Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna a Rusiei (Anastasia Nikolaevna
Romanova) (rusă Великая Княжна Анастасия Николаевна Романова)
Marea Ducesă Anastasia a
(n. 18 iunie 1901 - d. 17 iulie 1918) a fost cea mai mică fiica a țarului Rusiei
Nicolae al II-lea și a soției sale Alexandra Feodorovna.

Anastasia a fost cea mai tânără dintre surorile ei: Marea Ducesă Olga,
Marea ducesă Tatiana, Marea ducesă Maria, fiind soră mai mare a
țareviciul Alexei Nicolaevich. Ea a fost omorâtă împreună cu familia sa
pe data de 17 iulie 1918 de către serviciile secrete din Bolsheik. De la
moartea sa au circulat zvonuri privind o posibilă scăpare, datorită
faptului că locație unde ea a fost înmormântată a fost necunoscută în
timpul dominației comuniste. Micul mormânt lângă Ekaterinburg, unde
erau rămășițele țarului, ale soției sale și trei fiice a fost descoperit în anul
1991, dar trupul lui Alexei și a unei surori- Anastasia sau sora sa , mai în
vârstă- Maria, nu au fost descoperite acolo. În ianuarie 2008,
posibilitatea ca ea să trăiască a fost infirmată de oamenii de știință ruși,
care au anunțat că rămășițele carbonizate ale unui băiețel și a unei tinere
găsite lângă Ekaterinburg, în august 2007, erau foarte asemănătoare cu
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna, ca.
cele ale prințului moștenitor în vârstă de 13 ani și una dintre cele 4 1914.
ducese Romanov. Medicii criminaliști ruși au confirmat pe data de Date personale
30.aprilie. 2008, faptul că rămășițele erau ale prințului moștenitor și ale Nume la Marea Ducesă Anastasia
uneia dintre cele 4 ducese[4]. În martie 2009, rezultatele finale ale naștere Nicolaevna a Rusiei
testului ADN au fost publicate de Michael Coble de la laboratorul de
Născută 18 iunie 1901
Peterhof, Rusia
identificare ADN, din cadrul forțelor armate ale Statelor Unite, care Decedată 17 iulie 1918 (17 ani)[1][2]
demonstrau faprul că rămășițele tuturor celor 4 mari ducese au fost găsite Ekaterinburg, Rusia
și nici una nu a scăpat[5]. Mai multe femei au pretins că sunt Anastasia , Înmormântată 17 iulie 1918
cea mai cunoscută fiind Anne Anderson. Cu toate că la moartea ei trupul (17 ani, 29 zile)
Catedrala Sf. Petru și Pavel,
i-a fost incinerat, testele ADN făcute pe bucăți de țesut și de păr , nu au Sankt Petersburg, Rusia
arătat nici o asemănare cu ADN familiei imperiale[6]. Părinți Nicolae al II-lea al Rusiei
Alix de Hessa-Darmstadt[3]
Frați și surori Țareviciul Alexei al Rusiei
Marea Ducesă Olga
Nicolaevna a Rusiei
Cuprins Marea Ducesă Maria
Nicolaevna a Rusiei
1 Biografie Marea Ducesă Tatiana
Nicolaevna a Rusiei
2 Viața și copilăria
Cetățenie Rusia
3 Asocierea cu Grigori Rasputin
Religie Biserica Ortodoxă Rusă
4 Primul razboi mondial si Revoluția Ocupație politiciană
5 Captivitate și execuție Apartenență nobiliară
6 Familie Casa Romanov
Rapoarte false de supraviețuire și de identificare a nobiliară
rămășițelor Romanov Semnătură
7 Mormintele Romanov
 8 Canonizare
9 Influența culturală
10 Arbore genealogic
Modifică date / text
11 Note
12 Vezi și

Biografie

Viața și copilăria
Când Anastasia s-a născut, părinții ei și întreaga familie, au fost dezamăgiți să aibă o a
patra fiică, pentru că ei doreau să aibă un fiu care să fie moștenitorul tronului. Țarul
Nicolae al II-lea a mers într-o lungă plimbare pentru a se liniști, înainte să o viziteze pe
țarina Alexandra și pe nou-născuta Anastasia pentru prima data [7]. Numele Anastasiei
înseamnă aceea care rupe lantul” sau aceea care deschide inchisoarea”. Cea de-a patra
fiică și-a primit numele acesta pentru că în onoarea ei , țarul a eliberat studenții care au
fost închiși pentru participarea în cadrul revoltelor de la St. Petersburg și Moscova, în
iarna precedentă.[8] Un alt înțeles al numelui ei este cel al „Învierii”, un lucru la care s-a
făcut referință în timpul poveștilor despre supraviețuirea ei. Titlul Anastsiei este mai
precis tradus că Marea Prințesa, ceea ce înseamnă că Anastasia ca Alteță Imperială avea
un rang mai mare decât celelalte prințese din Europa, care sunt Altețe Regale. Mare Marea ducesă Anastasia în 1904
Ducesă (Grand Duchess) a devenit cea mai utilizată formă de traducere a titlului din
limba rusă în limba engleză[9] .

Copiii țarului au fost crescuți cât se poate

de simplu. Ei dormeau pe paturi de
campanie tari, fără perne, excepție făcând
atunci când erau bolnavi, făceau dușuri reci
dimineața și trebuiau să își curețe camerele.
De asemenea, atunci când nu erau ocupați,
trebuiau să facă lucrușoare de mână care
urmau să fie vândute în cadrul
evenimentelor caritabile. În familie, chiar și
servitorii i se adresau Anastasia
Nikolaevna, nefolosind titlul de Alteță
Imperială. Ocazional era numită Anastasie
- după forma din limba franceză sau după
Marea ducesă Anastasia
tricotând în budoarul mamei sale poreclele, provenite din limba rusă: Nasty,
Nastas sau Nastenka. Alte porecle folosite
în familie erau Malenkaya, care înseamnă Marea Ducesă Anastasia într-un
”micuță, mititică”[10] sau shvibzik. Anastasia a avut o malformație la piciorul stâng, la portret oficial făcut în anul 1906
fel ca și faimoasa impostoare Anna Anderson.
Referindu-ne la poreclele ei, tânăra Anastasia a devenit un copil energic și vivace,
descrisă că fiind scundă și durdulie, cu ochii albaștrii[11] și păr roșcat[12]. Margretta Eager, una dintre guvernantele duceselor, a
povestit unei persoane, faptul că Anastasia a avut cel mai mare șarm personal dintre toții copii pe care i-a văzut.
 În timp ce deseori era numită ca fiind isteață și darnică, tutorii săi Sydney Gibbles si
Pierre Gillard spuneau că nu îi păsa deloc de restricțiile impuse de camera unde se facea
școala. Gibbles, Gillard și doamnele de onoare Liti Dehr și Anna Vyrubovna au descris-
o pe Anastasia ca fiind plină de viață, rea și prefăcută. Uneori reacțiile ei, ascutite și
spirituale, atingeau puncte sensibile((())) [13] [14]. Ocazional îndrăzneala ei depășea
limitele bunelor maniere. "€œFără nicio îndoială, ea deținea recordul pentru fapte
pedepsite, în năzdrăvănii fiind un adevărat geniu” a spus Gleb Botkin, fiul fizicianului
curții - Yevgeny Botkin care a murit împreună cu familia la Ekaterinburg [15]. Uneori
Anastasia le făcea farse și îi păcălea pe servitori și pe tutorii săi. Ca și copil, ea se cățăra
în copaci și refuza să mai coboare. Odată, în timpul unei lupte cu bulgări de zăpada la
Marea ducesă Anastasia reședința familiei în Polonia, Anastasia a introdus o piatră într-un bulgăre de zăpada, cu
distrându-se la Tsaorskoe Selo, în care a aruncat spre sora ei mai mare Tatiana , doborând-o. O verișoară mai îndepărată,
jurul anului 1910 prințesa Nina Georgievna își amintea c㠀œAnastasia era atât de rea încât ajungea până
în punctul de a fi malefică. Ar fi trișat, zgâriat și lovit ceilalți jucători în timpul unui joc.
Ea era complexată de faptul că Nina, cu toate că era mai tânără decât Anastasia era mai inalta” [16]. Anastasiei îi păsa foarte puțin de
aspectul său fizic, în opoziție cu surorile sale. Hallie Erminie Rivers o autoare americană foarte populară, soția unui diplomat a
descris cum Anastasia în vârstă de 10 ani mânca un baton de ciocolată fără să se deranjeze să își dea jos mănușile lungi albe, la operă
din St. Petersburg [17].

