat asupra celui care părea sa se apropie cel mai
mult de Prinţesă şi de domnul al-Fayed (c i a Romuald
Rat). L-am ţinut la distanţă, fără a face uz de violenţă. Am
pus mîna în faţa obiectivului şi am incert at sa 1 împiedic
să înainteze spre Mercedes şi să fotografieze. Atunci el m-a
ameninţat, spunîndu-mi sa fiu atent, <a nu ştiu ce are asu­
pra lui... I-am răspuns că nu ma interesează. »
Şoferul Philippe Dourneau îşi aminteşte de o a doua
altercaţie cu « grasul de pe Vespa Hexagon » (Serge Bena-
m o u ). « Ne-a ameninţat şi, uitîndu-se la mine, a zis că
toată chestia asta o să cadă pe capul familiei al-Fayed, că
vor fi tîrîţi în noroi, că sînt nişte împuţiţi. »
Chiar şi garda de corp engleză, Kes Wingfield, e sur­
prinsă de asaltul paparazzi-lor, « a doi dintre ei, deosebit
de întreprinzători, care nu se sfiau să se apropie foarte mult
de personalităţi. Aveau un fizic foarte solid ».
Incidentul provoacă scandal şi se adună vreo cinci­
zeci de gură-cască, numeroşi sîmbăta la acea oră pe
Champs-Elysées. Dacă paparazzi confirmă în mare deru­
larea scenei, versiunea lor induce totuşi cîteva aprecieri
 Urm&rlra pa Cha.mps-£lyfl6fls 33_

care se deosebesc de cele ale serviciului de securitate.

Rom uald R at povesteşte: « O gardă de corp franceză
mi-a sărit în spate ca să mă împiedice să fotografiez. M-a
deranjat faptul că m-a împins în forţă şi mi-a dat peste
aparat. N e-am răstit unul la celălalt. Era deosebit de agre­
siv şi mă ameninţa că mă pocneşte. Cînd ne-am luat la
ceartă, Serge Benamou era lîngă mine. »
Acesta confirmă . «I-am spus gărzii de corp că, dacă aşa
stau lucrurile, mai chem şi alţi fotografi şi vom fi şi mai
mulţi. »
Tensiunea nu scade nici după ce Dodi şi Diana au
dispărut în im obil. « Fotografii s-au apropiat de mine, în-
cercînd să facă presiuni asupra mea, spune primul agent
de securitate, Gerald Gueheneux. Se exprimau ameninţă­
tor şi agresiv. Voiau să-i las să-şi facă treaba. N e-am hîrîit
aşa cel puţin un sfert de oră. »
A
Intre timp, colegul său, Didier Gamblin, sună la hotelul
R itz . « I-am telefonat domnului Paul ca să-l întreb dacă
trebuia doar să-i păzim pe Diana şi pe Dodi sau dacă
trebuia să interzicem şi fotografierea. Dom nul Paul mi-a
spus că trebuia doar să asigurăm paza, fotografiile erau
permise, cu condiţia ca paparazzi să nu se apropie de
maşini, să rămînă în capul străzii. Atunci am ieşit din nou
şi le-am spus paparazzi-lor că îşi puteau folosi echipa­
mentul ca să facă poze de la distanţă, dar că trebuiau să le
lase celor doi un spaţiu rezonabil atunci cînd vor ieşi.
 Ancheta asupra m orţii prlnţcnnl Dln.ua,

Le-am cerut să se calmeze şi să se ţină la o distanţă tic zece

metri de ju r împrejur. Le-am spus că, daca se mai ivesc
incidente, noi vom interveni. Ziariştii au consimţit şi
părea că ne-am înţeles. »
De bine, de rău, lucrurile se calmează. « Gărzile de corp
s-au apropiat de Romuald Rat şi i-au spus că celălalt agent
e cam iritat, relatează fotograful David Ker. Cu cei doi
englezi am fost tot timpul în raporturi bune. Am aşteptat.
A început să se întunece. Fabrice Chassery s-a dus să
developeze clişeele făcute în cursul zilei într-un laborator
/
de pe Champs-Elysées. Mi-a telefonat să-mi spună că
ieşiseră bine. »
A

In timp ce şoferii şi paparazzi aşteaptă, Dodi şi Diana

îşi trag sufletul la etajul doi al impunătorului imobil : zece
încăperi cu vedere spre Arcul de Trium f şi spre Champs-
Élysées. In imensul salon decorat cu marmură verde, la
lumina lustrelor, Diana şi-a desfăcut bagajele şi s-a schim­
bat pentru cină, avea să declare fostul majordom al lui
Dodi, R ené Delorm*.
Dormitorul e înţesat de animale din pluş, iar şifonierele
gem de costume Armani,'pulovere de caşmir şi « ciocate ».
Acest domiciliu luxos are şi o sală de gimnastică.
Ieşirea perechii e prevăzută pentru orele 21. Dodi îl
anunţă pe Trevor Rees-Jones că vor cina în oraş. De

* In Thomas Sancton şi Scott MacLeod —Moartea Prinţesei, Pion,

1998 (versiunea românească a apărut la Editura Onicpa in ac elaşi an).
 U rm fijlrft p a Cha.TTmB-£lyfl6ftg

altfel, Claude Roulet, numărul doi de la Ritz, aşteaptă

deja în faţa localului La Benoît, un restaurant la modă din
cartierul Marais, frecventat de staruri hollywoodiene, ca
R obert de Niro. Pentru a nu face vîlvă, masa a fost rezer­
vată pe numele lui Roulet.
De-abia la 21.45, Diana, într-o ţinută sobră - pantaloni
albi şi haină neagră - , urmată de Dodi - în blugi, haină
de antilopă, cizme —, se urcă în Mercedes-ul garat în faţa
porţii. Gărzile de corp îi urmează în Range Rover.
Haita de paparazzi nu pierde o secundă. «în ciuda
înţelegerii noastre, nu au ţinut cont de ceea ce li se ceruse,
afirmă Didier Gamblin. S-au apropiat prea mult de ma­
şină. Cel puţin nu s-au mai îngrămădit, ca la venire. Dar,
de îndată ce Mercedes-ul a pornit, au ţîşnit ca nişte de­
menţi. Au demarat nebuneşte ca să se „lipească“ de ma­
şină. Ar fi putut să calce pe cineva. Oamenii se fereau din
calea lor, se trăgeau la o parte ca să facă loc motocicletelor
care mergeau pe trotuar. »
Acest nou asalt, spectaculos, îl înfurie pe Dodi, care
exclamă : « E prea de t o t ! Paparazzi ăştia nu sînt în toate
minţile !»
Şoferul lui descrie baletul infernal al fotografilor în jurul
maşinii.
«Se roteau în jurul nostru, ne depăşeau, se retrăgeau.
Erau peste tot. Unii, deschizînd calea, ne-o luau înainte
ca să vadă încotro mergem. Cred că aceştia l-au enervat
...36..______ A n c h e tă a s u p r a m o r ţii p r 1nţnn«l P la n a _____

pe domnul Dodi. La un moment dat, furios, mi-a cerut

să-l sun pe domnul Roulet, care era la restaurantul La
Benoît, să-i spun că preferă să cineze la Ritz, unde va fi
A

apărat de fotografi. In jurul hotelului era o mare de oa­

meni. Domnului Dodi i-a scăpat un gest înciudat cînd
uşierul a deschis portiera şi lumea s-a năpustit spre el.
Mişcarea fusese cam agresivă. Dar Prinţesa l-a liniştit, iar
eu l-am rugat să zîmbească ca să nu facă jocul celor care
abia aşteptau să-l vadă exasperat. Era atîta lume, paparazzi
şi gură-cască laolaltă, încît mi-am amintit cum era cînd
venea M adonna... »
Mercedes-ul s-a oprit deja în faţa intrării, dar cei doi
nu se grăbesc să coboare. Uşierul chiar închide portiera
la loc. Fotografii se apropie. Diana coboară în fine, sin­
gură, şi dispare pe uşa pivotantă a hotelului. Dodi lasă să
treacă cîteva secunde, apoi o urmează - o mică şmecherie
ca să-i împiedice pe fotografi să-i imortalizeze împreună.
Pentru că numai pozele unde pot fi văzuţi împreună au
într-adevăr valoare, Dodi sau Diana surprinşi separat în
faţa Ritz-ului nu prezintă interes. De la aterizarea la
Bourget şi pînă la această ultimă cavalcadă, cei doi au
recurs sistematic la această veche stratagemă anti-papa-
razzi...
A

întoarcerea neprevăzută la hotel, sub presiunea foto­

grafilor, strică pentru a doua oară planurile de wcek-end
ale cuplului. După violentul incident de la s o s i m i in stra-
 _________________ U rm & rlra pfi Chn.Tinpa-£lya6ea________ 3Z_

da Arsene-Houssaye, această retragere la Ritz, ultim re­

fugiu al familiei al-Fayed la Paris, marchează o nouă
etapă a cursei fatale. Văzînd îmbulzeala de fotografi şi
gură-cască — sînt acum vreo două sute — direcţiunea
hotărăşte, fapt excepţional, să închidă grilajul exterior al
hotelului. Diana şi Dodi sînt prinşi în capcană la Ritz.

i
 J I

Prizonieri Io Ritz

Orele 22 - 0.20
Diana şi Dodi sînt acum la capătul puterilor. Deşi
obişnuită să fie hărţuită astfel, Prinţesa dă semne de obo­
seală, îşi ţine capul în mîini.
« Ca să poată ieşi din maşină şi pătrunde în hotel, a tre­
buit să-i asigur protecţia fizică împotriva paparazzi-lor, care
se apropiau mult prea mult de ea, povesteşte Kes W ing-
field. Aparatele foto îi erau puse de-a dreptul în obraz. A
trebuit să ne interpunem. Ajunsă înăuntru, s-a aşezat pe
un scaun. Părea zdrobită, pe punctul de a izbucni în la­
crimi. »
Camerele video ale hotelului au înregistrat intrarea. E
ora 21.53. Cele două gărzi de corp ies o clipă să le ceară
ziariştilor să treacă de cealaltă parte a aleii de circulaţie din
faţa hotelului. U n gardian tînăr cu un cîine se postează în
faţa grilajului.
Dodi e furios. Din cauza bruştei modificări a progra­
mului, personalul Ritz-ului nu a avut timp să n masurile
necesare de protecţie pentru intrarea cuplului, li şi icpro-
 Prizonieri la Ritz

şează acest lucru lui Wingfield. Acesta răspunde că nimeni

nu era la curent cu destinaţia lor. Dodi îl cheamă la el pe
domnul Rocher, directorul hotelului pe timp de noapte,
A

ca să afle cum a fost posibilă o atare « debandadă ». «II cu-

A

nosc bine pe Dodi, declară domnul Rocher. In seara aceea

era la capătul nervilor. Era alt om. De altfel, garda de corp
m i-a spus să nu ţin cont de observaţiile lui, pentru că
îi era din ce în ce mai greu să suporte presiunea papa-
razzi-lor. »
Diana şi Dodi străbat lungul culoar central al hotelu­
lui şi intră în restaurantul hotelului Ritz, L’Espadon.
Diana comandă sparanghel şi o omletă, Dodi cere calcan
prăjit. Totul e stropit cu şampanie Taittinger. Dar, foarte
repede, în acest celebru local, cei doi se simt priviţi cu
stupoare, apoi insistent, de ceilalţi clienţi. După cîteva
minute, exasperaţi, Dodi şi Diana se ridică şi cer să li se
servească masa în suita imperială unde s-au odihnit
după-amiază.
Gărzile de corp se instalaseră în barul Vendome din
hotel, cu vederea spre scara imperială. Zărindu-i pe Diana
şi pe Dodi, Trevor Rees-Jones se precipită . « Cînd i-am
văzut ieşind din restaurant, i-am însoţit pînă la apartament,
împreună cu Wingfield. Dodi ne-a zis să ne întoarcem la
bar şi să cinăm, fără să precizeze cum avea să decurgă seara
mai departe.»
Urmează două ore cu uşile închise, la adăpostul zidu­
rilor hotelului, interval în care Dodi si Diana observă din
-4Q_______ Anohflt& asupra m orţii prlnţaael Plana_______

cînd în cînd, de la fereastră, agitaţia paparazzilor şi a mul­

ţimii din piaţa Vendôme. întrebarea obsesivă este : cum
să iasă din hotel fără să fie văzuţi de fotografi ?
La parter, direcţiunea hotelului, care nu ştie ce să mai
facă pentru fiul patronului şi Prinţesa de Wales, are aceeaşi
dilemă. Se hotărăşte să fie chemat numărul doi al secu­
rităţii Ritz-ului, Henri Paul, care e foarte apreciat de
Dodi. Sunîndu-1 pe celular, la orele 21.57, François Tendil,
responsabil cu securitatea pe timpul nopţii, nu bănuieşte
că declanşează mecanismul fatal...
« Sînt în apropiere, vin imediat ! », îi răspunde domnul
Paul, care locuieşte la doi paşi, pe strada Petits-Champs.
Era oare acasă cînd a sunat telefonul ? Ancheta nu va stabili
niciodată acest lucru cu certitudine, dar două mărturii vin
în sprijinul acestei ipoteze. « L-am zărit către orele 22,
susţine Josiane Le Tellier, patroana localului Champmeslé,
frecventat de lesbiene, din strada Petits-Champs, unde
domnul Paul venea din cînd în cînd să bea un păhărel. A
intrat în bar şi le-a strigat tuturor: „Pe curînd, fetelor!“
A fost văzut urcîndu-se în maşină, o Mini Austin neagră,
pe care o parchează de, obicei în faţa localului nostru.
Ne-a făcut un semn cu mîna şi a plecat foarte calm. Venea
dinspre casă şi avea în mînă o geantă mică albă. » Didier
Gamblin, unul dintre cei doi agenţi de pază din strada
Arsène-Houssaye, îşi aminteşte că a vorbit la telefon cu
A

Henri Paul puţin după orele 19 : «îşi terminase ziua de

lucru şi se întorcea acasă, mi-a spus-o chiar el. »
 Prizonieri la Ritz AL

La 22.08, camera exterioară de la R itz înregistrează

maşina domnului Paul care opreşte în faţa hotelului. Henri
Paul intră, vorbeşte cu agenţii de securitate, dă cîteva
instrucţiuni, se plimbă de-a lungul imensului culoar.
Glumeşte cu unii şi cu alţii, se uită mereu la ceas şi-şi tot
aranjează sacoul, îşi şterge ochelarii. Din cînd în cînd, se
apropie de grilajul de la intrare, încercînd să afle ce se mai
întîmplă afară.
La un moment dat, li se alătură celor două gărzi de corp
la masa numărul unu din barul Vendôme, prima pe stînga
cum intri. Urmează o scenă capitală, care a stîmit nume­
roase controverse. « N u a vrut să mănînce nimic, declară
Kes Wingfield, cinase deja. A comandat doar suc de ana­
nas, pe care l-a îndoit cu apă, căci i se părea prea tare.
Am şi glumit pe seama cuvîntului englez care denumeşte
ananasul (pineapple)...»
Ciudat suc de ananas care seamănă ca două picături de
apă cu anasonul !
Mărturia celor doi bamiani nu lasă nici o îndoială în
această privinţă. « Dom nul Paul a comandat un Ricard,
îşi aminteşte Sébastien Trote. L-am cerut la bar şi i l-am
adus, împreună cu două boluri mici de argint, unul cu
migdale şi celălalt cu fructe uscate. Doza de Ricard era
normală, şi l-am văzut pe domnul Paul tumîndu-şi apă
pe trei sferturi într-un pahar de 33 de centilitri. »
Colegul său, Philippe Doucin, şef peste cîteva mese, îi
serveşte un al doilea pahar. « La un moment dat, am de­
 Ancheta aaupra morţii prlnţnflal P lana

barasat masa numărul unu. Am luat farfuriile goale ale

gărzilor de corp şi le-am propus să le servesc prăjituri şi
cafea. Au acceptat. Am luat şi un pahar aproape gol de
Ricard din faţa domnului Paul, care a mai cerut unul.
Le-am adus totul, plus fursecuri şi un alt pahar de Ricard
(5 centilitri), cu o carafa de apă alături. »
N ota de plată numărul 4 891 de la masa numărul
unu — 1 260 franci pentru doi homari, cartofi pai, de­
sert, Schweppes — menţionează cele două pahare de
Ricard servite domnului Paul între orele 22.06 şi 23.11.
N ota va fi trecută în contul apartamentului lui Dodi.
D oar m ult mai tîrziu se va pune problema rolului jucat
de faimoasele « sucuri de ananas » în teribilul accident
din tunelul Alm a...
Deocamdată, domnul Paul are alte griji: un agent de
securitate crede că a reperat în bar doi paparazzi care fac
figură de blînzi clienţi străini. Direcţiunea hotelului, care
a încasat deja criticile lui Dodi, e îngrozită. Pus în gardă,
şeful de sală e cu ochii-n patru. « Mi s-a şoptit la ureche
că clienţii de la masa numărul 15 pot fi paparazzi, declară
el. M -am uitat într-acolo .şi am văzut doi bărbaţi cam la
r . A

patruzeci de ani. îmi amintesc câ unul dintre ei, neras,

avea o vestă de culoare deschisă, cu multe buzunare. Sub
fotolii se aflau două sacoşe de plastic obişnuite. L-am văzut
intrînd pe domnul Paul, care s-a prefăcut că e un client
şi m -a întrebat dacă uşa dădea pe terasă —voia sa şi justi­
fice astfel trecerea prin faţa mesei numărul 15 ca să-i
 Prizonieri la Ritz

observe pe cei doi. Apoi mi-a făcut semn să mă apropii.

Am ieşit şi eu afară după el. Mi-a sugerat că sacoşele pot
conţine aparate de fotografiat de mici dimensiuni.»
Dar cei doi clienţi părăsesc Ritz-ul fără incidente înain­
te de miezul nopţii. Cum au plătit cu o carte de credit,
vor fi identificaţi ulterior de poliţie. Unul dintre ei va
declara că obişnuieşte să bea un pahar cu fratele său în
barul unui mare hotel parizian. Cît despre acele sacoşe de
plastic, nu conţineau decît casete cu ţigări de foi. « Ieşind,
am văzut un grup de vreo sută de oameni în faţa hotelu­
lui, a povestit unul dintre ei. Am întrebat pe cineva ce se
întîmplase. N i s-a răspuns că Lady Di va ieşi din hotel în
scurt timp. »
Stîmiţi de zvonul care se amplifică din oră în oră în
micul cerc al paparazzi-lor parizieni, alţi şi alţi fotografi
pornesc într-adevăr către Ritz. Toate agenţiile foto din
Paris sînt aici. In timp ce Dodi şi Diana îşi termină cina
în doi în apartamentul imperial, vreo zece paparazzi so­
sesc în piaţa Vendome. Agenţia Sipa i-a trimis pe Nicolas
Arsov, Pierre Suu, Pierre Honsfield. De la Sygma, Jacques
Langevin, mare reporter, celebru pentru fotografiile sale
din Afganistan şi din piaţa Tien an Men, e de permanenţă
A

în seara aceea şi vine însoţit de Stephane Cardinale. In

sfîrşit, agenţia Angeli, specializată în clişee cu vedete, e re­
prezentată de Christian Martinez, cunoscut drept unul
A

dintre paparazzi cei mai tenace din Paris. «In 1994, o fo-
tografiasem deja pe prinţesa Diana în Austria, în timpul
-44----------Anchetă asupra morţii prlnţnHnl D ia n a ______

vacanţei sale la schi, spuse el. Era o etapă obligatorie pentru

fotografi. Am fost anunţat sîmbătă după-amiază despre
eventuala sosire a Dianei la Paris. Mi s-a lăsat un mesaj
A

pe celular. » In piaţă, Martinez dă de prietenul lui, Serge

Amal, de la agenţia Stills, care are un Fiat Uno negru.
Fotografii care îi urmăresc pe Diana şi pe Dodi încă de
la aeroportul Bourget aşteaptă şi ei. Rat, Ker, Chassery,
Veres, Benamou, Guizard şi Darmon, ca nişte adevăraţi
profesionişti, se foiesc încontinuu între intrarea principală
din piaţa Vendôme şi ieşirea din spate, din strada Cambon,
gata s-o ia din loc la primul semnal.
Seara tîrziu, o maşină de lux e trasă la scară şi toţi se
năpustesc asupra ei. Alannă falsă : nu e vorba « decît » de
o alteţă din Orientul Mijlociu care nu îi interesează deloc
pe paparazzi...
La intervale regulate, domnul Paul îşi face apariţia pe
trotuarul din faţa hotelului pentru a «lua temperatura»
momentului şi a schimba cîteva vorbe cu fotografii. Com ­
portamentul lui îl uimeşte pe Rom uald Rat. « Aşteptam
răbdători în faţa Pdtz-ului. Mă aflam la intrarea principală.
Erau mulţi gură-cască, poate între o sută cincizeci şi două
sute de inşi. Atmosfera era foarte-calmă. Domnul Paul a
trecut să ne vadă de cîteva ori. Era, cred, între orele 23
şi miezul nopţii. La un moment dat, a venit să-i dau o
lămurire despre aparatele foto. Şi-a notat în agendă refe­
rinţele blitz-ului 540 EZ. E cel pe care îl folosesc eu. A
vorbit şi cu Lazlo Veres. După ce a plecat, am discutat cu
 Prizonieri la Ritz

Veres despre el şi l-am găsit cam ciudat. Atunci am aflat

că e, de fapt, numărul doi al securităţii Ritz-ului. M -a
şocat faptul că a venit să stea de vorbă cu noi. La Ritz,
şoferii şi cei care garează maşinile clienţilor nu au voie să
facă asta, şi consider că e normal. Atitudinea lui era sur­
prinzătoare. La un m oment dat, s-a întors să ne arate ceva
cu rnîna —nu ştiu dacă ne arăta cerul sau coloana Ven­
dôm e... Eram cu Langevin, şi unul dintre noi a spus că
omul probabil băuse. Avea într-adevăr un comportament
straniu. A ieşit de două sau de trei ori în faţa noastră, a
fotografilor care stăteam ca aliniaţi şi ne făcea semn : „cinci
m inute“ sau „zece m inute“ . Pe scurt, ne aţîţa. Atunci am
făcut o fotografie cu Prinţesa în spatele unei perdele. »
Şi fotograful Pierre Honsfeld e surprins de atitudinea
domnului Paul. « La un m oment dat, am văzut că vine
spre noi un bărbat pe care îl zărisem la Ritz, dar nu ştiam
ce funcţie are. N e-a zis în glumă : „ Gata, băieţi, într-un
A

sfert de oră o să iasă... “ Pe urmă, a venit iar şi a zis : „ In

zece minute ! “ A apărut şi a treia oară, bătînd un trabuc
mic de cutie şi a repetat : „ In zece minute “, tot pe un
ton glumeţ. Am început să ne gîndim că poate or să iasă
prin spate... »
Fotografii, învăţaţi cu astfel de şmecherii, nu se lasă
păcăliţi.
A
In apartamentul imperial, Dodi caută o soluţie. Cum
să scape de mulţimea din piaţa Vendôme ?
 Anohata. asupra m orţii prlnţasa! Plana

«Erau acolo mulţi gură-cască cu aparate foto şi cu

camere video, declară fotograful David Ker. Era atît de
multă lume incit, dacă ar fi vrut să iasă prin faţă cu maşina,
n-ar fi avut pe unde să treacă. »
Singura soluţie pare ieşirea din spatele hotelului - aşa
cum procedaseră pe 26 iulie şi chiar în acea după-amiază.
Dar, de data asta, probabil că nu va fi suficient. Dodi pune
atunci la cale o stratagemă : maşina sa obişnuită să plece,
goală, prin piaţa Vendôme ca să distragă atenţia, iar ei să
iasă discret prin spate cu o altă maşină. După ce îi expune
acest plan Dianei, vizibil obosită şi grăbită să se întoarcă
la domiciliul din strada Arsène-Houssaye, Dodi îşi cheamă
gărzile de corp britanice, care aşteaptă aşezate în fotolii pe
culoar. Le dă ordine care, o oră mai tîrziu, se vor întoarce
tragic împotriva lui.
« Către orele 23.15, confirmă Kes Wingfield, domnul
Dodi a deschis uşa apartamentului ca să mă întrebe cîţi
paparazzi sînt. I-am spus, după ce am numărat, că sînt cel
puţin treizeci în faţă şi, pe lateral, cam o sută de curioşi
şi gură-cască. Domnul Dodi mi-a spus că vom părăsi ho-
telul în minutele următoare, conform planului stabilit,
care consta în a folosi un alt Mercedes şi un alt şofer.
Domnul Dodi mi-a spus că îl alesese pe Henri Paul. Cum
îl cunoscusem abia în ziua aceea, nu am fost surprins.
Se stabilise că vor merge direct la apartamentul din
/
Champs-Elysées. Era normal ca Trevor să-i însoţească, din
m om ent ce era garda de corp oficială a lui Dodi. Planul
 Prizonieri la Ritz

era să-i facem pe paparazzi să creadă că vom ieşi prin faţă.

