Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
i. babel
armata de cavalerie
povestiri din odesa
qi
1'
www.dacoromanica.ro
rt.
www.dacoromanica.ro
,Ilustratia copertei : Harry Guttman
www.dacoromanica.ro
isaak babel
armata de cavalerie
povestiri din odesa
TRADUCERS PREFATA
DE VICTOR KERNBACI4
1961
www.dacoromanica.ro
H. BABEJ1b
H3BPAHHOE
l'ocyllapcTnemme HaAaTeabeTno
XyikoncecTsefitioil .ilvrrepaTyp II
Momma, 1957
www.dacoromanica.ro
INCURSIUNE IN FENOMENUL BABEL
www.dacoromanica.ro V
artistice atit de originate, a ridicat omul dincolo de prejudecati,
a facut din el un scriitor rus modern, un poet al oraselor si un
cunoscator de cusururi si insusiri omenesti. El e prezent in opera
sa ca revolutionar deliberat, poate de aceea de un entuziasm
discret si cu atit mai puternic. El nu striga, si reuseste sa con-
vinga. Cutirul lui tale. once, uneori scormoneste in rani, fara
sadism dar si fara concesii, si nu cruta nimic din ce impiedica
degajarea de balast a notiunii de om.
Babel a adus in scena o lume putin sau de loc cunoscuta, fie
ca era alts lume deck aceea a traditiei literare rusesti (cava-
leristii rosii ai razboiului civil), fie ca era a lume (tarani,
peisaje de natura, derici, hoti, n.egustori). frecventata si de altii
(Turgheniev, Kuprin, Gorki, Leonov, driar data altfel). Dar el
o priveste aitminteri, itx acelasi timp dinafara si diniuntru,
cultivindu-si predilectia pentru descoperirea sufletului omcnesc
si a tuturor sentimentelor capitale acola uncle cititorul rutinat
de alte cai ale prozei nu se astepta sa le mai gaseasca de loc.
Poate ca de aceea, la India privire, lumea scrierilor lui Babel
pare bizara (unora le-a parut neverosimill sau chiar inexistenta,
de vreme ce erau deprinsi sa claseze omenirea. numai in culorile
si pozitiile tablei de salt sau ale arclinelor de zi pe arniata).. Sa
ne oprim o clips la eroii din Armau de cavalerie, carte care
nu plicuse comandantului acelei armate. Scriitorul n-a vizut
in vestita si glorioasa armata o dulce oaste de ingerasi, care de
altfel nici n-ar fi fost in stare sa apere revolucia pe viata si
pe moarte. Spre deosebire de multi, el a surprins prin actul sau
literar ceea ce era mai important : formarea destinului revo-
lutionar unic din elementele umane cele mai sincere si mai
diverse. Eroii razboiului civil sint la Babel autentici si profunzi,
agramati dar cinstiti, necrutatori si umani, primitivi Ursa dor-
nici de innoire, deci atit de departe de schemele siropoase ale
unui stadiu cu cavaleri agricoli ai stelelor de aur. Sufletele entu-
ziaste si pure care au facut revolutia protetara, fie ele si de
oameni care se descurcau mai greu in stilistica sau in gindirea
strict peripatetica, au intrat in riscul dramatic al bataliei fara
VL
www.dacoromanica.ro
cunoaste nici conventionalismul diplomatiei, nici frica, ne..
cinstea sau la5itatea.
0 revolu%ie este un flux natural gi necrucator al sinceritatii
umane 5.1 al dorintei de dreptate. Ea nu se infaptuie5te dupa
regulamente precise, ci &pa ni5te legi generale. Observinduli
sectorul ales, I. Babel a gIsit explicatia artistic anume a
aspectului particular in contextul legilor generale. Recititi
Armata de cavalerie paralel cu istoria documentary a eveni-
mentelor, gi yeti vedea ca Babel n-a modificat semnificatia aces-
tor evenimente, cum 1-au acuzat unii cititori ocazionali, obi5-
nuiti prea mult cu Muzica de fanfare.
Mutinduli atentia spre mahalalele gi portul Odesei, Babel
procedase la fel. Observatia 3criitorului este de o foga sintetica
rare 5i profund intuitive. Lumea rurala sau lumea mahalalei
unui mare ora5, lumea soldatilor revolutiei proletare, lumea
intelectualilor, lumea clerului de diferite rituri alcatuiesc la un
loc lumea ruseasca dintr-un mare moment modern de trecere de
la o epoca la alta. Babel gase5te peste tot esentele amare care
acopera.' firul tainic al zbaterii omului pentru mai bine, 5i din
umbrele paradoxelor smulge picatura curate din care se aduna
definitia, de fapt unite, a sufletului omenesc. Iar miracolul artei
lui Babel sty tocmai in confirmarea existentei objective a lumii
unui moment istoric 5i a sufletului ei, pe care (e nevoie de un
paradox, ori5icit...) o prive5te cu pasiune aproape totdcauna
nepartinitoare.
Citind lantul de povestiri din Armata de cavalerie, sau Po-
vestirile din Odesa 5i oricare alte povestiri din aceasta carte,
se poate face uneori apropierea nelegitima cu proza picaresa
sau cu nuvelistica de tinerete a lui Gorki, deli la Babel sem-
nificatia e diferita, Ajar data mediul seamana. Caracterele
lucrate literar cu forta unui pictor modern, care nu are nevoie
de o mie de amanunte spre a descoperi unul esential, elm din-
coace epurate de anecdoticul pitoresc 5i hi mentin supletea prin
ceea cc pare mai comun in om 5i poate tocmai de aceca mai
bizar.
v11
www.dacoromanica.ro
E drept, nu se poate spune ca Isaak Babel a fost cu totul
nepartinitor ; arhitectura obiectiva a prozei sale foarte originale,
incheiate din sinteze, ofera mereu, cu sau fara voie, anume
iluzii optice pentru contemplarea de la distanta, totusi ochiul,
privind mai de aproape, isi da seama ca stilpii inalci care se
vad drepti, uneori sent de fapt anume ciopliti oblic. E o ches-
tiune de geometric in spatiu...
Daca pictind portretul armatei de cavalerie sau pe al lumii
suburbiilor din Odesa, poetul Babel scapa din pensula si stropi
ai malitiei sale de intelectual ros de uncle complexe fizice ne-
recunoscute si apartinind probabil rasei sale, on daca in alte
ptnze cad stropi tinzind sa irizeze discret spre gestul hiperbolic
admiralia sa nu mereu ironica, nu totdeauna ascunsa, pentru
vechile intelepciuni rabinice cu circulatie restrinsa la un singur
popor este fiindca scriitorul a venit in literatura rasa cu tes-
tamental sau genetic, insa si cu o mostenire spirituall absorbita
din copilaria sa. Dar Babel nu este si nici n-ar fi izbutit sa fie
(se poate ba'nui Ca nici n-a dorit sa fie) un $alom Alechem,
care-si cinta rasa fa'tis, cultivtnd -o cam in aceteasi medii in care
a privit-o ,ci autorul Povestirilor din Odesa, caci acesta din
urma, construit de viata in alte moduri, este un scriitor rus si
un scriitor universal, interesindu-se nu de anumiti oameni, ci de
omenesc. Scriitor rus Babel a devenit nu numai prin inventia
alit de originala a limbii sau prin ancorele agatate in stincile
de cremene ale lui Dostoevski sau in bisturiile imense ale lui
Cehov, ci si prin atentia sa statornica fata de sufletul rusesc
global.
Un intelectual gustind din plin ideea ca si indeletnicirea rafi-
nata de a o analiza microscopic sau apoi de a reconstitui prin
chimismul sintezei, Babel a scris totusi o proza in care arta lui
izbuteste de obicei sa depaseasca primele impulsuri ale jocului
de intelett si sa se consacre numai luminii din om, chiar daca
ii zugraveste mai ales din umbre. Aceasta se datoreste ochiului
sau sensibil la miscarea plastica a vietii, sufletului sau
sensibil la ceea ce se poate deduce sau imagina ca organic
pins si in materia anorganica. Si acolada acestui gest, in fond
VIII
www.dacoromanica.ro
poetic, se intinde, prin hatisurile greu de defrisat ale sufletului
primitiv, de la amorul brutal (Pacatul lui Isus) §i setea brutall
de viatI (Sfirlitul azilului) sau, prin miresmele subtile tot atit
de greu defrisabile ale sufletului elevat, pink' la lupta de adap-
tare (India mea giscii), lupta de evadare (Di Grasso) on lupta
de statornicire (Debutul).
Babel nu foloseste, epic, simboluri sau metafore fundamen-
tale. Stilistic insa, da. Aci metafora lui Babel e uneori rara ca
metafora lui Esenin (deli temperamentele sint prea diferite I),
fiindca amindoi sint poeci de viziune pronuntat plastid a Rusiei
si amindoi au duritatea limbajului frust care ar fi facut poate din
ei niste cinici, de n-ar fi fost totusi in densitatea sufleteasca a
amindorura punctul de plecare al unei beatitudini dominante
cu care amindoi acesti sceptici senini privesc in cele din urma
peisajul cu oameni, animale si copaci.
Dar I. Babel am putea spune a e si un ironic ce nu cade
niciodata in sarcasm. Ironia sa foarte lucida este, lucru ciudat
de la prima vedere, dublata aproape mereu de o pasiune tot
asa de lucida si fara hiperbole pentru fenomenologia vie;ii,
scriitorul sesizind sufletul colectiv al societatilor omenelti in
simplitatea lui profunda ca a unui proverb. Este legata aceasta
ironie de o anumita stare de umor a frazei ? Da, depinde ins
ce vrem de la umor. Babel intelegea ridiculul in formele lui
cele mai tragice si de aceea ridea indurerat si bintuit mereu de
nostalgia demnitatii umanc. $i tocmai de aceea nu cruta nimic
si pe nimeni.
Pornit insa la drum cu astfel de impulsuri, scriitorul a tre-
buit sa-si &easel alts arhitectura epics, una care sa raspunda.
deopotriva si poetului, si filozofului paradoxal, si observatoru-
lui epic al societatii umane. Nu mai putem afla niciodata daci
ar fi fost in stare sa scrie un roman in sensul curent al defi-
nitiei. Poate ca da. $i totusi el a urmarit si cred ca a aflat
singura modalitate care ii era necesara. Tot ce se gaseste in
cartea de fata, aproape tot ce a ramas scris de mina lui Isaak
Babel, s-a construit din amintiri autentice, nesimulate, neascunse,
si care ins nu apartin de loc ca gen memorialisticii. Potrivit
IX
www.dacoromanica.ro
1
tiparelor vechi, nimic din ce a scris Babel nu se poate aumi ne-
aparat nuvela, roman sau schita. Folosindu-se de temperamentul
sau de poet patimas, de logica sa de eseist care a renuntat la
eseu, de coerenta perfecta a amintirilor directe si de minunata
inventie lingvistica, Babel a dat nastere unei modalitad epice
deosebit de interesante, poate nu atit prin ingeniozitatea punctu-
lui de plecare, tit prin efect. El a scris nuvele autonome, gru-
pate ciclic, care ,au laolalta cadenta unui roman abrupt, si care
pot trai tot asa de bine singure sau impreuna. Izvorul acestui
sistem de a povesti sta., tehnologic, in rara exigenta a scriito-
rului fata de dreptul de a vorbi de prisos. Fireste, scurtimea
exprimarii e un sttl al sau ; altul se exprima tot fara prisosuri
in fraze lungi si stufoase. Dar sistemul nervos al epicii babe-
liene cerea acest Finn $i o paste din arta lui Babel e datoare rab-
darii de a-1 fi gasit. Scriitorul K. Paustovski transmite probabil
destul de exact niste raarturisid de odinioara ale autorului Arma-
tci de cavalerie. Deci Babel era cu desavirsire constient (nici nu
putea sa nu fie) de cauzele si efectele frazei sale. Lucra mult,
staruitor, ca un catir (Nu ma piing, eu insumi mi-am ales
aceasta meserie de ocnas."), ceea ce nu e o noutate in istoria
literaturii universale. Dar omul stia caile sintezei celei mai
simple : Duper ce elimin tot ce a fost de prisos, verific pros-
petimea si precizia tuturor imaginilor, comparatillor, metafore-
lor ; data o comparatie nu e limpede, mai bine sa lipseasca ;
substantivul poate trai singur in simplitatea lui nucla." Cunos-
cindu-si bine uneltele, ii si placea sa cocheteze definindu-le. De
pilda : Comparasia trebuie sa fie precisa ca o lime logaritmica
si naturals ca mirosul de mane. Sau (explicind scurtimea fra-
zelor sale printr-o definitie amara) : Eu unul poate ca scriu
in fraze mult prea scurte si nu este exclus ca asta sa-mi vina
de la astmul meu invechit".
Sa nu uitain insa ca facem examenul unui scriitor disparut
la mijlocul ascensiunii... Uneori gresim, catalogind un artist
numai duper ce a apucat sa ne lase, fara sa incercam a-i restitui
pprtretul integral si prin ipoteze, fie ele orkit de prudente I Cu
o intuitie perfecta, ctndva Titu Maiorescu ii prezisese lui
X
www.dacoromanica.ro
I. Al. Bratescu-Voinesti ca va scrie putin, fiindca a inceput Cu
ceea ce altii incheie cu amintirile. lntr-o durata similara de
viata scurta, alci prozatori au scris mult mai mult decit Babel.
Dar nici Babel n-a. scris, cum de altminteri am vizut, pur si
simplu amintiri. Asa ca, poate mai tirziu, de n-ar fi pierit
inainte de vreme, tinind desigur seamy si de acest punct de
vedere maiorescian, ca si de cumplita exigency a lui Babel fats
de silueta hazel, banuiesc ca, fail a scrie mult, ar fi ajuns la
constructii epice mai complexe, nu neaparat luxuriante. Din
punctul sau de plecare aparent memorialistic, autorul Armatei
de cavalerie ar fi ajuns poate la ridicarea acestei modalitati pe
o treapti inedita in literatura ruse a timpului. Sa nu uitain ca
Isaak Babel a fost contemporan cu Andre Gide, care a scris
Dace saminta nu moare, §i cu giganticul Proust. La nici maul
n-a fost vorba de o memorialistica jurnaliera cu file cronolo-
gice in succesiunea riguroasa a matariiilor monahicesti, mizind pe
interese documentare. Uneori, aproape ca si cci doi mari scriitori
francezi, ocolind fantazarea romantics a faptelor pitoresti,
Babel creeaza literatura din selectia directs a faptului exact,
caruia ii acorda dimensiuni numai optica sa, ori, cu un cuvint
mai larg si mai enigmatic, talentul sau. Caci povestitorul izbu-
teste sa se obiectiveze pretutindeni, raminind ca in vechile fresce
bisericesti unul din personajelc de fundal cele mai umbrite, care
Linea loc de iscalitura.
Nu e greu de spus despre un scriitor cu temperamentul lui
Babel ca e poet, ca e stilist ; si Ia nevoie se poate rezuma in
cuvinte sterpe originala sa tehnologie stilistica. Dar numai citit,
el iti atrage atentia asupra lumii sale, propozitie cu propozitie,
printr-un atit de paradoxal sim; al estetului care se incumeta
sa rascolcasca simultan aghiasma si gunoiul vietii si izbuteste sa
ramina, in aproape cinicul sau scepticism, intr-adevar un pa-
sionat al vietii.
De ce alege Babel totusi adesea aproape cu predilectie desi
discret, ferindu-se de ostentatie si de rautate umbrele si li-
corile amare ale existentei ? El nu este un satiric malitios care-si
priveste cu zimbet superior insecta din ac. Ye tonurile risului
XI
www.dacoromanica.ro
sau de multe on chiar jovial, suns tot atit de des durerea. $i
totO ii place fiinta omeneasca in toate ipostazele ei, si nu
pentru pitoresc sau pentru exotism, ci pentru orizontul ei pro-
mitator, chiar data adesea stropit de noroaie. Nedorind si
nestiind sa fie vreodata idilic (fiindca nici unul din inarii ar-
tisti ai prozei n-a cultivat idila), dezgolind rani, zdrente si ti-
calosii, Babel a cautat sub ele luminisul unde se puteau descifra
sensurile grave ale vietii. Sinceritatea artistica a lui I. Babel a
fost cutitul sau cu doua taisuri. Un tais ramasese pentru el, ne-
dorit de el.
In parte Babel si-a descifrat zona aleasa. Ar fi facut mai
mult data o aka cadenta, iubitoare de idile fumate flegmatic,
nu i-ar fi intrerupt opera, inadmisibil 1i totusi admis, cu mult
inainte de vreme.
Isaak Babel a murit, fara voia destinului sau biologic, la
47 de ani, in echilibrul virstei marilor prozatori.
VICTOR KERNBACH
www.dacoromanica.ro
TABEL CRONOLOGIC
XV
www.dacoromanica.ro
Se publics postum (tin an dupl tiplrirea Procesului)
Castelul de Franz Kafka.
www.dacoromanica.ro
ARMATA DE CAVALERIE
2*
www.dacoromanica.ro
TRECEREA RIULUI ZBRUCI
www.dacoromanica.ro
0 BISERICA IN NOVOGRAD
7
www.dacoromanica.ro
rubilor, si vai de tine, Rzeczpospolita, vai tie, conte
Radziwill 1, si tie, conte Sapieha 2, voi care v-ati ri-
dicat pentru ra'stimpul unui ceas !...
