EXERCIȚIUL: AGRESIVITATEA EXPLICATĂ DE CELE 6 ABORDĂRI

Acest exercițiu răspunde la întrebarea: De ce unii oameni sunt constant mai agresivi decât
alții?
Fiecare dintre cele șase abordări ale personalității oferă cel puțin un răspuns.
Instrucțiuni: Pe măsură ce citiți aceste răspunsuri, gândiți-vă la o persoană agresivă pe care ați
întâlnit-o. Care dintre cele șase explicații pare să facă cea mai bună treabă pentru a explica
comportamentul acelei persoane?

Ab- Explicaia Nota

rea
Explicația psihanalitică clasică a agresiunii indică un instinct de moarte
inconștient. Adică, avem o dorință inconștientă de autodistrugere. Cu toate
PSIHANALITICĂ

acestea, deoarece persoanele cu o personalitate sănătoasă nu se rănesc

singure, aceste impulsuri autodistructive pot fi întoarse inconștient în exterior
și exprimate împotriva celorlalți sub formă de agresiune. Alți psihanaliști
susțin că agresiunea rezultă atunci când suntem blocați în a ne atinge unele
obiectivele. O persoană care se confruntă cu foarte multă frustrare, din cauza
unui obiectiv dorit și neatins, cel mai probabil va avea un comportament
agresiv persistent. În cele mai multe cazuri, persoana nu cunoaște motivele
reale ale agresiunii sale.
Teoreticienii personalității care urmăresc abordarea trăsăturii se concentrează
pe diferențele individuale și pe stabilitatea comportamentului agresiv. De
ABORDAREA
TRĂSĂTURII

exemplu, o echipă de cercetători au măsurat agresivitatea la copiii de opt ani

(Huesmann, Eron și Yarmel, 1987). Cercetătorii au intervievat din nou
participanții când aceștia aveau 30 de ani. Cercetătorii au descoperit că copiii
identificați ca fiind agresivi în școala primară au devenit adulți agresivi.
Copiii care i-au împins și au agresat pe colegii de clasă au devenit adulți care
și-au abuzat soții și s-au angajat în comportamente criminale violente.
Psihologii personalității din perspectiva biologică sunt interesați și de tipare
stabile de comportament agresiv. Ei indică o predispoziție genetică de a
acționa agresiv ca motiv pentru această stabilitate comportamentală. Unii
oameni moștenesc mai mult o predepoiție față de agresiune decât alții (Miles
& Carey, 1997). Adică, unele persoane se nasc cu tendințe comportamentale
BIOLOGICĂ

agresive care, în funcție de educația lor, au drept consecință să devină adulți

agresivi. Alți psihologi explică agresivitatea în termenii teoriei evolutive
(Cairns, 1986). De exemplu, faptul că bărbații au tendința de a fi mai agresivi
decât femeile ar putea fi explicată prin nevoia moștenită de bărbat de a
exercita controlul asupra rivalilor pentru a supraviețui ceea ce a fost transmis
la nivel de gene de-a lungul timpului. Alți cercetători au explicat diferențe la
nivelul testosteronului pentru a explica un comportament agresiv (DiLalla și
Gottesman, 1991), deși dovezile referitoare la acest punct sunt încă incerte
(Geen, 1998).
 Psihologii cu o abordare umanistă a personalității explică în alt mod
comportamentul agresiv. Acești teoreticieni neagă faptul că unii oameni se
nasc cu tendințe comportamentale agresive. De fapt, aceștia susțin că
UMANISTĂ oamenii sunt practic buni. Ei cred că toți indivizii pot deveni adulți fericiți,
nonviolenți, dacă li se permite să crească și să se dezvolte într-un mediu
armonios, sigur și încurajator. Problemele apar atunci când ceva interferează
acest proces natural de creștere. Copiii agresivi provin adesea din familiile în
care nevoile de bază sunt frustrate. Dacă copilul își dezvoltă o imagine de
sine slabă, el sau ea pot să-i lovească pe ceilalți fiind în stare de frustrare.
Abordarea de învățare comportamentală/socială este asemănătoare în multe
privințe cu viziunea umanistă. Potrivit acestor psihologi, oamenii învață să
COMPORTAMENTALĂ / SOCIALĂ

fie agresivi la fel cum învață alte comportamente. Jucătorii de la locul de

joacă descoperă că comportamentul agresiv este răsplătit/recompensat. Ei
ajung mai întâi să bată și au prioritate în a alege echipamentului de joacă,
deoarece alți copii se tem de ei. Cheia interpretării comportamentale este că
comportamentul recompensat va fi repetat. Astfel, bătăușul de pe terenul de
joacă probabil va continua acest comportament agresiv și îl va încerca în alte
situații. Dacă agresiunea este favorizată cu recompense în locul pedepsei,
rezultatul va fi un adult agresiv.

De asemenea, oamenii învață din observarea modelelor comportamentale.

Copiii pot învăța prin observarea colegilor de clasă agresivi că rănirea altora
este uneori utilă și aduce beneficii. Oameni sunt îngrijorați de faptul că
modelele de rol agresive pe care copiii le urmăresc de rutină la televizor ar
putea fi responsabile pentru creșterea violenței în societate.
Psihologii cognitivi abordează problema comportamentului agresiv dintr-o
altă perspectivă. Principalul accent este pus pe modul în care oamenii
agresivi procesează informațiile. Pentru a înțelege mai bine acest concept,
imaginați-vă că mergeți singur printr-un parc. Doi băieți adolescenți care se
plimbă cu vreo 30 de metri în spatele tău își accelerează brusc ritmul și se
apropie de tine. Care este reacția ta? Poate că băieții se grăbesc să ajungă
undeva; poate că sunt pur și simplu mai energici și merg mai repede decât
tine. Poate că vor să întrebe cît este ora sau cum să ajungă la o destinație. Sau
poate vor să îți facă un rău. Această situație, la fel ca și multe altele, conține
un grad de ambiguitate, iar oamenii reacționează la ea diferit.
COGNITIVI

Psihologii cognitivi ai personalității susțin că modul în care răspundeți la

această situație depinde de modul în care o interpretați (Dill, Anderson, &
Anderson, 1997; Zelli, Cervone și Huesmann, 1996). Fie că vedeți
circumstanțele ca amenințătoare, enervante vă vor determina să fugiți, să vă
pregătiți să luptați sau să rămâneți calmi. Abordarea cognitivă explică faptul
că unii oameni sunt mai susceptibili decât alții să interpreteze situații
ambigue ca amenințătoare. Acești oameni, de asemenea, sunt mai
susceptibili să răspundă acționând agresiv. Abordarea cognitivă ne poate
ajuta să înțelegem de ce unii adolescenți acționează mai agresiv decât alții
(Dodge & Crick, 1990; Hubbard, Dodge, Cillessen, Coie și Schwartz, 2001).
Cercetătorii consideră că băieții agresivi ai școlii primare interpretează
frecvent acțiuni nevinovate de către alții ca fiind amenințătoare (Dodge &
Somberg, 1987; Lochman, 1987). O lovitură accidentală pe hol ar putea fi
interpretată greșit ca o încercare de a începe o luptă.