Am fost deci trimis să le fac semn celor doi şoferi să se
pregătească. Domnul Dodi voia să iasă discret, fiindcă
eram convinşi că paparazzi riscau să se apropie mai mult
de Diana si de Dodi decît în cursul zilei. »
»

Fotografii îi cunoşteau pe şoferii obişnuiţi - Philippe

Doum eau şi Jean-François Musa. Diana şi Dodi nu
doreau să plece cu ei, fiind siguri că vor fi reperaţi imediat.
« Spre deosebire de furia care îl cuprinsese pe la 21.50,
în momentul sosirii la Ritz, continuă Wingfield, cînd
mi-a expus planul ieşirii prin spatele hotelului, domnul
Dodi era bine dispus, ca şi Prinţesa, de altfel. Glumea şi
rîdea. Poate că sună ironic, dar trebuie să spun că nu-i
mai văzusem niciodată atît de fericiţi... »
Stratagema nu e însă pe placul celor două gărzi de corp.
« N u era bine, pentru că Dodi îşi separa agenţii de pază,
explică Trevor Rees-Jones. Dar, dacă el hotăra să modi­
fice condiţiile de protecţie, noi făceam cum voia el. Dodi
se implica în tot ce privea securitatea lui ; el era şeful,
în plus, noi nu cunoşteam întotdeauna programul dinain­
te ... » Iar Wingfield adaugă : « I-am explicat lui Dodi de
ce nu era prudent să ia o singură gardă de corp, dar ne-a
răspuns că maşina era prea mică. »
Planul e pus în aplicare. Prima etapă : ca să-i testeze pe
paparazzi, Doum eau şi Musa simulează plecarea cu Mer-
cedes-ul şi cu Range Rover-ul. Fac un tur al pieţii Ven­
dôme.
.48----------Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana_______

« Inchipuiţi-vă un stol de rîndunele care-şi iau zborul ;

la întoarcere, pe cînd ne reluam locurile, oamenii ne
huiduiau şi ne huleau care mai de care, îşi aminteşte
Philippe Doumeau. De altfel, îmi aduc aminte că i-am
cerut lui François să parcheze R over-ul în faţa intrării în
hotel, ca s-o mascheze. Drept răspuns, grasul bărbos în
salopetă albastră (Lazlo Veres) m-a ameninţat că se vor
instala chiar între maşină şi hotel, dacă îi încurcam chiar
aşa. N u glumeau. Ameninţarea plutea în aer. Se simţea
că tipii ăia nu erau acolo ca să facă hai şi că, dacă ne-am
fi pus în calea lor, ar fi reacţionat. »
Henri Paul iese în acel moment din hotel şi, zîmbind,
le strigă fotografilor : « 1-0 ! »
A doua etapă : găsirea urgentă a unei maşini care să
permită ieşirea discretă a Dianei şi a lui Dodi prin spatele
hotelului. Misiunea i-a fost repartizată lui Claude Roulet.
Acesta se adresează, cum e şi firesc, lui Jean-François
Musa, patronul firmei Étoile-Limousine, care pune şase
maşini la dispoziţia clienţilor hotelului. « Cînd să ies din
hotel, domnul R oulet m-a acostat şi m -a rugat să-i găsesc
un Mercedes 300, confirmă Jean-François Musa. Am găsit
în dulapul omului care se ocupă de maşinile hotelului
cheia unui Mercedes 280 S de la firmă. Am ezitat să i-o
dau, pentru că nu aveam nici un şofer disponibil. Am
înţeles că serviciul de securitate voia să organizeze o falsă
ieşire, că perechea se va folosi de maşină ca să fugă prin
strada Cambon şi că va conduce domnul Paul. Eram pus
 Prizonieri la Ritz

în mare încurcătură. Am ezitat să-i dau cheile, dar mi-am

dat seama că nu aveam de ales —cererea nu putea veni
decît din partea lui Dodi ori a apropiaţilor lui. N u vedeam
cum aş fi putut să-mi refuz patronul. De altfel, era de făcut
doar un dram foarte scurt. I-am dat deci cheile, cu o
stnngere de inimă. In plus, Philippe Doum eau şi cu mine
trebuia să jucăm un rol ingrat : să-i derutăm pe paparazzi
în timp ce domnul Paul conducea maşina cu Diana şi
Dodi. »
f
Şeful lui Etoile-Limousine era îngrijorat şi din alt
m otiv : Mercedes-ul lui 280 e un fel de taxi de lux care
se conduce, ca orice taxi, cu un permis special. Dar, con­
tinuă Jean-François Musa, « domnul Paul nu avea, din cîte
ştiam, acest permis obligatoriu pentru a conduce maşini
închiriate cu şofer. De fapt, e vorba de o autorizaţie pe
care o eliberează serviciul de taxiuri şi maşini închiriate
în schimbul promisiunii de angajare din partea patro­
nului şi după o vizită medicală. E o formalitate destul
de simplă. De altfel, domnul Paul nu obişnuia să condu­
că maşinile clienţilor. N u ştiu de ce a făcut-o în ziua
aceea ».
U n şofer al hotelului e trimis deci în mare grabă să
scoată Mercedes-ul 280 S, cu numărul 688 LTV 75, din
al treilea subsol al parcării Vendôme. Automobilul în care
Diana şi Dodi vor lua loc în curând a plimbat deja peste
zi o egipteancă bogată şi pe cei doi copii ai ei, care au
făcut cumpărături de la Chanel, iar apoi a dus la aero-
 Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana

portul Roissy o clientă a hotelului care lua avionul spre

Tokyo.
A

In timp ce maşina dă turul imobilelor ca să ajungă pe

strada Cambon, şoferii celor două automobile-capcană —
Mercedes-ul 600 şi Range Rover-ul —parcate în faţa ho­
telului pornesc motoarele şi aprind farurile. Dar experienţa
lui de şofer de staruri îi spune lui Philippe Doum eau că
această stratagemă va eşua. « După părerea mea, acest plan
era inutil, fiindcă, cu atîta lume împrejur, era imposibil
să nu fie văzuţi. »
A

înainte de părăsi suita imperială, Dodi îl sună pe tatăl

său la Londra aproape de miezul n opţii. « Ascultă, nu în­
cerca să faci şmecherii la plecarea din hotel, îl sfătuieşte
Mohammed al-Fayed. Ieşi prin faţă şi salută-i pe fotografi.
La urma urmelor, îşi fac şi ei meseria. N-aveţi nimic de
ascuns.»
Dar Dodi nu renunţă la planul lui. Coboară împreună
cu Diana în hol. Trevor Rees-Jones îi spune în engleză
domnului P au l: « Henri, o iei pe strada Cambon ! »
Grupul se îndreaptă spre ieşirea din spate. Cînd ajunge
în micul vestibul din faţa uşii, Mercedes-ul nu a sosit încă.
Dodi o ţine tandru pe Diana pe după mijloc şi vorbeşte
cu Henri Paul. Una din cele şaizeci de camere ale hotelu­
lui înregistrează scena. Apoi Trevor Rees-Jones iese o
clipă să vadă ce se întîmplă afară. Aduce o veste proastă:
« Am zărit doi fotografi, cu o maşină şi un scuter. »
 Prizonieri la Ritz -5L

De fapt, patru paparazzi sînt deja la pîndă pe strada

C a m b o n : David Chassery, Serge Benamou, Alain
Guizard şi Jacques Langevin. « Am ajuns pe strada Cam­
bon şi am găsit un loc de parcare ceva mai sus de ieşirea
de la Ritz, la vreo treizeci de metri, povesteşte ultimul
dintre ei. Am coborît şi m -am instalat pe trotuarul de
A

vizavi. Mai erau acolo doi fotografi. Am aşteptat. In locul

acela se făceau nişte lucrări, iar circulaţia nu era posibilă
decît într-un singur sens. Puţin după aceea, l-am văzut pe
domnul Paul ieşind prin spate şi stînd un m oment pe
trotuar. Mă situam oblic faţă de el. Părea că aşteaptă ceva.
C u un mic teleobiectiv, l-am vizat fără să-l fotografiez,
ca să-mi fac o idee despre distanţa dintre noi. A crezut,
cu siguranţă, că vreau să-l fotografiez şi a făcut un gest cu
mina care voia să spună că e şi el o „vedetă“ . Zece
minute mai tîrziu —el era tot acolo —, a ieşit un bărbat.
Cred că era un angajat al hotelului care pleca acasă. N e-a
făcut semn că perechea va ieşi. Asta mi s-a părut ciudat,
fiindcă nu-i aştepta nici o maşină. Foarte repede după
aceea, a ieşit un grup. Am recunoscut-o printre ei pe
Diana. N u l-am identificat pe al-Fayed, pentru că nu-1
cunoşteam. Am făcut o poză neclară cu Diana. Am ur-
mărit-o cu aparatul, de pe trotuarul din faţă, fără să mă
mişc. Aproape instantaneu a sosit maşina. Din cauza şan­
tierului, erau obligaţi să meargă vreo zece metri pe trotua­
rul opus nouă, ca să ajungă la maşina care era oprită lingă
noi. Diana a urcat prima. N -am văzut nimic din ce se
52 ______Anchetft asupra morţii prinţesei Diana_______

petrecea. Mă foloseam tot de teleobiectiv, ceea ce mă

obliga să rămân la minimum 5-10 metri. Am făcut poze
cu ea în maşină, se aşezase de partea mea. Se apăra puţin
de lumina blitz-ului. Cum nu se vedea nimic, m-am dus
în faţa maşinii şi am făcut o fotografie din faţă. Apoi
maşina a pornit. »
E ora 0.21. Exact patru minute mai tîrziu, Mercedes-
ul îşi va termina cursa în mod tragic în tunelul Alma.
 Al tre isp re ze ce le a stîlp

Duminică 31 august 1997, ora 0.25

«Venim în ze^ce minute ! » Din Mercedes-ul care de­
marează în trombă, Trevor Rees-Jones anunţă pe celular
sosirea lui Dodi şi a Dianei agentului de pază de la aparta­
mentul din strada Arsene-Houssaye. «L-am auzit chiar
cum îl întreba pe domnul Paul în cît timp vor ajunge, îşi
aminteşte agentul. Era 0.22. Sînt sigur: atît arăta ceasul
meu. » La domiciliul parizian al lui Dodi se fac deja pre­
gătiri pentru primirea lor. « Am timp să scot cîinii la plim­
bare înainte de venirea lor? îl întreabă majordomul pe
agent. — N u, acum sosesc. »
M ercedes-ul abia a demarat şi a reînceput cursa cu
paparazzi. Cei patru fotografi aflaţi la pîndă în spatele
hotelului au p o rn it: Serge Benamou, luat prin surprin­
dere, se repede să-şi pună casca şi sare pe scuter; Lan-
gevin se urcă în Golf-ul lui, parcat la vreo treizeci de
metri mai încolo, iar Chassery în Peugeot-ul lui negru.
Alain Guizard se oprise, prudent, ceva mai departe, la
intersecţia străzilor Cambon şi Saint-Honore. Nefiind
 Anchetâ asupra m orţii prinţesei Diana

fotograf, ci « redactor » la agenţia Angeli, vrea să le indice

prietenilor săi paparazzi rămaşi în piaţa Vendome direcţia
în care a luat-o Mercedes-ul. Lasă apoi să treacă maşina
şi o urmează « lip it» de bara din spate, de-a lungul străzii
Rivoli.
Din toate părţile asaltul a p o rn it! După două ore şi
jumătate de aşteptare, nici un paparazzo nu vrea să rateze
ultima fotografie a zilei. Cu atît mai mult cu cît, de data
asta, Mercedes-ul 280 în care se află cei doi nu are gea­
muri fumurii. Acum ori niciodată, Diana şi Dodi trebuie
prinşi împreună în fotografie. Deodată, celularele tuturor
paparazzi-lor încep să sune.
Dar unde e Mercedes-ul ?
Christian Martinez, rămas în piaţa Vendome, e anunţat
de Guizard despre plecarea cuplului. împreună cu Amal,
se aruncă într-un Fiat Uno negru, care demarează în
A

trombă. In acelaşi moment, David Ker e pus şi el la

curent. « Chassery m-a sunat pe celular şi mi-a spus că vor
A

ieşi prin spate. Ii văzuse trecînd. Am dat colţul în maşină

şi, cînd am ajuns, Diana şi Dodi tocmai se urcau în
A

Mercedes. Intre mine şi Mercedes, care se găsea în mij­

locul străzii, mai erau una sau două maşini. M -am întîl-
nit cu Fabrice, care se ducea să-şi ia maşina. Mi-a spus că
făcuse fotografii la ieşire. »
Mercedes-ul a demarat de îndată. Pe scuterul său, Serge
Benamou nu-1 scapă pînă în capătul străzii Rivoli, la in­
trarea în piaţa C oncorde: « Sînt sigur că Mercedes-ul a
 A l treisprezecelea atîlp 55

trecut pe roşu, spune el. Intr-adevăr, ajuns la stopul de la

colţul cu strada Regală, înainte de hotelul Crillon, maşina
a încetinit, s-a oprit pentru a lăsa să treacă automobilele
care aveau verde, apoi a trecut pe roşu. A încurcat auto­
mobilele care treceau pe verde şi care au claxonat. Eu
eram foarte aproape de Mercedes în acel moment. De
altfel, am trecut şi eu pe roşu, ca toată lumea, ca să nu-1
scap.»
Rom uald R at şi motociclistul său, Stephane Darmon,
ajung din urmă Mercedes-ul la semaforul următor. « Cînd
am ajuns în piaţa Concorde, în faţa hotelului Crillon, am
A

luat-o spre stingă, către Sena, povesteşte Rat. îmi scose-

A

sem casca şi încercam să-l sun pe David Ker. In acea clipă,

am zărit, oprită la stop, maşina lui Ker, precedată de M er-
cedes-ul cu geamuri obişnuite. I-am recunoscut pe Diana
şi pe Dodi înăuntru. Automobilele stăteau la ultimul stop
înainte de intrarea pe Champs-Elysees. »
Christian Martinez şi Serge Arnal ajung la rîndul lor
în piaţa Concorde. Observă maşina redactorului lor,
Alain Guizard, chiar în spatele Mercedes-ului. Prin tele­
fon, îi cer să le lase lor acest loc în «loja de onoare »...
Guizard dă puţin înapoi, iar ei se lipesc de Mercedes,
scăpărînd pe loc cîteva blitz-uri. La semafor, Martinez
îl vede pe Ker, care vrea să telefoneze, şi-i spune : « N u-i
anunţa pe ceilalţi! » « Cred, va spune Ker, că nu voia
să intre în horă prea multă lum e... » Acest balet ciudat
atrage atenţia unui bancher care se întorcea acasă cu
-56----------Anchetâ asupra morţii prinţesei Dl arin._______

m aşina: « Am oprit la stopul de la colţul cu Champs-

Elysees, era roşu, povesteşte Jean-Louis B., şi m -am po­
m enit lingă un mare Mercedes negru. Apropiindu-mă,
atenţia m i-a fost atrasă de prezenţa unei motociclete
negre, pe care se aflau două persoane cu căşti negre. Era
chiar lingă portiera din spate stingă a maşinii. M oto-
ciclistul din spate avea un aparat foto şi poza în neştire
cu blitz-ul în direcţia acestui geam. Era un geam nor­
mal. M -am gîndit imediat la un paparazzo. Şi, efectiv,
am distins chipul dom nului Dodi al-Fayed, a cărui
fotografie o văzusem în ziare, şi care se agăţase cu stingă
de minerul din interiorul maşinii, iar cu dreapta îşi aco­
perea faţa, dar tot se vedea ceva. în dreapta lui, am
zărit-o pe prinţesa Diana, care se înfunda în scaun ca să
se ascundă. Nu-şi pusese centura de siguranţă. în faţă,
garda de corp părea foarte iritată, întorcea des capul, şi
am ghicit că voia să pornească. Apoi semaforul a trecut
pe v erde... »
Toată lumea se gîndeşte atunci că Mercedes-ul o va lua
pe Champs-Elysees, drumul cel mai scurt ca să iasă în
strada Arsene-Houssaye. Dar Henri Paul demarează ca din
puşcă şi o ia spre artera rapidă care merge de-a lungul
Senei către podul Alma şi Trocadero. Pentru ce acest
ocol ? Probabil că Henri Paul vrea să evite aglomeraţia şi
circulaţia greoaie de pe Champs-Elysees sîmbătă seara
către miezul nopţii, cînd lumea iese de la restaurant şi de
la cinema. Blocat la vreun stop, Mercedes-ul ar fi riscat
 Al t-.rftlsprflzap.fllfla. fltîlp 5L

să fie luat cu asalt de curioşii captivaţi de prezenţa insolită

a Dianei. în acea seară chiar, apariţia ei în faţa imobilu­
lui din strada Arsène-Houssaye atrăsese vreo cincizeci de
gură-cască în cîteva minute.
Apucînd-o pe artera rapidă, Henri Paul are în faţă o
linie dreaptă lungă de mai bine de un kilometru, fără
semafoare, care trece pe sub podul Alexandru al III-lea,
podul Invalizilor, apoi podul Alma. Pe aici se poate ajunge
la Étoile fie prin piaţa Alma, fie pe la Trocadéro. Acest
traseu prezintă două avantaje : evită blocajele de circulaţie
de pe Champs-Élysées şi permite accelerarea în linie dreaptă
pentru a se distanţa definitiv de paparazzi.
Toate mărturiile arată că, la semaforul din piaţa C on­
corde, domnul Paul îi surprinde pe toţi paparazzi. Chris­
tian Martinez : « Mercedes-ul a demarat rapid, şi noi
după el. » Serge Benamou : « A vrut să ne tragă pe sfoară
imediat. » Stéphane Darm on : « Imediat ce Mercedes-ul
a descoperit un spaţiu de trecere între maşinile din pri­
mul rind, a demarat în forţă. » David Ker : « A pornit
imediat ce s-a făcut verde. Cred că şoferii din spatele lui
au rămas trăsniţi. » Printre care şi martorul Jean-Louis B. :
« Am auzit m otorul care gemea şi pneurile scrîşnind. »
R at şi motociclistul Darmon, pe Honda 650, reac­
ţionează cel mai prompt. « Am pornit-o încetişor, căci
R om uald era ocupat cu celularul şi-şi punea casca, rela­
tează Stéphane Darmon. Mercedes-ul era la cincizeci de
m etri înaintea mea, la curba de pe chei. N u mai erau
58 ______ Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana_______

decît trei maşini între noi, printre care cea a lui Ker.
A

Cred că era un Peugeot 205 negru, dar nu sînt sigur. In

curbă, am depăşit aceste două sau trei maşini ...» Mai
mulţi automobilişti care circulau atunci pe artera rapidă
sînt surprinşi de viteza Mercedes-ului şi a urmăritorilor
săi. « Făcusem cîteva zeci de metri şi mă pregăteam să
o iau spre chei, pe banda din stînga, cînd Mercedes-ul
Dianei m -a depăşit fulgerător prin dreapta, povesteşte
Jean-Louis B. Cred că aveam 50-60 de kilometri la oră.
Eram pe ruta Reginei, tot pe banda din stînga, căci pe
cea din dreapta se intră mereu de pe chei. Am trecut pe
sub podul Alexandru al III— lea. Drum ul nu era deloc
aglomerat. La ieşirea din subteran, am văzut venind cu
mare viteză în spatele meu o maşină cu farurile aprinse.
Ajunsese practic în bara mea şi claxona. M -am speriat,
am trecut pe banda din dreapta, iar acest automobil m-a
depăşit prin stînga. Apoi, la intrarea pe ruta Albert I, am
văzut în retrovizorul interior o motocicletă venind în
mare viteză. Şi ea avea farurile aprinse şi claxona. M -am
tras din nou pe dreapta şi am lăsat-o să treacă. »
Puţin mai încolo, un inginer, Thierry H., e şi el depăşit
« cu o viteză incredibilă de o mare limuzină neagră. Mai
întîi, o motocicletă m-a depăşit în acelaşi timp cu Mer-
cedes-ul. Se afla între Mercedes şi mine, pe linia între­
ruptă dintre cele două benzi. Sînt sigur că pe această
A

motocicletă erau două persoane. In spatele Mercedes-ului,

la o distanţă de 15-20 de metri, mai veneau trei sau patru
 Al-trelsprezecelea stîlp i i

motociclete care circulau pe banda din stingă şi care m-au

depăşit.»
Viteza convoiului creşte vertiginos. Alain R ., alt mar­
tor, aflat la volanul unui Golf, declară : « Am fost depăşit
prin stingă, la ieşirea din tunelul Invalizilor, de un auto­
mobil negru care circula cu o viteză de aproximativ
140-150 de kilometri pe oră. »
A

In Mercedes, lingă şofer, garda de corp Trevor Rees-

Jones îşi pune tentura de siguranţă. « In general, va ex­
plica el mai tîrziu, îmi pun centura doar cînd sîntem
obligaţi să mergem foarte tare. Cînd eram în Marea Bri-
tanie cu Dodi şi trebuia să gonim, ne puneam amîndoi
centura.»
Pe bancheta din spate însă, nici Diana, nici Dodi nu
şi-au luat această măsură de precauţie. Obişnuiţi cu por­
nirile în trombă şi cursele ultrarapide din călătoriile oficiale
şi din cavalcadele cu paparazzi, cei doi nu intră în panică
la această accelerare bruscă şi excesivă.
Din acest m oment —ne aflăm la cîteva zeci de metri
înaintea tunelului Alma —, versiunile încep să se deose­
bească substanţial. R at şi Darmon, urmăritorii cei mai
apropiaţi, declară că pierduseră din vedere Mercedes-ul
şi chiar ar fi încetinit, întrebîndu-se dacă nu cumva acesta
o luase pe ieşirea spre piaţa Alma.
Thierry H., care circulă în acelaşi sens, observă că
maşina «tanghează » în apropierea unei motociclete . « Eu
mă sui pe vapor din cînd în c în d : ştiu cum e ! Maşina se
 Anchetă asupra m orţii prinţesei Diana

balansa de la stînga la dreapta. In m od evident, şoferul nu

mai stăpînea ca lumea direcţia. Se afla pe banda din stînga.
Vedeam în continuare motocicleta de culoare deschisă
lingă Mercedes, în dreapta. »
Drama se va petrece în cîteva secunde. Cîţiva martori
oculari povestesc.
Pietonii care se află deasupra tunelului aud un zgomot
neobişnuit. Olivier P., un şofer care îşi aşteaptă patronul
în piaţa Alma, îşi aminteşte : « Am văzut foarte clar cum
o maşină de culoare închisă care mergea înaintea unui
Mercedes de lux închiriat a frînat ca să lase o m otoci­
cletă să ajungă lîngă Mercedes. Avea o turaţie m ult prea
mare. C înd a intrat pe panta care coboară spre tunel, a
schimbat viteza, dar nu ştiu dacă s-a angajat în vreo
depăşire. Sînt un profesionist al volanului şi cred că
şoferul acela a trecut la viteza inferioară ca să cîştige în
putere. Cred că mergea cu cel puţin 150 de kilometri
pe oră. »
Colegul său, Clifford G., precizează: «Sînt absolut
sigur că era o maşină în faţa Mercedes-ului şi că o m oto­
cicletă de mare capacitate îl urma, la 30-40 de metri. »
Alţi pietoni, care se întorc dintr-o plimbare la turnul
Eiffel, aud atunci o bubuitură din tunel. « M i-a atras
atenţia un scrîşnet îngrozitor de frîne, relatează Marie-
Agnès C. M -am uitat imediat în direcţia de unde venea
acel zgomot, chiar la începutul pantei coborîtoare. Şi am
văzut o maşină mare neagră care mergea foarte repede.
 A l treisprezecelea stîlp 4L

Am urm ărit-o din ochi. După ce a frînat chiar în capul

pantei, s-a îndreptat, tot pe banda din stînga, spre tunel.
Am văzut mai întîi maşina lovindu-se de un stîlp din
subteran. N u ştiu ce s-a întîmplat cu maşina după această
izbitură, căci nu i-am mai văzut atunci decît spatele.
Presupun deci că a mers mai departe, apoi am auzit
imediat o a doua bubuitură, m ult mai puternică decît
prima. Pe urmă s-a declanşat claxonul maşinii care urla
încontinuu. »
Ce anume s-a petrecut cu adevărat în tunel ?
Cuplul care se afla într-un Citroën BX gri chiar în faţa
Mercedes-ului a asistat în direct la crash. De altfel, cei doi
au trăit atunci spaima vieţii lor. Souade şi Mohammed M.
sînt practic singurii martori oculari direcţi ai accidentu­
lui.
Au fost la cinema, la filmul O femeie foarte foarte foarte
îndrăgostită, şi se hotărăsc să se întoarcă în Seine-Saint-
Denis trecînd prin faţa turnului Eiffel. M erg liniştit —
cam cu 80 de kilometri pe oră —, ascultînd radioul, cu
ferestrele deschise. Deodată, în tunelul Alma, un scrîşnet
de roţi acoperă sunetul radioului. « M -am răsucit, explică
Souade, şi m -am uitat în urmă. Am văzut Mercedes-ul
a
venind oblic spre noi. II vedeam pe şofer datorită lu­
m inilor din tunel. Maşina s-a izbit apoi violent de stîlp
în mijlocul tunelului. Eram foarte aproape : în m om en­
tul ciocnirii, am văzut că şoferul era percutat înainte
- 62. Anchstâ asupra m orţii prinţesei Plana

peste volan. Eram sigură că toţi pasagerii din maşină

muriseră. »
Mohammed M. e şi el îngrozit de scrâşnetul pneurilor.
«Am aruncat o privire în retrovizorul din stînga şi am
văzut un Mercedes apropiindu-se de noi pieziş. Părea că
alunecă facînd un unghi de 45 de grade cu şoseaua. Fa­
rurile luminau benzile pe care se circula în sens opus. Apoi
maşina s-a repus pe direcţia de mers şi am accelerat ca să
nu intre în mine. Imediat după aceea a venit izbitura. Iar
prietena mea a izbucnit în plîns. Am oprit cîteva sute de
metri mai încolo ca s-o Hniştesc. Numai a doua zi am aflat
de la televizor că era Lady Di. »
O altă pereche, aflată într-un R enault Super 5 care
venea din direcţia opusă, s-a speriat şi ea foarte tare. « Mai
întîi am văzut un Mercedes care mergea cu viteză foarte
mare, relatează Gaelle L. Am avut impresia că ar fi intrat
în noi dacă nu erau pilonii din mijlocul tunelului care
separă cele două sensuri. O maşină mică de culoare
închisă se găsea în acel m om ent în faţa Mercedes-ului,
care a vrut fără îndoială s-o evite sau s-o depăşească.
Chiar atunci, Mercedes-ul a atins ceva în stînga, apoi
s-a lovit de zidul din dreapta. Cînd s-a produs impactul,
am văzut maşina oprită aproape de-a curmezişul dru­
mului şi l-am văzut înăuntru pe şofer prăbuşindu-se
peste volan, iar claxonul s-a declanşat în acea secundă. »
Se va vorbi m ult despre această maşină care ar fi putut
 Al t.T * flifip T ‘R 7 .P f'.F llR R f l t . î l p M

încurca M ercedes-ul (vezi capitolul 10 : « Misterul

Fiat-ului U no »).
în orice caz, şoferul puternicului Mercedes a frînat
brutal în porţiunea care cobora spre tunel, pe o distanţă
de 19 metri, aşa cum atestă urmele lăsate de cauciucuri
pe şosea. Maşina se loveşte atunci de parapetul dintre al
A
doilea şi al treilea stîlp. Incercînd să o readucă pe direcţia
de mers, Henri Paul accelerează de-a lungul a 32 de metri
înainte de a se izbi de cel de-al treisprezecelea stîlp. Im­
pactul e atît de puternic, încît Mercedes-ul mai saltă o dată
de la sol, apoi rămîne nemişcat, barînd şoseaua. E ora 0.25.
 D
___ D _________________