Comisarul meu tot n-a venit. TI caut la statul ma-
jor, in parc, in biserica. Usile bisericii sint date de
Ferete. Cind intru, doua cranii de argint se aprind
intru intimpinarea mea pe capacul unui sicriu sfgri-
mat. Inspaiimintat, ma reped jos, in subsol. De acolo,
o scars de stejar duce inIuntrul altarului. $i zaresc
multime de flIcHri alergind in inallimi, pe timpla
6010. II Vid pe comisar, pe seful sec %iei speciale, si
va'd cazaci cu luminari in miini. Ei toti raspund sla-
bului meu striga't $i m5 scot afar din subsol.
Testele acelea, care nu erau decit niste sculpturi de
catafalc bisericesc, nu ma mai inspaiminta% Si acum,
toti laolalta, continuum perchezi %ia, fiinda era vorba
de o perchezi%ie, inceputI dupI ce in locuinta abate-
lui s-au gasit monnane de echipament militar.
Risipind sclipiri din capetele de cai brodate pe mi-
necile vestoanelor noastre, schimbind 4oapte si zngl-
nindu-ne pintenii, ne invirtim prin clklirea sonora,
cu ceara care ni se topeste in miini. Precistele impo-
dobite cu pietre pre %ioase ne atin calea cu it ii for
trandafirii, ca de soareci, va'paia se zbate intre dege-
tele noastre si umbre Otrate se chircesc pe statuile
sfintului Petru, sfintului Francisc, sfintului Vincen%iu,
pe obrajorii for rumeni si pe tarbile crete, vopsite in
carmin.
D5.m tircoale si ca'uta'm. Sub degetele noastre sar
bupibi de os si se desfac icoane talate in dou'a, deschi-
zindu-ne drum spre subsoluri $i pesteri aptusite cu
1-2 Familii aristocratice cu inalte fungi; in statul feudal po-
lono-lituanian. Citind aceste nume, scriitorul se refer4, la toci
aparatorii feudalitatii din Polonia.
8
www.dacoromanica.ro
mucegai. Biserica aceasta e straveche si plina de taine.
Ascunde in zidurile ei lustruite usi secrete, firide si
canaturi care se deschid larg, fad zgomot.
0, abate nerod, care ai agkat de cuiele mintuito-
rului sutienele enoriaselor tale. Dincolo de usile impa-
ratesti, am g5.sit o valiza cu monede de aur, un sac
de catifea cu bilete de band si cutii ale giuvaergiilor
parizieni cu inele de smarald.
Dupa aceea am numarat banii in odaia comisarului
militar. Stilpi de monede de aur, covoare de bancnote,
vintul suflind in rafale asupra vIpaii luminarilor, de-
menta din ochii de cioara ai doamnei Eliza, risul tu-
nator al lui Romuald si urletul nesfirsit al clopotelor
trase de pan Robacki, paracliserul scos din min %i.
In lkuri, mi-am zis mie insumi, in laturi din fa %a
acestor madone care fac cu ochiul, amagite de sol-
dap...
www.dacoromanica.ro
SCRISOAREA
13
www.dacoromanica.ro
Dar Fedea, cind l-ai casii pit, s-a simtit bine in
Xnzinile dumitale ?
Nu, i-a raspuns tata, nu s-a simtit bine Fedea.
Atunci Senka 1-a intrebat :
la spune, tata, to -ai gindit ca n-are sa fie bine
nici de duinneata ?
Nu, i-a raspuns tata, nu m-am gindit ca n-are
sa fie bine de mine.
Atunci Senka s-a intors cu fata la oameni fi a spur :
Uite ce gindesc eu, ca data or pune ai voFtri laba
pe mine, n-or sa ma crute. Asa ca, tata, acuma o sa-ti
punem coat si dumitale...
Si Tinzofei Rodionici a prins atunci ocarasca
pe Senka cu nerusinare si de mama fi de nascatoare
si sa-i dea la moaca, i Semion Timofeici m-a trimis
afara din curte, a§.a ca, scumpii mama Evdokia Feo-
dorovna, nu pot sa-ti descriu cum i-au pus capat tatii,
pentru ca in-au trimis afar'ii din curte.
Dupe aia ne-a trimis in cantonament in ora§.ul Novo-
rossnsk. Despre acest oraf pot ca sa-ti scriu ca dincolo
de el nu este nici un fel de pamint, deck- numai apa,
adica Marea Neagra, si not am ramas acolo pins in
tuna mai, cind am pornit pe frontul polonez, fi acum
tot scuturam leahta, de-i vai de capul ei.
Ranzin al dumitale iubitor fiu Vasili Tinzokici
Kurdiukov. Mama, is seama la Stioplea, fi Dumnezeu
n-are sa to lase."
Iata scrisoarea lui Kurdiukov, in care n-am schim-
bat nici un cuvint. Cind am ispra'vit, el si-a luat foaia
scrisa si Si -a Mgat-o in sin, de-a dreptul pe piele.
Kurdiukov, 1-am intrebat eu pe fa'ca'u, taicl-tau
a fost om ra'u ?
Tata a fost un dulau, mi-a raspuns el poso-
morit.
Dar maia-ta e mai cumsecade ?
14
www.dacoromanica.ro
Mama, ce sa zic, femeie de treaba. Daca vrei sa
vezi, cite familia noastra...
5i mi-a intins o fotografie indoita. Yn poza se afla
Timofei Kurdiukov, un jandarm rural lat in spete, cu
un chipiu de uniforms in- cap ti cu barba pieptanata,
imobil, falcos, cu nige ochi spalacici §i lipsi%i de ex-
presie, cu sclipiri fixe. Maturi de el, intr-un jil% de
bambus, edea o aranca maruncica la trup, intr-o
bluza larga, cu nite trasaturi terse, ofilite gi pline de
sfiiciune. Iar la perete, pe acest jalnic fundal de ate-
lier fotografic provincial cu flori Si porumbei, se
inalcau doi flacai, monstruos de uriai, cu infacipre
neroada, cu faca lata, cu ochi holbaci, incremeniii ca
la instruccie : erau cei doi fraci Kurdiukov Feodor
§i Semion.
3 - Armata de cavalerie
www.dacoromanica.ro
COMANDANTUL REZERVEI DE CAI
www.dacoromanica.ro
DOMNUL APOLEK
www.dacoromanica.ro 19
niste degete mari si galbene ale unui ostean. FaAa mor-
tului mi s-a pa'rut- cunoscud. M-a strabatut presim-
tirea unei taine. Pe tipsia de lut za"cea un cap de mort,
zugdvit dupsi chipul domnului Romuald, ajutorul
abatelui fugar. Din gura lui rinjid, sclipinc de solzi
vii, atirna trupul ma:runt al unui sarpe. Capul mic al
sarpelui, de o culoare gingas trandafirie, plin de in-
sufletire, nuama puternic fondul profund al mantiei.
M-am minunat de arta pictorului, de sumbra lui
idscocire. Cu atit mai uimitoare mi s-a pa'rut a doua
zi Maica Domnului cea cu obrajii imbujorali, care
atirna deasupra patului conjugal al doamnei Eliza,
menajera ba'trinului abate. Ambele pine purtau pe-
cetea aceluiasi penel. Fata clrnoasa a Maicii Domnu-
lui era un portret al doamnei Eliza. $i astfel m-am
apropiat de dezlegarea tainei icoanelor din Novograd.
Firul tainei ducea in buddria doamnei Eliza, unde
se stringeau in seri inmiresmate umbrele b5trinei Po-
lonii a robilor, cu pictorul nebun in frunte. Dar sa fi
fost intr-adeva'r nebun acest domn Apolek, care popu-
lase cu ingeri satele din apropierea orasului si-I ridi-
case la rangul de sfint pe schiopul Janek, un evreu
botezat ?
Venise aici cu orbul Gotfried, acum treizeci de ani,
intr-o zi oarecare de var5.. Cei doi prieteni, Apolek
si Gotfried, s-au oprit in fata circiumii lui Szmerel,
aflata pe §oseaua Rovno, la douI verste de marginea
orasului. Apolek avea in mina dreapta o 15.did cu
vopsele, iar cu stinga 11 conducea pe armonistul orb.
Pasul cindtor al ghetelor for nemtesti, ferecate cu
;lute, rIsuna plin de liniste sufleteasea si de sperand'.
Pe gitul subvire al lui Apolek atirna un fugar de cu-
loarea canarului, iar in 015.ria tiroleza a orbului se
lega'nau infipte trei pene ca ciocolata.
20
www.dacoromanica.ro
Intrind in circiumI, noii-veniti Si -au asezat pe ta-
blia ferestrei vopselele si armonica. Pictorul si-a des:.
fasurat de la git fularul, interminabil ca panglica unui
scamator de bilci. Apoi a iesit in curte, s-a dezbracat
in pielea goals si si-a turnat apa rece ca gheata pe
trupul trandafiriu, slab si pipernicit. Nevasta .lui
Szmerel le-a adus oaspetilor rachiu de stafide r o
strachinI de chiftele de came cu crupe. Punindu-si
burta la tale, Gotfried si-a rezemat armonica de ge-
nunchii ascutiti. Apoi a oftat, si-a dat capul pe spate
si si-a miscat degetele slabanoage. Sunetele cintecelor
din Heidelberg au prins a iisuna intre peretii crismei
evreului. Cu o voce tremuiltoare, Apolek ii Linea or-
bului isonul. Parea ca si and s-ar fi adus in circiuma
lui Szmerel orga bisericii Sfinta Indehilda si la
aceasta orga s-ar fi asezat alituri muzele, cu fulare
pestrite plusate si incaltate cu ghete nemtesti potco-
vite.
Oaspetii au cintat pini la apusul soarelbi, apoi si-au
strins vopselele si armonica in niste saci de pinza
groasa, iar pan Apolek, inclinindu-se adinc, i-a in-
minat Brainei, nevasta circiumarului, o foaie de hirtie.
Stimatl doamna Braina, i-a spus el, primeste
din partea unui pictor iitacitor, botezat cu numele
crestinesc de Apolinarie, acest portret al domniei-tale,
ca semn al preaplecatei noastre recunostirne si drept
m:irturie a admirabilei dumitale ospitalitati. Dad
Domnul - nostru Isus Hristos imi va lungi zilele si-mi
va intari arta, ma voi intoarce spre a zugeivi in cu-
lori portretul acesta. Parului domniei-tale ii vor sta
bine ma'rga'ritarele, iar pe piept vom ad'Auga un colan
de smarald...
Pe foaia de hirtie nu prea mare era desenata cu
creionul rosu, un creion rosu si inoale ca lutul, fata
rithoare a doamnei Braina, incadrata de bucle aramii.
Banii mei ! racni Szmerel, vazind portretul sotiel.
www.dacoromanica.ro 21
.El insfaca un bat si se napusti in urmarirea muste-
nilor. Dar pe drum Szmerel isi aduse aminte de trupul
trandafiriu al lui Apolek, cind isi turnase ape rece pe
trup, revazu soarele din curtea sa $i auzi din nou su-
netul discret al armonicii. $i atunci sufletul circiuma-
rului se tulbura $i, lepadindu-si bawl, omul se intoarse
acasa.
A doua zi dimineata, Apolek ii infatisa abatelui
din Novograd diploma sa de absolvire a Academiei
din Miinchen $i insira in fa;a lui douasprezece tablouri
cu subiecte luate din Sfinta Scripture. Aceste tablouri
erau pictate in ulei pe piaci sub%iri din lemn de chi-
paros. Parintele vazu pe masa lui purpura arzatoare
a mantiilor, stralucirea cimpiilor de smarald si maca-
turile inflorate aruncate peste sesurile Palestinei.
Sfin ;ii domnului Apolek, toata aceasta adunatura
de mosnegi triumfatori si saraci cu duhul, cu barbi
carunte, cu fete ro$ii, erau inghesuiti intr-un torent de
matasuri $i de amurguri magnifice.
Domnul Apolek primi chiar in ziva aceea comanda
sa zugraveasca biserica cea noua. $i la un pahar de
benedictina, parintele grai catre Apolek :
Sancta Maria, zise el, iubite domnule Apolina-
rie, de pe ce tarimuri minunate s-a pogorit printre not
atit de imbucuratorul dumitale har ?...
Apolek lucre cu osirdie, $i numai dupe o Luna bi-
serica cea noua se umplu de behaitul turmelor, de
aurul colbait al asfintiturilor si de ugerele galbui ale
vacilor. Bivoli cu pielea roasa se miscau greoi cu ju-
urile pe grumaji, ciini cu boturi trandafirii alergau
in fruntea turmei, iar in leaganele atirnate de trun-
chiuri drepte de palmieri se leganau prunci dolofam.
Un leagan era inconjurat de zdren ;ele castanii ale
franciscanilor. Mul;imea de magi era impestritata de
o puzderie de chelii lucioase si de riduri, insingerate
ca niste rani. In mul%imea magilor, pilpiia intr-un
22
www.dacoromanica.ro
surfs viclean de vulpe fetisoara de baba a lui Leon al
XIII-lea 1, far insusi abatele din Novograd, petrecind
printr-o mina niste matanii chinezesti sculptate, cu
cealalta mina, libera, binecuvinta pe Isus cel nou
nascut.
Claustrat in scaunul sau de lemn, Apolek s-a tirit
cinci luni de-a lungul peretilor, cupolei si stranelor.
Ai o slabiciune pentru figurile cunoscute, iubite
domnule Apolek ! ii spuse o data abatele, recunoscin-
du-se pe sine in chipul unuia din magi, si pe domnul
Romuald in capul taiat al lui Joan.
Batrinul pater zimbi si-i trimise un pocal de coniac
pictorului care lucra tocmai sub cupola.
Dupa aceea, Apolek sfirsi Cina cea de taina si
Alungarea cu pietre a Mariei din Magdala. Intr-o du-
minica, dezveli pere %ii pictati. Cetatenii de vaza, in-
vitati de abate, recunoscura in apostolul Pavel pe Ja-
nek, evreul schiop convertit la crqtinism, iar in
Maria Magdalena pe tinara evreica Elka, fiica a unor
parinti necunoscuti si mama a mai multor copii din
flori. Cetatenii de vaza poruncira sa fie acoperite ne-
legiuitele chipuri. Abatele profera amenintari impo-
triva hulitorului de Dumnezeu. Dar Apolek nu aco-
peri zidurile zugravite.
Asa incepu nemaipomenitul razboi intre corpul pu-
ternic al bisericii catolice pe de o parte, si nepasatorul
iconar pe de alta. Razboiul acesta dura trei decenii.
Intimplarea fu cit pe-aci sa-1 dues pe blajinul chefliu
la intemeierea unei not erezii Iar atunci el ar fi de-
venit cel mai original si hazliu luptator din toti pe
care i-a cunoscut vreodati vicleana si furtunoasa isto-
rie a bisericii romane, un luptator care strabatea in-
1 Papa Leon al XIII-lea (1878-1913), a dus o politicI de
conciliere cu anduielile laice statornicite de regimul republican
din Franca.
23
www.dacoromanica.ro
tr-o stare de fericita betie parnintul, cu doi 4oareci
albi in sin §i cu un manunchi de pensule din cele mai
subviri in buzunar.
Cincisprezece zlovi pentru Maica Domnului,
douazeci cinci pentru Sfinta familie $i cincizeci de
zloti pentru Cina cea de taina cu zugravirea chipului
tuturor rudelor clientului. Dusmanul clientului poate
fi infatisat in chipul lui Iuda Iscarioteanul, si pentru
asta se mai adauga zece zlovi ! asa vesti Apolek
pe taranii din impreprimi, dupa ce fu alungat din
biserica in constructie.
Nu ducea lipsa de .comenzi. far rind peste un an
de zile, raspunzind disperatelor chemari ale abatelui
din Novograd, sosi o comisie din partea episcopului
de la Jitomir, ca gasi piny si in cele mai sarmane si
imputite bordeie aceste monstruoase portrete de fa-
milie, nelegiuite, naive $i pitoresti. losifi cu pletele
drunte pieptanate cu carare la mijloc, Isusi suleme-
nivi, Marii rurale, name a multi copii, asezate cu ge-
nunchii craci%i. Toate aceste icoane erau atirnate la
loc de cinste si inconjurate de cununi impletite din
flori de hirtie.
El v-a trecut printre sfinti inca din viava !
striga vicarul de Dubno 4i Novo Konstantinov, ras-
punzind gloatei care-i luase apararea lui Apolek. El
v-a inconjurat de harurile nerostite ale sfintiei, pe voi,
care ati cazut de trei on in pacatul neascultarii, voi,
tainici rachieri, camatari fara inima, facatori de te-
rezii mincinoase $i vinzatori ai nevinovatiei fiicelor
voastre 1
Sanctitatea-voastra, ii spuse atunci vicarului Wi-
told cel schiop, paznic de cimitir si achi7itor de lucruri
furate, in ce afla Domnul-Dumnezeu cel preamilostiv
adevIrul, si cine-i in stare sa spuna asta norodului cel
cu mintea Intunecata ? Nu e oare mai mull ade' ar
in zugravelile domnului Apolek, care a nniltumit min-
.
24
www.dacoromanica.ro
dria noastrac deck- in cuvintele sanctitatii-voastre,
pline de hula $i de furie boiereasca ?
Strigarele muliimii it pusera pe vicar pe fuga. Sta-
rea de spirit din suburbii amenin %a securitatea sluji-
torilor bisericii._ Pictorul invitat in local lui Apolek
nu s-a putut hotari sa steargl imaginea Elkai si a
schiopului Janek. El pot fi vsizuti acum in tinda la-
terals a bisericii din Novograd.: Janek, infatisat ca
apostolul Pavel,. un schiop sperios cu o barbs neagra
ciltoasa, un renegat at satului, si ea, femeia desfrinata
din Magdala, slabanoaga si scoasa din mind, cu trupul
dantuitor si cu obrajii scofilciti.