Anastasia și sora ei mai mare Maria, erau cunoscute ca și "Micuța Pereche”. Cele două fete împărțeau aceeași cameră ,deseori
purtând haine asemănătoare și petrecându-și mult timp împreună. Surorile lor mai mari, Olga și Tatiana care împărțeau aceeași
cameră erau cunoscute că fiind "€œMarea Pereche”. Uneori fetele semnau scrisorile cu porecla OTMA, care deriva de la inițialele
numelor lor[18].

În ciuda energiei sale, sănătatea fizică a Anastasiei era una precară. Ea suferea de Hallux valgus, care i-a afectat ambele degete[19].
Anastasia avea un mușchi al spatelui slab si i-a fost prescris un masaj de doua ori pe saptamana . Ea se ascundea sub dulap sa scape
de masaj[20]. Matusa Anastasiei, a fost raportată având hemoragie foarte puternica in timpul unei operații de extirpare a amigdalelor
decembrie 1914, spunea din partea tatălui, Olga Alexandrovna a Rusiei timpul unui interviu. Olga Alexandrovna credea ca nepoatele
sângerau mai mult decât era normal, ea crezând ce ele erau puratatoare de hemofilie la fel ca mama lor[21]. Purtătorii genei au ca
simptome necoagularea sângelui[22].Testele ADN făcute 2009, pe familie imperiale, au dovedit ca Alexei suferea de hemofilie B- o
forma rara a bolii. Dintre surori, s-a aflat de către cercetătorii ruși ca Anastasia , iar de americani ,Maria, erau purtătoare de hemofilie.
Probabil Anastasia ar fi transmis copiilor ei daca trăia[23]. Anastasia la fel ca si intreaga familie, l-a iubit foarte mult pe mult-
așteptatul moștenitor-Alexei -€œbebelusul”. Alexei a suferit de frecvente atacuri de hemofilie, care erau cat pe ce sa ii provoace
moartea.

Asocierea cu Grigori Rasputin

Mama Anastasiei se baza pe sfaturile primite de la Grigori Rasputin, un stareț pribeag, crezând că rugăciunile lui l-au salvat pe
suferindul tsarevitch de mai multe ori. Anastasia și surorile ei erau învățate să îl considere pe Rasputin ca "Prietenul Nostru”, căruia i
se puteau destăinui. În toamna anului 1907, mătușa Anastasiei marea ducesă Olga Alexandrovna a fost însoțită de către țar în camera
copiilor pentru a-l întâlni pe Rasputin. Anastasia, surorile ei și Alexei purtau cămășile de noapte albe."T
otii copii

[24].
păreau că îl plac” spunea Olga Alexandrovna. " Erau foarte liniștiți în prezența lui”

Prietenia lui Rasputin cu familia imperială este evidențiată de conținutul a câteva mesaje pe care le-a trimis. În februarie 1909,
Rasputin le-a trimis copiilor o telegramă, sfătuindu-i:” Iubiți toată natura făcută de Dumnezeu, toată creația Lui, în special acest
[25]
Pământ , Maica Domnului s-a ocupat tot timpul de flori.”

Una dintre guvernantele fetelor, Sofia Ivanova Tyutcheva a fost îngrozită de faptul că Rasputin avea voie să intre în camera fetelor,
când acestea erau îmbrăcate în cămășile de noapte. Nicolae l-a rugat pe Rasputin să evite să mai meargă în camera fetelor. Copiii care
știau de tensiunea formată, se temeau că mama lor se va înfuria datorită faptelor Sofiei. "Mi-e așa de frică de faptul că S.I. (Sofia
 Ivanova) poate vorbi lucruri urâte de prietenul nostru”. Acestea sunt cuvintele
scrise de Tatiana, sora Anastasiei în vărsta de 12 ani, mamei lor în data de 8 martie
1910. "Sper că îngrijitoarea noastră va fi mai drăguță cu prietenul nostru
acum”[26]. Probabil împărăteasa Alexandra a concediat-o pe Tyutcheva. Tyutcheva
[27].
a mai povestit această întâmplare și altor membrii ai familiei

În timp ce vizitele făcute de

Rasputin copiilor erau complet
inocente, familia era
scandalizată. Sofia i-a spus
surorii țarului, marea ducesă
Xenia Alexandrovna, faptul că
Marea ducesă Anastasia cu mama Rasputin vizita fetele în timp ce
ei,țarina Alexandra, în anul 1908 acestea se pregăteau de culcare,
îmbrățișându-le. Tyutcheva
spunea că , copiii au fost învățați să nu povestească vizitele lui Rasputin și aveau
grijă să ascundă vizitele acestuia de slujitori. În data de 15 martie 1910, Xenia a
scris că nu își poate explica atitudinea lui "Alix față de sinistrul Rasputin pe care ei
îl consideră sfânt, când de fapt este doar un khlyst”.