___ C in e gjutQ.o_______
___ prinţesa în pericol ? *

Orele 0.25 - 1.30

A
In interiorul Mercedes-ului nu se observă nici o miş­
care. Doar claxonul răsună fără oprire în tunelul pustiu.
Mirosul de cauciuc ars pluteşte peste tot. U n fum negru
gros iese din capota zdrobită în urma coliziunii : blocul
m otor e înfundat mai mult de un metru. Maşina e aproa­
pe de nerecunoscut. E atît de distrusă încît Rom uald R at
şi Stéphane Darmon, care sosesc primii la locul acciden­
tului, cîteva secunde mai tîrziu, cu motocicleta lor, nu-şi
dau seama în primul m oment că e vorba de Mercedes-ul
cu Diana şi Dodi.
«Am văzut maşina în tunel, încastrată în zidul din
dreapta, relatează Stéphane Darmon. Ne-am hotărît destul
de repede să o depăşim. Am trecut peste cioburi de sticlă.
Erau o mulţime pe partea stingă. Am trecut de maşină şi

* Titlul original face aluzie la legea care pedepseşte sever, în Franţa,

dar şi în alte ţări, pe cel care nu acordă ajutor unei persoane aflate în
pericol (n. trad.).
 C ina a ju ta q p rlnţeaft în p arlool ?

m -am oprit zece metri mai încolo. Rom uald a coborît

repede şi s-a întors pe jos. »
R at e primul care descoperă sinistra privelişte. «Am
coborît de pe motocicletă şi mi-am scos casca. I-am spus
lui Stéphane să meargă mai departe, iar eu am alergat la
maşină. Atunci am văzut că era un Mercedes şi mi-am zis
că puteau fi cei doi. Am fost sigur de asta cînd am ajuns
lîngă maşină şi l-am recunoscut pe domnul al-Fayed. Am
avut un şoc, era un spectacol teribil. M -am dat înapoi
cîteva secunde. Alergînd spre maşină, făcusem două fo­
tografii. Am facut-o şi pe a treia cînd m-am retras puţin,
după ce l-am văzut pe al-Fayed în maşină. Totul a durat
mai puţin de zece secunde. »
A
Alţi doi fotografi îşi fac apariţia imediat. In Fiat-ul lor
negru, surprinşi de accident pe cînd coborau spre tunel,
Amal şi Martinez au reuşit să evite Mercedes-ul la musta­
ţă : « Am trecut foarte repede pe lîngă maşină, cu 90-100
de kilometri pe oră, îşi aminteşte Martinez. Ne-am oprit
cam la douăzeci de metri de ea. N u-m i amintesc deloc
să fi văzut alte maşini în acel moment. Mai erau auto­
mobile oprite de cealaltă parte a tunelului, dar nu pe
direcţia noastră. Am coborît din maşină cu aparatul de
fotografiat. N e-am îndreptat spre locul accidentului şi îmi
amintesc că R at era acolo. Părea şocat şi umbla brambura
de colo-colo... »
Dintre fotografi, doar Serge Amal încearcă să cheme
o ambulanţă pe mobil. Dar îşi pierduse capul şi forma 12
.66_______ Anahatâ asupra m orţii prinţesei Plana_______

în loc de 112 (numărul SAMU —al Serviciului de Ajutor

Medical de Urgenţă, n.trad.) « Am ieşit din maşină, poves­
teşte el, dar nu m-am apropiat prea mult, pentru că nu
suport să văd sînge. M i-am scos mobilul ca să chem
SAMU. A fost primul meu reflex. A trebuit să mă înde­
părtez de locul accidentului ca să aud mai bine. M -am
îndreptat spre ieşirea din tunel, în direcţia Trocadero. Am
strigat în aparat, pentru că nu se auzea mai nimic. Eram
foarte speriat. »
A

In aceeaşi clipă, la ora 0.26 (adică în minutul de după

accident), o femeie care trece cu maşina în celălalt sens
sună pompierii de pe mobil. Trei minute mai tîrziu,
echipa de prim-ajutor a Poliţiei va fi chemată de la un
telefon public din piaţa Alma.
Serge Benamou soseşte şi el în tunel pe scuter. « Am
făcut fotografii imediat ce am ajuns, fără să mă gîndesc,
explică el. L-am sunat pe Veres să vină şi el. »
Scena din Mercedes e cutremurătoare. U n pieton,
Belkacem B., care a dat fuga în tunel imediat ce a auzit
bubuitura, e printre primii care o vede. « Am alergat spre
maşina accidentată şi, acolo, am văzut imediat că şoferul
era zdrobit, mîna îi trecea prin parbriz. L-am văzut pe
pasagerul de lîngă el, cu maxilarul rupt, atîmînd, cu tru­
pul comprimat de centura de siguranţă şi prăvălit peste
airbag. N u avea cum să iasă din maşină, iar portiera nu
se putea deschide. Mai bine nu îl atingeai. în spate se afla
un bărbat la vreo patruzeci de ani, întins, cu picioarele
 _____________ Cine ajuta o prlnţeaft în pericol ?________6Z.

ieşite din articulaţii, cu ochii daţi peste cap. Am priceput

im ediat că era m ort. Lingă el era o doamnă blondă,
cu o cicatrice pe frunte, chircită între scaunul din faţă
dreapta şi banchetă. I se desfăcuse cureaua ceasului.
Gemea şi a zis cîteva cuvinte în engleză: „My God, my
G od...“, mi se pare. Mai avea încă pantofii în picioare.
Am încercat să deschid portiera pe partea ei, dar n-am
reuşit. Am fost primul care a încercat să deschidă o por­
tieră, de fapt pe cea care mi s-a părut cel mai uşor de
deschis, dar care totuşi a rezistat.
C înd am ajuns în tunel, am văzut şi blitz-uri de apa­
rate foto venind din spatele maşinii. Am fost surprins,
dar m -am bucurat în acelaşi timp, gîndindu-mă că venise
deja ambulanţa. Dar, apropiindu-mă de maşină, am văzut
A

că erau de fapt patru fotografi. In timp ce mă căzneam

să deschid portiera, i-am întrebat pe ei ce era de făcut -
mă adresam mai ales unuia mai voinic, care se găsea lîngă
maşină (Romuald Rat). El fotografia atent maşina şi mi-a
răspuns:
— N u puneţi mîna pe nimic ! E prinţesa Diana ! E cu
Dodi!
L-am întrebat din nou :
— Ce să fac ? Ce să fac ?
M i-a spus să ţin toate maşinile la distanţă... »
Regizorul James EL, care a venit în fugă de la domi­
ciliul său de pe ruta Albert I de îndată ce a auzit zgomo­
tul izbiturii, e şi el şocat de ceea ce vede în interiorul
-68----------Ancheta. asupra m orţii prlnţssel Plana_______

Mercedes-ului. « M -am îndreptat spre partea dreaptă din

faţă a maşinii şi am văzut cele două airbag-uri, precizează
el. M i-am dat seama că omul de la volan e mort, fără să
pot spune exact în ce poziţie se afla. Bărbatul de lîngă el
era pe jumătate conştient şi se mişca puţin. I-am vorbit
ca să-l liniştesc, în franceză. Cred că a sesizat prezenţa mea.
N -am stat prea mult cu el, eram preocupat să anunţ
SAMU. M -am aplecat spre geamul din spate dreapta şi
am zărit piciorul unui bărbat, care stătea culcat cu capul
către partea din faţă a maşinii. U n picior, fracturat sub
genunchi sau de la gleznă, era îndreptat spre spate. Am
văzut că purta blugi şi ciocate. îmi amintesc de un fotograf
care se afla la mai puţin de un metru de maşină şi se
învîrtea în jurul ei. T ot atunci, doi bărbaţi încercau să
deschidă portiera din spate dreapta. Le-am spus să nu facă
asta şi să nu mişte corpurile din loc. »
Accidentul s-a produs în urmă cu două minute. în
timp ce se dau alte telefoane la Pompieri şi la SAMU,
R om uald R at se hotărăşte să deschidă portiera din spate
dreapta a Mercedes-ului. « Voiam să-i ajut, se justifică
el, fiindcă am brevetul de acordare a primului ajutor.
M -am gîndit că şoferul şi garda de corp erau morţi.
L-am văzut în spate pe Dodi al-Fayed, dezmembrat pe
banchetă, întins pe spate, cu ochii întredeschişi. N u mai
era nimic de făcut. Prinţesa zăcea pe jos, între cele două
scaune, cu spatele la mine, acoperită de covorul din
maşină. Am ridicat-o ca să văd dacă trăia şi am pus co­
 ______________Cina njut.fi. n pplnţasă în psrlool ?_______ 62_

vorul în poala lui al-Fayed. Am vrut să iau pulsul Dianei.

C înd am atins-o, a început să geamă. Avea capul dat
puţin pe spate şi părea să respire. I-am spus în engleză:
„Be cool, a doctor is coming“ (Staţi liniştită, vine doctorul),
în acel moment, garda de corp a început să se agite pe
scaunul din faţă. O mişca astfel şi pe Prinţesă. M-am ridi­
cat şi m -am dus la el. Partea stingă a feţei era desfigu­
rată. L-am atins încetişor pe obraz şi pe cap ca să-l fac
să simtă că sînt acolo. I-am zis acelaşi lucru ca şi Prin­
ţesei. Am trecut în faţa maşinii şi am văzut că şoferul era
complet înţepenit pe locul lui. Voiam să văd dacă pot
să deconectez bateria, dar maşina era într-un asemenea
hal că nici nu merita să încerci. M -am întors în spate,
A
unde se afla Prinţesa. îmi amintesc că a venit cineva care
aducea o mască de oxigen albă... »
între timp, aşa cum se vede din clişeele sale developate
mai tîrziu, R at face şi cîteva fotografii ale scenei.
U n martor, Jacques M., va fi şocat de această atitu­
dine, ca şi de aceea a unui coleg a lui Rat. « U n fotograf
s-a băgat pînă la mijloc în partea din spate a maşinii, pe
dreapta, înarmat cu aparatul său de fotografiat. Dar nu
ştiu dacă se ocupa de persoanele care se găseau acolo sau
dacă le fotografia. A mai venit un fotograf care s-a aple­
cat şi el înăuntru peste umărul primului, ţinîndu-şi apa­
ratul cu ambele mîini, ca şi cum ar fi vrut să facă poze.
N u ştiu dacă a făcut, pentru că nu am văzut blitz-uri, dar
m A n c h e ta asupra m orţii prinţesei Plana

se mişca de parcă ar fi făcut, fiindcă a schimbat mai multe

unghiuri. »
Christian Martinez va recunoaşte că a făcut fotografii
«în serie». «Am încercat s-o prind pe Diana. Cred că
am folosit zoom -ul ca s-o fotografiez. Eram poate la
1,5-2 metri, nu m -am deplasat. »
«Toată lumea înapoi! N u mai faceţi fotografii în
maşină! », strigă atunci Rat. Voia oare să protejeze vic­
timele sau să-şi asigure exclusivitatea fotografiilor cu Lady
Di în Mercedes-ul accidentat ?
« D u -te-n ...! Dă-te la o p arte! T ot meseria asta o fac
şi eu ! », îi răspunde Martinez, care nu suporta ca Romuald
R at să facă pe şeful.
« Ţine-ţi fleanca ! » ripostează acesta.
Injurii frecvente printre paparazzi, chiar dacă, date fiind
împrejurările, ele sînt profund indecente.
« Toţi ne-am pierdut cu firea la un moment dat, susţine
Martinez. N e îndepărtam, pe urmă ne întorceam — de
fapt, nu ne puteam „dezlipi“ de la locul accidentului.
Singurul care s-a învîrtit pe lîngă maşină a fost Rat. Cred
că e un băiat curajos. Şi-a. făcut pur şi simplu meseria, ca
şi noi. A fost un accident, din cauza asta totul devine
dramatic. R at lucrează ca fotograf de aproape patru ani.
E tînăr. Cred că a- fost zguduit de evenimente. N u trebuie
să uităm că munca noastră e în general paşnică şi agre­
abilă. Fotografiem actori de cinema, cîntăreţi de trei
lulele... E adevărat că nu i-am ajutat pe răniţi. Poate din
 Cine a1ut&. o prinţesa în parlnol ? ZL

pudoare... Ca să te repezi să ajuţi nişte oameni pe care

cu cîteva minute în urmă îi fugăreai trebuie să fii capabil
A

de o imensă aroganţă... In ceea ce priveşte relaţia dintre

mine şi oamenii din maşină, m-a paralizat... »
T oţi se dau înapoi ca să-i facă loc doctorului Frédéric
Mailliez, care trecea din întîmplare în sens opus la bordul
unei maşini a SOS-Médecins. D octom l aleargă spre
Mercedes, îşi face rapid o idee despre starea de lucruri şi
situează exact accidentul pe harta Parisului înainte de a
chema ajutoare prin radio. Cere două ambulanţe şi o
autospecială pentru dezcarcerare. Apoi scoate o mască de
oxigen din portbagaj şi se întoarce la Mercedes. îi dă
primele îngrijiri Dianei, o ajută să respire mai bine şi
elimină pericolul sufocării din cauza limbii. Prinţesa,
inconştientă, scoate cîteva gemete. Cum nu prezintă răni
vizibile, cu excepţia unei mici zgîrieturi pe frunte, m e­
dicul crede, după un examen sumar, că are şanse să supra­
vieţuiască.
A

Intre timp, în partea din faţă a maşinii, un pompier

voluntar, care s-a oprit şi el din întîmplare, îi acordă
primul ajutor lui Trevor Rees-Jones.
A

In tunel domneşte o mare confuzie. Maşinile care vin

din ambele sensuri opresc, blocînd circulaţia. Unii co­
boară şi se duc să se uite ce se întîmplă, alţii încearcă să-şi
vadă de dmm.
« Am crezut că fusese un atentat sau că se turna un film,
povesteşte o femeie. Prietenul meu nu m-a lăsat să cobor,
7 2 ________Anchetă asupra morţii prlnţanal Plana._______

de teama unei explozii. » U n bărbat la vreo cincizeci de

ani - « de tip egiptean », vor spune martorii îmbrăcat
într-un costum în dungi, le cere automobiliştilor să dea
înapoi.
Ieşind pe ruta Albert I, un pieton opreşte o maşină de
poliţie care patrula. Cei doi poliţişti de la comisariatul
arondismentului VIII parchează la intrarea în tunel. « Aici
TV India Alfa din districtul unu. Accident în tunelul
Alma. Trimiteţi ajutoare», cer ei imediat prin radio. «E
Lady Di, e Lady D i ! », le strigă martorii. Cei doi poliţişti
se apropie.
« Erau acolo vreo zece-cincisprezece inşi care făceau
fotografii, povesteşte unul dintre poliţişti, Sebastien
Dorzee. Fotografiau non-stop, cred că fiecare a tras cîte
un film întreg. Am ieşit din maşină imediat şi am fugit
într-acolo. Văzînd fotografii şi maşina zdrobită, m -am
gîndit că e vorba de o personalitate. L-am văzut pe şo­
ferul Mercedes-ului, care era evident mort. Pasagerul de
lîngă el avea faţa plină de sînge. Mă privea. Era incapa­
bil să vorbească, avea maxilarul rupt în două. M i-am dat
seama că tipii nu-1 fotografiau nici pe şofer, nici pe băr­
batul aşezat în faţă, ci ceva care se afla în partea din spate
a maşinii, unde portiera din dreapta era întredeschisă.
Am deschis-o puţin mai mult ca să pot pătrunde. Am
recunoscut-o imediat pe prinţesa Diana. Am încercat să-i
îndepărtez pe fotografi, care erau furioşi. în focul acţiu­
nii, m -au îmbrîncit de mai multe ori. Fotografii nu
 r.lrm njnt.fi. n prlnţnHfl. ţn pnrlnnl 9

mi-au dat nici o mină de ajutor. Continuau să facă poze.

îi deranjam în m od evident. Cînd am deschis mai mult
portiera din spate dreapta, am constatat că pasagerul din
stînga murise.
Prinţesa se răsucise între timp cu 180 de grade şi ajun­
sese cu capul, puţin înclinat, între cele două scaune din
A

faţă. II vedea, dinaintea ei, pe Dodi. S-a mişcat, avea ochii

deschişi. Mi-a spus ceva într-o limbă străină. Cred că a
A

zis: „My God“ văzîndu-şi prietenul mort. In acelaşi timp,

îşi masa pîntecul. Cred că o durea... Am încercat să mă
strecor în maşină ca să-i împiedic pe fotografi să facă poze.
Atunci Prinţesa a întors capul spre partea din faţă a maşinii,
l-a văzut pe şofer şi cred că a înţeles şi mai bine ce se pe­
trecea. A încercat să se mişte, pe urmă s-a uitat la mine,
şi-a lăsat iar capul să cadă şi a închis ochii. Am observat
că pe jos erau împrăştiate bijuterii. Am fost atent să nu le
ia nimeni. »
înconjuraţi de fotografii care nu contenesc să facă poze,
cei doi poliţişti, Sebastien Dorzee şi Lino Gaggliardone,
încearcă să-i îndepărteze:
« Mă călcaţi pe n erv i! Vin de la Sarajevo. Acolo, poli­
ţiştii ne lasă în pace să lucrăm, le strigă Christian Martinez.
Duceţi-vă în Bosnia să vedeţi! »
Lino Gaggliardone ripostează:
« — Aici sîntem la Paris!
— Eu îmi fac meseria, sare iar Martinez.
— Şi eu la fel, răspunde acru poliţistul. »
JA----------Anoheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Atmosfera e explozivă. Cîţiva gură-cască încep să ia

partea paparazzi-lor. Lui Gaelle L., care-i cere să înceteze
cu fotografiatul, Martinez îi răspunde: «Vezi-ţi de
treburile tale!»
Clifford G. a trebuit să-l împingă la o parte pe R o ­
muald Rat. « Atitudinea lui mă revolta. Nici o clipă nu
s-a ocupat de cei patru răniţi. »
Se ajunge la încăierare. Jacques M. asistă la o altercaţie.
«U n bărbat scund, un arab, se luase de un fotograf înalt
şi solid (Romuald Rat). L-am auzit clar pe primul spu-
n în d :
„— Dar de ce aţi făcut asta ?
Iar cel voinic i-a răspuns:
— Eram obligaţi, n-am putut face altfel.
Cel scund, iritat, a întrebat iar :
— La dracu’, de ce asta ?
Iar celălalt i-a răspuns:
— Dacă-ţi spun că nu puteam face altfel!“
Pe urmă s-au insultat şi s-au luat la bătaie. Sau, mai
degrabă, tînărul a vrut să-l lovească pe cel corpolent, care
se apăra cu aparatul foto..Apoi oamenii i-au despărţit. »
Cei doi poliţişti aud şi ei acesţ dialog, iar unul dintre
poliţişti afirm ă:
« Eu sînt sigur că unul dintre ei a zis: „E vina t a !“ »
Cel care a condus motocicleta lui R at e scîrbit de
comportamentul colegilor lui. « M -am aşezat cîteva mi­
nute pe bordura trotuarului, la ieşirea din tunel, spune
 Cina ajiitâ o prinţesă în pericol ? 15

Stéphane Darmon. Două doamne din cartier s-au apro­

piat de mine. M -au văzut în stare de şoc şi au venit să mă
liniştească. Mi-era greaţă de fotografi, nu suportam să-i
văd facînd poze. Tunelul era luminat de blitz-uri. »
A

Intre timp, au sosit alţi şi alţi paparazzi. David Ker,

Fabrice Chassery şi Alain Guizard sînt la faţa locului.
Nicolas Arsov, care a urmărit un timp cele două maşini-
capcană de la Ritz, soseşte şi el în tunel. Lazlo Veres,
anunţat pe celular de Benamou, ajunge puţin mai tîrziu.
A

In fine, Jacques Langevin, care abandonase urmărirea şi

se îndrepta spre domiciliul unor prieteni, se pomeneşte
pe traseu la locul accidentului...
O echipă de la Brigada anti-criminalitate (BAC 75) îi
împrăştie pe curioşi. Vinzerich, responsabil cu ordinea
publică, marchează un perimetru de siguranţă. Fotografii
sînt îndepărtaţi la cincizeci de metri spre ieşirea din tunel,
de unde însă continuă să fotografieze. Enorme proiec­
toare şi aparate cu oxigen transformă locul într-un uriaş
spital de campanie. Chemat de urgenţă, către ora 1 dimi­
neaţa, soseşte prefectul poliţiei pariziene, Philippe Massoni,
însoţit de consilierul său în comunicare, Gérard Dubois.
Statul major al Poliţiei judiciare l-a anunţat cu puţin timp
în urmă că e vorba de Lady Di. I se alătură colonelul
Michel Bignand, comandantul brigăzii de pompieri din
Paris.
Treziţi în grabă, şefii poliţiei sosesc şi ei : Patrick Riou,
directorul Poliţiei judiciare, Jean-Marc Berlioz, director
JZ6________Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

adjunct al Siguranţei publice, Serge Dekeyser, şeful sta-

A

tului major al Poliţiei judiciare. înaintea lor a venit şi

procurorul adjunct Maud Coujard, adusă de soţul ei cu
motocicleta. Doamna magistrat hotărăşte să încredinţeze
ancheta brigăzii de criminalistică de la Quai des Orfevres,
a cărei responsabilă, Martine Monteil, soseşte la rîndul ei.
Specialiştii de la Identitatea judiciară fac primele constatări.
M artorii încep să se prezinte... iar paparazzi încep
să aibă probleme. Şapte dintre ei sînt legitimaţi de la
0.40 — Serge Amal, Nicolas Arsov, Stephane Darmon,
Jacques Langevin, Christian Martinez, Rom uald R at şi
Lazlo Veres — şi reţinuţi în vederea anchetei. Căci un
raport sumar al brigăzii de criminalistică, făcut pe baza
primelor mărturii adunate la faţa locului, emite ipoteza că
« şoferul Mercedes-ului ar fi putut fi orbit de blitz-urile
aparatelor foto ale ziariştilor sau derutat de unul sau mai
multe vehicule ale acestora». Cît despre raportul înaintat
de cei doi poliţişti din arondismentul VIII, acesta e ne­
cruţător cu fotografii. Ei sînt deci duşi pentru interoga­
toriu la Divizia I a Poliţiei judiciare, pe strada Courcelles.
Sînt supuşi mai întîi unui test de alcoolemie, care e nega­
tiv pentru toţi.
Alţi patru paparazzi au scăpat ca prin urechile acului.
Cînd au început să răsune sirenele pompierilor, Serge
Benamou, care făcuse cîteva poze cu un mic aparat com­
pact, a sărit pe scuter. « A trecut pe lîngă mine foarte re­
pede, povesteşte Stephane Darmon. Am încercat să-l
 Cine ajutfi. o prtnţanft în pericol ?

opresc ca să discutăm, dar luase o viteză fantastică. David

Ker l-a urmat şi mi-a spus: „Ne compromit meseria. Sînt
nişte inconştienţi! Aşa ceva nu se face.“ Voia să spună că
fotografii săriseră peste cal, şi eram de acord cu e l.»
Fabrice Chassery şi Alain Guizard au reuşit şi ei să fugă.
Mai tîrziu, în cursul acestei nopţi nebuneşti, unele dintre
fotografiile lor vor face turul redacţiilor din lumea în­
treagă. ..
 3 ___________________

între viaţa şi moarte

Orele 0.32 - 4.00

La şase minute de la accident sosesc în goană, cu
sirenele urlînd, primele maşini de ajutoare : două maşini
de pompieri - o ambulanţă şi o autospecială pentru dez-
carcerare —ale cazarmei Malar, din arondismentul VII,
şi o ambulanţă SAMU de la spitalul Necker. E ora 0.32.
Doctorul Claude Fuilla, şeful echipei medicale a pompie­
rilor, şi doctorul Arnaud Derossi, coordonatorul servi­
ciului de ambulanţe, ajung aproape în acelaşi timp în
tunel. Primesc rapid sprijinul cazarmelor de pompieri
Champerret şi Courbevoie, precum şi alte două ambu­
lanţe de la spitalul Necker.
Prima grijă a medicilor e să pună un diagnostic rapid
ocupanţilor Mercedes-ului şi să le acorde primul ajutor.
Soarta Prinţesei se va hotărî în următoarele trei ore.
Ce se va întîmpla cu adevărat ? Cum va fi ea îngrijită ?
Pentru prima dată, putem acum relata în detaliu inter­
venţia SAMU la faţa locului, apoi pe cea a chirurgilor de
 Intre vlaţ& gl moarte 7SL

la spitalul Salpêtrière, şi putem deci cunoaşte cauzele

exacte ale morţii Dianei.
« Am plecat cu o ambulanţă specială de reanimare şi
cu echipa ei obişnuită : un şofer de ambulanţă şi un
intern, student la medicină, explică doctorul Jean-Marc
M artino, anestezist-reanimator chirurg de la SAMU.
N e-am îndreptat spre tunelul Alma, unde am ajuns în
cîteva minute. La sosire, mi s-a comunicat cine erau
victimele şi am fost condus la o maşină accidentată în
jurul căreia se aflau pompieri. Am constatat imediat de­
cesul unui bărbat întins pe şosea —am aflat mai tîrziu că
era domnul al-Fayed - şi al şoferului. Am văzut lîngă
şofer un bărbat imobilizat care dădea semne de viaţă şi,
tot imobilizată, în partea din spate a maşinii, pe jos, o
femeie. Am recunoscut-o pe Lady Di. Era agitată, gemea
şi nu părea să înţeleagă ceea ce-i spuneam ca s-o liniştesc.
Stabilind priorităţile, confom i procedurii obişnuite, am
cerut echipei mele să se ocupe de pasagerul din faţă, care
părea mai grav rănit, şi am cerut întăriri de la SAMU ca
să preia cea de-a doua victimă.
A