Lupta cu abatele durI trei decenii. Apoi revarsarea
cazaceasca i1 alunga pe batrinul calugar din parfu-
matul &air cuib de piatra, iar Apolek o, vicisitudini
ale soartei ! se install in butharia doamnei Eliza.
Si iata ca eu, oaspete de a clips, sorb in fiecare sears
din vinul conversatiei lui.
Conversatie, dar despre ce ? Despre timpurile ro-
mantice ale sleahticilor, despre furia fanatismului
muieresc, despre pictorul Luca della Robbia 1 gi despre
familia dulgherului din Betleem.
-- Am ceva de spus domnului furier-. imi sopri
Apolek in taina inainte de cina.
Da, r'aspund eu, da, Apolek, to ascult...
Dar paracliserul bisericii, domnul Robacki un ins
aspru 5i cenusiu, osos si &plug, lade prea aproape
de noi. El iii intinde in fata noastra pinzele decolo-
rate ale tacerii si ouiHta {ii.
Trebuie sa-i spun domnului furier, rosteste Apo
Ick in soapta $i ma trage Intr-un ungher, ca Isus, fiul
Mariei, era insurat cu Debora, a fata. din lerusalim,
de neam fara vaza...
I Pictor $i sculptor florentin (1400-1482).
25
www.dacoromanica.ro
Vai de omul acesta ! striga domnul Robacki cu
deznadejde. Omul acesta nu va muri in asternutul
sau... Oamenii it vor ucide pe omul acesta....
Dupi cina, fosneste glasul prabusit al lui Apolek,
dupe cina, daca domnul furier va binevoi...
Fireste, binevoiesc. Incendiat de.inceputul povestii
lui Apolek, ma plimb prin bucatane si astept ora sa-
cramentala. Iar dincolo de fereastra sta noaptea, ca
o columns neagra. Dincolo de fereastra, gradina vie si
intunecata sta impietrita. Cararea spre biserica se
scurge sub lung ca un torent stralucitor de lapte. Pa-
mintul s-a desfasurat intr-o sclipire innegurata, iar
colierele fructelor luminoase atirna pe tufe. Parfumul
crinilor e curat si tare ca spirtul. Vemnul acesta proas-
pat se infiltreaza in respira %ia grass, sporovaitoare,
a plitei, si mortifica mireasma rasinoasa a lemnelor
de brad, imprastiate prin bucatarie.
Cu o lavaliere trandafirie si cu niste pantaloni
trandafirii lustruhi, Apolek se tot invirte in coltisorul
lui, ca un animal blind si gratios. Masa lui e patata
de clei si vopsele. Mosneagul lucreaza cu miscari ma-
rmite si dese ; din coltul Jul se aude o vibratie usoara
si melodies. Batrinul Gotfried o produce cu degetele
sale tremurinde. Orbul lade nemiscat in lumina gal-
bena, uleioasi a lampii. Plecindu-si fruntea plesuva,
el asculta nesfirsita muzica a orbirii lui si bolboro-
seala lui Apolek, eternul sau prieten.
...Si tot ce ii spun domnului furier si popii, si
evanghelistul Marcu, si evanghelistul Matei nu este
adevar... Dar adevarul poate fi dezvaluit domnului
furier, caruia eu sent gata sa-i fac pentru cincizeci de
marLi portretul, ca sa semene cu fericitul Francisc pe
un fond de verdeata si cer. Domnul Francisc a fost
tin sfint de rind. Si dad domnul furier are in Rusia o
logodnica... Femeilor le place fericitul Francisc, deli
nu chiar tuturor femeilor, domnule...
26
www.dacoromanica.ro
Asa a inceput acolo, in coltisorul mirosind a brad,
istorisirea casatoriei lui Isus cu Debora. Fata, dupa
cum zicea Apolek, ar fi avut un logodnic. Logodnicul
ei era un tinar izraelit, care se Indeletnicea cu negotul
de colti de elefant. Dar pentru Debora noaptea nuntii
s-a sfirsit cu uimire si lacrimi. Cind si-a vazut bar-
batul apropiindu-se de asternutul ei, femeia a fost cu-
prinsa de frica. Gitlejul i s-a zbuciumat in sughituri.
Ea varsa tot ce mincase la ospatul nuptial. Rusinea
cazu asupra Deborei, tatalui ei, mamei si asupra in-
tregului ei neam. Mire le o parasi, baltindu-si joc de ea,
si chema toti oaspetii. Atunci Isus, vazind chinul fe-
meii care-si dorea un barbat si se temea de el, se im-
brad in vesmint de mire si, plin de compatimire, se
impreuna cu Debora care zacea in baltoaca Nopriei
ei varsaturi. Apoi ea se duse la oaspeti, triumfind zgo-
motos ca o femeie care se mindreste cu caderea ei. Si
doar Isus statu deoparte. 0 sudoare ca de moarte se
ivi pe trupul lui, albina durerii ii intepa inima. Ne-
bagat in seams de nimeni, el iesi din sala ospa.tului si
se duse departe, intr-o tad pustie, la rasarit de Iudeea,
unde-1 adasta Joan. Si Debora nascu pe intliul ei
prune...
Si unde-i el ? strigai eu.
L-au ascuns popii, rosti Apolek cu importanta
si-si apropie un deget usor si infrigurat de nasul sau
de betiv.
Domnule pictor ! striga deodata Robacki, scu-
lindu-se din bezna, si urechile lui cenusii se miscara.
Ce tot vorbesti ? Asta este cu neputinta...
Ba asa e, chiar asa ! zise Apolek chircindu-se
si insacindu 1 pe Gotfried. Asa e, asa e, domnule...
Il tiri pe orb spre iesire, dar in drum se opri o clips
si ma imbie cu degetul.
27
www.dacoromanica.ro
Fericitul Francisc, spuse el in foapta, flan-
du-mi cu ochiul, cu o pasare pe bray, porumbel sau
sticlete, cum va binevoi domnul furier...
Apoi disparu cu orbul, cu eternul sau prieten.
Vai, ce prostie l rosti atunci Robacki, paracli-
serul. Omul acesta nu va muri in asternutul sat,
Domnul Robacki deschise gura mare, cascind ca o
mica. Eu imi luai times bun si m dusei s aa ma culc,
acasa, la evreii mei zdrencarosi.
Prin oral ratacea, fara capatii, luna. $i am umblat
laolalta cu ea, incalzind in mine visuri irealizabile si
cintece difuze.
www.dacoromanica.ro
SOARELE ITALIEI
29
www.dacoromanica.ro
iar visele se zbenguiau in jurul meu ca niste pisoi. $i
abia noaptea tirziu m-a trezit ordonan;a, chemIndu -1
pe Sidorov la comandament. Au plecat impreuna. Am
alergat atunci spre niasa la care scrisese Sidorov si
i-am rasfoit carcile. Era un manual pentru invatarea
limbii italiene fara profesor, si mai erau niste imagini
ale forului roman si un plan al Romei. Planul era in
Intregime hasurat de cruci $i puncte. M-am aplecat
asupra unei foi scrise si, cu inima strinsa, fringindu-mi
degetele, am citit scrisoarea strains. Ucigas melancolic,
Sidorov sfisie atunci vata trandafirie a inchipuirii
mele 5i ma cars prin coridoarele judecAii tefere a de-
men %ei lui. Scrisoarea incepea de la pagina a doua,
si nu m-am incumetat sa taut inceputul :
,,...un plamin mi-e strapuns fi nz-am ficnit nireluf,
sau, cum zice Serghei, mi-a cam luat-o mintea la vale.
Ca doara n-o sa-mi ies de tot din minri, din mintile
astea timpite. Dar sa lasam gluma fi sa trecern la
ordinea de zi, prietena Victoria...
Am facut campania de trei luni de zile a lui
Mahno 1, o farlatanie obositoare si nimic mai mult...
$i numai Volin a mai ramas acolo. Volin isi pune odaj-
dii de apostol $i se car in sus, sa ajunga un Lenin al
anarbistilor. E ingrozitor. lar tatucu 2 21 asculta, isi
mingiie sirma pra Mita a pletelor sale ;i-fi strecoara
printre dinrii putrezi zeflemeaua lui taraneasca. $i nu
mai giu acuma data in toate astea se afla .5; vreun
graunte autentic de anarhie fi data va vom taia nasu-
rile voastre satisfacute, ceceifti improvizati dintr-un
C.C. iznprovizat, made in Harkov, aceasta capitals
improvizata. Bravilor vowi flacai nu le mai place
1 N. 1. Malmo (1884-1934), capul misearii anarhiste contra-
revolutionare a paturilor instarite din satele Ucrainei in anii
1918-1921.
2 Apelativ dat lui Mahno de partizanii sai.
30
www.dacoromanica.ro
acum sa-si aduca aminte de pacatele tineretii for anar-
histe si-si rid de ele de la inaltimea intelepciunii de
stat, dracul sa-i pieptene...
Dupa aceea am nimerit la Moscova. Cum am niaze-
rit eu la Moscova ? Baietii si-au batut joc de cizzeq,a
in privinta rechizitiei )Si in altele. Eu, ca un`papa-
lapte ce sint, i-am sarit in aparare. M-au luat in ras-
par, si bine mi-au facut. Rana era un Ileac, insa la
Moscova, vai, Victoria, la Moscova, nenorocirile m-au
impietrit. La spiral infirmierele imi aduceau in fiecare
zi cite un strop de terci. Strinse de hamul veneratiei,
ele aduceau terciul asta pe o tava mare, si am ince-
put sa urasc terciul asta de ;o c, ca 1i aprovizionarea
peste plan si planificata Moscova. M-am intilnit apoi
la Soviet cu o mina de anarhisti. Sint on niste sclivi-
siti, on niste babalici pe jurnatate ticniti. M-am bagat
si in Kremlin, cu un plan de munca adeviirata. M-au
mizzgiiat pe crestet i mi-au fagaduit sa nza faca pe
undeva adjunct, dace' am sa ma cumintesc. Dar 7M
m-am cumintit. $i mai departe ? Mai departe, a fost
frontul, Armata de cavalerie i soldatinzea, rnirosind
a singe crud si a ramasite pamintesti de oanzeni.
Salveaza-ma, Victoria. Intelepciunea politica ma
scoate din minti, uritul ma imbata. Daca n-ai sa ma
ajuti, am sa crap asa, lard' nici un plan. Cine ar vrea
ca un ostean sa crape asa de neorganizat ? Doar nu
esti dunzneata aceea, Victoria, logodzzica ce n-ai sa fii
niciodata sotie. Uite Fi sentimentalismul, da-1 in aia a
ma-si...
$i acum sa trecem la fapte. Mi s-a unit in armata.
Din cauza ranii, nu pot umbla calare, prin urmare nu
pot nici sa lupt. Foloseste-te de influenta dunzitale,
Victoria, ca sa fiu trinzis in Italia. Limba m-am si
apucat s-o invat 1i peste doua luni am sa pot vorbi
italieneste. In Italia pamintul fumega. lylulte sint gala
la ei. Lipsesc doar vreo doua focuri de arma. Unul
4 31
www.dacoromanica.ro
din ele am sa-1 produc eu. Regele de-acolo trebuie
trimis la stramosi. Lucrul asta e foarte important. Re-
gele for e un nene de treabci, se joaca de-a popularzta:
tea si se fotografiazci impreuna cu socialistii domesticz
pentru revistele destinate lecturii in familie.
La C.C., la Comisariatul Poporului pentru Afacerile
Externe, sa nu vorbecti mci de focut de arma, nici de
regi. Or sa to laude fi-or sa fonfaie : e un romantic".
Spune-le pur fi simplu asa e bolnav, furios, beat de
melancolie, vrea soarele Italiei banane. Doar merit.
fi eu atita lucru, on poste nu merit ? sat ma tratez,
asta-i tot. $i data nu, atunci sa ma trimita la Celea din
Odesa... Acolo e foarte bine, ii...
Ce timpit scriu, nedemn si timpit, prietena Victoria.
Italia mi-a patruns in inima ca o viitura de ape.
Gindul la Cara asta pe care n-am vazut-o niciodata
e pentru mine duios ca numele unei fenzei, ea numele
dumi tale, Victoria..."
4*
www.dacoromanica.ro
GHIDALE
34
www.dacoromanica.ro
veche si un vultur impaiat, un Winchester de vina-
toare cu data 1810" gravata pe el si o cratita sparta.
Batrinul Ghidale, micul patron cu ochelari fumurii
si cu surtuc verde care atinge podeaua, se plimbi im-
prejurul comorilor sale in pustietatea trandafirie a
serif. Ysi freaca minutele albe, isi ciupeste barbuta ros-
covana si, plecindu-si fruntea, asculta glasuri tainice
pogorite asupra lui.
Dugheana asta este ca o cutiuta a unui Valetas cu-
rios si gray care va deveni profesor de botanica. In
dugheana aceasta sint si nasturi, e si un fluture mort.
Pe micul ei patron it cheama Ghidale. Toata lumea a
plecat din piata, Ghidale insa a ramas. El se strecoara
prin labirintul de globuri geografice, de cranii si flori
artificiale, scutura totul cu un pamatuf din pene de
cocos si sufla praful de pe florile moarte.
Ne-am asezat pe mste butoaie de bere. Ghidale isi
infasoara pe deget si-si desfasoara barba rara. Jobe-
nul lui se clatina deasupra noastra, ca un turnulet ne-
gru. $uvoaie de aer cald curg pe linga noi. Cerul isi
schimba culorile. Un singe delicat curge de-acolo, de
sus, dintr-o sticla rasturnata, si ma simt cuprins de un
miros usor de putreziciune.
Revolutia ?... SS-i spunem da", dar parca Foci
sS-i spui sirnbetei nu" ? incepe Ghidale si ma strange
in curelele de matase ale ochilor sai fumurii. Da" ii
strig eu revoluliei, uite, asa ii strig da", insa ea se as-
cunde de Ghidale si-si trimite inainte numai focurile
de arms...
In ochii inchisi nu intra soarele, ii raspund eu
batrinului, dar noi vom descoase ochii inchisi...
Leahul mi-a inchis ochii, imi spune in soapta
sugrumata Ghidale. Leahul e un dine rau. El it is pe
evreu si-i smulge barba, ah, ciinele ! $i uite ca acuma
e batut ciinele cel rau. Asta-i minunat, asta-i revolu-
lie ! $i dupa aceea, cel care 1-a batut pe leah imi zice :
35
www.dacoromanica.ro
Inregistreazl-ti gramofonul, Ghidale... Mie imi
place muzica, doamdi", ii rIspund eu revolutiei. Nu
gtii to ce-ti place, Ghidale ; eu am sa trag hi tine si
atunci ai si afli, iar eu nu pot ssi nu trag, pentru ca
eu sint revolutia..."
Ea nu poate sa nu tragI, Ghidale, u spun eu
-
momeagului, pentru ca ea este revolutia...
Dar leahul tr'agea, duiosul meu domn, pentru
ca el era contrarevolutia. Dumneavoastri trageti pen -
tru ca sinteti revolutia. Dar revolutia este o pIacere.
$i pacerea nu ing5.cluie sa vadI orfani in casI. Fap-
tele bune le face omul bun. Revolutia este o fapti
bunl fIcufa de oameni buni. Dar oamenii buni nu
ucid. Prin urmare revolutia o fac oamenii rai. Dar $i
lesii sint oameni rai. Atunci cine poate sa-i spun lui
Ghidale unde-i revolutia §i unde-i contrarevolutia ?
Am inv5itat cindva Talmucird ; imi plac comentariile
lui Rachi b gi cartile lui Maimonide 2. $i mai sint la
Jitomir oameni care pricep. $i uite noi, toti oamenii
invkati, Ciderri cu fata la p5mint §i strigIm intr-un
glas : amar de noi, unde-i dulcea revolutie ?...
WAtrinul 0:cu. $i amindoi v`izurlm India stea fi-
cindu-§i loc de-a lungul Caii Laptelui.
R5sare sabatul ! rosti cu importantI Ghidale.
Evreii trebuie s5. se &Ica la sinagogI... Domnule to-
varh, aciug5 et sculindu-se, si jobenul ca un turnule;
negru i se cla'tira pe cap, aduceti la Jitomir olecuti
de oameni buni. Vai, igtia lipsesc din orasul nostru,
vai, lipsesc ! Aduceti oameni buni $i noi o si be dlni
1 Rabin francez (I040-1105), pe adevaratul sau nume Rabbi
Salomon Itzbaki, reputat comentator al Talmudului.
Mofe ben Maimon Maimonide (1135-1204), filozof si me-
dic evreu, cabin. A sistematizat dogtnele mozaismului, cautind
totodati sa le elarifice cu ajutorul filozofiei aristotelice. Opera
sa Calauza loviiielnicilor (1190), care define un rol important
in cadrul filozofiei ebraice si arabe, a influentat scolastica
tirzie.
36
www.dacoromanica.ro
'toate gramofoanele. Noi nu sintem intunecati la minte.
Internationala... stim not ce-i aia Internationale. $i
eu vreau o Internationale de oameni buni, vreau ca
fiecare suflet si fie luat in evidenta si sa capete cite
o ratie de categoria intii. Uite, suflete, poftim, is Si
maninca, to rog, sa ai placere de vista ta. Internatio-
nala, domnule tovaras,_ nu stiti dumneavoastra cu cc
se maninca...
Se maninca cu praf de pusca, i-am ra'spuns eu
ba"trinului, si cu singele cel mai bun...
$i iata ca dram] sabat s-a ridicat din genunea
albastra in jiltul lui.