În primăvara anului 1910,

Marea ducesă Anastasia împreună cu
guvernanta Maria Ivanova fratele ei, Alexei
Vishnyakova susținea că
Rasputin o violase.
Vishnyakova spunea că împărăteasa refuza să o creadă insistând faptul că "tot ce
face Rasputin este sfânt”[28]. Marii ducese Olga Alexandrovna i s-a spus faptul că
acuzația Mariei Ivanova a fost investigată imediat, dar de fapt ea a fost prinsă în
pat cu una dintre gărzile palatului. După aceste acuzații, Vishnyakovei i-a fost
[29] fiind concediată.
interzis să îl mai vadă pe Rasputin, probabil în anul 1913

Oricum zvonurile au persistat , iar mai târziu în societate a circulat zvonul cum că
Rasputin nu a sedus-o numai pe țarină, dar și pe cele patru ducese[30]. Bârfa a fost
"alimentată” de inocentele scrisori trimise de către țarină și de cele patru ducese lui
Rasputin. Scrisori care au fost citite de toată lumea. Anastasia i-a scris "Dragul,
prețiosul și singurul meu prieten, cât de mult aș dori să te văd din nou. Te-am visat
azi-noapte. O întreb tot timpul pe mama când vei veni... mă gândesc la tine tot
[31].
timpul, dragul meu, pentru că ai fost atât de bun cu mine...”

Asta a fost urmată de filmulețe animate cu caracter pornografic, în care Rasputin

avea relații intime cu împărăteasa, cele patru fete și Anna Vyrubova[32]. După
acest scandal, Nicolae al II-lea a ordonat că Rasputin să părăsească St. Petersburg-
Marea ducesă Anastasia îmbrăcată în ul pentru un timp, spre neplăcerea Alexandrei. Astfel Rasputin a plecat într-un
rochia princiară, în anul 1910 pelerinaj spre Palestina[33]. În ciuda zvonurilor, asocierea familiei imperiale cu
Rasputin a continuat până la 17decembrie 1916, când acesta a fost ucis. "Prietenul
Nostru este foarte mulțumit de fetele noastre, spune că ele au trecut prin niște etape foarte grele pentru vârsta lor, iar sufletele lor s-au
[34].
dezvoltat”, scria Alexandra țarului în data de 6 decembrie 1916

În Memoriile lui, A.A. Mordinov a raportată faptul că cele patru ducese erau "reci și teribil de suparate” de moartea lui Rasputin,
stând îmbrățișate pe o canapea într-unul dintre dormitoare, în noaptea în care au aflat vestea. Mardinov își amintește că tinerele erau
foarte triste și păreau să simtă schimbarea politică care urmă să înceapă[35]. Rasputin a fost iîmormântat cu o icoană semnată pe spate
de Anastasia, mama și surorile ei. Au participat la funerariile din data de 21 decembrie 1916 și familia a plănuit să construiască o
Biserică peste mormântul lui Rasputin[36].

După ce au fost omorâți de Bolșevici, a fost descoperit faptul că Anastasia și surorile ei purtau talismane cu poza lui Rasputin și cu o
rugăciune[37].

Primul razboi mondial si Revoluția

În timpul primului război mondial, Anastasia împreună cu sora ei Maria, vizitau
soldații răniți în Tsarkoye Selo.Cele două adolescente, prea tinere pentru a deveni
asistente ale Crucii Roșii, la fel ca și mama și surorile lor mai mari, jucau șah și
table cu soldații, încercând să le ridice moralul. Felix Dassel, care a fost tratat la
spital și a cunoscut-o pe Anastasia, își amintește că aceasta avea un "râs de
veveriță” și un mers foarte rapid.[38]

În februarie 1917, Nicolae al II-lea a abdicat, iar Anastasia și familia ei au fost

puși sub arest la domiciliu la Palatul Alexandru din Tsarskoye Selo, în timpul
revoluției din Rusia. În timp ce Bolșevicii se apropiau , Alexandru Kerensky -
membru al guvernului provizoriu, i-a mutat în Tobolsk, Siberia.[39] După ce
Bolșevicii au pus stăpânire asupra Rusiei, Anastasia și familia ei au fost mutați în
casa Ipatev (Casa Scopului), înEkaterinburg.[40]

Marile ducese Maria și Anastasia
Nikolaevna într-o vizită oficială făcută
soldaților la spital, în anul 1914
Stresul și nesiguranța captivității și-au pus amprenta atât asupra Anastasiei cât și a
întregii familii. "Pa”, i-a scris Anastasia unei prietene în iarna anul 1917.”Nu ne
uitați”.[41] La Tobolsk ea a scris o lucrare melancolică pentru profesorul ei de
limba engleză, plină de greșeli de ortografie despre "Evelyn Hope" un poem a lui
Robert Browning despre o tânărǎ :"Când a murit ea avea doar șaisprezece ani" a
scris Anastasia. "Era un bărbat care o iubea fără ca măcar să o fi văzut, dar o
cunoștea foarte bine. Ea a auzit de asemenea de el. El nu i-a putut spune niciodată
că o iubea, iar acum era moartă. El încă credea atunci ca ambii își vor trăi viață de
apoi, oricând va fi ea..."

La Tobolsk ea și surorile ei coseau bijuteriile în haine, în speranța că astfel le vor

ascunde de răpitorii lor, de când Alexandra le-a avertizat că ea, Nicolae și Maria au
fost percheziționați la sosirea la Ekaterinburg, unde li s-au confiscat lucrurile.
Mama lor folosea cuvinte cod ca și "medicamente" și "lucrurile lui Sednev" pentru
bijuterii.[42] Pierre Gilliard își amintește ultima oară când i-a văzut pe copii la
Ekaterinburg:" Marinarul Nagorny, cel care îl însoțea pe Alexei Nikolaevici, a
trecut prin fața geamului la care mă aflam eu cărând băiatul bolnav în brațe, în
spatele lor venind Marile Ducese care își cărau bagajele și mici lucruri personale.
Am încercat să ies, însă am fost împins înapoi în caleașcă de una dintre santinele.
M-am întors la geam. Tatiana Nikolaevna a venit ultima purtându-și în brațe
Marea ducesă Anastasia stând cu
cățelușul și încercând din răsputeri să își care geamantanul. Ploua și am văzut cum
mama ei, Alexandra și sora ei, Olga, în
picioarele ei se scufundau în noroi la fiecare pas. Nagorny a incercat să o ajute, dar camera de zi a mamei lor
a fost oprit de unul dintre comisari.."[43] Baroneasa Sophie Buxhoeveden ne-a
povestit cu tristețe ultima oară când a văzut-o pe Anastasia:"Odată stând pe scările
unei case, am văzut o mână acoperită cu o mânușă roz care a deschis geamul. Având în vedere bluza, trebuie să fi fost Anastasia sau
, aceasta fiind ultima oară când l-am văzut pe unul dintre ei." [44]
Maria. Ele nu mă puteau vedea prin geamurile lor
 Oricum chiar și în ultimele luni ale vieții, ea a găsit moduri de a se distra. Ea
împreună cu ceilalți membrii ai familie compuneau piese de teatru pentru a-i
amuza pe părinții lor și pe ceilalți în primăvara anului 1918. Teatrul jucat de
Anastasia a stârnit hohote de râs, spunea tutorele ei, Sydney Gibbes.[45] În 7
martie 1918, printr-o scrisoare trimisă surorii ei Maria la Ekaterinburg, Anastasia îi
povestește momentul de bucurie, în ciuda stării ei de tristețe, singurătate și
îngrijorarea pentru starea de sănătate a lui Alexei. "Ne-am jucat pe leagăn, acesta a
fost momentul când am ras în hohote, căzătura fiind grozavă. Într-adevăr. Le-am
spus surorilor acest lucru de atâtea ori ieri, încât cred că s-au cam saturat, dar aș
putea să le spun de multe ori... Ce timp am avut! Aș fi putut zbiera de fericire."[46]
Marile ducese Anastasia, Maria și În memoriile lui, un gardian de la casa Ipatev își amintește despre Anastasia ca
Tatiana Nikolaevna la Tsarskoe Selo,
fiind "prietenoasa și foarte amuzantă", în timp ce alt gardian spunea despre
în primăvara anului 1917
Anastasia era "un diavol fermecător". Ea era rea și cred ca rar obosea. Era plină de
viață și îi plăcea de minune sa joace piese de teatru cu câini, ca și cum ar fi fost în
circ." Un alt gardian o considera pe cea mai tânără dintre marile ducese, ca fiind "ofensivă și o teroristă" și s-a plâns că uneori
comentariile ei provocatoare au creat tensiune în garnizoană.[47] Marile ducese au învățat să își spele singure hainele și au învățat să
facă pâine, cât au fost închise în casa Ipatev.