In acelaşi timp, a apărut un medic de la pompieri, cu

echipa lui, care l-a luat în grijă pe pasagerul din faţă, per-
m iţîndu-mi să mă ocup de Prinţesă. Era în continuare
agitată, îşi mişca mereu braţul stîng şi piciorul drept, vor­
bea incoerent şi confuz. Braţul drept era sucit cu totul,
dezarticulat. împreună cu echipa mea, am examinat-o in
m Anchetă asupra m orţii prinţesei Diana

timp ce-i puneam o perfuzie, ca să o scoatem din maşină

şi să o trimitem la spital.
Era chircită într-o postură „anormală din punct de ve­
dere medical“ între spătarul scaunului din faţă dreapta şi
bancheta din spate. Am scos-o cu greu de acolo, cu toate
precauţiile necesare, cu ajutorul pompierilor. Cu toate
acestea, în cursul manevrelor, a făcut un stop cardiac şi a
trebuit să o intubez, să o ventilez şi să-i fac masaj cardiac,
ca să o reanimez. Am instalat-o în ambulanţă pentru a
efectua un examen aprofundat, iar reanimarea a continuat.
Prinţesa era în stare gravă. »
Şoferul ambulanţei, Michel Massebeuf, descrie scena.
« Imediat după sosirea noastră, medicul de la SAMU a
început să-i acorde îngrijiri Prinţesei chiar în interiorul
maşinii accidentate. I s-a pus o perfuzie. Pompierii au
scos-o din maşină. Eu m -am apropiat cu targa pe care a
fost intubată ca să poată respira. Am instalat-o apoi în
maşina noastră, cum se face întotdeauna, pentru ca m e­
dicul de la Salvare să aibă totul la îndemînă ca să se poată
ocupa de ea. »
a
In acelaşi timp, pompierii decupează acoperişul Mer-
cedes-ului cu maşina lor specială. Trevor Rees-Jones, grav
rănit, e preluat de doctorul Le Hote şi de echipa sa de la
cazarma Champerret.
Peste cîteva clipe va fi ora 1.30. Salvarea şi medicii s-au
chinuit aproape o oră s-o scoată pe Prinţesă din maşină,
s-o ventileze artificial şi să intervină de urgenţă în m o-
T
__________________________ Intre viaţa şi moarte________ 8L

mentul stopului cardiac. In acest timp, echipele de inter­

venţie caută să identifice spitalul cel mai potrivit unde să
o transporte. Se hotărăsc să o ducă la imensul spital
Pitié-Salpêtrière, la doi paşi de gara Austerlitz, mai exact
în sala de trezire post-operatorie a serviciului de Anes-
tezie-Reanimare, care e imediat pus în alertă.
Odată ajuns la faţa locului, prefectul de poliţie Massoni
îşi dă seama de amploarea dramei. Din maşină, ia ini­
ţiativa de a-1 trezi pe ministrul de Interne, Jean-Pierre
Chevènement, care se află la reşedinţa sa secundară din
împrejurimile Parisului. Ministrul vrea să vină imediat
la faţa locului, dar prefectul îl înştiinţează despre trans­
ferul iminent la Salpêtrière şi îi sugerează să se ducă
direct la spital.
In acelaşi timp, Philippe Massoni sună la palatul Elysée.
Răspunde Christine Albanel, consiliera tehnică pentru
Cultură a lui Jacques Chirac, care asigura permanenţa în
noaptea aceea. Ea hotărăşte să nu-1 trezească încă pe
preşedinte, să vadă mai întîi cum evoluează lucrurile.
Lionel Jospin e şi el anunţat —se afla la Universitatea de
vară a Partidului socialist, în La Rochelle. Secretara, Nicole
Baldet, îl trezeşte pe primul ministru, instalat la hotelul
La Corderie Royale, în Rochefort. Acesta se hotărăşte de
îndată să revină la Paris la bordul unui avion al serviciu­
lui însărcinat cu zborurile oficiale.
Trebuie înştiinţate şi autorităţile britanice. Christine
Albanel îl pune la curent pe ambasadorul Marii Britanii,
82 Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Sir Michael Jay. Acesta porneşte imediat către Salpêtrière,

după ce îi telefonează secretarului particular al Reginei,
care se află la reşedinţa sa de vară, la castelul Balmoral. E
anunţat şi Prinţul Charles : el se decide să îi comunice
vestea mamei sale, Elisabeta a Il-a, dar nu îi trezeşte pe
cei doi fii, William şi James, preferind să aştepte verdic­
tul medicilor.
M ohammed al-Fayed, tatăl lui Dodi, e anunţat de oa­
menii săi, la care vestea ajunge urmînd un traseu com­
plicat. în jurul orei 0.40, văzînd că Mercedes-ul nu a ajuns
încă în strada Arsène-Houssaye, garda de corp Kes W ing-
field şi şoferul Philippe Doumeau încep să se îngrijoreze.
Se prea poate ca Dodi să fi operat rapid o modificare în
program. W ingfield îl sună totuşi pe mobil pe colegul
A

său Trevor. Inutil. In faţa uşii, doi paparazzi —Stéphane

Cardinale şi Pierre Suu —aşteaptă şi ei. Deodată, poves­
teşte Doum eau, « unul dintre ei a fost sunat pe mobil. A
pălit. M i-am dat seama că primise o veste groaznică. A
trebuit să insistăm mult ca să ne spună că Dodi avusese
un accident extrem de grav sub podul Alma. »
Thierry R ocher, responsabilul R itz-ului pe timp de
A

noapte, e informat imediat. II trezeşte pe marele patron

al hotelului, Franz Klein, aflat în vacanţă la Antibes. El
primeşte greaua misiune de a-1 înştiinţa pe M oham m ed
al-Fayed, care se găseşte în reşedinţa sa din apropierea
Londrei. Acesta închiriază un elicopter ca să vină im e­
diat la Paris.
 ___________________________Intre vlaţâ gl moarte________83_

La ora 1.30, medicii hotărăsc s-o transporte pe Diana

la spital. Ipoteza unei deplasări cu elicopterul e exclusă :
pe lingă dificultăţile aterizării pe şosea, zdruncinăturile i-ar
putea fi fatale Prinţesei, a cărei viaţă se ţine într-un fir de
păr. Ambulanţa SAMU de la Necker, precedată de două
maşini de poliţie care înaintează una lîngă alta şi de o
escortă de motociclişti, se deplasează încet în noapte în
direcţia spitalului Salpêtrière. Pentru a păstra discreţia, pe
frecvenţa radio a SAMU nu se mai transmite nici o infor­
maţie medicală.
Puţin înainte de orele 2, Jean-Pierre Chevènement se
întîlneşte cu prefectul Philippe Massoni în aripa Gaston-
Cordier a spitalului Pitié-Salpêtrière, unde se află secţia
de terapie intensivă. Spre marea lor surpriză, ambulanţa
care o transportă pe Diana nu a sosit încă. Pe cheiul Senei
circulaţia a fost oprită pentru a facilita înaintarea convoiu­
lui. Dar chiar dacă ar fi mers doar cu 40-50 de kilometri
pe oră, pentru a nu agrava starea Dianei, ambulanţa ar fi
trebuit deja să ajungă. Temîndu-se de un incident, mai
ales de unul cu ziariştii, prefectul îl sună pe comisarul
Marcel Vinzerich, care conduce convoiul dintr-una din
maşinile de escortă. Poliţistul îi spune că ambulanţa a
trebuit să se oprească pe podul Austerlitz fiindcă medicii
au fost nevoiţi să intervină urgent.
« Cînd am ajuns la Jardin des Plantes, doctorul mi-a
cerut să opresc, confirmă Michel Massebeuf, şoferul am­
bulanţei. Am staţionat cinci minute pentru ca Prinţesei să
M Ancheta asupra morţii prinţesei Plana

i se poată acorda îngrijirile care necesitau o imobilitate

totală. »
Doctorul Martino precizează : « Ne-am oprit la capă­
tul podului Austerlitz pentru că pacienta avea o cădere de
tensiune. Apoi am ajuns la spital, unde am încredinţat-o
echipei de gardă de la reanimare, condusă de profesorul
R iou, căruia i-am prezentat situaţia. Prinţesa avea ten­
siunea scăzută, era intubată şi ventilată artificial. »
Sînt orele 2. Accidentul a avut loc cu o oră şi jum ă­
tate în urmă. Daniel Eyraud de la serviciul de chirurgie
vasculară, infirmierul Dominique Hagnère şi infirmiera
Marie-Odile Duret o iau în primire pe Diana. « Cînd au
adus-o, Prinţesa era inconştientă şi sub respiraţie artificială,
povesteşte Daniel Eyraud. Era în stare de şoc, dar ritmul
cardiac era prezent. Adică avea tensiunea arterială foarte
joasă, dar inima îi bătea încă. »
Diana nu prezenta nici o rană externă gravă, aşa că
s-au putut face şi developa radiografii de urgenţă. Ele
arată că Prinţesa suferă de o hemoragie internă care îi
comprimă nu numai plămânul drept, ci şi inima. Trebuie
deci evacuat sângele diri torace şi réinjectât masiv. Dar
asta nu e suficient. Cu atît mai puţin cu cît, între orele
2.10 şi 2.15, în sala de reanimare, Diana face din nou un
stop cardiac. Profesorul Bruno Riou, şeful serviciului de
reanimare, se ocupă de Lady Di. Confruntat cu această
situaţie extrem de gravă, îl convoacă de urgenţă pe profe­
sorul Alain Pavie, un mare specialist în chirurgie tora-
 Intre viaţa gl moarte 35

cică. Dar, fără să-l mai aştepte, hotărăşte să purceadă la

intervenţie împreună cu chirurgul de gardă, Moncel
Dahman, şeful clinicii de chirurgie generală. Toracele e
deschis prin dreapta.
Zece m inute mai tîrziu soseşte profesorul Pavie. E
de acord cu intervenţia şi preia conducerea operaţiilor.
« Imediat ce am ajuns, explică el, am vorbit cu profesorul
R iou şi cu doctorul Dahman. Discuţia a durat cîteva se­
cunde, dată fiind gravitatea situaţiei. Mi-au spus că doc­
torul Dahman trebuise să practice o toracotomie (deschi­
derea cavităţii toracice) sub masaj cardiac extern. Această
conversaţie a avut loc în timp ce ei continuau resuscitarea
pacientei, iar eu m-am alăturat imediat doctorului Dah­
man. Funcţiile vitale ale Prinţesei erau menţinute prin
manevrele de reanimare. Am constatat că originea sîn-
gerării se afla la nivelul pericardului, în partea antero-
externă.»
C u alte cuvinte, vena pulmonară se desprinsese de
inimă. Aceasta era, în opinia chirurgului, cauza hemo­
ragiei interne.
în timpul operaţiei, infirmierul injectează fără încetare
adrenalină pentru a susţine inima Dianei, care se opreşte
din cînd în cînd. « Fără susţinerea funcţiei circulatorii,
precizează el, ar fi murit chiar atunci. Inima nu putea
funcţiona fără adrenalină. Mai tîrziu am constatat că îi
injectasem circa 150 de fiole de 5 ml / 5 mg, ceea ce e
.86.------- Anchetă asupra m orţii prlnţaunl Plana._______

enorm. Apoi, dată fiind starea Prinţesei, a fost nevoie de

o intervenţie chirurgicală mai amplă. »
Sînt orele 3.
« Operaţia necesita mărirea inciziei chirurgicale, explică
profesorul Pavie. Pacienta a fost transportată imediat în
blocul operator pentru urgenţe, iar în acest interval s-a
continuat reanimarea sub masaj cardiac intern. Hemoragia
se datora unei rupturi parţiale a venei pulmonare supe­
rioare stingi la nivelul emergenţei din atriul sting. Peretele
venei a fost suturat. Hemoragia era acum sub control, iar
reanimarea a continuat. »
Dar şansele de supravieţuire sînt din ce în ce mai mici.
A

In ciuda dozelor masive de adrenalină, « pacienta de­

pindea în continuare de masajul cardiac, nu se ajungea la
ritmul cardiac spontan, explică Daniel Eyraud. Chiar şi
după o jumătate de oră de reanimare în forţă, presiunea
dioxidului de carbon expirat rămînea foarte scăzută. în
plus, am stimulat inima prin cîteva şocuri electrice în
cursul reanimării pentru a încerca să o facem să pornească
din nou... »
Şi profesorul Pavie conchide : « Văzînd că reanimarea
este ineficientă, ne-am consultat cu toţii şi am hotărît să
încetăm orice manevră. Decesul a fost constatat la orele
4 dimineaţa.»
După ce au încercat totul, medicii, epuizaţi, trebuie să
se încline în faţa evidenţei: inima Dianei nu mai vrea să
o ia din loc.
 Intre viaţa, şi moarte BL

La orele 4.05, profesorii Pavie şi R iou le anunţă trista

veste ministrului de Interne, prefectului, apoi ambasa­
dorului Marii Britanii. Prefectul Philippe Massoni pre­
găteşte conferinţa de presă a celor doi medici şi a ministru­
lui. Două companii CRS (brigăzile speciale care asigură
menţinerea ordinii publice) sînt chemate să ţină în frîu
mulţimea care se înghesuie deja în faţa spitalului.
« în această noapte, la Paris, Prinţesa de Wales a fost
victima unui accident, într-o maşină care circula cu o
viteză foarte mare, declară cei doi medici la conferinţa de
presă improvizată la spital puţin după orele 5 dimineaţa.
A fost imediat preluată de SAMU din Paris care a început
resuscitarea cardio-respiratorie. La sosirea la spital, Prinţesa
de Wales prezenta şoc hemoragie foarte grav, datorat unui
traumatism toracic, şi, la scurt timp după aceea, a avut un
stop cardiac. Toracotomia practicată de urgenţă a eviden­
ţiat o plagă întinsă a venei pulmonare superioare stingi.
Deşi această rană a fost suturată şi s-a efectuat masaj cardiac
extern, urmat de masaj cardiac intern timp de două ore,
nu s-a observat nici o îmbunătăţire a circulaţiei, iar dece­
sul a fost constatat la orele 4 dimineaţa. »
Prinţul Charles e anunţat imediat. Se hotărăşte să vină
la Paris pentru a repatria trupul neînsufleţit al Dianei în
Marea Britanie.
Aproape în acelaşi timp, Mohammed al-Fayed soseşte
la aeroportul Bourget la bordul elicopterului său Sikorsky
SK 76. E aşteptat de Kes Wingfield şi de Philippe
-88----------Ancheta asupra morţii prinţesei Plana_______

Doumeau. Crezînd că fiul său e la Salpêtrière, se duce

direct la spital. Dar trupul lui Dodi se găseşte de fapt la
Institutul medico-legal, pe cheiul Râpée, unde al-Fayed
e condus imediat, sub escorta poliţiei.
La orele 5.44, în ziua de 31 august, ştirea ajunge pe
ecranele Agenţiei France Presse : Diana a murit. La orele
7 dimineaţa, funcţionarul de gardă la Élysée decide să-l
trezească în sfîrşit pe Jacques Chirac. Surprins şi întristat,
preşedintele Republicii dă un comunicat şi o trimite pe
soţia sa, Bernadette, să se roage la căpătîiul Prinţesei. Va
fi urmată imediat de Lionel Jospin, care soseşte direct de
la La Rochelle.
Dimineaţa, trupul neînsufleţit al Dianei e supus unui
rapid examen medico-legal, efectuat de doctorul Dom i­
nique Lecomte. Dacă trupul lui Henri Paul va face obiec­
tul unei autopsii complete, cel al Prinţesei de Wales şi al
lui Dodi al-Fayed nu vor fi supuse decît unui simplu « exa­
m en corporal extern ».
La orele 5.30, Dominique Lecomte redactează un
raport succint, conform datelor cunoscute, asupra cauzelor
morţii. Diana şi Dodi au decedat din cauza unei « he­
moragii interne datorate unui traumatism toracic prin
mecanism de deceleraţie ». O autopsie completă —obli­
gatorie, după legea britanică —va fi efectuată la Londra.
Trupul neînsufleţit al Dianei e transportat apoi într-o
sală de la etajul întîi al spitalului, ale cărei ferestre sînt
bine închise. La orele 13, valetul ei personal, Paul Burrel,
r

__________________________ Intre viaţă, şl moarte________82_

o pregăteşte: o machiază ca să-i disimuleze paloarea, o

coafează şi o îmbracă într-o rochie lungă de mătase neagră.
A
Numeroase oficialităţi vin să se încline în faţa ei. In timp
ce serviciile funebre pregătesc ceremonia de punere în
sicriu, ambasada Marii Britanii preia lucrurile personale ale
Prinţesei. La orele 17, i se restituie lui Nick Gargan, detec­
tive chief inspector, ofiţer de legătură britanic pe lîngă Am­
basadă : un body, o pereche de pantaloni, o haină neagră
Giorgio Armâni (măsura 42), o pereche de pantofi de satin
negru Gianni Versace, o curea neagră (cu catarama din
piele de crocodil, măsura 30) de la Ralph Lauren, un ceas
Jaeger-Lecoultre din metal aurit, o brăţară ruptă cu şase
rînduri de perle albe şi închizătoarea în formă de dragon
din briliante, un inel de metal aurit cu pietre albe şi,
în sfîrşit, un cercel de aur în formă de boabă de fasole
(celălalt va fi găsit două luni mai tîrziu în intenorul
Mercedes-ului...).
Prinţul Charles, însoţit de cele două surori ale Dianei,
soseşte la spital la orele 17.40. O gardă de onoare formată
din militari ai Gărzii republicane subliniază aspectul solemn
al ceremoniei. E întîmpinat în prag de Bemadette şi
Jacques Chirac. Mai întîi, însoţit de reverendul Martin
Draper şi de cele două surori ale Dianei, Lady Jane Fel-
lowes şi Lady Sarah McCorquodale, Charles pătmnde în
sala unde se află Prinţesa. Apoi se reculege singur un
m om ent în faţa fostei sale soţii. Vizibil emoţionat, le mul­
ţumeşte după aceea membrilor corpului medical şi poli­
-90 ----------- A n c h e ta asupra m orţii prinţesei Plana_______

ţiştilor care au intervenit în timpul nopţii, îi salută pe

A

doctorii Pavie şi Riou. In faţa unei mulţimi considerabile,

sicriul Prinţesei, acoperit cu Union Jack —drapelul Marii
Britanii — este scos din spital. E îmbarcat apoi, la aero­
portul Villacoublay, într-un avion al Royal Air Force,
care decolează spre Londra.
Sîmbătă 6 septembrie, înmormîntarea Dianei va fi ur­
mărită de două miliarde şi jumătate de telespectatori.
A

In săptămîna de dinaintea înmormîntării s-a declanşat

în Marea Britanie o polemică asupra metodelor folosite
de serviciile medicale franceze. Diana ar fi putut fi salvată ?
A

întrebarea va reveni fără încetare, mai ales sub condeiul

a doi ziarişti de la Time, Thomas Sancton şi Scott Mac-
Leod. De fapt, se confruntă aici două şcoli medicale.
A

In ţările anglo-saxone, cei care au suferit un accident

sînt transportaţi cît mai repede de către un personal para-
medical la spitalul cel mai apropiat, unde sînt predaţi servi­
ciului de urgenţe, aşa cum se poate vedea în cunoscutul
serial american Spitalul de urgenţă. Este teoria aşa-zisei «gol-
den hour » (ora de au r): orice victimă trebuie dusă la spital
în maximum o oră de la accident.
A

In Franţa, dimpotrivă, medicii se deplasează la locul

accidentului şi acordă primele îngrijiri, «nPreferăm să adu­
cem competenţa' medicală cît mai aproape de pacient,
astfel încît să-l putem transporta în cele mai bune condiţii
pînă la serviciul specializat care va putea să se ocupe cel
mai bine de el, explică doctorul Patrick Goldstein, vice-
 Intre viaţfi, şl moarte 51

preşedintele SAMU din Franţa. La noi, bolnavii benefi­

ciază de intervenţii specializate înainte de a ajunge la spital.
A A
In cazul Dianei, se putea oare proceda mai bine ? întot­
deauna se poate face mai bine, dar niciodată imposibilul.
Diana nu avea nici o şansă să scape cu viaţă. Accidentul
fusese prea violent. Leziunile interne pe care le avea erau
incompatibile cu supravieţuirea. »

i
 2 ___________________

Fotog rafii d e vîn za re

In miez de noapte, în timp ce chirurgii se zbat s-o

salveze pe Diana, diverse fotografii ale accidentului fac
deja turul lumii şi se vînd pe bani grei. Cei cîţiva fotografi
care au reuşit să fugă din tunelul Alma nu au pierdut nici
o secundă.
Şapte confraţi de-ai lor prezenţi la faţa locului au fost
reţinuţi şi puşi la dispoziţia anchetatorilor. Duşi mai întîi
la Divizia I a Poliţiei judiciare, pe strada Courcelles, sînt
apoi transferaţi în Quai des Orfevres, unde sînt interogaţi
unul cîte unul despre împrejurările exacte ale accidentu­
lui şi despre ceea ce s-a petrecut în minutele care au
precedat sosirea poliţiştilor. Aparatele le sînt confiscate, li
se developează filmele.
Prima constatare: nu s-a făcut nici o fotografie în
timpul urmăririi dintre piaţa Concorde şi podul Alma. In
schimb, Rat, Martinez şi Amal, primii sosiţi, au făcut mai
multe fotografii ale maşinii, cu portierele închise şi nimeni
A • A
in preajmă. In alte fotografii se vede clar Prinţesa rănită
în maşină în timp ce doctorul Mailliez, de la SOS-M e-
 __________________________ Fotografii rin vînzare________93_

decins, şi cei doi poliţişti îi acordă primele îngrijiri. Diana

nu are nici o rană vizibilă, doar o picătură de sînge se
A

scurge de pe frunte de-a lungul feţei. In sfîrşit, zeci şi zeci

de fotografii înfăţişează agitaţia care domneşte în tunel
după sosirea pompierilor şi a SAMU.
După două nopţi petrecute în arest, cei şapte fotografi
sînt duşi în faţa judecătorului Stephan, care îi inculpă
pentru « omicid involuntar» şi « neacordarea de ajutor
unei persoane aflate în pericol». Pentru fiecare din aceste
delicte pedeapsa maximă constă în 5 ani de închisoare şi
500 000 de franci amendă. Atari delicte sînt rareori impu­
tate paparazzi-lor, mai obişnuiţi cu urmărirea penală pentru
« atentat la intimitatea vieţii private ». Ce înseamnă de fapt
acest lucru ? Legea defineşte omicidul involuntar drept
« cauzarea morţii unei persoane prin nepricepere, impru­
denţă, neatenţie, neglijenţă sau neîndeplinirea unei obli­
gaţii de securitate sau de prudenţă impusă de lege şi regu­
lamente ». Neacordarea de ajutor unei persoane aflate în
pericol se aplică « oricui se abţine intenţionat de la a acorda
unei persoane aflate în pericol sprijinul pe care, fără riscuri
pentru persoana sa sau pentru terţi, ar fi putut să-l acorde,
fie printr-o acţiune personală, fie cerînd ajutor ». Paparazzi
sînt de asemenea inculpaţi pentru « răni provocate invo­
luntar care duc la întreruperea lucrului mai mult de trei
luni» în cazul gărzii de corp Trevor Rees-Jones, care a
supravieţuit accidentului.
M Anchetă asupra m orţii prinţflflai Diana

Procurorul Parisului, Gabriel Bestard, pare convins că

aceste trei delicte corespund perfect faptelor petrecute. El
cere deci arest preventiv pentru Rom uald R at şi Chris­
tian Martinez, avînd în vedere mai ales comportamentul
lor faţă de primii poliţişti sosiţi la locul accidentului. Ce­
rerea e motivată de « identitatea victimelor, impactul m on­
dial al faptelor şi emoţia pe care au stîmit-o ». Procurorul
vrea de asemenea să elimine, în cazul acestor doi papa-
razzi, orice « posibilitate ca ei să intre în legătură cu foto­
grafii care ar fi fugit de la locul accidentului... ».
Dar judecătorul Stephan, care trebuie să se pronunţe,
se «mulţumeşte» să le ceară o cauţiune de 100 000 de
franci şi le interzice să părăsească ţara.
Ceilalţi cinci fotografi reţinuţi —Nicolas Arsov, Paul
Langevin, Lazlo Veres, Stéphane Darmon şi Serge Amal
— sînt doar inculpaţi. Judecătorul aflase chiar atunci că
şoferul, Henri Paul, avea o alcoolemie de 1,8 grame (vezi
capitolul 9)...
Dar, aşa cum am văzut, alţi patru fotografi au reuşit să
A

fugă din tunel înainte ca poliţia să blocheze ieşirile. înde­

părtat de poliţişti, David Ker părăseşte tunelul împreună
cu colegul său Fabrice Chassery. « I-am spus să plecăm,
A

povesteşte el. îşi parcase maşina în celălalt sens. N -am

stabilit nimic precis pentru mai tîrziu, m-am urcat în
maşină şi, fără să mă mai gîndesc la nimic, m-am dus acasă.
I-am povestit soţiei mele ce se întîmplase. A văzut că eram
foarte tulburat. Fabrice Chassery m-a sunat ca să-mi spună
 Fotografii de vînzare 55.

că vorbise la telefon cu Laurent Sola [patronul agenţiei

Laurent Sola Diffusion (LSD)], care voia să ne vadă. I-am
spus că puteam totuşi aştepta pînă a doua zi, dar Sola voia
să ne vedem imediat. De fapt, simţeam şi noi că trebuia
să stăm de v o rbă: el ne băgase în afacerea asta. N e-am
dus deci la el. Noaptea, Laurent Sola s-a decis să deve­
lopeze fotografiile. N e temeam ca acestea să nu circule în
stînga şi în dreapta. El a insistat, argumentînd că trebuie
să vedem mai întîi ce iese şi pe urmă o să vedem ce e de
făcut. N u trebuia să ne grăbim : înainte de a lua o hotărîre,
puteam aştepta să aflăm mai multe despre ceea ce se pe­
trecuse. Credeam atunci că Prinţesa şi Dodi erau doar
răniţi.
> »
Fotografiile celor doi au o exclusivitate totală. Se văd,
la cîteva minute de la accident, Mercedes-ul în tunel,
oamenii aflaţi la bord, medicii şi toţi ceilalţi care se ocupă
de Lady Di şi de Dodi. E vorba, evident, de o « bombă »,
de un scoop mondial. Dar ce să faci cu el ?
în plină noapte, Laurent Sola va duce negocieri halu­
cinante cu presa din întreaga lume. Ştirea a făcut deja
înconjurul planetei şi toate redacţiile caută febril rarele
fotografii ale accidentului care au scăpat vigilenţei poliţiei.
Sumele licitate cresc vertiginos. Puţin depăşit de eveni­
mente, Laurent Sola o convoacă pe o angajată a lui spe­
cializată în scanarea fotografiilor, Dominique Petit.
« La 3 dimineaţa, am început digitalizarea acestor nega­
tive, explică Sola. Operaţiunea constă în transformarea
96________Anchatâ asupra m orţii prinţesei Diana_______

negativului fotografic într-o imagine digitală care poate fi

utilizată pe computer şi transmisă printr-o linie telefonică,
în cursul primei ore, m -am întrebat dacă voi exploata
aceste fotografii. Am transmis prin telefon cinci fotografii
cu Diana primind primele îngrijiri corespondentului meu
englez, care le-a propus apoi, fără ca eu să i-o cer, unui
corespondent american. Imaginile trimise din Anglia în
Statele Unite aveau o rezoluţie foarte slabă, adică nu pu­
teau fi folosite în presă. Corespondentul meu englez pri­
mise însă fotografii care, din punct de vedere tehnic, nu
suferiseră nici o alterare. Am încredere totală în el, îi trimi-
sesem fotografiile la o rezoluţie înaltă.
Am primit foarte repede un telefon din SUA, de la
National Enquirer, din N ew York, care îmi propunea să
le cumpere la 250 000 de dolari. La început, am accep­
tat vînzarea. Apoi, aflînd ştirea morţii Dianei la orele 5.40,
am hotărît să întrerup toate tranzacţiile în curs. L-am sunat
pe corespondentul meu englez şi i-am cerut să anuleze
A

vînzările, inclusiv pe cea de 250 000 de dolari. In acel m o­

ment, era vorba de un milion de lire sterline în Anglia,
în Spania, Italia şi Germania, oamenii voiau să le vadă,
urmînd să le cumpere pe loc. Cîhd toate anulările mi-au
fost confirmate, am distrus toate urmele informatice ale
acestor fotografii pentru a evita orice piraterie. »
De îndată ce află de moartea lui Lady Di, Ker cere şi
el oprirea difuzării fotografiilor. « N u se punea problema
să facem bani în povestea asta. »
 Fotografii da vînzara