Ghidale, ,zic eu, azi e vineri si a inserat. Uncle
s-ar putea face rust de o turta evreiasca, de un pahar
de ceai evreiesc, cu putm din dumnezeul asta scos la
pensie, in paharul de ceai ?...
Nu este asa ceva, imi lispunde Ghidale, aga'-
tind lacatul pe chitimia lui. Nu este. Este alaturi un
han, faceau acolo .negot awe oameni buni, dar acum
nu se mai maninca la hanul acela, acum se plinge...
El iii incheie surtucul verde cu cei trei nasturi de os.
Se scutura cu plmatuful de pene de cocos, iii turns
ape in palmele mat si pled, m'arunt, singuratic, visa -
tor, cu jobenul negru in cap si cu o enorma carte de
rugaciuni la subtioara.
Vine sabatul. Ghidale, fondatorul unei Internatio-
nale irealizabile, s-a dus la sinagoga sa se roage.
www.dacoromanica.ro
INTIIA MEA GISCA
www.dacoromanica.ro 39
Rosind pins -n virful urechilor, cartiruitorul pleca
gra a-si mai intoarce capul. Eu imi dusei mina la
cozoroc 4i salutai pe cazaci. Un flacau tinerel, cu pa-
rul ca fuiorul de in atirnindu-i drept, si frumos la
chip cum sint oamenii din Riazan, veni linga ladita
mea, o insfaca $i o zvirli peste poarta. Apoi se in-
toarse cu fundul spre mine, ,ii cu o deprindere deose-
bita incepu sa produca zgomote rusinoase.
Tun de calibru doul zeruri striga un cazac
ceva mai in virsta $i izbucni in ris. Mai trage-i o ra-
falL..
Flacaul iii consurna toata stiinta lui modesta, apoi
se indepartal. Dupa aceea, tirindu-ma pe pamint, ma
apucai sa-mi adun manuscrisele si rufele gaurite, ras-
turnate din ladita. Le-am strins gi mi le-am dus in-
tr-un alt colt al curtii. Linga casa, pe niste caramizi
era un cazan in care fierbea niste came de pore, fu-
megind, asa cum scoate fum in departare casa Orin-
teasca din sat, amestecind in mine foamea cu o sin-.
guratate 'lira seaman. /mi acoperii ladita cu fin, imi
/acid din ea capatii si ma culcai pe parnint, sa citesc
in Pravda cuvintarea lui Lenin de la Congresul at
doilea al Kominternului. Soarele cadea peste mine de
clupa magurile crenelate, cazacii umblau peste picioa-
rele mele, flacaul acela iii ridea de mine intr-una, iar
rindurile dragi veneau spre mine pe un drum spinos
si nu puteau ajunge la mine. Atunci am dat la o
parte ziarul $i m-am dus la gazda, care mina virtelnita
pe prispa.
Femeie, i-am spus, trebuie sa halesc ceva.-
Baba i0 ridica spre mine globii labartati ai ochilor
pe jumitate orbi, apoi ni i rasa' iarasi in jos.
Tovara'se, spuse dinsa dupa o clips de tacere,
toate astea ma fac sa doresc sa ma spinzur.
40 www.dacoromanica.ro
Dumnezeul .i sufletul ma-ti ! bodogInii en cu
ciuda $i -i repezil babei un puma in piept. Nu-i chip
s5 se inteleagI omul cu
$i facind stmga-mprejur, zarii o sabie a nu stiu cui,
care zkea in apropiere. 0 giscl gravy si severi se le-
g5na prin curte, curatindu-si cari grija penele. Am
ajuns-o dintr-o s5rituri si am lipit-o de p5mint, iar
capul gistei trosni sub cizma mea, trosni si se revksg.
Gitul alb se t5v5li prin g5inat si aripile se ridicarl
deasupra pIsIrii ucise.
Dumnezeul si sufletul ma-ti spusei eu scormo-
nind cu sabia in m5runtaiele Frige-mi gisca
asta, babo.
Batrina, stidindu-si ochii pe jumkate orbi si oche-
larii, ridic5 paskea de jos, o inf5surI in sort si o
duse la buck5rie.
Tovar5se, zise ea dupa o clipl de tkere, as dori
sa ma spinzur ! apoi inchise usa dupi sine.
Iar in curte cazacii se si asezaseri in jurul ceaunu-
lui Tor. Sedeau nemiscati, drepti, ca niste pontifi, f5r1
s5 se uite la gisca mea.
FlacIul asta e istet, vorbi despre mine unul din
ei facind cu ochiul, duse la gura o lingura de ciorba
de varz5.
Cazacii incepur5 sa m5nince cu eleganta sobrI a
Oran-dor care se respect5 unii pe al%ii, in vreme ce eu,
stergind sabia pe nisip, iesii pe poart5, apoi intrai din
nou, tinjind. Deasupra curcii atirna luna, ca un cercel
ief tin.
Fr5tioare ! imi spuse deodata Surovkov, cel mai
in virsta dintre cazaci, vino de m5nincI aci cu noi,
pina s-o frige gisca ta...
Scoase din carimbul cizmei o lingura pe care o avea
de rezerv5 $i mi-o oferi. Sorbir5m impreura ciorba
improvizat5 si mincaram carnea de pore.
41
www.dacoromanica.ro
Ce scrie la ziar ? ma intrebi fracIul cu par ca
fuiorul de in, acindu-mi loc.
Lenin scrie in ziar, spusei eu scocind din buzu-
nar Pravda, Lenin scrie, ca ne lipsesc multe...
$i le-am citit cazacilor cuvintarea lui Lenin cu voce
tare, ca un surd triumfItor.
Amurgul ma inveli in racoarea invioratoare a cear-
safurilor lui vesperale, seara i§i lipi palmele materne
de fruntea mea in fl5c5.ri.
Citeam si triumfam, $i pindeam, triumfind, curba
taimca a dreptei leniniste.
Adevarul toate narile le gidila, spuse Surovkov,
dup5 ce sfirsii de citit, numai ca nu stii cum sal sco6
din grImad5., pe cit5. vreme Lenin it ciuguleste de-a
dreptul, ca g5ina gr5untele.
Tata ce a spus despie Lenin Surovkov, comandant
de pluton at escadronului de gatd5.,DupI aceea ne-am
dus cu totii sa ne culc5m in fin. Am dormit acolo case
inst, inc517indu-ne unul pe altul, cu picioarele incil-
cite, sub acuperisul g5urit prin care se scurgeau stelele.
Am visat, si am vazut femei in vis, si numai inuna
mea inrosit5 de omor ma durea $i se prelingea mereu.
www.dacoromanica.ro
RABBI
43
www.dacoromanica.ro
si linistea, linistea simbetei, se aseza pe acoperisurile
strimbe ale ghettoului din Jitomir.
Aici, spuse Ghidale in soapta", si-mi arata o casa
prelunga, cu frontonul spart.
Intraram intr-o odaie de piatra, goall ca o morga.
Rabbi Motala sedea la o masa, inconjurat de posedati
si de mincinosi. Avea in cap o caciula de sobol si pe
trup un halat alb, incins peste mijloc cu o funie. Ra-
binul sedea cu ochii inchisi si-si scarmana cu degetele
sale osoase puful galben al barbii.
De unde a venit evreul ? intreba el, ridicindu-si
pu tin pleoapele.
De la Odesa, raspunsei eu.
Binecuvintat oral, spuse rabinul. Steaua sur-
ghiunului nostru, fintina robita a nenorocirilor noas-
tre !... Cu ce se indeletniceste evreul ?
Transpun in versuri petegrinarile lui Hersala
Ostropoler.
Mareata opera, sopti rabbi si inchise ochii. Sa-
calul geme cind e flamind, fiecare nerod are destula
prostie in el spre a se lasa prada tristetii, si numai
cel in4elept sfisie cu risul lui perdeaua existentei... Ce
a invatat evreul ?
Biblia.
Ce cauta evreul ?
Veselie.
Reb Mordha, spuse tadicull, scuturindu-si barba,
sa se aseze tinarul la masa si sa manince in seara
aceasta de simbata laolalta cu ceilalti evrei, sa se
bucure ca e viu si nu mort, sa bati din palme cind
vecinii lui dantuiesc, sa bea vin Baca i se va da yin...
Si reb Mordha veni repede lined mine, el, vechiul
ma'searici cu pleoapele intoarse pe dos, mosnegutul
ghebos, inalt cit un baiat de zece ani.
I Tactic, inwlept.
44
www.dacoromanica.ro
Vai, dragul si tinSrul meu prieten, spuse zdren-
tSrosul reb MordhS facindu-mi cu ochiul. Vai, citi
natSrai bogati am cunoscut la Odesa, citi cersetnri
ir4elepti am cunoscut la Odesa ! Asa7.5-te la mass,
tinere, si bea vinul pe care n-are sa ti-1 dea nimeoi...
Ne awzazim cu topi aritun posedati, mincinosi
si gurS-cascS. intr-un colt suspinau deasupra cSrtilor
de rugSciuni evrei spStosi, aducind cu niste pescari on
apostoli. Imbracat cu surtucul sSu verde, Ghidale mo-
vSia la perete, ca o pSsiricS pestritS. $i vIzui deodatl
un tinar la spatele lui Ghidale, un tidar cu chipul lui
Spinoza, cu fruntea magnifica' a lui Spinoza si cu o
fati vestecri de cSlugSrita. Fuma si tresSrea ca un
fugar, readus la inchisoare dupa goana in urma ca-
reia a fost prins. ZdrentSrosul MordhS se furis:1 la
spatele lui, ii smulse tigara din gurS si se repezi spre
mine.
Asta-i Ilic, fiul lui rabbi, horcSi MordhS si isi
apropie de mine carnea singerinclI a pleoapelor sale
sfisiate. Este un fiu blestemat, ultimul fiu, fiul rStScit...
$i Mordha it amenintS pe tinSr cu pumnul si-1 scuipi
in fail
Fie Domnul binecuvintat ! rSsung atunci glasul
lui rabbi MotalS Bratlayski, si bStrinul frInse piinea
cu degetele lui. monahale. Binecuvintat fie Dumnezeul
lui Izrael, care ne-a ales pe not dintre toate popoarele
pan tntalai..
Rabinul binecuvintS mincarea, si ne asezaram la
mask. Dincolo de geam nechezau caii si strigau ca-
zacii. Pustietatea rSzboiului cSsca la fereastrS. Fiul
rabinului fuma tigara dupa tigara in linistea din jur
si printre rugaciunile celorlalti. Cind cina ltta sfirsit,
eu ma ridicai cel dintli.
Dragul meu, care esti asa de tinSr, murmurs
Mordha la spatele meu si ma smuci de curea, dacl
n-ar fi pe lume nimeni decit bogStasii cei rai Si cerse-
45
www.dacoromanica.ro
torii vagabonzi, cum ar mai putea sI tralasea oamenii
sfinvi ?
Ii &dui bani mosneagului si iesii pe stradI. MI
despIrtii de Ghidale si plecai acasI, la garI. Acolo, la
gaga, in trenul de agitavie al Armatei 1 de cavalerie,
ma astepta luciul sutelor de lumini, luciul fermecat
al sta%iei de radio, fuga indirjitI a ma5inilor din tipo-
grafie $i articolul neterminat pentru Cavaleristul iolu.
www.dacoromanica.ro
DRUM SPRE BRODY
48 www.dacoromanica.ro
plesni vazduhul cu rasunet, drept in fa %a noastra. De
dupa o casa scoasera capul doi soldati polonezi. Caii
for erau legati de stilpi. Pe coama dealului se urca in
grabs o baterie usoara a inamicului, Gloan;ele impin-
zira drumul.
Galop ! spuse Afonka.
Si porniram in goana.
Vai, Brodi ! Mumiile patimilor tale strivite au suflat
asupra-mi veninul for imbatabil. Am si simtit raceala
mortii in orbitele inundate de lacrimile care se raceau.
Si iata ca galopul saltaret ma duce departe de piatra
stirbita a sinagogilor tale...
5* www.dacoromanica.ro
LECTIE DESPRE TACEANICA 1
50
www.dacoromanica.ro
facut din taceanka axul strategiei lui viclene si miste-
rioase, desfiintind infanteria, artileria, ba chiar si ca-
valeria, si care, in locul tuturor acestor namile greoaie,
a montat pe bristile lui trei sute de mitraliere. Ada e
Mahno, multilateral ca, natura. Carutele cu fin, rin-
duite in dispozitiv de lupta', pun stapinire pe orase.
Un cortegiu de nuntg, ajungind in fa ;a unui comitet
executiv de plasa, deschide un foc concentric, si un
pops pirpiriu, care a deslasurat deasupra capului sau
steagul negru al anarhiei, cere autoritkilor sa'-i fie pre -
da;i burghezii, sa-i fie predati proletarii, sa i se dea
yin si muzica.
Armata de bristi are o nemaipomenita capacitate
de manevra.
Budionnii a demonstrat acelasi lucru nu mai ra'u
decit Mahno. 0 astfel de armata e greu de decimat,
si e absurd sa to gindesti a o prinde. Mitraliera ingro-
patg sub o claie de fin, taceanka dusa sub un Sopron
tara'nesc inceteaza a mai fi unitati militare. Aceste ele-
mente bine ascunse, termeni bgnuiti, dar insesizabili ai
totalului, indica in ultima analiza- structura satului
ucrainean de pins mai ieri fioros, rebel si hraparet.
0 atare armata, cu munitia viria prin col%uri, Mahno
e in stare s-o pung intr-o singura ora pe picior de
ra'zboi ; iar pentru a o demobiliza ii trebuie si mai pu-
%in timp.
La noi, in cavaleria regulata a lui Budionnii, ta-
ceanka nu domneste cu atita exclusivitate, dar toate
grupele noastre de mitraliori nu se deplaseaza decit
cu bristile. Spiritul inventiv al cazacilor deosebeste
dou'a genuri de bristi : coloniste si asesoriale. De fapt,
nici nu e dascocire, ci o diviziune cu existents reala.
In bristile asesoriale aceste cgru%e hodorogite,
injghebate fa'ra dragoste si Cara spirit inventiv se
hurducase prin stepele bogate in griu ale Kubanului
functionarimea mizera cu nasuri stacojii, o mina de
www.dacoromanica.ro 51
oamern cu ochii cirpiti de nesomn, grabindu-se la
autopsii 1 instructii, iar bristtle coloniste au venit la
not din cimpiile Volgai, de prin partile Samarei $i ale
Uralului, din coloniile germane. Spetezele largi de ste-
jar ale bristilor coloniste sint impestritate de o pictura
gospodareasca, infkisind puhave ghirlattzi trandafirii
de flori nemtesti. Fundul solid al bristilor este ferecat
in fier. Trasurica e asezata pe neuitatele ei arcuri.
In arcurile acestea simt ardoarea multor generatii care
acum se zbat pe lungile drumuri de tarsi ale Voliniei.
Incerc simtamintul de extaz al omului caruia ii
apartine un lucru India oars. In fiecare ,ai, dupa-
amiaza, inhamam. Grisciuk scoate caii din grajd.
.Caii se ingrasa de la o zi la alta. Descopar acum, cu
bucurie gi mindrie, un luciu mat pe crupa for tesalata.
Le masam cailor picioarele umflate, le tundem coamele
$i le aruncam pe spinari hamurile cazacesti, adica o
retea incurcata Si scorojita de curele subtiri, dupa care
iesim din curte la trap. Grisciuk lade pe capra piezis ;
scaunul meu e acoperit Cu o scoartii colorata si cu fin
mirosind a parfum si a seninatate. Rotile mari scirtite
pe albul nisip grauntos. Patrate de maci infloriti co-
loreaza pamintul, iar pe maguri sclipesc biserici ca-
tolice in ruins. Sus, deasupra drumului, intr-o firida
sparta de o ghiulea, se inalt1 statuia cafenie a sfintei
Ursula, cu bratele rotunde si goale. Si stravechile slove
inguste impletesc un Ian; strimb pe aurul innegrit al
frontonului... Intru slava Iui Isus si a Maicii Dom-
nului..."
Tirgusoare evreiesti fara viata stau lipite pe linga
conacele panilor. Pe zidurile imprejmuitoare de ca-
ramida sclipeste profeticul paun, spectru impasibil
al spatiilor albastre. Pitita dupi cocioabele risipite
in jur, s-a proptit in pamintul sarman o sinagogi,
oarba, stirba, rotunda ca o palarie de hasid. Evrei
cu umeri ingusti stau melancolici la raspintii. $i in
52
www.dacoromanica.ro
amintire prinde contur imaginea ev reilor din sud,
burtosi, joviali, spumegosi ca un vin ieftin. Nici o
asemanare cu trufia amara a acestor spinari desirate
si osoase, a acestor barbi galbene si tragice. In tra-
saturile for stradalnice, taiate chinuit, nu este nici
grasime, nici pulsatie calc15 a singelui. Miscarile
evreului galitian sau ale celui din Volinia sint ne-
stapinite, violente, jignesc bunul gust, dar forta durerii
for e plina de maretie sumbra, $i dispretul ascuns
pentru pani nu are margini. Privindu-i, am inteles
istoria patimasa a acestui tinut marginal, am priceput
povestirile despre talmudistii care tineau circiumi in
arena, despre rabinii care se indeletniceau cu camata,
despre fetele pe care be siluiau soldatii polonezi 4i
din pricina carora se impuscau magnatii Poloniei.
www.dacoromanica.ro
MOARTEA LUI DOLGUSOV
www.dacoromanica.ro 55
Daca povestea cu comandantul diviziei e -asa
cum s-a auzit, spuse Afonka in soapta, incetmind
pasul, daca I-or debarca, s-a zis cu el, parapanghelos.