În vară, interdicțiile captivității și-au pus amprenta asupra familie. Potrivit unor surse, la un moment dat Anastasia a devenit atât de
supărată încât și-a vopsit geamurile pe care le deschidea pentru a aerisi. Potrivit relatărilor unei santinele, care când a văzut-o s-a
speriat. Nu a mai încercat asta niciodata.[48] În 14 iulie 1918, preoții din Ekaterinburg au oficiat o slujbă privată pentru ei. Au raportat
faptul că Anastasia și familia ei au leșinat în timpul rugăciunilor pentru morți, iar fetele au devenit disperate și deznădăjduite,
necântandu-și replicile din timpul slujbei. Observând schimbările dramatice din comportamentul lor de la ultima vizită, unul dintre
preoți le-a spus celorlalți "Ceva s-a întâmplat acolo".[49] Însă următoarea zi, 15 iulie 1918, Anastasia și surorile ei păreau a fi fericite,
glumind și ajutând la mutarea paturilor din camerele lor pentru ca femeile de serviciu să poată curăța podelele. Au ajutat la curățarea
podelelor și șușoteau cu femeile de servici, în timp ce gărzile nu se uitau. Anastasia i-a scos limba șefului detașamentului, Yakov
Yurovsky, când pentru un moment acesta a plecatdin cameră.[50]

Anastasia a fost ucisă împreună cu familia ei în dimineața zilei de 17 iulie 1918. Au fost executați de forțele poliției secrete bolșevice,
aflată sub conducerea lui Yurovsky.

Captivitate și execuție
După revoluția bolșevică din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Negocierile pentru eliberarea Romanovilor
între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, mulți dintre ei au fost membrii de frunte a Casei regale din Europa, au fost
stagnate.[51] Cum albii ( încă fideli țarului și principiilor de autocrație) avansau spre Ekaterinbur
g, Reds au fost într-o situație precară.
Reds știau că Ekaterinburg ar scădea la Armata Albă mai puțin echipată .Când albii au ajuns în Ekaterinburg, membrii familiei
imperiale au dispărut pur și simplu. Cea mai acceptată considerare a fost că familia a fost ucisă. Acest lucru s-a datorat unei anchete
făcute de Nicholas Sokolov, anchetator al Armatei Albe, care a ajuns la concluzie pe baza elementelor, care au aparținut familiei,
găsite aruncate pe jos într-o galerie de mină la Ganina Yama.[52]

Nota Yurovsky, un cont de evenimente depuse de Yurovsky la superiorii săi bolșevici în urma crimelor, a fost găsită în 1989 și
detaliată în cartea lui Edvard Radzinsky din 1992, Ultimul Țar. Conform notei, în noaptea crimelor, familia a fost trezită și li s-a spus
să se îmbrace. Li s-a spus că sunt mutați într-o locație nouă, pentru a garanta siguranța lor, în perspectiva de violență care ar putea
apărea atunci când Armata Albă va ajunge la Ekaterinburg. Odată îmbrăcați, membrii familiei și micul cerc de servitori rămași cu ei,
au fost înghesuiți într-o cameră mică la subsol și li s-a spus să aștepte. Alexandra și Alexei erau așezați în scaune aduse de către
gardieni la cererea împărătesei. După câteva minute, călăii au intrat în cameră, conduși de Yurovsky. Yurovsky i-a informat repede pe
Țar și familia sa că vor fi executați. Țarul a avut timp să spuna doar “Ce?” și să se întoarcă spre familia sa, când a fost împușcat de
mai multe gloanțe în piept ( nu așa cum se spune, la cap, craniul său, recuperat în 1991, nu are răni de glonț). Țarul, Împărăteasa și
două roabe au fost uciși in primul schimb de focuri de armă. Marie, dr. Botkin și servitoarea împărătesei au fost răniți. Fumul gros de
la focurile de armă a umplut camera, precum și praful de ciment din pereți, eliberat de gloanțe. Pentru a permite ceței să se risipească,
 pistolarii au părăsit sala timp de câteva minute, lăsând toate victimele în urmă.
Când pistolarul s-a întors, dr. Botkin a fost împușcat și țareviciul Alexei a fost
sacrificat, un pistolar încercând în mod repetat să îl împuște sau să îl înjunghie pe
băiat în trunchi. Bijuteriile cusute în hainele lui l-au protejat, și în cele din urmă un
alt pistolar îi trase două focuri în cap. Tatiana și Olga au fost ucise apoi, cu un
singur glonț în cap.