Nici vorbă, dar, ca orice negociator de meserie, Laurent

Sola îşi asigură spatele : încredinţează toate negativele foto­
grafiilor colaboratoarei sale, Dominique Petit, care pleacă,
duminică la orele 18.30, cu cele patruzeci şi nouă de
fotografii atît de rîvnite de presă şi de poliţie... Anche­
tatorii vor pune mîna pe preţioasa marfa puţin mai tîrziu.
A

In acelaşi timp, Laurent Sola alege şaisprezece fotografii

care i se par publicabile : două cu Diana în Sardinia ; un­
sprezece cu Dodi la Bourget şi pe străzile Parisului ; trei,
mai « sensibile », reprezentînd « imagini cu Mercedes-ul şi
cu doctorii în tunel » —de fapt, sînt fotografii făcute de
departe, în care nu se disting figurile celor din maşină.
« Le-am scanat şi transmis aceloraşi corespondenţi men­
ţionaţi mai sus, în Anglia, SUA, Spania, Italia, Germania,
explică Sola. Am scos apoi pe hîrtie fotografiile în cinci
exemplare. Le-am propus unor ziare franţuzeşti : VSD,
Paris-Match, France-Dimanche, Ici-Paris. Eu însumi am dus
reportajul la Point de Vue — Images du Monde. Apoi, la
agenţie, am primit telefoane de la diferite redacţii care
îmi propuneau preţun pe care le-am acceptat. Ofertele
nu depăşeau 50 000 de franci. N u aveau un caracter
excepţional. »
Unul din reprezentanţii agenţiei LSD, Marc Selle,
recuperează atunci de la Paris-Match un set de fotografii
pe care-1 propune publicaţiei Nouveau Détective. Se stabi­
leşte o întîlnire duminică 31 august, la barul hotelului
Méridien-Montparnasse. Marc Selle are în rucsac un plic
98 Annheta, aaupra m orţii prinţesei Plana_______

cu şaisprezece fotografii. Dar nici nu apucă să-şi caute din

ochi interlocutorul de la Nouveau Détective, că e reperat
de oamenii de la brigada de criminalistică. Aceştia îl filează
pînă la ieşire : « Poliţia, vă rugăm să ne urmaţi. » Treptat,
poliţia confiscă astfel toate fotografiile care circulă prin
Paris.
Laurent Sola simte atunci că fotografiile acestea - mai
ales cele cu Diana - îi ard degetele. Ştie că e poate singura
persoană din Paris care mai posedă asemenea clişee. Ştie
de asemenea că şapte paparazzi şi-au petrecut prima
noapte în arest şi că fotografii « lui » sînt căutaţi peste tot.
Sună atunci la hotelul R itz pentru a vorbi cu familia
al-Fayed. Dar femeia care recepţionează apelul nu îl ia în
serios : « N u facem declaraţii presei », îi răspunde ea ca un
automat.
Duminică seara, la orele 23.12, Laurent Sola se adresează
A
ambasadei Marii Britanii la Paris. Ii răspunde un funcţionar,
Michael Price. « Mă gîndeam că aş fi putut restitui aceste
fotografii unui diplomat englez pentru ca ele să parvină
familiei al-Fayed sau familiei regale, care ştiu că asemenea
fotografii nu se exploatează, explică Sola. Cemsem „garan­
ţii“. Adică voiam să le încredinţez unei autorităţi din
ambasadă, la care să pot face referire la nevoie. » Laurent
Sola nu cere bani, ci un document oficial care să ateste că
a înmînat într-adevăr fotografiile unei persoane oficiale.
Prudent, diplomatul englez înregistrează convorbirea şi
anunţă poliţia. Laurent Sola e anchetat.
 Fotografii rin vînza.T»a

Cîteva fotografii vor reuşi totuşi să se strecoare. France-

Dimanche va publica un număr special care conţine patru
fotografii făcute de David Ker, dintre care una cu M er-
cedes-ul accidentat şi echipele de intervenţie în jurul lui.
Ele fac parte din seria scoasă la vînzare de Laurent Sola.
A

In cele din urmă, pe 4 septembrie, la sfaturile avoca­

tului lor, Jean-Louis Pelletier, David Ker şi Fabrice Chas-
sery se hotărăsc să se ducă la poliţie. Vor fi inculpaţi ca şi
ceilalţi şapte.
In aceeaşi zi, Serge Benamou procedează la fel. După
accident, foarte marcat, se retrăsese la părinţi. « în tunel,
n-am stat pe gînduri, am făcut fotografii de cum am ajuns.
Dar nu mă simţeam bine şi voiam să plec. M i-am luat
scuterul, care era parcat afară şi am pom it-o prin oraş.
M -am oprit undeva, era ora 1 dimineaţa, iar bateria celu­
larului se descărcase. Am format numărul lui Michel
Dufour (unul dintre asociaţi) dintr-o cabină de pe bule­
vardul Rapp, din arondismentul VII. Văzînd că nu
răspunde, am venit la birou, unde am aşteptat... A sosit
în jurul orelor 2 sau 3. Eu stăteam pe un scaun, căzut în
prostraţie— aveam şi de ce. I-am zis că făcusem nişte
fotografii şi că voiam să le arunc. El mi-a spus : „Nu, mă
ocup eu de ele.“ Le-am lăsat deci la birou. Către orele 4
sau 5, am plecat acasă. N u puteam dormi, am stat întins
pe canapea. Apoi m -am refugiat la părinţii m ei... Două
zile mai tîrziu, Michel Dufour a venit să mă vadă. Deve­
lopase cele două filme ale mele. N u m -am uitat la
100_______Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana---------

fotografii. Oricum, nu au fost scoase pe hîrtie, am doar

negativele. N u vreau să le văd. N u vreau, fiindcă am făcut
aceste fotografii şi acum ştiu că oamenii aceia sînt morţi.
E o amintire oribilă. » Serge Benamou e şi el inculpat.
în ciuda tuturor interogatoriilor, percheziţiilor, confis­
cărilor, nu mai circulau oare cîteva fotografii pe Internet ?
U n serviciu specializat al poliţiei - Serviciul de anchetare
a fraudelor şi tehnologiilor informaţiei (SEFTI) - a pornit
la vînătoare pe reţelele electronice chiar în ziua de 31 au­
gust pentru a vedea dacă nu cumva vreun paparazzo care
scăpase poliţiei încerca să vîndă astfel de fotografii cu
Diana rănită. Căpitanul de poliţie Yves Le H ir declară
că a dat de urma unor negocieri, dar nu a găsit fotografii.
« N u am descoperit informaţii directe asupra unei even­
tuale difuzări de fotografii, aflăm din raportul său.
Totuşi, în siturile de discuţie ALT.GOSSIP.ROYALTY şi
ALT.TALK.ROYALTY, am descoperit două mesaje pe
această temă relatînd faptele următoare : s-au oferit ima­
gini cu prinţesa Diana după accident pentru o sumă depă­
şind 600 000 de lire sterline. Steeve Coz, editorul tabloi­
dului american National Enquirer, ar fi zis că imaginile au
fost propuse la un preţ de ordinul unui milion de dolari.
News of the World declară că un fotograf francez ar fi încer­
cat să vîndă imagini cu Diana imobilizată în maşină pentru
suma de 200 000 de lire sterline. Ziarul ar fi refuzat oferta.
BBC afirmă că un paparazzo ar fi negociat fotografii cu
 Fotografii de vînzare №

prinţesa Diana muribundă în Mercedes la 200 000 de lire

sterline. Imaginile cu maşina erau de proastă calitate... »
A

Intr-un alt raport datat 19 septembrie, SEFTI desco­

peră că o fotografie trucată a accidentului circulă pe Net.
Ea poate fi văzută în situl califomian R O T T E N .C O M ,
specializat în difuzarea de « documente abjecte ». Se vede
o femeie blondă în interiorul unui Mercedes cu acoperişul
tăiat. Dar cureaua căştii pompierilor nu este de tip fran­
ţuzesc, numărul de telefon care se afişează pe un celular
aflat în maşină nu e francez, iar Diana nu se mai găseşte
în Mercedes atunci cînd se taie acoperişul pentru a-1 ex­
trage pe Trevor Rees-Jones. Cu toate acestea, fotografia
va apărea pe prima pagină a unui cotidian francez !
Pînă astăzi, nu s-a publicat nici o fotografie autentică
reprezentînd-o pe Diana în Mercedes-ul accidentat sau
îngrijită pe şosea. Există totuşi zeci de asemenea imagini
puse sub sechestru în biroul judecătorului Stephan. Se
spune că alte negative dorm şi ele în seifurile anumitor
redacţii. Nimeni nu poate garanta că nu vor ieşi într-o zi
la lum ină...
 a __________
A n c h e ta b rig ăzii
de criminalistica

Rare sînt accidentele de circulaţie urmate de o anchetă

atît de amănunţită. Sesizată la orele 2 dimineaţa, celebra
brigadă de criminalistică a Poliţiei judiciare îşi începe ime­
diat investigaţiile în toate direcţiile : peste trei sute de per­
soane audiate, aproape două mii cinci sute de pagini de
interogatoriu, expertize tehnice sofisticate, zvonuri şi
mărturii false de verificat, bijuterii de căutat... Sub îndru­
marea comisarului Martine Monteil, poliţiştii anchetează
asupra împrejurărilor morţii Dianei ca şi cum ar mai exista
vreun dubiu asupra cauzelor exacte ale dramei. Date fiind
emoţia provocată de accident, personalitatea victimelor,
dimensiunea diplomatică a dramei, eventualele mize fi­
nanciare şi imensa presiune a mediilor, patronul Poliţiei
judiciare, Patrick Riou, şi adjunctul său, Jean Tchividjian,
vor să examineze totul în detaliu. Pentru a evita orice
polemici şi insinuări, brigada de criminalistică (la Crim)
explorează deci sistematic toate pistele imaginabile, sub
directa îndrumare a judecătorilor Herve Stephan şi
Marie-Christine Devidal.
 Ancheta brigăzii da criminalistica 103

Prima sarcină constă, desigur, în a recolta toate indici­

ile materiale din tunelul Alma pentru a face puţină ordine
în haosul relatărilor, uneori contradictorii, ale martorilor
şi paparazzi-lor. La intrarea în tunel, precizează un prim
raport tehnic, anchetatorii au descoperit « o urmă lăsată
de pneuri, pe o distanţă de 19 metri, care se curba spre
stînga la 1 metru de trotuarul central. Ea conduce către
locul unei prime probabile coliziuni, undeva între al doi­
lea şi al treilea stîlp ». în partea stîngă a şoselei, « în rigolă,
se află o componentă de far marca Bosch purtînd sigla
Mercedes pe o etichetă galbenă lipită pe verso şi, dincolo
de urma de pneuri, un cadru de retrovizor de Mercedes
de culoare gri închis».
Procesul-verbal al poliţiei menţionează şi o a doua
urmă de pneuri, aceasta « curbîndu-se spre stînga pe o
distanţă de 32 de metri şi dispărînd pe trotuarul central în
dreptul celui de-al doisprezecelea stîlp.» Mercedes-ul
derapează atunci pînă la cel de-al treisprezecelea stîlp, pe
care o stropitură de ulei ce ajunge pînă la 64 de centimetri
înălţime confirmă violenţa ciocnirii. Această a doua urmă
ar putea de fapt corespunde secundelor în care şoferul a
accelerat încercînd să recîştige controlul maşinii. Pentru
a verifica această ipoteză, la 20 octombrie, cîţiva experţi
geometri au examinat, la cererea celor doi magistraţi, cu
ajutorul instrumentelor laser, şoseaua şi interiorul tunelu­
lui, urmînd să determine traiectoria exactă a maşinii.
№ Analieta asupra m orţii prinţesei Plana

In plus, anchetatorii sînt intrigaţi de prezenţa unor

« frînturi de material plastic şi sticlă, componente de faruri
de maşină, îngrămădite pe dreapta şoselei, dar care nu
provin de la Mercedes». Două zgîrieturi lungi pe aripa
dreaptă a maşinii sugerează de altfel că Mercedes-ul ar fi
putut « agăţa » un alt vehicul la intrarea în tunel. Astfel va
apărea faimoasa pistă a Fiat-ului Uno, cercetată de anche­
tatori (vezi capitolul 10).
Pentru moment, poliţiştii se întreabă dacă nu cumva,
cum se mai întîmplă uneori, vreo cameră instalată pe tra­
seul Mercedes-ului între R itz şi tunelul Alma va fi înre­
gistrat imagini ale cursei cu paparazzi, ba chiar ale acci­
dentului, ceea ce le-ar fi uşurat mult munca. Sînt deci
verificate sistematic toate camerele instalate între strada
Cambon şi piaţa Alma. Şi sînt m ulte...
Cele două camere din spatele hotelului înregistrează
plecarea cuplului: Poliţia judiciară confiscă benzile, pre­
cum şi cele paisprezece casete video ale instalaţiei de
supraveghere a Putz-ului. La numerele 35, 41 şi 42 de pe
strada Cambon se află trei camere video orientate, logic,
A

spre intrare. In piaţa Concorde, alte trei camere sînt

îndreptate spre faţada hotelului Marinei. O a patra, desti­
nată supravegherii circulaţiei, e fixată pe un felinar de pe
chei. Orientată către podul Solferino din faţa Adunării
naţionale, ea nu a putut înregistra trecerea Mercedes-ului.
De-a lungul căii rapide Georges-Pompidou şi a rutei
Albert I nu există, în schimb, nici un mijloc de suprave-
 ____________ Ancheta hrlg&zll de criminalistică-------- 105

ghere video. Doar sediul postului naţional de televiziune

France 3, situat la numărul 28 de pe mta Albert I, e echipat
cu o cameră, care însă e îndreptată spre intrarea în clădire.
în piaţa Alma, o cameră de supraveghere a circulaţiei
e fixată în vîrful felinarului din mijlocul rondului şi e
orientată chiar către calea Georges-Pompidou, în direcţia
pieţei Concorde. Ea ar fi trebuit deci să înregistreze ima­
gini ale Mercedes-ului în momentul cînd acesta intra în
tunel. Numai că această cameră e administrată de Com ­
paniile de circulaţie din Paris, a căror activitate încetează
la orele 23 ; după această oră, ele nu mai asigură nici
permanenţă de noapte, nici înregistrare. De aici nu se pot
obţine deci imagini ale accidentului care a avut loc după
miezul nopţii. Mai rămînea o singură posibilitate: func­
ţionarii de la comandamentul Prefecturii de poliţie pot
viziona, dacă doresc, în timp real imaginile captate de
această cameră. Dar nimeni nu o activase în momentul
accidentului. în schimb, la ora 0.32, după ce fuseseră
chemate echipele de intervenţie, un brigadier chiar a
încercat s-o folosească. «In ziua de 30 august, spune el,
la ora 0.32, am recepţionat un apel radio al vehiculului
TI 17, care se întorcea după un rond făcut la Parc des
Princes şi care trecea pe acolo. Ne semnala un grav acci­
dent de circulaţie în care era implicată o personalitate. Sala
noastră e echipată cu monitoare care retransmit înre­
gistrările camerelor instalate în capitală. Una din aceste
camere e instalată în piaţa Alma şi ne permite să observăm
-306_____ AnohetS. asupra morţii prinţesei Plana______

locul şi efectivele de poliţie prezente. Am vrut să vizionăm

aceste imagini. Ecranul nu reda decît un cerc neclar de
A
lumină care le facea ininteligibile. In plus, nu am putut
manevra această cameră, adică n-am putut folosi zoom-ul
A

şi nici n-am reuşit s-o orientăm. Era inutilizabilă. In

jargonul nostru, spunem că ne „ scapă din m in ă“, adică
nu o putem manipula. Aceasta se datorează faptului că e
frecvent folosită de Serviciul de control al circulaţiei. Iar
acest serviciu nu lucrează după orele 23.» Păcat! Acest
funcţionar ar fi putut asista în direct la conflictul dintre
paparazzi, poliţişti şi m artori...
Altă pistă de verificat: şi dacă Henri Paul a fost orbit
de un radar cînd a intrat pe panta care cobora spre tunel ?
U n martor, Benoît B., aflat la volanul unui vehicul care
A

circula in sens invers, a afirmat acest lucru. In momentul

accidentului, « am văzut o fulgerare înainte de a intra în
tunel. Am fost şofer în armată şi m-am gîndit imediat că
era vorba de scînteierile unui radar». Această teză pro­
voacă multe discuţii şi e reluată de numeroase ziare. Dar,
după verificări complete, e abandonată de poliţie. Potrivit
unui raport din cadrul anchetei, « examinarea riguroasă a
foilor şi caietelor privitoare la irnplantarea radarurilor în
Paris a permis să se constate că, între 26 august 1997, ora
0.15 şi 1 septembrie 1997, orele 19.20, nici un radar nu
fusese instalat în capitală ». Chiar şi semafoarele pariziene
echipate cu aparate foto îşi epuizaseră peliculele de patru
zile... Exit deci pista radarului.
 Ancheta brlgftzU da niMTrUnallatlnfi,

Explozia luminoasă zărită de cîţiva martori nu e cumva

blitz-ul unui paparazzo care circula « lipit » în faţa sau în
spatele Mercedes-ului ? Cineva este aproape sigur de acest
lucru. Olivier P. vede o motocicletă mergînd foarte
aproape de maşina în care se află Dodi şi Diana. I « se pare
că blitz-urile veneau de la această motocicletă aflată în
spatele Mercedes-ului ». Ca să verifice, poliţiştii nu pot
decît să developeze şi să vizioneze zeci de filme confis­
cate de la zece paparazzi anchetaţi. Dar printre sutele de
fotografii cu Diana şi Dodi noaptea, apoi răniţi în maşină
după accident, nici una nu e făcută pe traseul urmat de
Mercedes, cu atît mai puţin înainte de accident. Iată o
constatare materială care pare să confirme spusele papa-
razzi-lor. Doar dacă, bineînţeles, n-a existat un alt papa­
razzo, neidentificat, care să fi făcut atari fotografii, după
care să fi dispărut în beznă. Dar pare puţin probabil ca el
să nu fi fost observat nici în faţa Bdtz-ului, nici în tunel,
denunţat mai tîrziu ori identificat în mica lume a pa-
parazzi-lor unde se află totul.
Investigaţiile iau şi o altă direcţie majoră : Mercedes-ul.
Chiar din noaptea dramei, poliţiştii pun mîna pe carne­
tul de întreţinere al maşinii (în care sînt notate reviziile
şi reparaţiile). Ar fi putut avea vreo defecţiune tehnică ?
Analizînd toate datele, se descoperă că vehiculul are
un « trecut ». Acest Mercedes 280 S a fost cumpărat de
ocazie în august 1996 de la directorul concesiunii Merce-
des-Franţa de către Jean-François Musa, patronul lui
-1Q8_______Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

/
Etoile-Limousine, societatea care închiriază curent maşini
clienţilor Ritz-ului. Avea atunci 11 000 de kilometri la
bord. Face parte din gama medie Mercedes, poate atinge
210 kilometri pe oră şi cîntăreşte 1,9 tone. Cu cîteva luni
înainte de accident, la 20 aprilie 1997, şoferul său, aştep-
tînd un client care lua masa la celebrul restaurant Taille-
vent, e atacat de o bandă specializată care îl scoate din
maşină şi dispare cu ea. Maşina e găsită cincisprezece zile
mai tîrziu, complet dezmembrată. Factura reparaţiilor
efectuate de garajul Mercedes Bosquet-Bauer din Saint-
O uen se ridică la 114 666 de franci, fără TVA. Aproape
totul a fost înlocuit : dispozitivul ABS, servodirecţia,
circuitele electrice, roţile... La 19 iunie, Jean-François
Musa recuperează deci o maşină nou-nouţă. Cincispre­
zece zile mai tîrziu, ea trece fără probleme un control
tehnic la Prefectura de poliţie, obhgatoriu pentru maşinile
de lux propuse spre închiriere.
Totuşi, un amănunt îi intrigă pe cei doi şoferi care o
vor conduce în iulie şi august. In mai multe rînduri,
constată ei, semnalul luminos de uzură a garniturilor de
frină se aprinde intermitent. Cum maşina tocmai a ieşit
din reparaţii, Jean-François Musâ şi asociatul lui, Philippe
Siégel, se plîng de acest neajuns garajului Mercedes. Li s-ar
fi răspuns, susţiri ei, că e un lucru nonnal, legat de recenta
curăţare a sistemului de frînare, cînd o bulă ar fi rămas în
circuit. Versiune contrazisă de domnul Buno, patronul con­
cesiunii Mercedes : « N u puteam vorbi despre evacuarea
 A n c h e ta brlg&zll da nr1m1nallfltlQ&

lichidului de frînă, din moment ce acest lucru nu s-a făcut

în timpul reparaţiilor. Tehnic vorbind, o bulă de aer în-
tr-un circuit de frînare nu poate în nici un caz să ducă la
aprinderea semnalului de bord. »
Fenomenul a dispărut o vreme, dar şoferul de la Ritz
care, în 30 august, ziua accidentului, conduce o clientă
japoneză la Roissy cu Mercedes-ul vede din nou semnalul
roşu aprinzîndu-se fără să fi pus frînă. Acest fapt, a cărui
importanţă e greu de evaluat, a fost semnalat specialiştilor
Institutului de cercetare criminalistică al Jandarmeriei de
la Rosny-sous-Bois, însărcinaţi cu examinarea amănunţită
a caroseriei Mercedes-ului, şi care trebuie să predea un
raport definitiv în octombrie 1998.
Scotocind fiecare centimetru pătrat al maşinii, jandar­
mii au rezolvat din întîmplare o enigmă care făcuse să
curgă multă cerneală: în 23 octombrie 1997, ei au găsit,
în interiorul tabloului de bord, cel de-al doilea cercel de
aur (în formă de boabă de fasole) al Dianei, care dispăruse
în chip misterios. Trei zile mai tîrziu, au recuperat chiar
şi şase perle albe din brăţara Prinţesei.
Dincolo de aceste indicii materiale consemnate meti­
culos, anchetatorii aşteaptă multe lămuriri de la unicul
supravieţuitor al dram ei: Trevor Rees-Jones. Dacă îşi
revine complet, garda de corp engleză va putea relata cu
exactitate împrejurările accidentului. I-a văzut oare pe
paparazzi încurcînd circulaţia maşinii ? Mercedes-ul a atins
o altă maşină ? Cum a pierdut controlul volanului domnul
J]Q ______ Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Paul ? Brigada de criminalistică examinează în fiecare zi,

plină de speranţă, buletinele de sănătate ale lui Rees-Jones,
internat la Pitié-Salpêtrière. După o lungă şedere în servi­
ciul de reanimare, la 4 septembrie, este supus unei grele
operaţii de chirurgie maxilo-facială. Partea de jos a maxi­
larului e fracturată şi limba aproape secţionată. în afara
unei fracturi la încheietura mîinii şi a numeroaselor como­
rii, garda de corp a fost rănită mai ales la faţă. Rees-Jones
nu va fi complet restabilit decît pe la jumătatea lui septem­
brie. Dar, la această dată, se exprimă încă destul de greu,
doar părinţii reuşesc să-l înţeleagă.
Din nefericire pentru anchetatori, aşa cum se întîmplă
adesea în cazul traumatismelor craniene grave, din m e­
moria lui Trevor Rees-Jones s-au şters minutele de dinain­
tea impactului. Dar mărturia sa e atît de importantă, încît
judecătorul Stephan îl interoghează totuşi, la 19 septem­
brie, la spital, în prezenţa părinţilor săi şi a medicului care
îl îngrijeşte. în m od excepţional, audierea e înregistrată,
apoi retranscrisă de mînă. Ea nu aduce nici un element
nou esenţial : Dodi a conceput într-adevăr scenariul ieşirii
de la R itz ; Mercedes-ul 'a fost vînat de maşini şi m oto­
ciclete ; « îmi aduc aminte că erâm urmăriţi, dar nimic
altceva », conchide supravieţuitorul.
O a doua audiere, mult mai lungă,, care are loc în
ajunul întoarcerii sale în Marea Britanie, nu conţine nici
o dezvăluire capitală în legătură cu accidentul. Conva­
lescentul îşi aminteşte însă mai bine ultimele momente
 A n o h e t a b r lg & 2 ll d a nrlm lTm UstlnB.