Aia e !
1i dadura lacrimile. M-am uitat uimit la Afonka.
Flacaul se rasuci ca o sfirkaza, isi Ina caciula, isi
drese glasul, chiui si pleca in goana.
Grisciuk cu taceanka lui absurd $i cu mine
am limas singuri si ne-am tot invirtit de colo-n-
coace pins seara intre zidurile arzinde. Statul major
al diviziei disparuse. Unitatile straine nu ne primeau,
Regimen tele intrara in Brodi si furl respinse in urma
unui contraatac. Ajunseram linga cimitirul orasului.
Un detasament polonez sari dintre morminte si, du-
cind pustile la ochi, incepu sa traga in noi. Grisciuk
intoarse caii. Taceanka porni sa urle din tuspatru
rotile ei.
Grisciuk ! am strigat eu prin suier si vint.
Ce mai joaca, imi riispunse el trist.
S-a zis cu noi I am exclamat eu, cuprins de exta-
zul mor %ii. S-a zis cu nor, taica !
La ce s-or mai fi ostenind muierile ? raspunse el
cu si mai multa tristete. La ce se mai petesc oamenii $i
se cununa, pentru ce mai joaca pe la nunti cumetrii...
0 coacia trandafirie straluci pe cer si se stinse. Calea
Laptelui isi facu loc printre stele.
Ma umfla risul, spuse Grisciuk cu amaraciune Si
arata cu biciul inspre un om asezat la marginea drumu-
lui, ma umfla risul cind ma gindesc pentru ce se
ostenesc muierile.
Omul care sedea la marginea drumului era Dol-
gusov, telefonistul. Sedea cu picioarele raschirate si se
uita tints la noi.
Uite ce, zise Dolgusov cind ne-am apropiat de
el, eu sint pe duca... Pricepi ?
56
www.dacoromanica.ro
Pricep, raspunse Grisciuk oprind caii.
Trebuie sa prapadivi un cartus cu mine, mai
spuse Dolgusov.
Sedea sprijinit de un copac. Cizmele n stkeau ve-
pene, aruncate in laturi. Fara sa"-si is ochii de la mine,
isi tidied* grijuliu dmasa. Pintecele ii era sfisiat, ma-.
vele ii ddeau pe genunchi si i se vedeau bataile inimii.
Dad vine sleahta, isi bate joc de mine, Uite
actele, scrie-i maces -mi ce si cum...
Ba nu, ii ra'spunsei eu $i dadui pinteni calului.
Dolgusov isi intinse pe pamint pahnele vinete si le
examina cu neincredere...
Fugi ? mormai el, alunecind in jos. Fugi, cline...
Simveam cum imi curge sudoarea pe trup. Mi-
tralierele facaneau tot mai repede, cu ind5ra"tnicie is-
terid. Afonka Bida galopa spre noi, inconjurat de
nimbul asfinvitului.
1i sca'rrna'nam $i noi cit putem, ne striga" el vesel.
Ce i cu bilciul 5.sta la voi ?
I 1-am aratat pe Dolgusov $i m-am depktat.
Cei doi au vorbit scurt. N-am auzit ce si-au spus.
Dolgusov ii intinse comandantului de pluton carnetul.
Afonka si-1 viri in carimbul cizmei si-1 impusd pe
Dolgusov in gura.
Afonea, am spus eu zimbind jalnic si mi-am adus
calul linga cazac, uite, vezi, eu n-am fost in stare.
Pleaca de-aici, imi raspunse el pallid, to omor !
Va doare de-ai nostri pe voi 4tia, ochelaristii, cum o
doare pe miva de soarece...
$i arm tragaciul.
Am pornit la pas, MI sa ma uit inapoi, simvind pe
sira spinarii fiorul rece al morvii.
Ia vezi ! rkni in spatele meu Grisciuk. Las
prostiile !
$i-1 apuca pe Afonka de mina.
www.dacoromanica.ro 57
Neam de stirpitura ! strig5. Afonka. Las' c5 nu
scapI el de miinile inele...
GriKiuk m5 ajunse la cotitur5. Afonka nu mai era
cu el. Plecase in alt5 parte.
Vezi, GriKiuk, i-am spus eu, azi 1-am pierdut
pe Afonka, primul meu prieten...
GriKiuk scoase de sub sa un mar cu coaja incretitl.
Maninc5, imi zise. Ia §1 m5ninc5, to .rog...
www.dacoromanica.ro
COMANDANTUL BRIGAZII 2
59
www.dacoromanica.ro
sta5 de stinjeni. Omul merse cu capul in jos, miscin-
du si enervant de incet picioarele lungi si strimbe.
V5paile asfintitului se rev5.rsaser5 deasupra lui, zmeu-
rii $i neverosimile, ca apropierea mortii.
Si deodat5., pe p5mintul intins, pe cimpiile r5scolite,
ar5tindu-si toat5 goliciunea for galbena, nu mai v5-
zur5m nimic, decit spinarea ingust5 a lui Kolesnikov,
bratele lui leganindu-se si capul cu b5rbia in piept,
acoperit de o caschet1 cenusie.
Insotitorul ii aduse calul.
Sari in sa Si galop5 spre brigada lui, fara sl se mai
uite ind5rat. Escadroanele 11 asteptau in sosea, ling5
sleaul spre Brodi.
La urechile noastre ajunser5 niste urale ca un
geam5t, sfisiate de vint.
Ducindu-mi binoclul 14 ochi, 1-am v5zut pe coman-
dantul brigazii r5sucindu-se in sa in norii deli de praf.
Kolesnikov si-a dus brigada la atac, spuse ob-
servatorul care sedea in copac, deasupra capetelof
noastre.
E-n regul5 ! facu Budionnii, apoi isi aprinse
tigara $i inchise ochii.
Uralele incetarl. Canonada se sufoc5 si ea. Un grap-
nel se sparse flea nici un rost deasupra p5durii. Si
apoi auzir5m t5cerea m5reat5 a sarjei de cavalerie,
E b5iat inimos, spuse comandantul armatei
sculindu-se in picioare. Cauca glorie. Cred ca are s-c
scoata la cap5t.
$i ordonind s5-i fie adusi caii, Budionnii plec5 spre
locul unde se dadea lupta. Statul major porni dup5 el,
Am avut prilejul s5.-1 vad pe Kolesnikov in aceeasi
sears, o or dup5 ce polone,zii fuseser5 zdrobiti.
Mergea in fruntea brigazii lui, singur, pe un armIsag
Barg, si motala in sa. .Mina dreapta ii atima uimr -o
esarfl. La zece pasi depNrtare de el, un cazac ealare,
60
www.dacoromanica.ro
chicea drapelul desPasurat. Escadronul din capql co-
loanei cinta alene cuplete des'amate. Prafuit'S si in-
terminaba, brigada se tira ca un sir de care fa'ra'negi
ce se duc la tirg. In coadi gifiiau fanfarele obosite.
In seara aceea, am vIzut in tinuta lui Kolesnikov
nepa'sarea lui de ban .fatar atotputernic si am re-
cunoscut scoala vestitului Kniga, a autoritarului Pav-
licenko si a fermecitorului Savq.ki,
www.dacoromanica.ro
SASKA HRISTOS
www.dacoromanica.ro
POVESTEA VIETII LUI PAVLICENKO
MATVEI RODIONICI
www.dacoromanica.ro
CIMITIRUL DIN KOZIN
76
www.dacoromanica.ro
PRISCEPA
www.dacoromanica.ro 77
lulelele, stanicerii ii urmareau posomoriti calea. Ca-
zacii tineri se impraglasera prin steps si tineau rabcj.
Rabojul sporea, dar stanita tacea deocamdata. Ispra-
vind, Priscepa se intoarse in casa parinteasca pustiita.
Awza pe la Jocurile ei mobila sparta, asa cum Linea
minte ca statuse in copilaria lui, apoi trimise pe ci-
neva dupa votca. Inculat in casa, bau doua zile si doua
nopti, cinta, plinse si tale mesele cu sabia.
In noaptea a treia, toata stanita vazu fum deasu-
pra casei lui Priscepa. Ars si zdrentaros, matahaind
din picioare, el scoase vaca din staul, ii bags teava
revolverului in bot si trase. Pamintul fumega sub el,
un rotogol albastrui de flacari izbucni pe horn 4i se
topi in vazduh, iar in grajd mugi jalnic un juncan
parasit. Incendiul stralucea ca o inviere. Priscepa dez-
lega calul, sari in sa, arunca in foc o suvita din parul
sau si se facu nevazut.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA UNUI CAL
www.dacoromanica.ro
7 - Armata de cavalerie 79
de cai pursinge, pe care not ii socoteam drept proprie:
tatea lui personalg. In curtea lui, soarele se incorda st
se chinuia din pricina -razelor sale oarbe, minjii din
curtea lui sugeau vijelios la %Iva mamelor, jar gra}
darii cu spingrile tide vinturau ovgzul in vinturgtori
decolorate. Rgnit de adevgr si cglguzit de dorul rgz-
bungrii, Hlebnikov venea spre curtea baricadatg.
Persoana mea vg este cunoscuti ? it intrebg el
pe Savi %ki, care stgtea culcat in fin.
Parcg te-am mai vgzut, ii rgspunse Savitki cgs-
cind.
Atunci primi%i rezolutia sefului de stat major,
rosti Hlebnikov cu fermitate, si vg rog, tovargse re-
zervist, sg vg uita %i la mine oficial...
Se poate, mormgi Savi ;ki impgciuitor, apoi lug
hirtia si se porni s-o citeascg fgrg grabg. Dupg aceea
chemg pe dzacita Pavla, care tocmai se pieptIna la
umbrg, sub Sopron.
Pavla, spuse el, vgd ca te piepteni, dragg
doamne, de cum ai fgcut ochi... Mai bine te-ai ingriji
de samovar...
Cgzgcita isi puce pieptenele deoparte si, luinclu-si
cu miinile pgrul, si-1 azvirli pe spate.
Vgd cg azi te legi de mine intr-una, Konstantin
Vasilievici, rosti ea cu un zimbet lenes, insg autoritar.
Ba %i trebuie cutare, ba cutare...
$i se indreptg spre comandantul diviziei, calcind
cu ghetele-i inalte si purtindu-si sinii ridicati, care se
miscau ca un animal intr-un sac.
Toatg ziva te legi de mine, repetg femeja ra-
diind, si-i incheie comandantului de divizie cgmasa pe
piept.
Ba cutare vreau, ba cutare ! rise comandantul de
divizie sculindu-se, apoi ii cuprinse Pavlei umerii rnoi
si-si intoarse spre Hlebnikov fa %a brusc incremenitg.
80 www.dacoromanica.ro
Sint Ind viu, Hlebnikov, spuse el imbiltisin-
du-si c5z5cita. Mai m5 asculta picioarele si caii mei
mai fug, miinile mele or sl te g5seasci si tunul meu se
incalzeste de la trupul meu...
$i luind revolverul ce-1 avea virit in pantaloni de-a
dreptul pe pintecul gol, se apropie de comandantul
escadronului unu.
Acesta se intoarse pe calclie, pintenii lui suspinar5,
$i el iesi din curte ca un curier ciruia i s-a inminat o
staked', si str5b5tu din nou o sut5 de verste ca s5-1
g5seasc5 pe seful statului major, care ins5 11 alungi
zkind :
Chestiunea dumitale, comandante, s-a rezolvat.
Eu %i -am restituit arm5sarul, $i apoi am destu1a bataie
de cap si fara dumneata...
$eful de stat major nu mai seitu s1-1 asculte pe Hleb-
nikov si in cele din urma i-a redat escadronului unu
pe comandantul fugit. Hlebnikov lipsise o s5pt5min5
incheiat5. Intre timp, not am fort mutati in bivuac,
prin p5.durile din jurul orasului Dubno. Ne-am intins
corturile acolo si am dus-o bine. Hlebnikov s-a intors,
mi-aduc aminte, intr-o duminici dimineata, pe data de
dotasprezece. Mi-a cerut hirtie mai mult5 sr cerneari.
Cazacii i-au netezit o buturugl, iar el isi puse revol-
verul $i hirtiile pe buturuga aceea 4i scrise pita seara,
mizaind o multime de foi.
Curat Karl Marx, li spuse seara comisarul mili-
tar al escadronului. Ce tot scrii acolo, naiba sa te is ?
Descriu fel de fel de idei conform cu jurImin-
tul, r5spunse Hlebnikov si-i intinse comisarului militar
o declaratie prin care anunta c5 iese din partidul co-
munist al bolsevicilor.
Partidul comunist, stria in aceastI declaratie, a lost
intemeiat, cum beinuiesc, intru bucurie fi pentru drep-
tatea fani rnargini fi de asemenea trebuie sa cute ft la
7* www.dacoromanica.ro 81
cei mai mid. Acum am sa ma refer la armeisarul alb,
pe care l-am &tat de la nifte tarani ne2nchipuit de
plini de spirit contrarevolutionar, avind el aspect sla-
banog, fi multi tovara'fi rideau fara sfiala de acest as-
pect, dar eu am avut foga sa rabd acest its phn de
cruzime ,ci, cu dintil striwi pentru cauza comuna, am
ingrijit arma'sarul pina la dorita schimbare, deoarece
eu sint iubitor, tovarafi, de cai sun, fi am depus pentru
ei fortele mele ramase in mica cantitate dupa urma
razboiului imperialist ,si civil, fi sus-aratatii armasari
simt cind sint pe mina mea, ,ci eu de asemenea pot sa
simt nevoia lui necuvintatoare fi ce-i mai trebuie al-
tele, dar nejusta iapa murga nu-mi face trebuinta, eu
nu pot s-o simt ,ci nu pot s-o suport, ceea ce pot con-
firma toti tovarafii, numai de n-ar ie ,ci dintr-asta vreo
nenorocire. $i iata ca partidul nu-mi poate re2ntoarce,
conform cu rizolutia, ceea ce-i al meu, astfel ca n-am
alta iefire dec2t ca sa scriu aceasta declaratie cu la-
crimi in ochi, care nu cadreaza la un ("stab insa curg
Para incetare ,ci -mi frig inima, biciuindu-mi aceasta
inima pina la singe..."
Tata ce scria Hlebnikov in declaratia lui, pe linga
multe altele. A scris la declara %ia aceea toatI ziva, si
a facut-o peste m'asura de lungs. Comisarul militar si
cu. mine ne-am spart capul cu ea mai bine de un ceas
si, in cele din urinal, am descifrat-o pins la sfirsit.
Ce mai dobitoc, spuse comisarul militar, rupind
hirtia. Vino la not dupa cina $i ai sa' ai cu mine o
discuiie.
N-am eu nevoie de discu %ia ta, raspunse Hleb-
nikov tresarind ; m-ai jucat cum ai vrut, comisare !
Seatea cu palmele intinse pe vipusd, tremurind,
gra' sa se clinteasca din loc, si se uita in toate Ortile
ca $i cind ar fi ales pe care drum s-o is la fuga. Co-
misarul militar se apropie de el piept in piept, dar '11
82 www.dacoromanica.ro
scapl. Hlebnikov se smuci $i o la la fug din rIs-
puteri.
M-ai jucat ! racni el salbatic $i, cocotindu-se pe
buturugI, incepu sa -$i rupa haina de pe el si sa -si
zgirie pieptul.
Da -i, Say-4i, zbierl el caztrid la p'amint; ti age
pe loc !
L-am ttrit cu tolii in con/ ajutaci de cazaci. I-am
fkut un ceai $i i-am ra'sucit niste tiga'ri. Omul fuma,
dar tremura din tot corpul. $i abia ca"tre sears c-a
potolit comandantul nostru. De aiurita sa declaratie
n-a mai pomenit nimic, dar peste o s'apta'minI a plecat
la Rovno, si-a fa'cut rost de un certificat de la comi-
sia medicari si a fost lasat la vatr5., ca invalid fanit
de case ori.
Asa am limas not 5:ea Hlebnikov. Am fort foarte
intristat, fiindc'al Hlebnikov era un om linistit, semI-
nind la fire cu mine. In escadronul nostru numai el
avea samovar. In zilele de acalmie beam amindoi ceai.
Ne tulburau aceleasi patimi. Priveam amindoi lumea
ca pe o lunch' in mai, ca pe o lunch' prin care trec cai
si femei.
www.dacoromanica.ro
KONKIN
www.dacoromanica.ro 85
$i numaidecit am si fost linga el, da' ala iti $i sco-
sese sabia, ti obrajii i se scaldau in lacrimi, niste la-
crimi albe, ca laptele de femeie.
Al meu e ordinul Drapelul Rosu ! zbier eu. Pre-
date, luminatia-ta, cita vreme mai sint eu viu !...
Nu pot, domnule, raspunde batrinul, ca ai sa
ma spinteci...
Iar Spiridon tocmai atuncea iese $i el in fata mea,
ca din pamint. Fa %a lui era toaea numai spuma ti ochii
ii atirnau din mutra ca pe niste ate.
Vasea, imi striga el, to -apuca groaza sa afli citi
oameni am achitat eu ! Pe cita vreme al eau e general,
uite ce de fireturi, si as avea mare dorinta sa-1 achit
eu $i pe asta.
Du-te la naiba, ii spun eu lui Zabutii si ma in-
furii. Fireturile lui ma costa singe. -
$i -1 imping pe general cu iapa mea intr-un Sopron,
unde era niste fin sau asa ceva. $i era o lini$te, si-un
intuneric, $i-o racoare acolo !...
Domnule, zic eu, astimpara-ti batrinetile, pre-
date pentru numele lui Dumnezeu, $i avem sa ne odih-
nim amindoi, auzi, domnule !...