Ultimele victime, Maria,

Anastasia și servitoarea
Demidova, erau pe podea, sub
singura fereastră din cameră.
Marile Ducese Maria și Anastasia Când pistolarul s-a apropiat,
strâmbându-se la aparat în captivitatea Maria s-a ridicat și s-a luptat cu
de la Tsarskoe Selo în primăvara Ermakov când acesta încerca să
anului 1917. o înjunghie. Bijuteriile din
hainele ei au protejat-o, și
Ermakov a susținut că a ucis-o cu o lovitură la cap. Ermakov s-a luptat apoi cu
Anastasia, nu a reușit să o înjunghie, și a declarat că a ucis-o, de asemenea, cu o
lovitură la cap. Craniul Mariei nu prezenta nicio urmă de glonț și nu este clar Marile Ducese Tatiana si Anastasia și
modul în care a murit. Ermakov a fost destul de beat în timpul crimelor și este câinele lor Ortino în captivitate la
Tsarskoe Selo în primăvara anului
posibil să fi împușcat doar scalpul, lăsând-o inconștientă și producând pierderi
1917.
considerabile de sânge, dar nu uciderea ei. Apoi, când cadavrele au fost scoase din
cameră două dintre Marile Ducese au arătat semne de viață. Una s-a ridicat și a
țipat, ducându-și mâna la cap, în timp ce cealaltă scuipă sângele din gură, gemu și se mișcă. Având în vedere că rănile provocate
Olgăi și Tatianei au fost fatale, este probabil ca Maria, poate doar inconștientă, să fie sora care a țipat, în timp ce Anastasia să fi fost
încă capabilă să se deplaseze și să geamă. Deși declarația arhivată a lui Ermakov nu spune acest lucru, el i-a spus soției sale că
Anastasia a fost terminată cu baionetele, în timp ce Yurovsky a scris că atunci când cadavrele au fost scoase afară, una sau mai multe
dintre fete au strigat și-au fost omorâte în bătaie în partea din spate a capului. Dar din nou, partea din spate a craniului Mariei nu
prezintă urme de violență, iar rămășițele arse și fragmentate ale Anastasiei, identificate în 2009, nu oferă indicii despre cauza morții
ei.

Rapoarte false de supraviețuire și de identificare a rămășițelor

Romanov
Presupusa supraviețuire a Anastasiei a fost unul dintre cele mai celebre mistere ale sec. XX. Anna Anderson, o impostoare de cea mai
mare notorietate, a făcut față, pentru prima dată, publicului între 1920 și 1922. Ea a susținut că și-a simulat moartea în rândul
cadavrelor familiei sale și a fost capabilă să scape cu ajutorul unei gărzi pline de compasiune, care a salvat-o din rândul cadavrelor,
după ce a observat că este încă în viață.[53] Lupta ei juridică pentru recunoaștere din 1938-1970 a continuat pe tot parcursul vieții ei și
a fost cazul cel mai longeviv de care auzise Curtea Germană, unde a fost depus oficial. Decizia finală a instanței a fost că Anderson
nu a adus suficiente dovezi pentru a dovedi că e Marea Ducesă.

Anderson a murit în 1984 și corpul ei a fost incinerat. Testele de ADN au fost efectuate într-un spital în 1994, pe o mostră de țesut de
la Anderson și sângelePrințului Philip, duce de Edinburgh, un strănepot al Împărătesei Alexandra. Potrivit dr Gill, cel care a efectuat
testele, „ Dacă acceptăm că aceste probe au venit de la Anna Anderson, atunci Anna Anderson nu ar fi putut fi rudă cu Țarul
Nicholae sau Țarina Alexandra.”ADN-ul lui Anderson corespunde unui strănepot de-al lui Franziska Schanzkowska, un muncitor
dispărut de la o fabrică din Polonia. Câțiva partizani de-ai lui Anderson au recunoscut că testele AND dovedesc că ea nu putea fi
Marea Ducesă.[54][55] Anna Anderson a fost una dintre cele 10 femei care au pretins că sunt Anastasia. Unele mai putin cunoscute au
fost Nadezhda Ivanovna Vasilyeva[56] și Eugenia Smith[57]. Cele două femei tinere, care au pretins că sunt Anastasia și sora ei,
Maria, au fost luate de către un preot în Munții Ural în 1919, unde au trăit ca și călugărițe până la moartea lor în 1964. Ele au fost
[58]
incinerate sub numele de Anastasia și Maria Nikolaevna.

Zvonurile despre supraviețuirea Anastasiei au fost împodobite cu diferite rapoarte

despre trenuri și case care au fost căutate pentru „Anastasia Romanov” de către
soldații bolșevici și poliția secretă.[59] Când a fost întemnițată pentru scurt timp la
Perm în 1928, Prințesa Helena Petrovna, soția unui văr îndepărtat de-al Anastasiei,
Prințul Ioan Constatinovich al Rusiei, a raportat că un gardian a adus o fată, care își
spunea Anastasia Romanova, la celula ei și a întrebat-o dacă această fată a fost fiica
Țarului. Helena Petrovna a spus că nu a recunoscut-o pe fată, iar garda a plecat cu
ea.[60] Deși mai târziu, alți martori din Perm au raportat că le-au văzut pe Anastasia,
mama ei Alexandra Fyodorovna și surorile ei în Perm după crime, acea poveste e Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna
discreditată acum pe scară largă, ca fiind nimic mai mult decât un zvon. În mod în captivitate la Tobolsk în primăvara
anului 1918.
ironic, se pare că aceste zvonuri au început pentru a ascunde faptul că familia era
defapt moartă, alimentând zvonurile că erau în viață. La câteva zile după ce au fost
uciși, guvernul german a trimis câteva telegrame, pretinzând „siguranța prințeselor de sânge german.” Rusia a semnat de curând un
tratat de pace cu Germania și nu dorea să îi supere spunându-le că femeile sunt moarte, așa că le-au spus că au fost mutate într-un loc
mai sigur.[61] Aceasta s-ar putea să fie sursa poveștilor din Perm.

În alt accident, 8 martori au raportat recapturarea unei femei tinere, după o aparentă încercare de evedare în septembrie 1918, la o
stație de cale ferată de la Siding37, nord vest de Perm. Acești martori au fost Maxim Grigoyev, Tatiana Sitnikova și fiul ei Fyodor
Sitnikov, Ivan Kuklin și Matrina Kuklina, Vassily Ryabov, Ustinya Varankina, și Dr. Pavel Utkin, un fizician care a tratat-o pe fată
după accident.[62] Câțiva dintre martori au identificat-o pe fată ca fiind Anastasia, când li s-au arătat poze cu Marea Ducesă de către
Armata Albă Rusească. Utkin le-a apus de asemenea anchetatorilor Armatei Albe că fata vătămată, în timp ce o trata la sediul Ceka
din Perm, i-a spus „ Eu sunt fiica domnitorului, Anastasia.” Utkin a obținut o rețetă de la o farmacie pentru un pacient numit ”N” la
ordinele poliției secrete. Investigatorii Armatei Albe au făcut mai târziu investigații independente pe baza prescripțiilor.[63] În același
timp, în mijlocul lui 1918, au existat câteva rapoarte ale tinerilor din Rusia, care trec drept evadați Romanov. Boris Soloviev, soțul
fiicei lui Rasputin, Maria, fraudează familiile proeminente ruse, cerându-le bani pentru ca un impostor Romanov să fugă în China. De
asemenea, Soloviev a găsit femei tinere dispuse să se deghizeze ca și o Mare Ducesă pentru a asista la înșelarea familiilor fraudate.