petrecute în hotelul Ritz. « Cînd am ieşit prin spate,

maşina nu sosise încă. Dodi şi Prinţesa aşteptau în hol.
Erau foarte relaxaţi. Eu eram pe stradă, unde se aflau doi
sau trei ziarişti cu o maşină mică cu trei uşi, de culoare
deschisă, si un scuter. N u erau mulţi. A sosit maşina.
Henri Paul l-a înlocuit pe şofer. I-am zorit pe cei doi să
se suie în maşină, iar eu m-am urcat în faţă, lîngă şofer.
Cred că atunci fotografii au făcut poze. Am demarat,
urmaţii de maşina
> de culoare deschisă. N u-m i aduc aminte
dacă motocicletele au venit sau nu după noi. Ştiu că toţi
ziariştii care erau în spate ne-au urmat. Apoi nu-m i mai
amintesc de nimic. »
Unicul supravieţuitor al accidentului din tunelul Alma,
Trevor Rees-Jones, stîmeşte curiozitatea lumii întregi.
Toată lumea speră că, în timp, îşi va recăpăta memoria şi
va livra cheia dramei. Dar, în zilele de după accident, păzit
zi şi noapte de poliţişti în salon, nimeni nu a putut să se
apropie de el, nici măcar să-l vadă la spitalul Pitié-Salpê­
trière. Totuşi, deşi în ochii opiniei publice moartea Dianei
i-a pus la stîlpul infamiei pe paparazzi şi metodele lor, trei
dintre ei vor face tot posibilul ca să obţină o fotografie a
« omului invizibil » ! O înverşunare cel puţin stupefiantă,
în condiţiile în care zece colegi de-ai lor fuseseră incul­
paţi, iar pentru alţi cîţiva, puţin a lipsit să nu ia drumul
puşcăriei...
în 18 septembrie, un poliţist de la Salpêtrière, Philippe
Manchon, e nevoit să sară în ajutorul a patru paznici care
-112._______Anchetă asupra m orţii prlnţaaal Plana_______

au un conflict cu trei fotografi în parcarea serviciului unde

e internat Trevor Rees-Jones. E vorba de Pascal Rostaing,
cel care a creat agenţia Sphinx şi paparazzo «străvechi » -
a ajuns celebru graţie fotografiilor cu Caroline de Monaco
şi tenismanul Guillermo Vilas într-un golfuleţ pustiu —, şi
de doi fotografi de-ai săi, Joel Dubois şi Philippe Biet.
Poliţistul susţine că fotografii ar fi « dat de înţeles că erau
gata să plătească mult pentru o poză cu Rees-Jones. N u
i-am luat în seamă şi i-am rugat să plece ».
Mare a fost surpriza poliţistului Manchon a doua zi la
orele 14.40, cînd a dat cu ochii de Joel Dubois la etajul
întîi al serviciului de reanimare unde e internat Rees-
Jones, în ora de vizită a rudelor! Are în rucsac un aparat
foto cu teleobiectiv, blitz şi filme pregătite, dispune şi de
planul spitalului (inclusiv cel al subsolului). Dubois mărtu­
riseşte că se află în spital de la ora 8 dimineaţa şi e hotărît
să folosească «toate mijloacele » pentru a obţine o foto­
grafie a gărzii de corp a Dianei. Sînt întărite imediat echi­
pele de pază de la parter şi de pe scările pavilionului...
Dar Biet şi Dubois nu abandonează cursa atît de u şo r!
Două zile mai tîrziu, la 2*1 septembrie, orele 13, în timp
ce Rees-Jones primea vizita familiei, cei doi fotografi
descind deodată din ascensoarele rezervate personalului şi
pătrund în holul serviciului de reanimare. 'Ghinion : ace­
laşi poliţist e de gardă şi îi recunoaşte imediat. Cu mult
tupeu, intruşii se apropie de el şi dau să-l salute ! « N u am
vrut să parlamentez, notează poliţistul în raportul său,
 Ancheta brigăzii da crimlnallatlo& m

oarecum exasperat. I-am condus imediat la uşă, iar între

timp am aflat că intraseră pe la urgenţe... »
Paza e întărită din nou : uşile de la reanimare vor fi de
acum înainte închise în timpul orelor de vizită pentru a-1
proteja pe Rees-Jones.
După întoarcerea în Marea Britanie, acesta va fi din
nou audiat de către judecătorul Stephan, la 19 decembrie
1997 şi 9 martie 1998, cînd tocmai era trecut la serviciul
A

de pază al magazinelor Harrods din Londra. In aprilie avea

să demisioneze din serviciul familiei al-Fayed, luînd cu el
şi eventualele secrete.
 9 _____________________
Un o a re c a re dom n Paul

« 1,87 grame » : iată ce spune analiza destinată să deter­

mine alcoolemia lui Henri Paul în momentul acciden­
tului. Rezultatul soseşte în după-amiaza zilei de 1 sep­
tembrie, în plină şedinţă la care procurorul Parisului i-a
convocat pe principalii responsabili al anchetei. Vestea
uluieşte pe toată lum ea: şoferul Mercedes-ului era în stare
de ebrietate cînd s-a urcat la volan ! Posturile de radio şi
de televiziune transmit buletine informative speciale, iar
opinia publică, fascinată de acest caz, nu-şi revine din
stupoare. Pentru mai multă siguranţă, expertiza doctoru­
lui Yvan Recordel, de la laboratorul de toxicologie al
Prefecturii din Paris, e dublată de cea a doctorului Pepin
de pe lîngă Curtea de casaţie. Rezultatul e la fel de co­
pleşitor: 1,74 grame.
Ştirea face ca ancheta asupra accidentului care a cauzat
moartea lui Lady Di să ia o altă turnură. Pînă în după-
amiaza acelei zilei, vinovăţia, mai mult sau mai puţin
explicită, cădea asupra paparazzi-lor. Aceste expertize,
chiar dacă nu îi disculpă cu totul, îl propulsează pe Henri
 Un oaracare domn Paul 1151

Paul, numărul doi al securităţii hotelului Ritz, sub lu­

minile rampei. Acest personaj discret, al cărui nume
comun abia de era amintit pînă atunci de mass-media, se
vede deodată proiectat pe prima pagină a ziarelor din
lumea întreagă. Tabloidele englezeşti nu pierd ocazia să-l
arate cu degetul pe acest francez « alcoolic » care a omorît-o
pe D iana!
Dar cine e de fapt acest misterios domn Paul pe care
toţi salariaţii hotelului îl descriu ca pe un angajat model ?
Sub masca personajului afabil şi eficient se ascundea fără
îndoială o fiinţă complexă, care lupta pe tăcute cu o slăbi­
ciune devoratoare. Nimic nu prevestea că acest breton,
născut la Lorient în 3 iulie 1956, va ajunge numărul doi
al pazei unui hotel parizian. Henri Paul nu era nici mili­
tar la pensie, nici fost poliţist, nici fostă gardă de corp...
Adevărata pasiune a acestui fiu de funcţionar municipal
A

era aviaţia. In fiecare week-end, de ani şi ani, pilota avi­

oane de agrement. Cu două zile înainte de accident, la
28 august, Aviaţia civilă tocmai îi eliberase —ironia sorţii —
certificatul de aptitudine fizică şi mentală.
Şi-a făcut serviciul militar la baza aeriană de la Roche-
fort. O altă pasiune a sa era pianul — urmase cursurile
conservatorului din Lorient. După ce-şi ia bacalaureatul,
vine în 1980 la Paris, unde devine vînzător la magazinul
/
Emeraude-Marine, de pe strada Petits-Champs, specializat
în ambarcaţiuni modeme uşoare. Sportiv, prietenos din
fire, e mare amator de ieşiri pe mare, de motociclete, joacă
116_______ Ancheta asupra m orţii prinţesei Diana_______

tenis şi e pasionat de bowling. E o pură întîmplare că acest

om scund şi solid, mustăcios pe atunci, îşi îndreaptă paşii
spre hotelul Ritz. U n prieten, inspector la Divizia a III-
a a Poliţiei judiciare, care ancheta un caz de fraudă căreia
îi căzuse victimă hotelul, i-1 recomandă pe Henri Paul lui
Claude Roulet, numărul doi al Ritz-ului. După cîtva
timp, cînd hotelul îşi reorganizează serviciul de pază,
Roulet îsi aminteşte de bretonul care îi trimisese un curri-
culum vitae şi îi făcuse o bună impresie.
în 1986, iată-1 deci angajat ca asistent al şefului securi­
tăţii de la Ritz. Viaţa lui se schimbă radical peste noapte :
gata cu marinarii, cu pînzele şi cu navigaţia sportivă ! Intră
într-unul dintre cele mai mari hoteluri ale lumii, unde
întîlneşte zilnic miliardari, campioni ai politicii şi vedete,
oameni de afaceri şi prinţi din Orientul M ijlociu... Postul
îi cere îndemînare, fineţe, discreţie — calităţi pe care
oamenii apropiaţi i le recunosc.
« Domnul Paul se achita de sarcini cu seriozitate şi zel,
facînd şi ore suplimentare din proprie iniţiativă, decla­
ră Claude R oulet. Făcea tot ceea ce înseamnă „teren“,
cu alte cuvinte control, 'tratarea urgenţelor, recrutarea
personalului pentru pază, relaţiile cu diferite instanţe
oficiale. »
Se vor regăsi, de altfel, în repertoarul său numerele de
telefon a doi funcţionari din contraspionajul francez, al
patronului brigăzii care se ocupa de proxenetism, al unui
militar de la palatul Élysée şi al unui poliţist din statul
 Un oareca.T’ft domn Paul HZ

major al Informaţiilor generale, toţi interesaţi de clientela

cosmopolită şi «sensibilă » a luxosului hotel. De exemplu,
el fost cel care a trebuit să facă faţă, în februarie 1997,
tevaturii prilejuite de moartea Pamelei Harriman, ambasa­
doarea Statelor Unite, în piscina Ritz-ului, din cauza unei
crize cardiace. Intr-un alt registru, tot el a trebuit să ţină
sub « control» îmbulzirea în faţa hotelului a sutelor de fani
ai Madonnei sau ai lui Michael Jackson.
« Era un om inteligent. Era foarte „interiorizat“ şi nu
prea vorbea despre el însuşi », îşi aminteşte superiorul său
ierarhic, Jean Hocquet.
« Totul îl interesa: ştiinţa, politica internaţională, aviaţia,
oamenii în general», confirmă doctoriţa Dominique M.,
o prietenă pe care o cunoscuse la liceul din Lorient.
« Era cultivat, agreabil şi-i plăcea să glumească, adaugă
patroana barului Champmesle, aflat la doi paşi de locuinţa
lui. Avea un um or foarte caustic, care-mi plăcea. Fuma
trabuc şi era un cititor al ziarului Ouest-France. »
Totuşi, prin natura atribuţiilor sale profesionale, îşi mai
face şi duşmani. Mulţi îl considerau spionul direcţiunii,
apropiat de domnul Klein, patronul hotelului, şi de Dodi
al-Fayed. «I se reproşa că amuşina peste tot, îşi aminteşte
un fost angajat. Era chiar supranumit „dihorul“, angajaţii
găseau că se amesteca unde nu-i fierbea oala. Dar funcţia
lui îl obliga să procedeze astfel. Era invidiat, chiar în servi­
ciul lui, de agenţii de pază. La Ritz, puteai fi promovat
rapid dacă te dovedeai capabil, dar puteai fi destituit la fel
JI8_______ Anohet& asupra m orţii prinţesei Plana_______

de repede. In aceste condiţii, angajaţii erau într-o con­

curenţă acerbă... »
« Sub o aparentă răceală, ascundea o mare sensibilitate,
explică Laurence P., fostă angajată la Ritz, care a trăit o
vreme cu el. Era mai ales un prieten fidel. Păstrase legă­
tura cu prietenii din copilărie. Henri era pasionat şi per­
fecţionist. Era un om prudent. N u a pus niciodată în peri­
col viaţa sau siguranţa cuiva printr-un comportament
iresponsabil. Conducea o motocicletă de mare capacitate,
de 1000-1200 cm3. Mă urcam în spatele lui pe motoci­
cletă, şi eu, care nu ştiu să conduc, îi reproşam în glumă
că nu bagă destulă viteză! La fel se comporta şi cînd pilota
un avion de turism —n-ar fi luat niciodată cu el pe cineva
de care nu era sigur. în fine, îmi amintesc că, atunci cînd
plecam în călătorie cu maşina, mă lăsa de cele mai multe
ori pe mine să conduc. Şi îmi reproşa că nu-mi pun cen­
tura de siguranţă.»
Acest om deschis rămînea foarte pudic în ceea ce pri­
veşte viaţa personală. După despărţirea dureroasă de
Laurence P., pe a cărei fiică o adora, se întoarce la viaţa
destul de temă de burlac. Ceea ce nu-1 împiedică să iasă
cu prietene sau să aibă aventuri de-o noapte. Cu două zile
înainte de accident, de pildă, se întîlneşte la barul hotelu­
lui Costes cu prietena sa Sylvie L., care îi dă să citească
un text literar scris de ea. Cu această ocazie, Henri Paul
a băut un Ricard, îşi aminteşte ea. T ot în august, abor­
dează pe stradă o fată de origine marocană în vîrstă de 25
 Un oarecare domn Paul HSL
A

de ani, Badia M., pe care o invită la o cafea. Ii propune

tinerei, care trăieşte lucrînd cu ziua, să-l primească la ea
dacă ar avea vreun necaz. De fapt, ea este cea care va
rămîne de două ori la el peste noapte, pe strada Petits-
Champs —fără, spune ea, «să se întîmple nimic ». Aflînd
de moartea lui, Badia va da poliţiei rîndul de chei ale
apartamentului aflat în posesia sa.
Pe scurt, un burlac parizian acaparat de munca sa, dar
care, după cum spun apropiaţii lui, visează cu siguranţă
să întemeieze o familie.
Şi totuşi, chiar acest salariat model avea, în seara dramei,
o mare cantitate de alcool în sînge. N u încape îndoială
că pe 30 august, Henri Paul a băut mai mult decît de
obicei. De vină e oare stresul datorat prezenţei lui Dodi
şi a Dianei în hotel? Sau domnului Paul îi cam plăcea
A
băutura ? Intr-un cuvmt, era alcoolic ?
Desigur, prietenii şi colegii lui recunosc cu toţii că era
un « om de viaţă». «Era un haios, un „hîtru“, avea mult
um or şi glumea des, spune Laurence P. L-am văzut în-
veselindu-se la petrecerile care nu aveau nimic de-a face
cu serviciul. Devenea amuzant, puţin provocator, poate,
şi-şi tachina prietenii. Era mai destins decît de obicei.
Făcea pe măscăriciul după ce bea un pahar. Avea o beţie
veselă. »
« Singurele ocazii cînd l-am văzut pe domnul Paul
puţin pilit au fost sărbătorile“ între colegii de la Ritz,
confirmă fostul său şef, Jean Hocquet. Dar atunci mulţi
WL Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana

erau binedispuşi, căci ne distram şi ne simţeam bine pur

şi simplu. N u l-am văzut niciodată pe domnul Paul bînd
alcool în timpul orelor de program. »
Barmanii hotelului nu sînt chiar de aceeaşi părere .
« L-am văzut din cînd în cînd, săptămînile trecute, în barul
Vendôme, însoţit de vreun coleg sau o cunoştinţă, declară
Philippe Doucin, care i-a servit unul dintre cele două
pahare de Ricard în seara zilei de 30 august. Obişnuia să
bea un Ricard sau un whisky cu apă, mai lua după aceea
un pahar sau două, dar asta se întîmpla rar. Iubea viaţa,
A

asta se vedea pe chipul lui jovial. In hotel, e adevărat, se

zvonea că îi cam place să bea. Dar eu nu l-am văzut nicio­
dată beat. »
Sébastien Trote, barman, a auzit şi el acele bîrfe. «Au
fost tot felul de zvonuri prin hotel cum că domnul Paul
ar fi băut din cînd în cînd la bar cu domnul Klein (pa­
tronul Pdtz-ului). »
Vincent Lhôtelher, alt barman, adaugă : « In trei luni,
l-am văzut la bar de două ori. Prima dată, în iunie, a venit
în bar cu domnul Klein. Atunci domnul Paul a băut mai
*
multe pahare de Pdcard, domnul Klein cîteva vodci. A
doua oară a fost în ziua de 30 august... »
Franz Klein confirmă că lua din cînd în cînd cîte un
păhărel cu Henri Paul — era un moment convivial la
sfîrşitul zilei de lucru : « N i se întîmpla uneori să avem o
mică şedinţă de lucru, fie la barul Vendôme, fie la barul
Hemingway, către orele 19, înainte de plecarea lui Henri
 Un Q a r a c a r a domn Paul J21

Paul, povesteşte el. Atunci domnul Paul lua un whisky

îndoit cu apă sau un Ricard. Se întîmpla să comande şi
un al doilea pahar, dar, în general, nu îl termina. De
obicei, în aceste ocazii, eram singur cu domnul Paul, din
cauza aspectului „sensibil“ al muncii lui. »
Alain Willaumez, alt barman, spune de-a dreptul: « Se
ştie că domnul Paul trăgea la băutură. Am avut ocazia, de
mai multe ori, să-l văd beat în hotel. Asta se petrecea
întotdeauna seara, căci eu lucrez de la orele 18 pînă la
închidere. »
Era oare un consum de alcool ocazional, legat de
greutăţi trecătoare ? Sau corespundea unui obicei şi deci
unor probleme personale mai serioase ?
A

In vara lui 1997, domnul Paul trebuie să-şi asume noi

responsabilităţi. La 30 iunie, numărul unu al pazei, Jean
Hocquet, a demisionat. N u a fost înlocuit, iar Henri Paul
asigură de facto interimatul. Situaţia nu-1 încîntă deloc.
Fostul său patron confirmă : « După părerea mea, se temea
de responsabilităţile care-i revin titularului acestui post.
N u a vrut niciodată să devină director al serviciului de
securitate. »
Doctoriţa Dominique M., prietena lui, cu care petrece
cîteva zile de vacanţă în iulie la Cadaques, în Spania,
povesteşte: « A venit cu o cursă aeriană regulată, ni s-a
părut obosit şi încordat. Din discuţii a reieşit că era supus
unei mari presiuni la serviciu, deoarece era singurul care
se ocupa de securitate. »
122 V Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Cu siguranţă, responsabilităţile de la Ritz îl supuneau

unui stres crescînd. Dar, spun prietenii săi, de la o vreme,
era tot mai afectat. De altfel, autopsia practicată a doua zi
după accidentul din tunelul Alma nu va indica doar o
alcoolemie ridicată, ci şi prezenţa de substanţe medica-
mentoase în sînge. In cursul expertizelor efectuate de doc­
torul Pepin pe probe de sînge, se vor descoperi urme de
fluoxetină (0,12 micrograme la mililitru), de norfluoxe-
tină (0,18 mg/ml) şi de tiapridă (0,006 mg/ml). Aceste
substanţe se găsesc de fapt în două medicamente bine­
cunoscute : Prozac şi Tiapridal. Primul e un antidepresiv
curent, botezat de unii « pilula fericirii». E de altfel incom­
patibil cu consumul de alcool, după cum indică dicţio­
narul Vidai: « Deşi nu s-a demonstrat nici o interacţiune
netă, consumul de alcool nu e recomandat, ca şi în cazul
celorlalte medicamente psihotrope». Mai mult, « cum
fluoxetină poate afecta atenţia şi capacitatea de reacţie, se
recomandă ca şoferii să fie preveniţi de acest risc ».
Celălalt medicament luat de domnul Paul, Tiapridal,
e un neuroleptic « recomandat în combaterea agitaţiei şi
agresivităţii, mai ales la alcoolici». Şi în cazul acestui me­
dicament, alcoolul e proscris, iar în prospectul medica­
mentului se precizează că «scăderea vigilenţei pune în
pericol pe conducătorii auto ».
Henri Paul mai lua şi alte două medicamente. Primul
e Noctamide, contra insomniei. Nici în acest caz, aso­
cierea cu alcoolul nu este recomandată, iar printre efectele
 Un oarecare domn Paul m

sale secundare se numără o somnolenţă incompatibilă cu

urcarea la volan. Acestui consum considerabil i se adăuga
un tratament cu Aotal, medicament «indicat pentru men­
ţinerea abstinenţei la pacientul dependent de alcool, dar
recomandat numai persoanelor aflate sub supravegherea
unui psiholog ». Altfel spus: un medicament care permite
să fie suportate mai uşor efectele psihologice ale suprimării
alcoolului.
Pe scurt, e vorba de un cocteil de medicamente care,
în opinia specialiştilor, corespunde unui tratament destul
de serios vizînd în mod clar combaterea efectelor con­
sumului regulat de alcool şi a stării depresive.
A

In 30 august 1997, domnul Paul luase medicamente

incompatibile cu conducerea unei maşini.
Dar de cînd urma acest tratament ? Reţetele prescrise
de medicii săi şi confiscate de brigada de criminalistică la
centrul de Securitate socială din strada Deux-Boules,
arondismentul I, arată că Henri Paul se aproviziona regu­
lat cu m edicamente cel puţin din iunie 1996. Astfel,
de la farmacia Bavay, a cumpărat Prozac la 26 martie,
25 aprilie, 20 mai şi 17 iunie 1997 ; de la farmacia Operei
a luat Aotal, Tiapridal şi Noctamide în 8 iunie şi 27 no­
iembrie 1996, apoi la 9 ianuarie, 27 februarie, 10 aprilie
şi 20 mai 1997. De altfel, la percheziţia efectuată în biroul
său de la R itz la o săptămînă după accident, se va găsi în
coşul de hîrtii o folie de Aotal din care lipseau două
comprimate.
.124_______Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Foarte puţini erau la curent cu tratamentul urmat de

domnul Paul. Nici medicul Ritz-ului, Jean-Claude Dag-
neaux, nu era informat, şi totuşi îl examinase în mai 1997,
cu trei luni înainte de accident: « Henri Paul nu urma nici
A

un tratament. In orice caz, nu mi-a vorbit niciodată despre

aşa ceva. » E adevărat că medicina muncii nu prea se
ocupă de problemele psihologice ale oamenilor...
H enri Paul făcuse apel la prietena sa din tinereţe,
Dom inique M., devenită medic, ca să-l ajute să înfrunte
greutăţile. Acest om pudic, secret, care se voia irepro­
şabil în lume nu îndrăznise să se mărturisească decît unei
persoane în care avea toată încrederea. Cînd s-a prezen­
tat la prima consultaţie, urma deja un tratament, prescris
de un alt medic parizian : Prozac şi Noctamide. « L-am
întrebat ce efecte are tratamentul şi m i-a răspuns că se
A

simte bine, declară Dominique M. îşi redobîndise cheful

de viaţă şi muncea cu oarecare plăcere. Dar tot mai avea
din cînd în cînd m om ente proaste sau de mare singură­
tate, cînd îşi căuta refugiul în alcool. Bea de unul singur,
acasă, iar asta îl neliniştea. Se temea că ar fi putut să
devină dependent de aldool şi nu vedea cum ar fi putut
rezolva singur această problemă. De aceea a făcut apel
la mine, şi nu la un alt medic. I-am propus să-şi com ­
pleteze tratamentul cu două medicamente : Aotal, care
provoacă dezgustul pentru băuturile alcoolice (are o
eficacitate relativă, dar simplul fapt că îi era prescris tre­
buia, după mine, să-l liniştească pe Henri) ; al doilea,
 Un oarecare domn Paul 125_

Tiapridal, e un neuroleptic asociat adesea curelor de

A

dezintoxicare etilică. In cazul lui Henri, am folosit doze

mici, mai ales pentru efectele secundare. Neurolepticul
îi perm ite pacientului să-şi uite puţin problemele per­
sonale, să fie apt de lucru şi să doarmă bine. »
In fine, in legătură cu seara de 30 august, Dominique
M. adaugă : « Conducea calm, încet. Am convingerea că
nu ar fi băut, dacă ar fi ştiut că trebuie să conducă. Ceea
ce mă face să cred că a fost constrîns de împrejurări să se
urce la volan. »
A

Dominique M. are cu siguranţă dreptate. In 30 august,

Henri Paul trebuia teoretic să-şi termine ziua de muncă
la orele 19. Doar întoarcerea neprevăzută a lui Dodi şi a
Dianei la Ritz, sub presiunea paparazzi-lor, îl obligă să
revină la hotel de urgenţă către orele 22. Avea deja o zi
A

de lucru obositoare în urma lui. înainte de a-i lua de la

aeroport pe Diana şi pe Dodi, a jucat o partidă de tenis
la Issy-les-Moulineaux cu prietenul său Claude Garrec,
care îi telefonase de dimineaţă. La sfîrşitul partidei, cei doi
s-au dus, ca de obicei, să se răcorească la Pelican, o cafe­
nea situată nu departe de strada Petits-Champs : Henri
Paul a băut o Coca-Cola, explicîndu-i prietenului său că
lucra după-amiaza. După prînz, pe care l-a luat acasă, a
primit un telefon de la Pdtz, către orele 13, pe celular.
Atunci a luat din garajul hotelului Range Rover-ul en­
glezesc al familiei al-Fayed. Acolo s-a întîlnit cu Philippe
Doum eau, şoferul lui Dodi.
 Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana

«Eu trebuia să conduc maşina cu cei doi, însoţit de

A
Trevor. In Range Rover-ul condus de Henri Paul se afla
Kes Wingfield, relatează Doumeau. Henri Paul nu con-
A

ducea de fapt niciodată. In această situaţie excepţională,

din cauza prezenţei Prinţesei, direcţiunea hotelului s-a
gîndit că e mai bine să-l implice pe responsabilul pazei de
la Ritz, adică pe Henri. »
De fapt, Dodi însuşi a cerut ca domnul Paul să fie
prezent la Bourget.
« Henri nu mi-a vorbit niciodată de angoasele sale. N u
mi-a cerut nici un sfat, nu mi s-a părut încordat, continuă
Doumeau. T ot drumul între Bourget şi Neuilly a condus
normal în spatele meu, corect, aşa cum se potrivea corte­
giului nostru.»
A

întors la hotel către orele 16.30, domnul Paul veghează

discret ca după-amiaza Dianei şi a lui Dodi să decurgă fără
probleme. N u a părăsit hotelul decît după plecarea lor spre
apartamentul din strada Arsene-Houssaye. Claude Roulet
crede că l-a zărit în cafeneaua Le Bourgogne, pe strada
Petits-Champs. Patroana însă nu-şi aminteşte să-l fi văzut.
Trei ore mai tîrziu, la orele 22, se întoarce în fugă
la Ritz. Ce a făcut între timp ? Iată una din cheile acci­
dentului din tunelul Alma. A băut oare singur acasă,
convins fiind că e liber în seara aceea? Probabil, ceea
ce ar explica şi faptul că, după « doar » două pahare de
Ricard băute la Ritz, a atins un nivel de alcoolemie atît
de ridicat.
 Un oarecarn domn Paul 12Z