Iar el gifiie cu pieptul lipit de perete si-$i tot freaci
fruntea cu un deget stacojiu.
Nu poci, zice, ca to ai sa ma spinteci, sabia mea
n-am sa i-o dau decit lui Budionnii...
ll vrea pe Budionnii, si pace buns ! Vai de mine,
maiculita ! $i ma uit ti vad ca se prapadeste batrinul.
Domnule, ii strig eu ti pling ti scrisnesc din dinti,
pe cuvintul meu de proletar ca sint eu comandant
superior. Nu cata ca n-am fireturi, da' titlu am. Titlul
meu, uite cum ii zice : excentric muzical si ventriloc de
salon din orasul Nijni... ()raw] Nijni de pe fluviul
Volga...
86
www.dacoromanica.ro
$i atunci a intrat dracul in mine. Ochii generalului
au clipit in fa%a mea ca niste felinare. $i s-a revarsat
dinaintea mea o mare rosie. Ciuda mi-a patruns cu
toata saratura ei in rang, ca vedeam c5 mosneagul nu
ma crede. Am strins din din%i atunci, m5 baie6, mi-am
supt burta, am tras aer in piept $i i-am dat drumul
cum s-a pomenit pe la not din b5.trini, dupa obice'ul
nostru ostasesc, ca la Nijni-Novgorod, i-am aratat
sleahtei ce va sa zica aia ca sint ventriloc.
Batrinul s-a facut alb ca varul, s-a luat cu mina
de inima si s-a asezat in Orilla.
Acu ii dai crezare lui Vaska-excentricul, comi-
sarul Brigazii 3 neinvinse...
Comisar ? zbiara el.
Comisar, zic eu.
Comunist ? zbiara el.
Comunist, zic eu.
Spune-mi in ceasul mortii mete, urla el, acuma
la cea din urma suflare a mea, prietene cazac, esti cu
adevarat comunist on ma minti ?
Sint comunist, ii spun.
Atunci unde nu-1 vad o data pe mosneagul meu a
se asaza pe pamint, ca pupa nu stiu ce iconita, isi
fringe sabia in doua si-$i aprinde in ochi doua opaite,
ca doua felinare in stepa intunecata.
Iarta-ma, zice, dar nu pot sa ma predau unui co-
munist ! $i -mi stringe mina. Iarta-ma, zice, si taie-ma
ostaseste...
Povestea asta ne-a istorisit-o cindva, la o halts, cu
hazul lui din totdeauna, Konkin, comisarul politic al
Brigazii X de cavalerie, de trei on cavaler al ordinu-
lui Drapelul Rosu.
Spune, Vaska, si cum te-ai inteles pins la urma
cu panul ala ?
www.dacoromanica.ro 87
Cum sa ma inteleg cu el... Era tare ingimfat.
M-am mai rugat de el, dar degeaba. Atunci i-am luat
actele, cite le avea, i-am luat mauserul, iar saua lui
lade pins in ziva de azi sub mine. Si pe urma °data
vad ca ma molesesc tot mai must, ca da sa ma cu-
prinda un somn cumplit, cizmele mi-erau pline de
singe, asa ca, de, nu-mi mai irdea mie de el !...
Prin urmare 1-ati usurat pe batrin ?
Pai, cam aqa.
www.dacoromanica.ro
BERESTECIKO
89
www.dacoromanica.ro
tru spionaj pe un evreu batrin cu barbs de argint.
Batrinul %ipa strident i cauta sa se smulga din miinile
lor. Atunci Kudrea, din grupa de mitraliori, ii apuca
evreului capul si ;i -I viri la subtioara. Evreul amuti
si-si intinse picioarele. Cu mina dreapta Kudrea scoase
pumnalul si-1 injunghie pe batrin cu grija, ca sa nu
se stropeasca. Apoi ciocani Intr -un oblon inchis.
Dad intereseaza pe cineva, poate sa-1 is de-aici,
zise el. E voie...
Si cazacii cotira dupa colt. M-am luat dupa ei si
am prins a rataci prin Beresteciko. Populatia e alca-
tuita mai ales din evrei, iar pe la margini s-au asezat
niste tabacari rusi. Acestia traiesc in case curate, albe,
cu obloane verzi. In loc de votes, beau bere sau mied,
cultiva tutun in gradinitele de linga casa si ii fu-
mead in ciubuce lungi si incovoiate, la fel ca si ta-
ranii galitieni.
Tradi %iile de via la Beresteciko se spulberased,
altadata insa aveau temelii solide aid. Lastarii copa-
cilor batrini de peste trei veacuri tot mai inverzeau
prin Volinia, ca un putregai cald al trecutului. Evreii
legau aici cu firele profitului pe taranul rus de panel
polonez si pe colonistul ceh de fabrica din Lodz. Erau
contrabandisti, cei mai priceputi de la granita, si
aproape totdeauna aparatori ai credintei. Hasidismul
tinea intr-un prizonierat inabusitor toata populatia
aceasta forfotitoare de circiumari, vinzatori ambu-
lariti si misi%i. Baietii in halate tot mai bateau drumul
secular spre hederul hasidic, iar babele isi duceau ca
si pins atunci nurorile la tadic, cu rugi patimase pen-
tru rodnicia pintecului tinerelor femei.
Evreii de-aici locuiesc in case spatioase, spoite cu
alb sau albastru-apos. Mizexia traditionala a acestei
arhitecturi dureaza de secole. In spatele casei se in-
tinde magazia, cladita in cite doua si uneori chiar trei
90
www.dacoromanica.ro
caturi. Soarele nu intra acolo niciodata. Aceste ma-
gazii, nespus de sumbre, tin locul curtilor noia,stre. In-
trari secrete duc in beciuri si in grajduri. In vremuri
de razboi, oamenii isi gasesc adapost in aceste cata-
combe, scapind de gloante si pradaciuni. Multe zile
in sir, aici se aduna murdarii de om $i balegar de vite.
Tristetea $i groaza umplu catacombele de o duhoare
iute $i de acreala dospita a excrementelor.
Beresteciko pute cu consecventa si pink' in ziva de
azi, iar fiecare om de-aici raspindeste un miros de
scrumbie putreda. Tirgul duhneste, in asteptarea unei
ere noi, si in loc de oameni pe ulitele lui umbla sche-
mele decolorate ale napastelor din preajma frontierei.
Spre sfirsitul zilei, mi s-a facut lehamite de el si m-am
dus dincolo de marginea tirgului, am urcat dealul $i
am patruns in castelul devastat al contilor Raczi-
borski, recentii stapini ai acestui loc.
Asfintitul lin a facut iarba de linga castel sa' park'
i
albastra. Deasupra lacului a rasarit lung verde ca o
sopirla. De la fereastra vad domeniile oonttlor Raczi-
borski, luncile ,ii plantatiile de hamei, ascunse sub pan-
glicile de moar ale amurgului.
In castel traise inainte o contesa nonagenara ticnitg,
cu fiul ei. Ii tot scotea ochii lui fiu-sau ca n-a daruit
mostenitori spitei neamului pe cale de a se stinge, si
mi-au povestit taranii ca batrina contesa isi batea
odrasla cu un bici de surugiu.
Jos pe platou se Linea un miting. Venisera taranii,
evreii si tabacarii din suburbie. Pe deasupra tuturor
pluti aprins glasul extaziat al ,lui Vinogradov si zan-
ganitul pintenilor lui. Vorbea despre Congresul al
doilea al Kominternului, in timp ce eu rataceam pe
sub zidurile unde nimfe cu ochii scosi isi incing Mora
for straveche. Apoi am gasit intr-un colt, pe dusu-
91
www.dacoromanica.ro
meaua roasI, un petec de scrisoare ingalbenita. Sta
scris acelo cu cerneala decolorata :
Berestetchko. 1820. Paul, mon. bien aime, on dit que
l'empereur Napoleon est mort, est-ce vrai ? Moi, je
me sens bien, les couches ont ete faciles, notre petit
heros acheve sept semaines..." 1
Jos, glasul comisarului militar al diviziei nu mai
contene§te. Cauti sl-i convingI pa'tima pe micii bur-
ghezi nedumeriti §i pe evreii zdrenta'roqi :
Voi sinteti puterea. Tot ce -i aici, e al vostru. Nu
mai sint pani. Tree la alegerea Comitetului Revolt',
tionar...
www.dacoromanica.ro
SAREA
www.dacoromanica.ro 93
la scki si au inceput s5'alerge in trap pe acoperisul
de fier al vagoanelor, fkind zarv5 si agitind spiritele,
si in miinile fieckuia figura binecunoscuta sare, ajun-
gind pin5 la cinci puduri de fiecare sac. Dar n-a du-
rat molt triumful capitalului des5garilor. Initiativa
ostasilor, care s-au dat jos din vagon, a dat posibili-
tate autoritkii jignite a celor de la calea feratI sa
r5sufle in voie. Singur numai sexul femeiesc a r5mas
prin imprejurimi cu desagii lor. Avind compkimire,
ostasii au asezat in vagoane pe uncle femei, iar pe
altele nu. Tot asa in vagonul nostru al plutonului doi
au ap5rut fkis dou5 fetiscane, iar dup5 ce s-a auzit
primul clopot, vkl c5 vine la noi o femeie impozant5
cu un plod, spunind :
Lkati-m5 si pe mine s5 stau cu voi, drag;
cazaci, c5 de cind e r5zboi m5 tot chinuiesc prin
g5ri cu pruncul 5sta de %Ica in brae si acum vreau
s5 am o intilnire cu sotul, dar din cauza caii ferate
nu po;i c515tori de loc, si oare nu merit eu, dragi
cazaci, atita lucru din partea voastr5 ?
Uite, femeie, ii spun eu, cum are sI hot5.rasc5
de comun acord plutonul, asa va fi si soarta dumitale.
$i adresindu-m5 plutonului, le-am arkat ca femeia
impozant5 se roag5 s5 se ducI la soul ei la destinatie
si ca intr-adev5r se af15 cu ea un copil, asa ca ce ho-
tkire luati, o 14s5m s5 vie cu noi, on ba ?
Las-o s5 vie, strigar5 baiecii, ca dup5 noi n-o
s5.-i mai trebuiasc5 nici sot !...
Ba nu, be spun eu b5ietilor destul de politicos, vi
ascult cu respect, fra ;ilor din pluton, da' ins5 ma
miry ca and din gura voastr5 vorbe dintr-astea de
animale. Adu-ti aminte, pluton, via ;a voastrI si cum
si voiftti fost copii la sinul mamelor voastre, asa
c5 in cele din urrn5 vorba e c5 nu se cade sa vorbiti
cum vorbi;i...
94
www.dacoromanica.ro
Si dup5 ce au mai vorbit ei inde ei, c5 adic5 ce
putere de convingere are Balmasov, cazacii i-au dat
voie femeii sa intre in vagon, la care ea a intrat 4i
c15-i si multumeste-le. Si fiecare din ei, aprins de ade-
v5rul care 1-am spus lor, au inceput a o aleza
care mai de care, vorbind toti °data:
Asaz5-te, femeie, acilea, in coltisorul a'sta, dez-
miard5-ti copilasul cum se cuvine sa fac5 o mama, c5
in coltisorul dumitale .n -are s5 se lege nimeni de dum-
neata si ai s5 ajungi neatins5 la soul dumitale dupa
cum doresti, si not punem baz5 pe constiinta dumi-
tale c5 ai s5 ne cresti schimbul de mine, deoarece
ceea ce-i vechi se invecheste, iar tineret, dupI cum
se vede, e cam putin. Noi am v5zut destul5 jale, fe-
meie, si in timpul serviciului militar in termen si cind
am fost rechemati sub arme, ne-a sugrumat foamea,
ne-a ars frigul. Da' dumneata sezi, femeie, in pace,
f5r5 sa ai prepusuri...
$i cind a sunat clopotul a treia oars, trenul a por-
nit. $i o noapte minunat5 s-a intins, ca..un cort. Si
in cortul acela erau stele multe. Si ostasn si-au adus
aminte de noptile din Kuban si de steaua cea verde
de pe cerul Kubanului. $i gindurile au zburat ca o
pas5re. Iar rotile t5c5neau, t5c5neau intr-una...
Dupl o bucat5 de vreme, cind noaptea fu inlocuitI
din postul ei si tobosarii rosii au 135tut desteptarea
in tobele for rosii, cazacii m-au inconjurat venind
linga mine, dac5 au v5zut ca stau f5r5 somn si ma
chinuiesc de urit.
Ascult5, Balmasov, imi spun cazacii, de ce esti
asa de posomorit si stai asa, f5r5 sa dormi ?
Ma inchin vou5 pin5 la p5mint, ostasi, zic eu,
si v5 cer scuze, insI dati-mi voie sa schimb dou5
vorbe cu aceast5 cet5teanc5...
Si cutremurindu-m5 din tot corpul, m5 ridic din
culcusul meu din care somnul fugise ca lupul de o
8
www.dacoromanica.ro 95
haita de clini Ili, ma apropii de ea si-i iau din brace
copilul, smulg scutecele de pe .el si vad sub scutece un
bolovan de sate, cintarind mai bine de un pud.
Uite, ma, tovarsasi, ce copil enteresant, tAa nu
cere, udul nu si-1 Iasi in poala ma'-si, $i nici ,nu nd-
burl somnul la oameni.:.
Iertati-ma, cmstio cazaci, se 160 femeia
deodata in vorba noastra, cu mult singe rem, nu eu
v-am amagit, nacazurde m-au amagit pe mine-.
Balmasov are s'a-ti ierte nsacazurile astea, ii
spun eu muierii, 6 pe Balmasov nu-1 costa mare luciu.
Asa a cumparat, asa winde. Da' numai intoarce-te,
mai femeie, catre cazacii care terau ridicat /in slaw .ca
pe o mama muncitoare din sepublici. Uita"--te la aste
douI fete care pling in momentul de fa ca ca niste
fiince care au avut de suferit in aceasta inoapte.
Uita-te la nevestele noastre din Kubanul cel bogat in
griu, care -$i irosesc puterea for femeiasca 116 bar-
bati, care si ei sint stmgheri acu si de nevoie $i ama-
raciune siluiesc fetele care tree prin viata lor-. Pe
city vreme de tine nu s-a atins nimenea, mkar el
tu, .nemernico, nici nu meriti ahceva... Uit5.-te la
Rum care-q sugrumata de durere...
Si ea ce credeti ca-mi.spune ?
Cu sarea mea s-a ms, mie nu mi-e frica de ade-
v'ir. Nu wa pasa voila de Rusia, 6 voi ii ap5.ravi pe
jidani...
.Nu-i worba acu de jidani, cetateancI ticaloasa.
Jidanii n-au nici o lega'tura cu asta. Pe cind dum-
neata, ceta'teanca: murda6 la suflet, esti mai contrare-
volutiona6 decit generalul ala alb care ne ameninti
cu sabia lui ascutita de pe calul lui scump... Gene-
ralul .ala se vede de pe toate drumurile $i oamenii
muncu si-au pus in gind sa-1 spintece, pe cind pe dum-
neata, ceeateand josnica, cu CO pni dumitale entere-
santi care nu cer de mincare, $i nici nu-si fac ne-
96 www.dacoromanica.ro
voile, nimenea nu te vede, te ascunzi ca un purice $i
sugi, sugi intr-una...
recunosc intr-adevar ca am aruncat-o pe ceta-
teanca asta jos, din mersul trenului, numai ca ea, gro-
solana cum era, a stat cit a stat, $i -a scuturat fustele
s-a dus apoi pe cararea ei ticaloasa: $i vazind-o
pe muierea asta vie, nevatamata, Si Rusia cea nemar-
pima de jur imprejurul ei, si cimpiile taranilor fara fir
de spic, si pe fetele batjocorite, si pe tovarasii care se
duc spre front multi, dar se intorc pu %ini, am vrut
sa sar din vagon 5i sa-mi pun capat zilelor on s-o
achit pe ea. Dar cazacii m-au compatimit si-au spus :
Atinge-o cu un foc.
$i luind din perete pusca cea credincioasa,am curl-
tat fata pamintului muncitor $i a republicii de rusi-
nea asta.
$i noi, ostasii plutonului doi, juram in fata dum-
neavoastrI, drags tovarase redactor-sef; si in fata
voastra, dragi tovarasi din redac%ie, sa ne purtam
fara mils cu toti tradatorii, care ne tirasc in prl-
pastie si vor sa intoarca apa riului inapoi 1i sa aco-
pere Rusia cu lesuri $i cu balsam.
In numele tuturor osta.silor din plutonul doi, Ni-
kita Balmasov, soldat at revolutiei.
8*
www.dacoromanica.ro
SEARA
www.dacoromanica.ro 99
cu ochelarii pe nas, cu furuncule pe git Si cu picioa-
rele bandajate. Digeram in tulburele meu creier poetic
lupta dintre clase, cind veni Galin ling mine, cu al-
beata lui sclipitoare din ochi.
Galin, i-am spus eu rkpus de tristete si singu-
rktate, sint bolnav, cred ca mi-a sunat ceasul si .am
obosit sa trkiesc in Armata noastri de cavalerie...
Esti un papk-lapte, imi rkspunse Galin, si
ceasul de pe incheietura slkbknoagk a minui lui arkta
ora unu noaptea. Esti un ,papk-lapte si noi sintem ur-
siti sk vk indurkm pe aide voi, papk-lapte ce sin-
teti... Noi curktkm pentru voi miezul de gkoace. Va
mai trece citva timp si ai sk vezisi diunneata mie-
zul acesta curktat, si atunci ai sk-ti scoti. degetul dm
nas si ai sk anti via;a nouk intr-o prozI neobisnuiti,
dar pink atunci stai linistit, papi-lapte ce esti, si nu
mai schelklki pe lingk noi.