Câțiva biografi susțineau că a existat posibilitatea ca unul sau mai mulți gardieni să salveze un supraviețuitor
. Yakov Yurovsky a cerut
ca gardienii să vină la el în birou și să predea obiectele pe care le-au furat în timpul crimelor. Nu a fost raportat un interval de timp,
atunci când corpurile au rămas nesupravegheate în camion, în subsolul casei și pe coridoarele casei. Unii paznici care nu au participat
[64]
la crime și au fost apropiați de Marile Ducese au fost lăsați în subsol cu cadavrele.

Au existat rapoarte și din Bulgaria în legătură cu supraviețuirea Anastasiei și a fratelui ei mai mic, țareviciul Alexei. În 1953, Peter
Zamiatkin, care a fost un membru al gărzii familiei imperiale ruse, a spus unui pacient de 16 ani că i-a luat pe Anastasia și Alexei în
satul său natal, lângă Odessa, la cererea Țarului. După asasinarea celorlați membrii ai familiei imperiale, Zamiatkin a fugit cu copii
cu ajutorul uuni vas, navigând din Odessa în Alexandria. Supraviețuitorii, pretinșii Anastasia și Alexei, și-au trăit restul vieții sub
nume false în Bulgaria, în orașul Gabarevo, lângă Kazanlâk. Anastasia bulgară a afirmat că o cheamă Eleonora Albertovna Kruger și
a murit în 1954.[65]

Mormintele Romanov
În 1991, presupusul mormânt al familiei imperiale și al servitorilor acestora a fost excavat în pădure, lângă Ekaterinburg. Cimitirul a
fost găsit cu aproape un deceniu înainte, dar a fost ținut ascuns de către descoperitorii săi, de către comuniștii care încă conduceau
Rusia, când mormântul a fost inițial găsit. În mormânt s-au găsit doar nouă din cele11cadavre. ADN-ul și analizele scheletice aparțin
rămășițelor Țarului Nicolae II, Țarinei Alexandra, a trei dintre cele patru ducese( Olga, Tatiana, Maria). Celelalte rămășițe, cu ADN
independent, corespund familiei doctorului (Yevgeny Botkin), valetului lor ( Alexei Trupp), bucătarului lor( Ivan Kharitonov) și
servitoarei Alexandrei ( Anna Demidova). Regretatul medic legist Dr. William Maples, a decis că cadavrul tareviciului Alexei și
 Anastasiei lipsesc din mormântul familiei. Oamenii de știință contestă această concluzie,
însă, susținând că cel ce a fost lipsă era cadavrul Mariei. Rușii au identificat-o pe
Anastasia cu ajutorul unui program de pe calculator pentru a compara pozele celei mai
tinere ducese cu craniile victimelor din mormânt. Au estimat greutatea și înălțimea oaselor
care lipseau.[66]

Oamenii de știință americani au crezut că trupul care lipsea e al Anastasiei deoarece

niciunul dintre scheletele de femeie nu prezentau urme de imaturitate, cum ar fi o
claviculă imatură, dinți necarbonati sau vertebre imature în spate, pe care se așteptau să le
găsească la un copil de 17 ani. În 1998, când rămășițele familiei imperiale au fost în sfârșit
înmormântate, un cadavru ce măsura aproximativ 5,7 a fost îngropat sub numele
De la stânga spre dreapta,
Marea Ducesă Olga Nicolaevna Anastasia. Pozele făcute în urmă cu 6 luni, în care Anastasia stă în picioare lângă cele trei
a Rusiei, Țarul Nicolae al II-lea, surori ale sale, demonstrează că Anastasia a fost cea mai scundă dintre toate.
Marea Ducesă Anastasia
Nicolaevna și Marea Ducesă Anunțul celor de la Yurovsky arată că
Tatiana Nicolaevna în două dintre cadavre au fost luate din
captivitate la Tobolsk în iarna cripta centrală și incinerate într-o zonă
anului 1917. Notă: Librăria
secretă în scopul de a ascunde discuțiile
Beinecke
ce ar putea apărea la înmormântările
Țarului și a suitei sale, în cazul în care
rămășițele ar fi fost descoperite de albi, deoarece numărul de cadavre nu corespund
numărului celor care sunt crezuți morți. Cerecetarile zonei, făcute în anii următori,
nu au reușit să descopere locul în care cadavrele au fost incinerate say rămășițele a
doi copii Romanov dispăruți.[67] Cu toate acestea, pe 23 august 2007, un arheolog
rus a anunțat descoperirea a două corpuri arse, schelete parțiale pe un sit ars, lângă Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna
Ekaterinburgh, care se pare că corespund sitului descris în memoriile lui Yurovsky. a Rusiei in afara Rusiei, pe nava
Arheologii spun că oasele sunt de la un băiat cu vârstă cuprinsă între 10 și 13 ani, la care a transportat-o la Ekaterinburgh
data decesului, și a unei femei tinere, cu vârsta între 18 și 23 ani. Anastasia avea 17 în Mai 1918. Aceasta este ultima
ani și o lună când a fost asasinată, în timp ce sora ei Maria avea 19 ani și Alexei mai fotografie cunoscută a Anastasiei.

avea două săptămâni până împlinea 14 ani. Surorile Anastasiei, Olga și Tatiana,
aveau 22, respectiv 21 ani în momentul asasinării. Împreună cu rămășițele lor, arheologii au găsit cioburi de la un container cu acid
sulfuric, cuie, benzi metalice de la o cutie de lemn și gloanțe de diferite calibre. Oasele au fost descoperite folosind detectoare de
metale și tije metalice ca sonde.[68]

Testele ADN efectuate de mai multe laboratoare internaționale, cum ar fi Forțele Armate ale laboratorului de identificare a ADN-ului
și Universitatea de Medicină Innsbruck, au confirmat că rămășițele aparțin tareviciului Alexei și unei dintre surorile sale, dovedind că
toți membrii familiei, inclusiv Anastasia au murit în 1918, părinții și cei cinci copii sunt acum contabilizați și fiecare își are propriul
profil ADN.[69][70]

Canonizare
În anul 2000, Anastasia și familia ei au fost canonizați ca pasionați purtători ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Familia a fost anterior
canonizată în 1981 de către Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate ca Sfinți Mucenici. Corpurile Țarului Nicolae al II lea, Țarinei
Alexandra și a trei dintre fiicele lor au fost, în cele din urmă, înmormântate în Capela Sf. Ecaterina, la Catedrala Sfinții Petru și Pavel
[71]
din Sankt Petersburg la 17 iunie 1998, la 80 de ani după ce au fost uciși.