Una din concluziile - puţin cunoscute, dar foarte

importante —ale autopsiei domnului Paul confirmă această
ipoteză: cantitatea de alcool din urină e de 2,18 grame,
deci mai mare decît cea din sînge. « Această cantitate, co­
mentează expertul, confirmă că domnul Paul era în faza
de eliminare. » Adică, în momentul accidentului, Henri
Paul elimina alcoolul pe care îl absorbise masiv în decursul
serii.
E adevărat că sticlele nu lipseau în apartamentul din
strada Petits-Champs, domnul Paul avea de unde alege.
In urma percheziţiei efectuate la domiciliul său în 9 sep­
tembrie 1997, anchetatorii de la brigada de criminalistică
au alcătuit o lungă listă de băuturi alcoolice. Dulapul din
perete de pe hol conţine « diverse aperitive din care s-a
băut mai mult sau mai p u ţin : lichior de afine, Ricard,
Suze, porto, bere, precum şi sticle neîncepute de vin roşu
şi şampanie». T ot în holul de la intrare, «într-un bar
mascat într-o comodă », se află « alte sticle începute : Mar­
tini alb, vodcă, Pinot, Suze, vin de desert». La bucătărie
se găsesc « sticle începute de Ricard, Martini alb, whisky
A

Four R oses». In fine, în frigider, « o sticlă de şampanie,

două beri şi o sticlă de Martini alb pe trei sferturi goală ».
Pe scurt, o rezervă impresionantă de alcool — mai ales
pentru cineva care vrea să se lase de băutură —din care,
după cît se pare, s-a servit în 30 august. Autopsia arată şi
că mîncase puţin în acea seară.
128_______Anchetă asupra m orţii prinţesei Diana_______

Cînd se întoarce la Ritz, la orele 22, atmosfera e

foarte încordată. Paparazzi au împresurat hotelul. Dodi
e furios că a trebuit să renunţe > la cina în oraş.
> Paznicii
sînt în alertă. In acel moment, domnului Paul nici nu-i
trece prin minte că, două ore mai tîrziu, va trebui să se
urce la volan : şoferul obişnuit al lui Dodi, Philippe
Dourneau, îşi aşteaptă patronul la volanul puternicului
Mercedes 600, iar Jean-François Musa poate, la nevoie,
conduce Range R over-ul din escortă. Aşa stînd lucru­
rile, domnul Paul se gîndeşte că poate consuma, fără
riscuri, două pahare de Ricard la barul Vendôme.
Cine îşi dă seama că e în stare de ebrietate ? Unii nu
observă nimic. Kes Wingfield, garda de corp, declară :
« N u mirosea a alcool, şi era la mai puţin de un metru de
mine. De altfel, dacă ni s-ar fi părut puţin pilit, Trevor şi
cu mine nu l-am fi lăsat să conducă maşina celor doi. Ar
A

fi fost de neconceput. In fine, domnul Dodi ar fi obser­

vat şi el şi l-ar fi dat afară pe domnul Paul. După cină,
Trevor şi cu mine ne-am aşezat în faţa suitei imperiale.
Henri Paul a venit la noi de două ori : mai întîi ca să ne
întrebe dacă totul e în ordine, a doua oară ca să ne zică
*i
că totul fusese pus la punct cu Dodi. Am observat atunci,
după răsuflare, că fumase un trabuc. Sînt absolut sigur că
nu mirosea a alcool şi se purta normal. »
François Tendil, responsabilul pazei de noapte, spune
acelaşi lucru. « Domnul Paul era ca de obicei, şi-l cunosc
de zece ani. A glumit cu unii şi cu alţii. Nici o clipă nu
 U n oaraoarfl d o m n Pn.nl

mi-a trecut prin cap că era băut. N u era mai nervos decît
de obicei. A ieşit de mai multe ori pe terasa cu coloane a
barului Vendôme şi s-a adresat ziariştilor. »
A

In schimb, unii fotografi observă ceva şi chiar se întrea­

bă ce-o fi cu el, mai ales Serge Benamou, care a avut deja
de-a face cu Henri Paul în mai multe rînduri. «L-am
văzut în faţa hotelului, glumea, ne provoca puţin. Zîmbea
mereu, părea vesel, nu înţelegeam de ce. N u se mai com­
portase niciodată astfel. De obicei, nu ne băga în seamă,
îi trata pe vînătorii de autografe şi pe fotografi în acelaşi
fel. M -am gîndit că nu era în apele lui şi chiar le-am zis
oamenilor, în jurul orelor 22.30, că a băut, dat fiind
modul în care se purta. »
U n barman de la Ritz merge mai departe. Alain
Willaumez era de serviciu la barul Vendôme în seara de
30 august. « Domnul Paul era în stare de ebrietate. Ochii
îi străluceau, părea surescitat. Cînd a ieşit din bar, însoţit
de gărzile de corp, s-a împiedicat de domnul Lhôtellier,
barmanul şef, şi s-a clătinat pînă la ieşire. » Despre această
scenă Vincent Lhôtellier, în schimb, nu-şi mai aminteşte
nimic.
Chiar dacă, dată fiind legea tăcerii care domneşte la
Ritz, mai mulţi salariaţi au observat starea domnului Paul
dar nu au suflat o vorbă, nici cele două gărzi de corp, nici
Dodi nu au bănuit că era băut. De aceea au făcut apel la
el fără rezerve cînd a fost vorba să se organizeze o ieşire
prin spatele hotelului.
130_______Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana_______

Dar un alt motiv l-ar fi putut împiedica pe domnul

Paul să se urce la volan: nu avea, după cum am văzut,
autorizaţia specială pentru a conduce maşini de lux închi-
/

riate, în acest caz Mercedes-ul societăţii Etoile-Limousine.

Era mai obişnuit cu Mini Austin-ul lui automat decît cu
un Mercedes masiv. Bineînţeles, ca şi alţi membri ai pazei
de la Ritz, efectuase două stagii de perfecţionare la firma
Mercedes, la Stuttgart, în 1990 şi 1991. Chiar păstrase
fotografii în care putea fi văzut efectuînd un exerciţiu de
slalom printre jaloane. Dar, precizează fostul său superior
ierarhic, Jean Hocquet, « nu intra în atribuţiile domnului
Paul să conducă maşini sau să însoţească pe cineva. In ceea
ce priveşte noaptea de 30 spre 31 august, se poate foarte
bine ca domnul Dodi al-Fayed să-i fi cerut domnului Paul
să conducă. Trebuie spus că domnul Dodi ceruse ca
domnul Paul să vină să-i ia cu maşina de la Bourget în
30 august 1997. Cunoscîndu-1 pe domnul Paul, cred că
nu l-ar fi refuzat pe domnul Dodi dacă i-ar fi cerut-o.
Mie personal îmi displăcea modul în care domnul Dodi
al-Fayed cerea orice îi trecea prin cap oricărui angajat din
Ritz, indiferent de funcţia lui. Astfel, putea foarte bine să-i
ceară unui responsabil să îndeplinească sarcina unui simplu
angajat. Tatăl său, Mohammed al-Fayed, nu se comporta
aşa. Ţinea cont de atribuţiile fiecăruia. Cred că, dacă aş fi
fost acolo în seara de 30, i-aş fi interzis domnului Paul să
se urce la volan, nu din pricina eventualei sale stări de
ebrietate, ci pur şi simplu pentru că aceasta nu făcea parte
 Un oarecare domn Paul

din atribuţiile lui. Dacă domnul Dodi al-Fayed i-ar fi dat

totuşi ordin să conducă, trecînd peşte mine, m-aş fi resem­
nat. Dar aş fi făcut o notă. »
A

Insă în seara de 30 august, nimeni nu îl împiedică pe

Henri Paul să se urce la volan. E singurul care răspunde
de paza Ritz-ului. Nu-1 poate deci refuza pe fiul şefului
absolut al hotelului şi pe prietena sa, Prinţesa de Wales,
cînd îi cer să-i conducă pe Champs-Elysees, la cîţiva paşi.
Pare chiar decis să arate că se poate scăpa de tot de
paparazzi care au stricat week-end-ul lui Dodi şi al Dianei
la Paris. Dar domnul Paul, angajatul model, competent şi
responsabil, care demarează în mare viteză, putea oare
să-şi uite dublul care, cu cîteva ore mai devreme, bea de
unul singur ?
 1 0 __________________

Misterul Fiat-ului Uno

Chiar de la primele observaţii, aşa cum am văzut, an­

chetatorii sînt intrigaţi de cioburile şi componentele de
faruri aflate la locul accidentului. împrăştiate m apropiere
de intrarea în tunel, în dreptul primei urme de frînă lăsate
de Mercedes, ele nu aparţin automobilului în care erau
A

Dodi şi Diana. In schimb, în acelaşi loc, se va găsi, pe jos,

cadrul retrovizorului din faţă dreapta, căzut la mai mult
A

de 40 de metri de locul fatal. In fine, experţii cercetează

şi cele două zgîrieturi de pe aripa din dreapta a Merce-
des-ului. Lungi de 124 şi respectiv 80 de centimetri, pe
o lăţime care variază de la 1 la 4 centimetri, ele nu au
putut fi cauzate de accident. Urmele sînt cu atît mai
ciudate cu cît penultimul şofer al automobilului îşi amin­
teşte că l-a spălat chiar în acea dimineaţă într-un garaj Esso
şi că a verificat starea caroseriei —lucru obligatoriu în cazul
acestui tip de limuzină de mare clasă. De unde au apărut
deci aceste misterioase urme ? E posibil ca o altă maşină
să fi lovit sau jenat Mercedes-ul care se îndrepta ca un
bolid spre intrarea în tunel ?
 M isterul Fiat-ulul Uno m

Specialiştii de la Institutul de cercetări criminalistice al

Jandarmeriei (IRCG) au demonstrat, la capătul unei an­
chete minuţioase, existenţa acestei maşini fantomă.
Prima etapă: ei analizează cioburile găsite în tunel.
Experţii jandarmeriei au într-adevăr în magazie, la centrul
lor din Rosny-sous-Bois, eşantioane de componente ale
tuturor modelelor de maşini existente pe piaţă. Vor com­
para deci resturile de faruri din spate roşii şi albe cu
elementele aflate în imensa lor bancă de date. Departa­
mentul « Accesorii automobile »îşi face cunoscut verdictul
la 18 septembrie : « Studiul efectuat ne permite să afirmăm
că resturile provin de la un far din spate al unui automobil
marca Fiat Uno, fabricat între mai 1983 şi septembrie
1989. » Pe baza acestei concluzii fără drept de apel, Fiat-ul
U no îşi face intrarea răsunătoare în dosarul morţii Dianei.
Cercetările întreprinse de secţia « Urme şi vopsele»,
pornind de la cele două dungi albe aflate pe partea dreaptă
a Mercedes-ului, vor confirma acest verdict şi vor permite
stabilirea mai precisă a perioadei de fabricaţie a Fiat-ului
fantom ă: « Urmele albe care se văd pe retrovizorul din
dreapta, aripă şi partea din faţă dreapta a Mercedes-ului
corespund unei vopsele de tip „Solid Basecoat“ fără lac
şi nemetafizate. E vorba de vopseaua Fiat, referinţa Bianco
Corfu 224, fabricată de societatea PPG. A fost aplicată pe
vehiculele Fiat asamblate în atelierele de la Rivalta Tori-
nese şi Mirafiori (Italia) între 1983 şi finele lui august
1987. » Experţii institutului continuă cu o precizie diabo-
 Anohata asupra m orţii prinţesei Plana

lică: «Urmele negre din partea inferioară a aripii şi a

portierei din faţă dreapta ale Mercedes-ului reprezintă o
depunere de polipropilenă. Iar barele de protecţie negre
ale automobilelor Fiat U no sînt din polipropilenă. »
Răm în de comparat înălţimile respective la care se află
barele de protecţie şi portierele Mercedes-ului şi Fiat-ului
pentru a vedea dacă ele sînt compatibile cu urmele obser­
vate. Totul se potriveşte şi aici: « Colţul sting al portba­
gajului situat deasupra farului din spate al Fiat-ului Uno,
punct deosebit de întărit şi totuşi vulnerabil în caz de
coliziune, se găseşte la o înălţime de 82 de centim etri.»
Iar dunga cea mai de jos de pe aripa Mercedes-ului e la
81,5 centimetri de sol...
Lucrurile sînt clare : Mercedes-ul a lovit un Fiat Uno
chiar înainte de a se izbi de cel de-al treisprezecelea stîlp.
La 18 noiembrie 1998, experţii-jandarmi Patrick T ou-
ron şi Thierry Coum ede încredinţează poliţiei concluzi­
ile lor. « Reiese că între cele două vehicule contactul nu
s-a putut produce decît între aripa şi portiera din faţă
dreapta ale Mercedes-ului şi colţul din spate stingă al unui
* A

Fiat U no, impact pe trei sferturi la spate. In plus, poziţia

urmelor de pe partea dreaptă a Mercedes-ului permite să
se stabilească faptul că acesta avea, în clipa atingerii cu
Fiat-ul, o viteză mai mare. Sensul urmelor observate este
într-adevăr din faţa către spatele Mercedes-ului. »
Scenariul a fost deci urm ătorul: Henri Paul, intrînd în
curba deschisă a tunelului cu o viteză mult prea mare —
 Misterul Flat-ulul Uno m
între 140 şi 180 de kilometri pe oră —, descoperă în ulti­
mul m om ent un Fiat pe care panta îl mascase. Frînează
brusc, dar nu-1 poate ocoli. îl atinge uşor, lovind farurile
din spate ale Fiat-ului. Dar retrovizorul din dreapta al
Mercedes-ului se desprinde. Oare din cauza acestei cioc­
niri pierde H enn Paul controlul maşinii ? Fiat-ul circula
călare pe cele două benzi, lăsînd astfel un spaţiu insufi­
cient pentru ca Mercedes-ul să poată trece ? Luat de val,
Fîenri Paul a abordat greşit virajul ? în orice caz, nu a
putut evita cel de-al treisprezecelea stîlp. Şoferul Fiat-ului
a trăit probabil cea mai mare spaimă din viaţa lui, ceea ce
nu l-a împiedicat însă să-şi continue drumul şi să dispară...
Aflînd concluziile experţilor de la Jandarmerie, anche­
tatorii de la brigada de criminalistică fac imediat legătura
cu depoziţia făcută de un cuplu a doua zi după accident.
Atunci era doar o mărturie printre atîtea altele. Acum, ea
prezintă o importanţă excepţională datorită preciziei sale,
căci anticipa de fapt în detaliu expertizele Jandarmeriei.
Georges D., specialist în finanţe, povestise: «Duminică
31 august, mă întorceam acasă cu soţia mea de la o cină
între prieteni, pe strada Universităţii. N e îndreptam către
poarta Auteuil. Am luat-o pe podul Alma ca să trecem
de pe malul stîng pe malul drept al Senei. După pod, am
apucat în direcţia Boulogne-Billancourt, luînd-o pe chei
la stînga după piaţa Alma. Ca să intrăm pe calea rapidă,
m -am înscris pe banda care merge de-a lungul ieşirii din
tunel, în sensul Concorde-Trocadero. Tocmai mă pre­
m. Anohet& asupra morţii prinţesei Plana

găteam să intru pe cheiul de pe malul drept, cînd am văzut

un vehicul marca Fiat model Uno, de culoare albă, cu
două uşi, un model vechi destul de murdar, înmatriculat
fie în departamentul Hauts-de-Seine (92), fie în Yvelines
(78). Acest Fiat Uno alb avea în spate un număr pe fond
negru. Am observat că această maşină mergea în zigzag
la ieşirea din tunel, trecea de pe banda din dreapta pe cea
din stînga, aşa că aproape că a atins partea stîngă a maşinii
mele în timp ce treceam unul pe lîngă altul.
M i-am zis că şoferul e beat şi mi-a fost frică să nu mă
izbească. Am claxonat. Bărbatul, care se uita fix în retro­
vizor, a încetinit ca să-l pot depăşi. Circula într-adevăr
foarte încet, căci eu am intrat pe chei cu 30 de kilometri
pe oră. Totul s-a petrecut în dreptul restaurantului Le
Grand Chinois. Bărbatul a încetinit atît de mult încît părea
că se opreşte. Am avut impresia că voia să dea înapoi,
fiindcă se uita tot timpul în retrovizorul interior. După
ce l-am depăşit, am văzut că Fiatul avea faruri galbene.
Atenţia mi-a fost atrasă mai ales de faptul că şoferul era
cu adevărat perturbat de ceva; părea că vrea să se oprească
şi făcuse o fixaţie pe retrovizorul interior. Eşapamentul
Fiat-ului răsuna foarte tare, făcea atîta zgomot încît pu­
team să-l aud şi eu (căci maşina noastră e insonorizată).
M -am uitat atent la acest Fiat Uno, pentru că soacra mea
are unul aproape la fel. Doar că al ei e înmatriculat la Paris,
adică în departamentul 75 — asta mă şi face să cred că
acesta nu era un 75.
 Mlaterul Flat-ulul Uno J37.

Cred că erau două litere pe numărul maşinii. Cred şi

că acest model, ca şi cel al soacrei mele, are jenţi de cu­
loare albă cu trei dungi. Are şi o dungă albastră sau verde
de-a lungul aripilor, la nivelul broaştei. îmi amintesc că
farurile din spate luminau slab, ca la o maşină veche, dar
nu-mi aduc aminte să fi văzut vreun far spart sau stricat. »
Soţia martorului aduce alte precizări foarte importante :
« Circulam foarte încet, soţul meu coborîse geamul cu
un centimetru, căci fuma un trabuc. îmi aduc bine aminte
ora, căci i-am spus ceva soţului meu despre haby-sitter. Era
în ju r de douăsprezece şi jumătate. Apropiindu-ne de
chei, am observat un vehicul marca Fiat tip Uno, de
culoare albă, identic cu cel al mamei mele. Acest Fiat Uno
alb s-a apropiat de maşina noastră, căci avansa oblic.
Şoferul se uita în cele două retrovizoare, se interesa de ce
se petrece în spatele lui —nu ne vedea. Ne-a depăşit. Soţul
meu l-a lăsat să treacă. Aproape că ne-a lovit în partea din
faţă stînga în timp ce se deplasa către dreapta. Soţul meu
a încercat să-l depăşească, dar bărbatul s-a pus din nou pe
stînga, ca şi cum ar fi vrut să ne împiedice să trecem. Era
din nou cît pe ce să ne lovească. Fiat-ul era atît de aproa­
pe, în faţa noastră, încît nu i-am putut vedea numărul.
Bărbatul a trecut pe banda din dreapta, ca şi cum ar fi vrut
să oprească. Dar nu ştiu ce a făcut pînă la urmă, căci nu
m -am întors. Soţul meu a trebuit să claxoneze şi să-l
depăşească prin stînga.
m Ancheta asupra m orţii prinţesei Diana

Bărbatul circula în zigzag şi nu se uita deloc înainte.

N u privea decît în retrovizorul exterior din stînga şi în
cel interior. Şi se apleca atît de mult ca să se uite în spate,
încît mi-am zis că aştepta pe cineva care era încă departe
în urmă, în tunelul Alma. Am văzut cum se opreşte în
dreptul ultimului restaurant care se află acolo, la vreo 30
A

de metri de la ieşirea din tunel. îmi aduc aminte că pe

celălalt trotuar, în acel loc, era un grup de doi sau trei
tineri, dintre care un băiat şi o fată. Şi mi-am spus că, din
fericire pentru ei, erau bariere de-a lungul şoselei, căci,
A

dacă şoferul Fiat-ului era beat, putea să dea peste ei. In

locul acela, bărbatul s-a oprit sau a încetinit foarte mult.
Atunci soţul meu s-a grăbit să-l depăşească prin stînga.
N e-am temut să nu pornească din nou şi să-şi reia zig­
zagurile.
Acest om a ieşit ca un apucat din tunel. Părea beat. Era
buimac. E ciudat ca un şofer să iasă din tunel fără să se
uite înaintea lui. N u-m i dau seama cînd a realizat că eram
acolo, poate atunci cînd soţul meu l-a claxonat. Datorită
faptului că soţul meu a frînat, am evitat un accident.
E vorba de un Fiat U no alb. Cred că nu are decît două
uşi. Era o maşină veche, nu grozav de murdară. Avea număr
francez, dar n-am reţinut nici un element, doar că nu era
75. M -am gîndit la asta atunci pentru că mama mea are
acelaşi model.
în ceea ce-1 priveşte pe şofer, e vorba de un om de tip
european, mai degrabă mediteranean. Mi se pare că avea
 MlBtnrul Flat-ulul Uno _ 132_

ochii de culoare închisă, părul castaniu închis, tuns scurt.

A

Avea cam între 35 şi 40 de ani. In spate se găsea un cîine

mare cu botul lung —s-ar putea să fie un ciobănesc ger­
man. Am reţinut o pată de culoare: o botniţă care-i prindea
tot botul, sau un batic de bumbac cu imprimeu legat în
A

jurul gîtului. In orice caz, acest accesoriu era de culoare

deschisă, roşu sau portocaliu. »
Nim eni nu se mai îndoieşte că misteriosul Fiat U no şi
şoferul său există. N u mai rămîne decît să li se dea de
urmă.
Pornind de la aceste mărturii excepţionale, judecătorii
şi brigada de criminalistică trec mai întîi în revistă toate
A

maşinile Fiat U no din Ile-de-France. Fişierul care con­

ţine toate taloanele de înmatriculare arată că 112 000 de
vehicule Fiat U no au fost înregistrate în regiune între
1983 şi 1994. Fără să se sperie de această cifră, magis­
traţii şi poliţiştii încep o muncă titanică: verificarea tu­
turor Fiat-urilor U no înmatriculate în cele două depar­
tamente menţionate de martori. Graţie datei de fabricaţie
a vopselei, vor putea elimina maşinile puse în circulaţie
după august 1987. Toţi ceilalţi proprietari de Fiat Uno
din Yvelines (78) şi din Hauts-de-Seine (92) sînt rugaţi
să se prezinte la comisariatul regiunii lor cu maşina şi cu
actele în vederea unei verificări.
Mii de maşini sînt astfel examinate amănunţit de către
poliţiştii din numeroase localităţi. De la Guyancourt la
Versailles, de la Ville-d-Avray la L’Isle-Adam, pe dinain­
140 Anohet& asupra m orţii prinţesei Plana_______

tea tuturor comisariatelor se perindă un cîrd de mici

Fiat-uri. Anchetatorii au ţinut să controleze în cursul toam­
nei toate Fiat-urile Uno, indiferent de culoare, gîndindu-se
că maşina căutată ar fi putut fi revopsită... Pentru fiecare
vehicul se face un proces-verbal.
Cazurile cele mai complexe sînt cele ale proprietarilor
care nu pot aduce Fiat-ul la comisariat din diverse motive.
Mulţi muncitori străini şi-au lăsat maşina în Algeria,
Maroc, Portugalia. Cîţiva funcţionari detaşaţi în străină­
tate şi-au dus-o în Tahiti. Alţii au fost victimele unor
furturi sau accidente, sau şi-au dat maşina la fiare vechi.
Există şi cazuri pitoreşti: un medic din Guyancourt i-a
lăsat Fiat-ul soţiei după divorţ. Aceasta, la rîndul ei, l-a
oferit unor prieteni care au o fermă în Bretania : « Acum
e în curtea unei ferme şi e folosit drept coteţ de păsări »,
conchide procesul-verbal...
Examinînd toate pistele, poliţiştii au verificat pînă şi
maşinile ridicate de poliţia rutieră— una singură cores-
punzînd criteriilor a fost găsită, dar a fost scoasă din cauză.
Deodată, în mijlocul acestei lungi anchete de rutină, o
informaţie sosită de la un comisariat din Hauts-de-Seine,
’ *i

din nordul Parisului, dă fiori brigăzii de criminalistică.

Domnul L. pare a fi omul lo r : are un Fiat U no din 1987,
înmatriculat în departamentul 92 , şi-a schimbat de curînd
barele de protecţie, şi-a revopsit discret maşina, albă la
origine, în roşu, într-un atelier de la periferia Parisului.
Şi —bomboana de pe colivă! —Fiat-ul său e echipat cu
 M isterul Flat-ulul Uno ML

un grilaj special pentru cîini: căci în week-end, acest

instalator e într-adevăr dresor de cîini. Are de altfel un
pitbull şi un rotweiller negru numit Max. In fine, spune
raportul, « a avut de-a face cu poliţia », ceea ce ar putea
explica faptul că nu a semnalat accidentul.
A

In 13 noiembrie 1997, domnul L. e legitimat la domi­

ciliu, la orele 6 şi 10 dimineaţa şi reţinut. Promiţătoarea
pistă se prăbuşeşte însă cîteva ore mai tîrziu: în noaptea
de 30 spre 31 august, de la orele 19 la orele 7, domnul
L. a lucrat ca paznic de noapte la un antrepozit din portul
Gennevilliers. Acest alibi, verificat, îl scoate din cauză. Mai
mult, expertizele jandarmilor arată că vehiculul său nu a
suferit nici un accident.
Cercetările continuă în cele două departamente. Cu
investigaţii de rutină şi verificări punctuale, urmărirea nu
slăbeşte nici un moment. Misteriosul şofer al Fiat-ului
U no e de fapt singurul om din lume care poate povesti
de-a fir a păr cele întîmplate în tunelul Alma în 30 august
la ora 0.25.
 Accident sau asasin at ?