Se apropie mai mult de mine, imi indreptl fesele
ckzute de pe ranile mele riioase Usk apoi capul
in piept, pieptul lui de pui de gkink. Noaptea ne
alina tristetile, boarea usoark ne invkluia ca fusta
mamei, iar jos ierburile sclipeau de prospetime
$i rouk.
Masinile, vuind in tipografia trenului, scirtiiri
deodatk si tkcurk, zorile traserk o linie la marginea
pkmintului, usa bucktkriei suierk $i se intredeschise.
Patru picioare cu cklciie groase iesirk la rkcoare, $i
noi vkzurkm pulpele iubete ale. Irinei Si degetul mare
al lui Vasili cu unghia lui strimbk si neagrk.
Vasiliok, sopti muierea cu o voce strivitk, gata
sk se stingk, du-te matale din patul meu, zurbagiule...
Dar Vasili zvicni numai din picior si se apropie
de ea §i mai mult. .
Armata de cavalerie, imi spuse atunci Galin,
Armata de cavalerie este o manevra socials, skvir-
100
www.dacoromanica.ro
it de C.C. at partidului nostru. Curba revolutiei
a aruncat in primele rinduri cazIcimea imbibata de
multe prejudecali, insa C.C., facind o mware, le va
rade cu o perie de fier...
Si Galin vorbi despre educavia politics a Armatei 1
de cavalerie. Vorbi indelung, cu glas ina'bu*, cu
claritate deplina. Pleoapa i se zbatea deasupra albe%ii.
www.dacoromanica.ro
AFONKA BIDA
104 www.dacoromanica.ro
puit de pustiu, asa cum e intotdeauna in ceasurile
de primejdie. Cu o amaractune adinca, dindu-si capul
pe spate, evreul sufla din rasputeri intr-o trtsca me-
talica. $i pedestrimea, biciuita pedestrime, incepu sa
se intoarca la locurile ei.
Gloan%ele zburau cu duiumul inspre noi. Statul
major al brigazii nimeri in raza rafalelor de mitra-
liera. Ne aruncaram atunci in padure si prinseram
a ne strecura prin tufanii din dreapta soselei. Crengi
frinte de gloante icneau deasupra noastra. Cind iesi-
ram dintre tufani, cazacii nu mai erau acolo. Din
ordinul comandantului diviziei, se retrageau acum
spre Brodi. Numai faranii se mai otarau din gropile
for cu rare focuri de pusca, iar Afonka, ramas in
urma, se zorea sa-si ajunga plutonul.
Gonea calare chiar pe marginea drumului, ui-
tindu-se imprejur $i adulmecind vazduhul. Focul slabi
o clips. Cazacul se gindi sa se foloseasca de acest
ragaz $i porni in galop intins. fn acelasi moment,
un glonte strapunse gitul calului sau. Afonka mai
merse vreo suta de pasi si dincoace, in rindurile noas-
tre, calul iii indoi deodata genunchii si se prabwi la
pamint.
Afonka iii trase din scars, fara grabl, piciorul
strivit. Apoi se aseza pe vine si scormoni rana cu de-
getul sau aramiu. Dupa aceea se indrepta din sale si
cuprinse cu ochii chinuiti zarea stralucitoare.
Adio, Stepan, rosti el cu un glas Para expresie,
dindu-se inapoi de linga animalul muribund, si i se
inching pins la pamint. Cum am sa ma intorc eu
fara tine in stani;a linistita ?... Unde sa mai pun saua
to inflorata ? Adio, Stepan, repeta el mai tare, apoi
glasul i se ineca.
Bida chitcai ca un soarece prins Si incelau sa. urle.
Urletul sau clocotitor ajunse la urechile noastre, si
www.dacoromanica.ro 105
it vazura'm pe Afonka batind matanii, ca o muiere
cu istericale la bisericl.
ba n-am sa ma supun eu sortii, fir-ar ea
a dracului ! zbiera el luindu-si deodata miinile de pe
fata palida I am sa mkelaresc fara mils toatg sleahta
aia ticaloasa ! Am sa ajung sl-i aud oftatul din urma,
aud oftatul si sa vad singele Na'scatoarei... iti
fagaduiesc, Stepan in fata fratilor mei sta'niceri...
Afonka I i culca fata peste rana deschisa a calului
si tacu. Atintindu-si asupra stapinului ochiul sat]
adinc, stralucitor, cu reflexe violete, calul asculta
horcaitul sfisietor al lui Afonka. El I i misca prin
taring botul eazut, intr-o gingassa toropeala, si doul
suvite de singe, ca doua snururi de rubin, i se scurgLau
pe pieptul intins, intre muschii albi.
Afonka statea fara sa se miste. racind pasi ma-
runti cu picioarele-i groase, Maslak se apropie de
cal, ii yid teava revolverului in ureche si trace.
Afonka sari ca ars si-si intoarse spre Maslak fata
pistruiat'S.
Ia harnasamentul, Afanasi ! ii spuse Maslak cu
blindete, hai, du-te la unitate...
Si de pe dimbul unde stateam, v'azuram cum, in-
covoiat sub povara seii, cu fata umeda si rosie ca o
bucata de came vie, Afonka mergea matalgind spre
escadron, neinchipuit de singur prin pustietatea pra-
fuita si incendiata a cimpiei.
Seara tirziu 1-am intilnit la coloana de transport.
Dormea intr-un car, laolalea cu toatl avutia lui
vestoane si monezi de our gaurite. Naclait de
singe inchegat, cu gura strimbatl ca de spasmele
mortii, capul comandantului de pluton zacea parca
rastignit in scobitura seii. Alaturi era asezat harga-
samentul calului ucis, imbracamintea complicate si
plina de zorzoane a unui armasar cazIcesc : pieptarul
106 www.dacoromanica.ro
cu ciucuri negri, curelele flexibile pentru coada, batute
cu pietre multicolore, si friul incrustat in argint.
intunericul ne impresura tot mai mult. Coloana de
drute se invirtea greoaie pe sleaul catre Brodi. Stele
modeste se rostogoleau pe caile lactee ale cerului Si
satele departate ardeau in adincul racoros al nop %ii.
Or lov, ajutorul comandantului de escadron, gi musta-
ciosul Bitenko sedeau si ei acolo, in carul lui Afonka,
discutind despre durerea lui.
Tocmai de-acasa si-a adus calul, zise mustacio-
sul Bitenko. 3pune, unde mai gasesti asa cal ?
Ca lul e un prieten, ii raspunse Or lov.
Calul e ca un tata, zise Bitenko oftind. De cite
on iFi scapa viata ! 0 sa se prapadeasca Bida
fara cal...
Dimineata, Afonka disparu fara urma. Luptele de
la Brodi au inceput gi s-au sfirsit. Infringerea lasa
loc unei victorii vremelnice ; trairam cu to %ii clipa
inlocuirii comandantului de divizie, dar Afonka tot
nu se ivi. $i numai tropotul cumplit de prin sate,
urma crincena si rapitoare a pirjolului savirsit de
Afonka ne aduceau marturia drumului sau dificil.
T i cautaun cal, vorbeau despre comandantul de
pluton oamenii escadronului, si in necuprinsele seri
ale pribegiilor noastre mi-a fost dat sa ascult destule
istorii despre aceasta surda $i fioroasa cautare.
Ostasii celorlalte unitki dadeau de Afonka la zeci
de verste de pozi%iile noastre. El statea la pinda, as-
teptind cavaleristi polonezi rataciti, on cotrobaia prin
paduri, cautind hergheliile taranesti ascunse acolo.
Dadea foc satelor si impusca pe primarii polonezi
pentru tainuire. Ajungeau $i la urechea noastra
ecourile acestei furioase lupte de until singur, ecourile
atacului tilharesc al unui lup napustindu-se singur asu-
pra turmei.
www.dacoromanica.ro 107
Mai trecu o saptaminI. Amarele evenimente aie
zilei facura sa dispara din preocup5.rile noastre poves-
tirile despre ispravile sumbre ale lui Afonka, $i
Mahno" incepu sa fie uitat. Apoi ne ajunse la ureche
un zvon, anume ca. 1-ar fi Injunghiat tairanii gahtien:
pe undeva prin codri. Iar in ziva intrarii noastre in
Beresteciko, Emelian Budeak din escadronul unu se
§i duse la comandantul diviziei sa cerseasca saua
cea cu cioltar galben a lui Afonka. Emelian ar fi vrut
sa iasa la parada calare pe o sa nou5, dar nu mat
avu prilejul.
Noi am intrat in Beresteciko la 6 august. In fruntea
diviziei noastre merges besmetul ' asiatic si cazao
rosie a noului comandant. Levka, un derbedeu turbat,
ducea in urma comandantului diviziei o iapi de
monta. Marsul militar, plin de ptelungi amenintari,
zbura de-a lungul ulicioarelor intortocheate $i mizere.
Fundatufile stfavechi si padurea pitoreasca de grinzi
zugraivite, subrede $i tremuratoare, impinzeau tirgul.
Ivliezul lui, ros de vreme, sufla asupra-ne un iz in-
trist'a tor de putregai. Contrabandistii si bigotii se
ferecasera in sumbrele si incapatoarele for casuce de
bIrne. Numai pan I.udomirski, clopotarul cu surtuc
verde, fu singurul care ne intimpina in fata bisericii
catolice.
Trecuram riul si ne afundaram in slobozia ne-
gustoreasca. Ne apropiam de casa preotului eatohc,
cind de dup5 o cotitur5 ie§i dintr-o data, calare pz un
armasar omic, Afonka.
Respectele mele, rosti el cu glas 15trator $i, fa-
cindu §i drum cu coatele printre soldati, isi relua locul
in coloana.
Maslak isi atinti privirea in departarea incolora si
mirii, fara sa se intoarca :
Haina scurta vatuita.
108 www.dacoromanica.ro
.De unde ai luat calul ?
F-al meu, raspunse Afonka, apoi 4i rSsuci o ti-
garS i, cu o mi§care scurel a limbn, o umezi ca s-o
lipeasc5.
Cazacii veneau unul dupS altul la el i-i dSdeau
buns ziva. In local ochiului sting, pe fa %a -i carbonizatI
lucea respingStor a monstruoasS umf1SturS trandafirie.
Iar a doua zi dimineata, Afonka trase un chef.
Sparse in bisericS racla sfintului Valent gi se eizni sI
cline la orgS. Era imbrIcat cu o hairta croita dintr-un
covor albastru cu un crin brodat in spinare, i ciuful
asudat i-1 pleptSnase peste ochiul scurs.
Dup-a-masS 4i imeuS calul i trase cu puKa
in geamurile sparte ale castelului contilor RaczborsItt.
Cazacii stateau roatS in jurul lui... Ridicau coada ar-
mSsarului, it pipSiau picioarele si -i numSrau din%ii.
0 mindre ;e de cal, spuse Orlov, ajutorul co-
manclantului de escadron.
E un cal pe cinste, infiri musaciosul Bitenko.
www.dacoromanica.ro
LA SFINTUL VALENT
9* 113
www.dacoromanica.ro
risipite, deoarece nu-i este ingaduit unui om simplu
sl se atingI de lucrurile sfinte. Clopotarul se pravali
pe dalele albastre ale dusumelei si-si inIla capul, iar
nasu-i vink stku deasupra lui ca un steag deasupra
unui morn. Nasul vink tremura deasupra lui si, in
clipa aceea, perdeaua de catifea din altar se clItinI,
si tot clItinindu-se, luned in lkuri. In adincul firidei
ce se deschise, pe fondul unui cer brzdat de noH,
alerga o siluefi bkboas1 intr-un conta's portocaliu, cu
picioarele desculte si cu gura zdrelitI si singerina. Un
urlet ligusit ne sfisie atunci auzul. Omul in confas
portocaliu era urmkit de urI si era gata ssi fie prins
de urmkitori. El isi indoi brawl ca s1 impiedice o
lovituri de care era amenintat, si din brat incepu sI-i
curgi singe intr-un sipot de purpuel. Cazacul mkun-
vel de lingi mine tips deodata si se puse pe fuga, mg-
car d n-avea de cine fugi, de vreme ce silueta din
firidI nu era altul decit Isus Hristos, cea mai neobis-
nuitI infkisare a lui Dumnezeu din toate cite le vI-
zusem in viata mea.
Mintuitorul lui pan Ludomirski era un evreu cu
pkul crev, cu barba in noduri si. cu fruntea tesiti si
piing de cute. Obrajii scofilciIi ii erau vopsi%i cu car-
min, iar deasupra ochilor strinsi de durere se arcuisera
niste sprincene roscate.
Gura ii era sfisiafi, arkind ca o buza de cal ; con-
tkul lesesc ii era strins intr-o cingkoare de pietre
scumpe, si de sub caftan ieseau niste picioruse de por-
%elan vopsite; desculte si spintecate de cuie argintii.
Pan Ludomirski, in surtucul s'iu verde, stkea sub
statuie. Intinse asupra noastrI o mina uscati si ne
blestemg. Cazacii holbael ochii si-si zburliii ciufurile
galbene ca paiul. Clopotarul bisericii sfintul Valent
aruncI asupra noastrl, cu glas de tunet, anatema in
114
www.dacoromanica.ro
cea mai curatl limbs larin5. Apoi ne intoarse spatele,
ca'zu in genunchi $i imbiltis5. picioarele Mintuitorului.
Intorcindu-ml la statul major, am scris un raport
thre comandantul diviziei asupra jignirii sentimen-
tului religios al populaIiet locale. Se cla'du ordin sa se
inchid5 biserica, iar vinovatii sa fie pedepsiti discipli-
nar si apoi deferi%i tribunalului militar.
www.dacoromanica.ro
COMANDANTUL DE ESCADRON TRUNOV
123
www.dacoromanica.ro
Doamne Isuse, ii faspunse Andriuska speriat, se
smiorc5i, se facu palid, apoi rise. Doamne Isuse, 'tu-i
praporul ma-si astazi si miine !...
$i se apuci sa indrepte spre aeroplan teava celei
de-a doua mitraliere.
Aeroplane le se avintau tot mai virtos asupra garii,
huruind in inaltimi, descriau viraje, in timp ce soarele
isi culca raza trandafirie pe luciul aripilor lor.
In vremea asta, noi, Escadronul 4, stateam in pa"-
dure. Acolo, in Padure, asteptam rezultatul luptei ine-
gale dintre Paska Trunov si maiorul american Re-
ginald Fauntleroy. Maiorul $i cele trei bombardiere
ale sale dovedira pricepere in aceasta lupt5. Ele
coborira la trei cute de metri si-1 omorira cu mitralie-
rele intii pe Andriuska, apoi pe Trunov. Toate benzile
trase de al nostri nu pricinuira americanilor nici o pa-
guba ; aeroplanele zburara in alts directie, fara sa ob-
serve escadronul ascuns in Padure. Datorita acesttti
fapt, dupa ce mai asteptaeam vreo juma'tate de ceas,
ne puturam duce sl lua'm cadavrele. Corpul lui
Andriuska Vosmiletov fu luat de doua rubedenii de-ale
sale, care faceau parte din escadronul nostru, iar pe
Trunov, pe defunctul nostru comandant, it transpor-
tar'am in Sokalul gotic si-I ingroparam acolo, in locul
acela solemn din geadina publics, in parcul cu flori
de la mijlocul orasului.
www.dacoromanica.ro
IVANII
12$
www.dacoromanica.ro
Am alergat inainte si am dat de o c5rut5.
Mi-au ucis calul, am spus- eu cu glas tare. Lavrik
ii zicea calului...
Nu-rni rispunse nimeni. M-am caIS.rat in eiruII,
mi-am pus saua sub cap, am atipit si am dormit asa
pins aproape de zori, incalzit de finul incins si de
trupul lui Ivan Akinfiev, vecinul meu intimpl5tor.
Dimineata, cazacul se trezi dup5 mine.
S-a luminat, slav5 Domnului, spuse el si, sco-
;Ind revolverul, trase in dreptul urechii diaconului.
Acesta sedea drept in fata lui si mina caii. Deasupra
magurii craniului s5u pe jurnsatate pIesuv prinsese a
zbur5t5ci un fir de p5r usor si c5runt. Akinfiev mai
trase o dat5 si in dreptul urechii celeilalte si-si yid re-
volverul in toc.
Buda dimineata, Vanea ! ii spuse el diaconului,
gifiind si incaltindu-se..S5 1u5m o gust5ric5, ce zici ?
Mal flac5ule, strigai eu, ce faci ?
Orice-as face, tot e putin, easpunse Akinfiev
scotind merindele ; uite-asa m5 tot simuleaz5 de
trei zile...
Atunci intr5 in vorba Korotkov, din prima c5rut5,
pe care-1 cunosteam de la Regimentul 31 ; el imi
istorisi de la inceput pinl la sfirsit toati povestea dia-
conului. Akinfiev asculti cu luare-aminte, ciulind
urechea, apoi scoase de sub sa un picior fript de vita,
care seatuse acoperit cu o cergl si era phn de paie.
Diaconul se d5du jos de pe capr5 si veni la noi, tale
cu un briceag carnea inverzit5 si ne dete fiearuia cite
n bucat5. Sfirsind gustarea, Akinfiev leg5 piciorul de
vita intr-un sac si b5g5 sacul in fin.
Vanea, ii spuse el lui Agghev, haide sa scoatem
diavolul. Tot ne-am oprit si trebuie adapati si caii...