Influența culturală
Pretinsa supraviețuire a Anastasiei a fost subiectul multor filme și piese de teatru. Primul film, făcut în 1928, a fost numit „Hainele
fac femeia”. Povestea urmărea o femeie care juca rolul unei Anastasia salvate pentru un film de la Hollywood, și se termină prin a fi
recunoscută de un soldat rus, care a salvat-o inițial de la asasinare.
 Cea mai faimoasă ficțiune este, probabil, cea din 1956, cu Ingrid Bergman ca și Anna
Anderson, Yul Brynner ca Generalul Bounine ( personaj fictiv bazat pe mai mulți
bărbați reali) și Helen Hayes ca Împărăteasa Văduvă Maria, bunica Anastasiei din
partea tatălui. Filmul spune povestea unei femei dintr-un azil, care în 1928 apare în
Paris și care este capturată de către emigranții ruși, care o dotează cu informații, astfel
încât să o poată păcăli pe bunica Anastasiei, în gândirea că Anderson e defapt nepoata
ei, în scopul de a obține o avere din Imperiul Țarist. Pe măsură ce timpul trece, ele
încep să suspecteze că această „Doamna A. Anderson” este întradevăr Marea Ducesă
dispărută.

Povestea a servit ca bază pentru scurtul muzical din 1965, Anya.

O reconstrucție facială a Marii
Ducese Anastasia, făcută de S.A.
Nikitin în 1994.
În 1986, NBC a difuzat o mini-serie bazată pe o carte publicată în 1983 de către Peter
Kurth, numită „Anastasia: Ghicitoarea Annei Anderson”. Filmul, „Anastasia: Misterul
Annei”, a fost o serie în două părți, care a început când tânăra Anastasia Nicolaevna și
familia ei au fost trimiși la Ekaterinburgh, unde au fost executați de soldații bolșevici.
Povestea se mută apoi la 1923, și în același timp, luându-și mare libertate,
ficționalitatea urmează pretențiile unei femei cunoscută ca Anna Anderson. Amy
Irving o portretizează pe Anna Anderson adultă.

Cel mai recent film făcut, „Anastasia” din 1997, este un desen muzical adaptat povestei fictive cum că Anastasia a scăpat din Rusia și
ulterioara ei căutare pentru recunoaștere. Fimul și-a luat o libertate și mai mare în legătură cu istoria, decât filmul cu același nume
făcut în 1956.

În „Profeția Romanov”, un roman scris de către Steve Berry în 2004, răniții Anastasia și Alexei sunt salvați de gardieni și trimiși în
Statele Unite, unde au trăit sub niște nume false alături de o familie loială, plătită de Felix Yusupov. În roman, ambii copii au murit de
o boală în 1920, dar nu înainte ca Alexei să se căsătorească și să aibă un fiu.

Mica Anastasia a fost un copil energic descrisă ca fiind mică de înăltime, cu tendințe de a deveni dolofană, cu ochi albaștri[72] și păr
blond roșcat[73][74].

Anastasia a fost educată de un preceptor elvețian, Pierre Gilliard, ca și surorile sale mai mari Marile Ducese Olga, Tatiana și Maria, și
ca fratele ei, țareviciul Alexei. Foarte inteligentă dar puțin interesată de școală, Anastasia era dotată cu un excelent simț al umorului și
îi plăcea sarcasmul. Refuza să practice limba germană a mamei ei însă îi plăcea să vorbească franceza cu perceptorul ei Gilliard. Îi
plăcea să se ocupe de cei doi câini ai ei, Shvybzik și Jimmy
.

Anastasia împreună cu sora ei mai mare, Maria, erau cunoscute în familie ca "mica pereche". Ele împărțeau aceeași cameră, adesea
purtau variații ale aceleași rochii și petreceau mult timp împreună. Surorile mai mari, Olga și Tatiana, de asemenea împărțeau o
cameră și erau cunoscute ca "marea pereche". Câteodată cele patru fete semnau scrisorile folosind acronimul OTMA care provenea
din prima literă a pronumelor lor.[75]

În ciuda energiei ei, sănătatea Anastasiei era precară. Marea Ducesă suferea de o formă dureroasă de hallux valgus (monturi) care i-a
afectat ambele degete mari de la picioare.[76] Avea o slăbiciune musculară a spatelui și i s-a prescris masaje de două ori pe
săptămână.

Mătușa paterne Olga Alexandrovna a spus într-un interviu mai târziu că ea a crezut că toate cele patru nepoate erau purtătoare ale
genei hemofiliei la fel ca mama lor.[77]