Şi dacă accidentul nu e de fapt un accident ? In lipsa

unei mărturii hotărîtoare a lui Trevor Rees-Jones şi fără
să-l fi identificat pe şoferul Fiat-ului Uno, anchetatorii
trebuie să ia în considerare toate ipotezele.
De îndată ce află de moartea fiului său şi a Dianei,
Mohammed al-Fayed pune la îndoială teza accidentului.
N u crede în fatalitate - se gîndeşte imediat la un complot
vizînd să împiedice căsătoria fiului său cu Prinţesa de
Wales. Mama viitorului rege al Angliei măritată cu un
miliardar egiptean musulman : o asemenea perspectivă ar
fi putut să neliniştească multă lume. Adepţii teoriei aten­
tatului citează talmeş-balmeş serviciile britanice, bineînţe­
les, Mossad-ul, alte servicii secrete din Orientul Mijlociu,
o tmpă de mercenari şi, de ce nu, IR A ...
M oham med al-Fayed ia în serios această ipoteză. D u­
minică 31 august, după-amiaza, îşi trimite discret oame­
nii de încredere de la Ritz, pe Franz Klein şi Claude
R oulet, să discute cu Patrick Riou, directorul Poliţiei
judiciare. Această întrevedere e consemnată într-un pro-

/
 Accident sau asasinat ? __ M l

ces-verbal anexat la dosar. Emisarii lui al-Fayed « afirmă

că au primit în aceeaşi zi de la Londra o informaţie
conform căreia poliţia franceză ar avea motive să creadă
că moartea domnului Dodi al-Fayed ar fi suspectă.
Ţinînd cont de aceste informaţii, domnii R oulet şi Klein
i-au dat de înţeles domnului director al Poliţiei judiciare
că familia al-Fayed ţine neapărat ca rămăşiţele pămînteşti
ale lui Dodi al-Fayed să poată părăsi teritoriul francez
chiar azi ». De fapt, pentru a respecta legea musulmană,
care cere ca înmormîntarea să aibă loc în 24 de ore de
la deces, trupul lui Dodi e încredinţat familiei la orele
16.30. Celor doi reprezentanţi ai proprietarului Ritz-ului,
directorul Poliţiei judiciare le comunică în plus că « în
stadiul actual al anchetei, anchetatorii nu dispun de nici
un element care să ducă cu gîndul la un atentat, iar exa­
menul medico-legal practicat de profesorul Lecomte nu
a evidenţiat nici un element suspect ».
La ce «informaţii» misterioase fac aluzie oamenii lui
al-Layed atunci cînd se referă la o moarte suspectă ? Poate
la depoziţia unui martor al accidentului care susţine că o
motocicletă a barat brusc drumul Mercedes-ului după ce
l-a depăşit ? François L., fără ocupaţie, îl sunase într-adevăr
pe directorul Pritz-ului, Franz Klein, ca să-i facă această
declaraţie stupefiantă. Franz Klein îl trimisese la avocatul
familiei al-Fayed, Bernard Dartevelle. La 1 septembrie
1997, François L. face declaraţii complete Poliţiei judi­
ciare.
144_______Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana---------

în acea seară, se întorcea acasă după ce cinase cu soţia

lui la Drugstore Publicis. « Circulam cu 120 de kilometri
pe oră pe ruta Albert I. Deodată văd în retrovizor, dar
departe, o maşină escortată de o parte şi de alta de m oto­
ciclete. I-am zis soţiei: „Cred că e vreun grangur!“ Intru
în tunelul Alma. Era o maşină albă între mine şi convoi.
Apoi, cînd drumul tocmai începea să urce, am văzut clar
o motocicletă punîndu-se de-a curmezişul drumului în
faţa maşinii şi apoi un fulger mare, alb. »
Acest martor, care locuieşte în provincie şi trăieşte din
cînd în cînd sub un nume de împrumut, recunoaşte de
bunăvoie că « a mai avut de-a face cu poliţia ». Poliţiştii
nu-i acordă mare încredere. Brigada de criminalistică îi
demonstrează de altfel că mărturia lui e în totală contra­
dicţie cu depoziţiile celorlalţi martori. E de altfel singu­
rul care a ţinut să se consulte cu Ritz-ul înainte de a se
prezenta la poliţie.
Dar Mohammed al-Fayed, care, ca mulţi părinţi con­
fruntaţi cu o asemenea dramă, nu acceptă moartea fiului
său, nu renunţă atît de uşor la teoria complotului. A şi
făcut apel la serviciile unui fost director al brigăzii de cri­
minalistică, actualmente şef al unei agenţii particulare,
Pierre Ottavioli, ca să-l ajute. Acesta va semnala ancheta­
torilor, printre altele, că un binecunoscut fotograf, care o
urmărea din cînd în cînd pe Diana, avea un Fiat U no alb.
Această maşină e găsită pînă la urmă la Châteauroux, la
fier vechi. N u despre ea era vorba. Se stabileşte de aseme-
 Accident sau asasinat. ? 145-

nea că, în noaptea dramei, fotograful nu se afla în tunelul

Alma.
Avocaţii familiei al-Fayed, domnii Kiejman şi Darte-
velle, au cerut chiar poliţiei să «ia la puricat» conturile
bancare ale lui Henri Paul. Fără să-l acuze pe faţă, ei se
întreabă: n-ar fi putut să fie manipulat ? nu a încasat oare
o sumă mare de bani în lunile de dinaintea accidentu­
lui ? O ipoteză fantezistă, din moment ce domnul Paul
fusese pus pe neaşteptate să se urce la volanul Merce-
des-ului în seara cu pricina şi, mai ales, cînd el însuşi a
murit în acel accident!
Nedorind totuşi să lase vreo pistă necercetată, brigada
de criminalistică va verifica atent fondurile lui Henri Paul.
Ele se dovedesc a fi consistente. Numărul doi al securităţii
de la R itz avea cincisprezece conturi deschise la cinci
bănci: la agenţia BNP din piaţa Vendome, trei conturi,
dintre care două de econom ii; la Barclay’s Bank de pe
bulevardul Operei, trei conturi; la banca Paluel-Marmont,
un c o n t; alte două conturi la Casa de Economii din
Cesson-Sevigne, în Bretania, unde se născuse ; în fine, alte
şase conturi pe numele lui la Casa de Economii din strada
Luvrului, la Paris (incluzînd conturi derivate de economii
Codevi, Plan de economii pentru achiziţionarea unei
locuinţe, cont de titluri etc.). Acest burlac înrăit, care
stătea în chirie şi al cărui salariu lunar depăşea 16 000 de
franci, la care se adăugau prime, strîngea cu sîrg banii la
ciorap. De altfel, anchetatorii au găsit la el acasă un notes
m Ancheta asupra m orţii prinţesei Plana

pe care îşi calculase cu mîna lui, cu puţin înainte de a

muri, totalul capitalului de care dispunea: 1 870 000 de
franci. In ziua morţii, avea asupra lui 12 560 de franci în
bancnote şi monezi, şi cinci cărţi de credit... Dar în con­
turile sale nu se observă nici un vărsămînt suspect. E şi
greu să-l vezi pe domnul Paul în postură de kamikaze,
punînd la cale propria-i moarte !
In ziua de 12 februarie 1998, intr-un interviu răsună­
tor acordat tabloidului englez Daily Minor, Mohammed
al-Fayed reafirmă totuşi cu tărie teza complotului. « Sînt
convins, spune el, în proporţie de 99,9 la sută, că totul a
fost aranjat. Voi da de urma celor care sînt responsabili
de această dramă. N u voi avea linişte pînă cînd nu am
izbutit. Am toată încrederea în poliţia franceză şi cred că
ea va descoperi adevărul. E o tragedie prea mare, care s-a
petrecut într-un oraş prea frumos. Vreau să ştiu ce s-a
întîmplat. »
Totuşi, încet-încet, Mohammed al-Fayed pare, oficial,
să se fi resemnat. Audiat de judecătorul Stephan la 12 martie
1998, omul de afaceri nu mai susţine deschis ipoteza asasi­
natului. După cîteva săptămîni, la sfîrşitul lui aprilie, predă
poliţiei vieneze un escroc internaţional, posesor al unei false
legitimaţii de la Interpol, care pretindea că deţine dovada
asocierii serviciilor secrete britanice cu CIA în vederea
A

organizării atentatului. In schimbul documentelor, ceruse

un « fleac » : 15 milioane de dolari. Arestat de poliţia austri­
acă, a recunoscut că documentele erau false...
 Accident sau asasinat ?

In zilele care urmaseră accidentului, trei persoane se

prezentaseră deja la R itz gata să facă dezvăluiri senza­
ţionale în schimbul unor mari sume de bani. Una dintre
ele, de altfel, era un puşcăriaş care scria chiar din celula
unde îşi executa pedeapsa ! Celelalte două au fost demas­
cate de fostul comisar Ottavioli.
Chiar dacă teza complotului a fost definitiv eliminată,
sarcina poliţiştilor care încearcă să reconstituie împre­
jurările exacte ale accidentului din tunelul Alma nu e mai
puţin delicată, mai ales în ceea ce priveşte familia al-Fayed.
Căci în afară de fiul său, care i-a căzut victimă, toţi cei
direct implicaţi în această dramă sînt, într-un fel sau altul,
salariaţii săi : Trevor Rees-Jones, Henri Paul, garda de
corp Kes Wingfield, şoferul Philippe Doumeau, patronul
de la Etoile-Limousine, Jean-François Musa, şi, fireşte, tot
personalul Ritz-ului. Hotelul nu riscă oare să fie arătat cu
degetul din cauza carenţelor serviciului de securitate, care
au făcut ca domnul Paul să se poată urca la volan în stare
de ebrietate în seara zilei de 30 august ? N u cumva « soli­
daritatea » dinaintea unui atare risc i-a determinat pe sala­
riaţii Ritz-ului să ascundă unele lucruri poliţiei ? Depoziţia
unui chelner de la barul Vendôme, unde domnul Paul a
băut cele două pahare de Ricard în seara dramei, Alain
Willaumez, vine în sprijinul acestei ipoteze. El va declara
anchetatorilor de la brigada de criminalistică : « Luni 1 sep­
tembrie, domnul Klein, directorul Ritz-ului, a venit şi
mi-a spus în particular că garda de corp Wingfield declarase
№ Ancheta asupra morţii prinţesei Diana

că domnul Paul băuse suc de fructe şi că nu dădea impre­

sia că ar fi fost în stare de ebrietate. A adăugat că e în
interesul familiei regale să fie susţinută această versiune.
N u ştiu dacă s-a procedat la fel cu toţi membrii perso­
nalului, dar ştiu sigur că a fost avertizat un alt responsabil
al securităţii, care mi-a reamintit ordinul domnului Klein
luni 8 septembrie. Cum lucrurile s-au schimbat între timp
(s-a găsit tichetul de casă de la Ritz pe care figurau cele
două pahare de Ricard), l-am întîlnit în hotel pe domnul
Klein, care mi-a declarat că acum trebuia spus tot adevărul
la poliţie, dar nimic presei. »
Dom nul Klein nu-şi ascunde indignarea. « Să fie clar:
nu am dat nimănui ordin să trunchieze adevărul sau să-şi
modifice depoziţia privind starea lui Henri Paul din 30
august 1997. Şi nici nu am primit, la rîndul meu, vreun
ordin în acest sens. »
Două versiuni contradictorii, care lasă să se vadă atmos­
fera apăsătoare de la R itz din zilele de după accident. Ea
a îngreunat uneori sarcina anchetatorilor. Căci, dincolo
de durerea unui tată care îşi pierduse fiul, dacă respon­
sabilitatea Pdtz-ului ori cea a domnului Paul ar fi fost anga­
jată în accident, consecinţele financiare ar fi fost consi­
derabile pentru hotel şi pentru proprietarul său. Urmărirea
penală odată sistată, s-ar putea deschide un proces în civil,
mai ales de către companiile de asigurări, pentru a elucida
împrejurările accidentului. Miza unui atare proces s-ar
putea cifra la milioane de lire.
 Accident sau asasinat 9 149

Pe lîngă aceste dificultăţi inerente anchetei, brigada de

criminalistică mai trebuie să verifice şi o serie de zvonuri
transmise cu viteza fulgerului de mass-media din lumea
întreagă ! De exemplu, că s-ar fi găsit cocaină în Merce-
des-ul accidentat. Pentru orice eventualitate, brigada veri­
fică : în maşină nu se găseşte nici o urmă de drog. înalţi
responsabili din poliţie cer în repetate rînduri asigurări
anchetatorilor. Nici autopsia domnului Paul nu a dat la
iveală vreo urmă de cocaină sau de heroină.
Alt zvon tenace şi mai glamour : Diana ar fi avut o sarcină
în nouă-zece săptămâni în momentul accidentului. într-o
scrisoare care a circulat şi care purta antetul Asistenţei
publice (reţeaua spitalelor de stat din Franţa - n. trad.),
adresată de un medic ministrului de Interne, Jean-Pierre
Chevènement, se spunea : « Vă confirm prin prezenta că
probele de sînge luate în cursul intervenţiei practicate pe
doamna Diana Frances Spencer, au evidenţiat a posteriori,
în cadrul examenului post-mortem efectuat la cererea dum­
neavoastră, o sarcină între nouă şi zece săptămîni... »
Brigada de criminalistică nu va avea nevoie decît de
cîteva ore pentru a dovedi că era vorba de un fals gro­
solan. Pretinsul expeditor al scrisorii, profesorul Pierre
Coriat, reanimator la spitalul Salpêtrière, a negat cu tărie
că el ar fi fost autorul misivei. Şi, evident, Jean-Pierre
Chevènement nu a cerut nici un examen post-mortem !
După cum am văzut, britanicii sînt cei care au făcut autop­
sia Prinţesei de Wales. în plus, legătura dintre Dodi şi
150______ Anohatft asupra m orţii prinţesei Plana_______

Diana datînd de la sfîrşitul lui iulie, e imposibil ca Prinţesa

să fi fost însărcinată cu el în zece săptămâni la 30 august...
Dincolo de nota sa romantică, susţinută de difuzarea
unei fotografii în care Diana prezenta la Saint-Tropez o
abia perceptibilă rotunjime sub costumul de baie, la ce ar
putea folosi un asemenea fals ? El avansează încă o dată
teza atît de atrăgătoare a complotului internaţional: chipu­
rile, serviciile Graţioasei Sale Maiestăţi nu ar fi suportat
ca viitorul rege al Angliei să aibă o soră vitregă sau un frate
vitreg musulman. Doar publicarea concluziilor autopsiei
Dianei la Londra ar putea risipi ultimele îndoieli. Dar,
conform legii britanice, trebuie mai întîi ca dosarul judi­
ciar să fie definitiv clasat în Franţa.
Anchetatorii de la brigada de criminalistică trebuie
chiar să fie vigilenţi cu falşii martori neverosimili. Astfel,
un tînăr care « a văzut to tu l» acordă un interviu exclusiv
unui important canal de televiziune japonez. Apoi declară
din nou poliţiştilor în procesul-verbal ceea ce pretinde că
a văzut, la 30 august către miezul nopţii, în tunelul Alm a:
erau între cinci şi şapte motociclete care gravitau în jurul
unui Mercedes cu geamuri fumurii, pînă la a provoca un
accident; apoi fotografii s-au repezit « ca nişte u lii» să facă
poze cu maşina. Intrigaţi de anumite contradicţii, poliţiştii
îl întreabă pe martor dacă nu cumva totul era o invenţie.
Răspunsul e năucitor : « Ba da, v-am m in ţit! N u am fost
m artor, am inventat toată povestea. Mă simt singur şi duc
 Accident sau asasinat ? _151

o viaţă care nu-m i place. Voiam să atrag atenţia tuturor

asupra mea. Mi s-a părut că aşa aş fi fost luat în seamă... »
Din acest noian de date false şi adevărate, anchetatorii
brigăzii de criminalistică au putut să-şi constituie o viziune
cuprinzătoare a ceea ce s-a întîmplat la 30 august 1997.
Au un număr de certitudini: şoferul Mercedes-ului nu a
fost orbit nici de radar, nici de vreun blitz ; alcoolemia lui
era foarte ridicată şi ingerase mai multe medicamente in­
compatibile cu urcatul la volan; viteza maşinii era exce­
sivă ; Mercedes-ul a lovit într-adevăr un Fiat Uno alb ;
fotografii au ajuns primii la locul accidentului şi au făcut
imediat poze. Din toate aceste elemente rezultă limpede
că e vorba de un accident.
N u s-a găsit nici un indiciu care să acrediteze teza aten­
tatului în cursul unei anchete de zece luni care nu a lăsat
nimic necercetat. De la cele 91 de persoane audiate la Ritz
şi pînă la expertizele efectuate în tunel, de la conturile
bancare ale lui Henri Paul pînă la depoziţiile a zeci de
martori, toate pistele au fost explorate.
Dată fiind polemica iscată pe tema promptitudinii inter­
venţiei SAMU, judecătorul Stephan a instituit la sfîrşitul
lui februarie o comisie rogatorie specială. Brigada de cri­
minalistică a audiat personalul medical vizat şi, la data de
12 martie, a intrat în posesia mai multor elemente : dosarul
medical al Dianei, cuprinzînd două radiografii, o foaie de
observaţie a SAMU, un proces-verbal al spitalizării, cel
din blocul operator şi dosarul de anestezie — ceea ce a
152 Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana_______

permis stabilirea cu exactitate a împrejurărilor morţii

Prinţesei (vezi capitolul 6). Au beneficiat de asemenea de
raportul SM U R-N ecker privitor la Dodi al-Fayed, ca şi
de benzile pe care se aflau înregistrate toate intervenţiile
SAMU din ziua de 30 august 1997 (precum şi de retran-
scrierea lor pe zece pagini).
Totuşi cîteva întrebări rămîn fără răspuns. Se afla sau
nu o motocicletă neidentificată în apropierea Merce-
des-ului în clipa accidentului ? Mai mulţi martori afirmă
că da, dar ar fi putut-o confunda cu Honda lui Stephane
Darmon şi Rom uald Rat. Mai circulă sau nu prin Paris
fotografii cu Diana rănită, realizate de autori neidenti­
ficaţi ? Dacă lucrul e puţin probabil în ceea ce-i priveşte
pe profesioniştii prezenţi la locul accidentului, toţi cunos­
cuţi, fotografii amatori ar fi putut face poze şi încerca să
le vîndă.
A

In fine, ultimul mister al acestei afaceri: poliţia nu a

dat încă de şoferul Fiat-ului Uno. De ce nu s-a prezen­
tat singur la poliţie, dacă, aparent, e nevinovat ? Se pot
imagina tot felul de motive : era vorba de o maşină neasi­
gurată sau împrumutată ‘de la părinţi pentru o ieşire de
sîmbătă seara, de un şofer în stare de ebrietate sau, pur şi
simplu, de cineva care, din motive personale, nu a vrut
să fie amestecat într-o afacere atît de mediatizată.
Răm în deci de examinat, odată eliminate zvonurile şi
ipoteza complotului, rolul exact şi eventuala responsabi­
litate a celor zece paparazzi inculpaţi. Ei riscă să ajungă
 Accidant sau asasinat ? _JL53_

pe banca acuzaţilor din tribunalul corecţional. Judecătorii

Stephan şi Devidal i-au interogat din nou pe toţi înde­
lung, la sfîrşitul lui septembrie, apoi de-a lungul lunii
octombrie. Fotografii au povestit în amănunt cum a de­
curs ziua de 30 august, de la sosirea Dianei la aeroportul
Bourget pînă în minutele de dinainte şi de după accident.
La sfîrşitul lunii mai 1998, s-a efectuat un test de viteză
pe circuitul automobilistic de la M ontlhery: s-a înregis­
trat viteza posibilă pe loc a unui Mercedes 280 S şi cea a
unor motociclete de putere comparabilă cu cele ale papa-
razzi-lor. Rezultatul arată că, din punct de vedere tehnic,
motocicletele ar fi putut ajunge din urmă Mercedes-ul
numai cu preţul unor riscuri nebuneşti.
A

In plus, la 5 iunie, magistraţii au organizat la Palatul

de Justiţie din Paris o confruntare generală cu toţi cei zece
paparazzi, însoţiţi de avocaţii lor, şi cu principalii martori
A

ai accidentului. In prezenţa lui M oham med al-Fayed şi

a mamei lui Lady Di, fiecare fotograf a livrat din nou
propria sa versiune a faptelor. De-a lungul zilei, în Palatul
de Justiţie literalmente luat cu asalt de ziarişti din întreaga
lume, opt martori —cei doi poliţişti, Jacques M., Clifford
G., doctorul Mailliez de la SOS-M edecins... — au
povestit ceea ce văzuseră. Versiunile erau uneori contra­
dictorii. « Această confruntare a permis elucidarea unor
amănunte, dar nu a adus nici o noutate esenţială », a rezu­
mat William Bourdon, avocatul lui Nicolas Arsov. M o­
hammed al-Fayed a fost mai virulent, declarând presei
 154 Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana

despre paparazzi: «Dacă nu aş fi într-un tribunal, i-aş

spînzura pe toţi. »
A

înainte de a-i trimite eventual pe fotografi —sau numai

pe cîţiva dintre ei —în tribunal, magistraţii au ţinut să
precizeze rolul jucat de fiecare. E pentru prima oară că
paparazzi riscă să fie judecaţi pentru « omucidere invo­
luntară » sau pentru « neacordarea de ajutor unei persoane
aflate în pericol», ba chiar pentru « punerea în pericol a
vieţii unei alte persoane ». U n teren nou şi mişcător pentru
justiţie, care îşi pune de altfel multe întrebări de fo n d :
constituie oare un delict care poate fi sancţionat de lege
hărţuirea şi urmărirea fără încetare a unei celebrităţi care
sfîrşeşte prin a muri într-un accident ? Dacă se stabileşte
că fotografii nu au încurcat în mod direct Mercedes-ul şi
nici nu l-au orbit pe domnul Paul, acuzaţia de omucidere
mai stă în picioare ?
Şi nici neacordarea de ajutor unei persoane aflate în
pericol nu e lipsită de ambiguităţi. Fotografiile unora dintre
paparazzi dovedesc că ei au sosit primii la locul acciden-
A

tului. Insă doar unul, după cum am văzut, a încercat să

cheme echipele de intervenţie. Ceilalţi şi-au justificat
pasivitatea spunînd că erau convinşi că SAMU era deja
anunţat. Aşa că au continuat să facă fotografii. Acest com­
portament şocant din punct de vedere moral îi va costa
o condamnare penală pentru « neacordarea de ajutor unei
persoane aflate în pericol»?
 Accident sau asasinat ? 155 ,
La aceste întrebări spinoase vor trebui să răspundă cei
doi magistraţi şi, poate, dacă va fi cazul, cei trei judecă­
tori de la tribunalul corecţional însărcinaţi cu examinarea
dosarului., Procesul ar putea să aibă loc în 1999.
Vom asista atunci la procesul paparazzi-lor, al ravagiilor
pe care le face alcoolul la volan, al securităţii Ritz-ului
sau la cel al fatalităţii ? Va putea justiţia să hotărască vreo­
dată cine e responsabil de accidentul din tunelul Alma ?
Dincolo de preocupările justiţiei, moartea tragică a
Prinţesei va fi transformat viaţa ei în destin.

Paris, 8 iunie 1998

 -

'

‘
 Epilogul autorilor
pentru édifia româna___

La 29 ianuarie 1999, după şaptesprezece luni de an­

chetă, judecătorii Stephan şi Devidal au pus punct inves­
tigaţiilor asupra circumstanţelor morţii prinţesei Diana, a
lui Dodi al-Fayed şi Henri Paul. Concluziile confirmă
ceea ce se ştia de cîteva lu n i: viteza şi alcoolul sînt cauzele
majore ale accidentului din tunelul Alma. Justiţia urmează
să stabilească responsabilitatea penală a paparazzi-lor.
Rezultatele ultimelor expertize înaintate magistraţilor
la sfîrşitul lui octombrie 1998 au risipit toate îndoielile care
mai subzistau în acest caz. Este vorba mai întîi despre ra­
portul Institutului de cercetări criminalistice al Jandar­
meriei Naţionale (IRCGN) în urma examinării amănun­
ţite a Mercedes-ului. După părerea experţilor, maşina
« mergea cu cel puţin 118 kilometri pe oră » cînd s-a lovit
de cel de-al treisprezecelea stîlp din tunel. Analiza urmelor
lăsate de pneuri la frînare a permis evaluarea vitezei pe care
o avea Mercedes-ul la intrarea în tu n e l: între 140 şi 150
de kilometri pe oră. Contrar primelor constatări, se pare
că unicul supravieţuitor, garda de corp Trevor Rees-Jones,
J5S. Anchetă asupra m orţii prinţesei Plana

nu-şi pusese centura de siguranţă. El a scăpat cu viaţă doar

datorită airbag-ului. In fine, experţii IR C G N au indicat
că Mercedes-ul nu avea nici o defecţiune.
O altă expertiză privea concentraţia de carboxihemo-
globină din sîngele şoferului Henri Paul. Valoarea era uşor
crescută pentru că victima inhalase gazul eliberat de air-
bag în momentul impactului.
A treia şi ultima expertiză, încredinţată prof. Dom i-
nique Lecomte, directoarea Institutului medico-legal din
Paris, le-a fost transmisă celor doi magistraţi la jumătatea
lui noiembrie. Era vorba despre îngrijirile medicale acor­
date prinţesei Diana de către SAMU. Raportul sublini­
ază faptul că « din cauza impactului violent, inima Prinţe­
sei s-a deplasat în cutia toracică, ceea ce a dus la ruperea
venei pulmonare ». Concluzia doctorului Lecomte este
fără apel şi pune capăt polemicilor pe tema eficienţei
A

S A M U : «In literatura medicală mondială nu apare nici

un caz în care victima prezentînd o astfel de leziune a
venei pulmonare să fi supravieţuit. »
A

In m od evident, aceste trei expertize exclud eventua­

litatea unui atentat sau complot.
La rîndul lor, magistraţii au procedat la cîteva audieri
în ultimele săptămîni. Astfel, Mohammed al-Fayed, tatăl
lui Dodi, a fost convocat la 11 decembrie 1998. Şi-a expus
din nou bănuiala că « accidentul» ar fi fost de fapt un aten­
tat şi a menţionat rolul jucat de CIA într-o posibilă supra­
veghere a cuplului Diana-Dodi în săptămânile de dinain-
 _______Epilogul autorilor pentru ediţia româna.______159

tea accidentului. Dar, în cursul anchetei, nu a apărut nici

un element care să confirme această ipoteză.
în sfîrşit, la 29 ianuarie, judecătorul Stephan a intero­
gat sumar cinci dintre paparazzi inculpaţi. U n element
nou s-a adăugat la dosar cu această ocazie. Lista convor­
birilor telefonice ale fotografului Fabrice Chassery a arătat
că, în seara de dinaintea dramei, acesta luase legătura cu
Niels Siegel, unul din patronii firmei care închinase M er-
cedes-ul.
Ancheta pare într-adevăr să se fi încheiat. Ar trebui să
mai aibă loc un proces, în 1999 sau 2000, la Paris, cu toate
că unii dintre paparazzi vor fi cu siguranţă scoşi de sub
urmărire judiciară pînă atunci. Mai rămîne o singură
enigmă, căci expertizele au confirmat uşoara ciocnire între
Mercedes şi un Fiat U no alb la intrarea în tunelul Alma.
Dar toate eforturile de a da de urma acestei maşini s-au
dovedit zadarnice. Cine e misteriosul şofer al acestui Fiat
U no alb ?

5 februarie 1999