Testarea ADN pe rămășițele familiei regale, în 2009, a dovedit că Alexei suferea de hemofilie de tip B, o forma rară a bolii. Aceeași
testare a dovedit că mama lui și una dintre cele patru Mari Ducese erau purtătoare a bolii. Rușii au identificat-o pe ducesa Anastasia
[78]
însă oamenii de știință americani au identificat-o ca fiind Maria.
Arbore genealogic
Note
1. ^ Encyclopædia Britannica Online
(http://britannica.com/), accesat la
9 octombrie 2017
2. ^ SNAC (http://snaccooperative.or
g/), accesat la 9 octombrie 2017
3. ^ Q24329952
4. ^ Confirmarea faptului ca au fost
gǎsite ramașițele familiei
Romanov (http://www.cbsnews.co 28. ^ Moss, Vladimir(2005)[2] (http://w
m/stories/2008/04/30/tech/main40
57567.shtml)
5. ^ S-a demonstrat faptul cǎ nici un
membru al familiei Romanov nu a
scǎpat (http://www.plosone.org/art 29. ^ ^ Radzinsky (2000), pp. 129–
icle/info:doi/10.1371/journal.pone.
0004838)
6. ^ ^ a b Massie (1995), pp. 194–
229
7. ^ ^ Massie (1967), p. 153
8. ^
[Eager,Margret(1906)http://www.alexanderpalace.org/eagar/eagar.html/
alexanderpalace.org, 11.
Decembrie.2006]
9. ^ ^ Zeepvat, (2004), p. xiv
10. ^ ^ Kurth (1983), p. 309
11. ^ ^ Massie (1967), p. 134
12. ^ Vyrubva, Anna Mǎrturiile unei
prietene apropiate familiei
Romanov (http://www.alexanderpa
lace.org/russiancourt2006/)
13. ^ ^ Gilliard, Pierre Treisprezece
ani la Palatul Alexandru(http://ww
w.alexanderpalace.org/)
alexanderpalace.org,
13.Decembrie.2006
14. ^ ^ Dehn, Lilli (1922)[1] (http://ww
w.alexanderpalace.org/realtsarits
a/) Mǎrturiile unei persoane care o 39. ^ ^King and Wilson (2003), pp.
cunoștea pe țarina Alexandra,
alexanderpalace.org, 13.
Decembrie.2006
15. ^ ^ a b King and Wilson (2003), p. 41. ^ ^ Kurth (1983), p. xiv
250
16. ^ ^ King and Wilson (2003), p. 50
17. ^ ^ Lovell (1991), pp. 35–36
18. ^ ^ Christopher, Kurth, Radzinsky
(1995), pp. 88–89
19. ^ ^ Kurth (1983), p. 106
20. ^ ^ Maylunas, Andrei, Mironenko,
et al. (1997), p. 327
21. ^ ^ Vorres (1965), p. 115
22. ^ ^ Zeepvat (2004), p. 175
23. ^ Price, Michael(2009)S-a
demonstrat faptul că familia regală
suferea de hemofilie (http://news.s 47. ^ ^King and Wilson (2003), p. 251
ciencemag.org/sciencenow/2009/ 48. ^ ^Robert Wilton, "Ultimele zile ale
10/08-02.html)
24. ^ ^ Massie (1967), pp. 199–200
25. ^ ^ Maylunas, Andrei, Mironenko,
et al. (1997), p. 321
26. ^ ^ a b Maylunas, Andrei,
Mironenko, et al. (1997), p. 330
27. ^ ^ Massie (1967), p. 208
ww.romanitas.ru/eng/The%20Myst 52. ^ ^King and Wilson (2003), pp.
ery%20of%20Redemption.htm),
Presa Sf. Mihai,
accesat:21.Februarie.2007
130
30. ^ ^ Mager, Hugo. "Elizabeth:
Grand Duchess of Russia," Carroll
and Graf Publishers, Inc., 1998
31. ^ Sams, Ed.[3] (http://www.curious
chapbooks.com/Catalog_of_Curio
us_Chapbooks/Victoria_s_Dark_S
ecrets/body_victoria_s_dark_secr
ets.html) alexanderpalace.org,
accesat:31.12.2006
32. ^ ^ Christopher, Kurth, Radzinsky 58. ^ ^Massie (1995), p. 146
(1995), p. 115
33. ^ ^ Christopher, Kurth, Radzinsky
(1995), p. 116
34. ^ ^ Maylunas, Andrei, Mironenko, 61. ^ ^Alexeev, V.V., "Ultima parte a
et al. (1997), p. 489
35. ^ ^ Maylunas and Mironenko
(1997), p. 507
36. ^ ^ Maylunas and Mironenko
(1997), p. 511
37. ^ ^ Robert K. Massie, "The
Romanovs: The Final Chapter" p.8 65. ^ ^Retrieved 2009-07-25. (http://b
38. ^ ^Kurth (1983), p. 187
57–59
40. ^ ^King and Wilson (2003), pp.
78–102
42. ^ ^Robert Wilton,"Ultimele zile ale
Romanovilor",1920, p.30
43. ^ ^Bokhanov, Knodt, Oustimenko, 69. ^ ^Coble, Michael D.; Loreille,
Peregudova, Tyutynnik (1993), p.
310
44. ^
^[Alexanderpalace.org.http://www.alexanderpalace.org/leftbehind/VI
Retrieved 2009-05-05.
45. ^ ^Christopher, Kurth, Radzinsky
(1995), p. 177
46. ^ ^Maylunas and Mironenko
(1997), p. 619
Romanovilor", p.407
49. ^ ^Helen Rappaport, "Ultimele zile
ale Romanovilor,Tragedie la
Ekaterinburgh," p.162-163
50. ^ ^Helen Rappaport,Ultimele zile
ale Romanovilor, St. Martin's
Griffin, 2008, p. 172
51. ^ ^King and Wilson (2003), p. 203
353-367
53. ^ ^Kurth (1983), pp. 33–39
54. ^ ^Christopher, Kurth, and
Radzinsky (1995), p. 218
55. ^ ^ "Anastasia: Dead or Alive".
Michael Barnes,(screenwriter) &
Michael Barnes (director) & Paula
S. Apsell, (executive producer) &
Michael Barnes {producer} & Julia
Cort & Julian Nott {co-producers}.
NOVA. 1995-10-10. Season 23
Ep. 1.
56. ^ ^Massie (1995), pp. 145–146
57. ^ ^Massie (1995), p. 157
59. ^ ^ Kurth (1983), p. 44
60. ^ ^Kurth (1983), p. 43
unei tragedii.", documente ale
guvernului german descoperite de
Sokolov.
62. ^ ^Occleshaw (1993), p. 46
63. ^ ^Occleshaw (1993), p. 47
64. ^ ^King and Wilson (2003), p. 314
nr.bg/sites/radiobulgaria/Pages/de
fault.aspx.)
66. ^ ^Massie (1995), p. 67
67. ^ ^King and Wilson (2003), p. 469
68. ^ ^Gutterman, Steve (August 24,
2007)August 24, 2007. (http://ww
w.guardian.co.uk/world/2007/aug/
24/russia/Guardian(London).Retri
eved)
Odile M.; Wadhams, Mark J.;
Edson, Suni M.; Maynard, Kerry;
Meyer, Carna E.; Niederstätter,
I.html,
Harald; Berger, Cordula; Berger
Burkhard; Falsetti, Anthony B.;
Gill, Peter; Parson, Walther;
Finelli, Louis N. (March 11, 2009).
Hofreiter, Michael. ed.
http://www.plosone.org/article/info%3Adoi%
PLoS ONE 4 (3): e4838.
doi:10.1371/journal.pone.0004838.
PMID 19277206. PMC 2652717.

http://www.plosone.org/article/info%3Adoi%2
Retrieved September 8, 2009
70. ^ ^Rogaev, Evgeny I.; Grigorenko,
Anastasia P.; Moliaka, Yuri K.;
Faskhutdinova, Gulnaz; Goltsov,
Andrey; Lahti, Arlene; Hildebrandt,
Curtis; Kittler, Ellen L. W.;
Morozova, Irina (March 31, 2009;
published online before print
February 27, 2009). "Genomic
identification in the historical case
of the Nicholas II royal family".
Proceedings of the National
Academy of Sciences 106 (13):
5258–5263.
6/)”. alexanderpalace.org.
doi:10.1073/pnas.0811190106.
F10.1371%2Fjournal.pone.0004838 http://www.alexanderpalace.org/russiancou
PMID 19251637. PMC 2664067. Accesat la 13 decembrie 2006.
http://www.pnas.org/content/106/13/5258.abs tract
75. ^ Christopher, Kurth, Radzinsky
Retrieved September 8, 2009 (1995), pp. 88–89
71. ^ ^Shevchenko, Maxim (2000). 76. ^ Kurth (1983), p. 106
"The Glorification of the Royal
77. ^ Vorres (1965), p. 115.
Family". Nezavisimaya Gazeta.
78. ^ Price, Michael
http://www.struggler.org/GlorificationOfTheRoyalFamily (2009). „"Case
.html
Retrieved December 10, 2006. Closed: Famous Royals Suffered
from Hemophilia" (http://news.scie
72. ^ Massie (1967), p. 134
ncemag.org/sciencenow/2009/10/
73. ^ King and Wilson (2003), p. 50 08-02.html)”. Science.
74. ^ Vyrubova, Anna. „"Memories of http://news.sciencemag.org/sciencenow/20
the Russian Court" (http://www.ale 02.html. Accesat la 17 martie
xanderpalace.org/russiancourt200 2010.
6/)”. alexanderpalace.org.

Vezi și
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marea_Ducesă_Anastasia_Nicolaevna_a_Rusiei&oldid=11355353

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 septembrie 2017, ora 00:18.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.