Scoase din buzunar o sticlut,5 cu un medicament si
siringa lui Tarnovski si le dadu diaconului. Se deter5
jos si se duser5 mai incolo cu vreo dou5zeci de pasi.
10*
www.dacoromanica.ro 129
Ascult5, sorI ! stria Korotkov, din prima
drutI, muta-ti ochii la distanta cea mai dep5rtat5,
d ai s5 orbesti de-ai s5 vezi prisosul lui Akinfiev.
Nu mai pot eu de prostiile voastre, bodoeini
femeia st se intoarse cu spatele.
Akinfiev i$i ridid atunci dmasa. Diaconul se asez5
in genunchi in fata lui si-i facu injectia. Apoi sterse
siringa cu o cirpI si se uit5 la lumin5.. Akinfiev iii
ridid pantalonii si, prinzind un moment prielnic, veni
in spatele diaconului §i trase din nou cu revolverul la
urechea lui.
Multumirile noastre, Vanea, zise el incheindu-se
la prohab.
Diaconul puse sticlu ;a in iarb5 si se scul5 in picioare.
Firul cel usor de p5r se ridid din nou in aer.
Pe mine are sa ma judece judedtorul 51 mai
mare, spuse el cu voce surc15. Tu, Ivan, nu esti pus
peste
Acura fiescare judeca pe cine vrea, 11 intrerupse
vizitiul din a doua 6'114, un cocosat vioi. $i la
moarte te osindeste f5r5 multe marafeturi...
OH mai bine, rosti Agghev, indreptindu-se din
sale, ucide-m5, Ivane...
Nu te prosti, diacone, zise Korotkov venind
ling5 el, acelasi Korotkov pe care-1 cunoscusem si in
alte vremuri. D5-ti seama cu ce fel de om c5.15toresti.
Altul te-ar fi aranjat de mult, ca pe-o rata, si nici n-ai
fi icnit, pe cita vreme 5sta pescuieste adev5rul din tine
si te invat5, r5spopitule...
OH mai bine, repetI diaconul cu ind5r5tnicie si
f5cu un pas inainte, ucide-m5, Ivane.
Ai sa te ucizi to singur, cutel ! ii easpunse Akin- ,
132
www.dacoromanica.ro
URMARE LA ISTORIA UNUL CAL
www.dacoromanica.ro
VADUVA
136
www.dacoromanica.ro
Am sl i-o dau. Lasa-m'i in pace !
$i dupa ce-i stoarse declara %ia asta verball, Levka
lua gamela de pe foc $i incepu sa wattle fiertura in
gura inclestati a muribundului. Ciorba grass se
scurgea pe obrajii lui $evelev, lingura zgnga'nea intre
dintii lui sclipitori si mor;i, iar gloantele cintau tot
mai jalnic, cu tot mai multa putere in spatille dense
ale nop%ii.
Trage cu pustile, spurca'ciunea ! spuse Levka.
Ce mai ocupatie de slugoi, ii raspunse $evelev.
Ne face ferfenitsi in flancul drept cu mitralierele...
$i inchizind ochii cu solemnitate, ca tin molt intins
pe mass, $evelev incepu sa asculte batglia cu urechile
sale mari de cearI. Levka molfaqa linga el ni'te came,
crontaind si inecindu-se. Terminind carnea, Levka isi
linse buzele Si -o tiri pe Saska intr-o vilcea.
Saska, rosti el tremurind, rigiind $i framintin-
du-si miinile, Sasa, iti sptin ca in fata lui Dumnezeu,
Ca tot sintem plini de plcate ca de scaie%i... Acu tea-
ieste omul gi -mu crapsi. Culcal-te cu mine, Sasa, si-am
si-ti fin de folos mkar si cu singele meu... El si--a
trait xrainl, auzi 'tu Sasa, dar n-au intrat zilele
A
n sac...
Se asezarg amindoi in iarba inalt*A. Luna iesi agate
dintre nori $i se opri pe genunchiul got al Saskgi.
Va incalziti, ing5iing $evelev, si ala, uite, a in-
trat in lupta cu Divizia 14.
Levka gifiia, sufocindu -se in tufis. Luna cetoasa
umbla razna pe cer, ca o cersetoare. In aer plutea
ecoul schimbului de focuri, venind de departe, negara
fo5nea pe pIrnintul zbuciumat $i stelele de august
ca:deau in iarba.
Saska se intoarse dupa aceea in local de uncle a
plecat. Se apuei sa i schimbe ranitului pansamentele
si ridica lanterna deasupra ranii pline de puroi.
137
www.dacoromanica.ro
Pin5 mline to duci, spuse Saska, stergindu-1 pe
$evelev de sudoarea lui rece. Te duci pinI miine, ca
moartea e la tine in mate
Si in aceeasi clip5 o bufnitura grea, pe mai multe
voci, se pdbusi pe p5mint. Cele patru brig5zi
proaspete, b5gate in lupt5.' de comandamentul unit al
inamicului, traserI spre Busk prima salv5 si,
intrerupindu-ne comunicapile, incendiary malul Bu-
gului. Incendii docile se 445 la orizont gi p5s5.rile grele
ale canonadei prinser5 a-si lua zborul din foc. Buskul
ardea, gi Levka zbur5 prin p5.dure in tr5sura leg5nat5
a comandantului Diviziei 6. Tragea din fasputeri de
"'Aurae zmeurii si se izbea cu rotile 15cuite de bu-
turugi. Caruta lui $evelev gonea pe urmele lui, Saska
mina cu atentie incordat5 caii care dutau s5 se smulg5
din ham.
Asa ajunser5 la liziera unde se afla punctul sanitar.
Levka desh5m5 caii si se duse la intendent s5-i cear5
o cerg5. 0 lua prin p5clurea ticsit5 de drute.
Trupurile sanitarelor se z5.reau pe sub drute, $i zorile
sfioase se zb5teau deasupra cojoacelor sold5testi. Ciz-
mele celor adormiti erau aruncate care incotro, ochii
le erau indreptati spre cer si gropile negre ale gurilor
se dscau strimbe la tot pasul.
In cele din urm5 intendentul g5si o cerg5. Levka se
intoarse la $evelev, it s5rut5 pe frunte si-i acoperi
trupul. Atunci se apropie de druta lui Si Saska. Isi
innoc15 basmaua sub b5.rbie si-$i scutur5 rochia de
firele de paie.
Pavlik, spuse ea. Tu, Hristosul meu... $i se culc5
intr-o ring peste mort, acoperindu-1 cu trupul ei de
huidum5.
0 doare, zise atunci Levka. Ce s5 spun, au dus-o
bine. Acuma iar o sy poarte cue grij5 la tot escadronul.
Nici o scofal5..
,138
www.dacoromanica.ro
$i se duse mai departe spre Busk, unde se of la statul
major al Diviziei 6 de cavalerie.
Acolo, la vreo zece verste de oras, se &idea lupta
cu cazacii lui Savinkov. Tr5.d5torii luptau sub comanda
esaulului Iakovlev, care trecuse de partea polonezilor.
Se bateau vitejeste. Comandantul diviziei era de doul
zile si dou5 nop ;i alIturi de trupele sale, asa ca, ne-
gasindu-I la statul major, Levka se intoarse la bordeiul
lui, isi Tes5II caii, sp515 cu ap5 ro%ile tr5surii si se
duse s5 se culce in sur5. $ura era plin5 de fin
proaspat, ametitor ca parfumul. Dup5 ce se s5tur5 de
soma se asez5 s5 m5nince. Gospodina ii fierse niste
cartofi, peste care turns lapte cov5sit. Levka tocmai
sedea la mass, cind strada fasun5 de plinsul hohotitor
al unei fanfare si de tropot de nenum5rate copite. Pe
intortocheata strada gali;ian5 trecea un escadron cu
muzic5 §i cu stindarde. Corpul lui Sevelev, asezat pe
un afet de tun, era inf5surat in drapele. In urma si-
criului venea Saska, calare pe calul lui $evelev, si un
cintet c5z5cesc mustea in ultimele rinduri.
Escadronul trecu pe strada principall si coti spre
riu. Atunci Levka porni in goara, descul ;, cu capul
gol, sa ajung5 din urml detasamentul care pleca, si
apucl de dirlogi calul comandantului de escadron.
$i nici comandantul diviziei, oprit la o r5spintie
dea ultimul salut comandantului mort, nici cei
din statul san major nu auzir5 ce anume i-a spus Levka
comandantului de escadron.
Rufele... aduse vintul pin5 la not niste crim-
peie de cuvinte, mama la Terek...
Atha putur5m auzi din strig5tele incoerente ale lui
Levka. Comandantul de escadron, c5rs s5 mai asculte
pin5 la sfirsit, 15si dirlogii si ar5ts cu mina spre Saska.
Femeia datin5 din cap si trecu mai departe. Atunci
Levka sari in sa ling5 ea, ii cl5clu capul pe spate si-i
zdrobi fa%a cu pumnul. Saska se sterse de singe cu
www.dacoromanica.ro 139
p.m la rochiei si merse mai departe. Levka se dete jos
din ya, isi aruncI mo ;ul pe spate si-si legl pe mijloc o
esara rosie. lar muzicantii, urlind din al5muri, duserI
escadronul mai departe, inspre linia str5lucitoare a
Bugului.
Levka se intoarse peste putin la noi si r5cni, ful-
gerind din ochi :
Am aranjat-o pe cinste... Cicl o s5.-i trimitl
m5-si, cind o fi nevoie, asa zicea. Nu uit eu, zicea,
-memoria lui. Da' dac5 Tine minte, apai s5 nu uite, vi-
pera dracului... Si dac-o uita, ii mai aducem noi aminte
Inc5 o dat5. De-o uita si-a doua oars, ii amintim si de
dou5 ori.
www.dacoromanica.ro
ZAMOSTIE
142
www.dacoromanica.ro
Si in linistea aceasta se auzi ecoul indepartat al unui
geamat. Ne &idea tircoale fumul unei. crime tainuite.
Bate pe careva, spusei eu. Pe cine-o fi batind ?...
Leahul n-are astimpar, imi raspunse taranul.
Taie leahul ovrei.
Taranul isi muta pusca din mina dreapta in mina
stings. Barba i se risuci spre umar de-a binelea, omul
ma privi cu dragoste si grai :
Tare-s lungi nopple astea pe pozitie, n-au capat
astfel de nopt i. ca-i vine omului chef sa mai stea de
vorba cu alt om, si is spune, de un' sa-1 iei pe omul
ala ?...
Taranul ma puse sa-mi aprind o tigara de la fo-
cul lui.
Ovreii poarta vina la toate, spuse el, ca sint si
cu aia si cu astilalti. Dupa razboi o sa ramina din ei
o nimica toata. Citi ovrei or fi pe lumea asta ?
Vreo zece milioane, i-am raspuns eu si-am dat
sa pun zabala calului.
Doul sute de mii or sa ramina, striga taranul si
ma apuca de mina, temindu-se ca am sa plec.
Eu insa ma cafirai in sa si gonii calare catre locul
unde se afla statul major.
Comandantul diviziei era gata de plccare. Curierii
stateau in fata lui in pozitie de dremi si dormeau
de-a-n picioare. Eccadroanele descalecate se tirau
peste movilele ude.
S-a strins surubul, spuse in soapta comandantul
diviziei si plea.
Porniram si not dupa el pe drumul ce ducea la Si-
taney.
Incepu iar ploaia. Pe drumuri se vedeau plutind
soareci morti. Toamna ne asedia inimile, iar copacii,
niste cadavre goale, stind rezemate in amindoua pi-
cioarele, se clatinau 15., raspintii.
11 Armatq de cavalerie 143
www.dacoromanica.ro
Sosiram la Sitanev dimineata. Eram cu Volkov,
cartiruitorul statului major. El ne gasi o casa libera
in capul satului.
Vin, ii spusei eu gazdei, vrem yin, carne si
piine !
Batrina sedea pe jos si hranea din palms o vi %ea
ascunsa sub pat.
Nu avem de nici uncle ! raspunse ea cu nepa-
sare. Nici nu mai mi-aduc aminte de cind nu mai
avem nimic...
Ma asezai la masa, imi scosei revolverul de la cen-
tura si adormii. Peste un sfert de ors, trezindu-ma,
.
11*
www.dacoromanica.ro
TR ADAREA
146
www.dacoromanica.ro
necunoscutul spital din orasul Ics. Eu n-am tras, nici
nu m-am napustit asupra acestui spital, lucru care
nici nu putea sa se intimple. Fiind raniti tustrei, noi,
adica soldatul Golovitin, soldatul Kustov $i cu mine,
aveam calduri in oase si nu atacam, caci plingeam nu-
mai, stind in halatele de la spital in piata in mijlocu
populatiei libere de nationalitate evrei. Iar referin-
du-ma la stricaciunea acelot geamuri pe care noi le-am
spart cu tin nagan oficeresc, va spun din tot sufletul
ca geamurile nu corespundeau misiunii lor, ca fiind la
carnara unde nu era necesitate de ele. $i doctoru Ia-
vein, vazind aceasta jalnica tragere a noastra cu arma,
doar se ridea de noi cu fel de fel de zimbete, stind la
ferestruica spitalului dumnealui, ceea ce de asemenea
pot confirrna susaratatii evrei liberi din localitatea
Kozin. Asupra doctorului Iavein mai dau, tovarase
judecator de instructie, inca un material, anume ca
el ridea cind noi, cei trei raniti, adica soldatul Go-
lovitin, soldatul Kustov si cu mine, am intrat la in-
ceput in spital, si cum a deschis gura, el ne-a declarat
foarte grosolan : voi, ostasi, sa faceti baie fiecare, ar-
mele $i hainele sa vi le dati jos pe moment, ca cu ma
tern sa nu fie in ele vreo molima si ele au sa mearga
negresit la etuva... $i atunci, vazind inaintea ochilor o
fiara, nu om, soldatul Kustov a pit inamte cu piciorul
lui ranit $i s-a exprimat ca ce fel de molima poate fi in
sabia lui ascutita din Kuban, afara numai ca e contra
dusmanilor revolutiei noastre, si totodata s-a intere-
sat sa afle despre etuva, dace -i adevarat ca acolo sta.
linga lucruri un soldat membru de partid, on poate ca
la din contra, unu din masa celor fara de partid. Si
atunci doctoru Iavein pesemne ca a bagat de seama ca
noi pricepem ce-i aia tradare. El s-a intors cu spatele
la noi si fara alta vorba ne-a trimis in salon $i din nou
cu fel de fel de zimbete, uncle ne-am 5i dus, impleti-
cindu-ne in picioarele sfariinate, Bind din miinile noas-
147
www.dacoromanica.ro
tre invalide si %inindu -ne unul de altul, deoarece tus-
trei sintem consateni din stanita Sfintul Ivan, adica
tovarasul Golovitin, tovarasul Kustov si cu mine, noi
sintem consateni si cu o singura ursita, si care din noi
are piciorul rupt, a1a 11 tine pe alalalt de mina, iar
cui ii lipseste o mind, ala se sprijina de umarul tova-
rasului sau. Conform ordinului primit, noi ne-am dus
in salon, unde ne asteptam sa vedem munca cultural
si devotament fats de cauza, si cind colo ce sa vezi
cind am intrat in salon ? Am vazut ostasi din Armata
Rorie, numai infanterie, sezind pe asternutul din pa-
turi, jucind dame, iar pe linga ei niste surori de sta-
tura inalta, cu pielea neteda, stind la ferestre 4i fac1nd
cobza cu dinsii. Vazind acestea, noi ne-am oprit ca
trasniti.
A ;i termenat razboiul, baieti ? exclam eu catre
raniti.
L-am termenat, zic ranitii si si muta damele fa-
cute din miez de pline.
Cam devreme ! le spun eu la raniti. Cam prea
repede ai termenat razboiul, pifane, taman cind dus-
manul vine tiptil la cincisprezece verste de localitate
$i cind in ziarul Cavaleristul rofu se poate citi despre
situatia noastra internationals ca este ingrozitoare 4i
ca la orizont e Om de nori negri. Insa vorbele niele
au sarit in laturi de la urechile eroicei infanterii, ca
balega de oaie de pe toba regimentului, si in loc de
orice altceva s-a facut ca surorile de caritate
ne-au condus la paturi 5i -au inceput iar cu iordanele
lor, ca adica sa preciam armele, ca si cind am fi fost
invinsi. Cu asta ei I-au necaiit pe Kustov in asa hal,
ca omul a inceput sa-si sfisie rana pe care o purta
pe umartil sting, deasupra inimii Insingerate de ostas
si proletar. Vazind incordarea lui, surorile au tacut
milc, atita ca au tacut numai pentru scurt timp si
dupa aceea s-au apucat iarasi ele, masa celor fara
148
www.dacoromanica.ro
de partid,-sa-si riza de noi $i au inceput a trimite
doritori sa traga hainele de sub noi, care eram ador-
miti, on puneau pe cite unii cu munci culturall sa
joace ca la teatru un rol imbracat in femeie, ceea ce
nu s-ar fi cuvenit.
Nu-s de caritate surorile alea... Parca numai o data
de dragul hainelor au incercat sa ne dea prafuri pen-
tru somn, asa ca noi am inceput sa dormim cu rindul,
cu un ochi deschis, ba chiar ca sa ne facem micile
nevoi ne duceam imbracati reglementar Si inarmati,
$i chinuindu-ne in felul asta o sapeamina plus o zi,
am inceput sa vorbim aiurea, aveam vedenii $i, in
sfirsit, trezindu-ne din somn in diminea%a zilei de
4 august, pentru care sintem acuza%i, am observat la
noi o schimbare, ca stam culca%i in halate cu numere,
ca ocnasii, fara arme si fara hainele %esute de mamele
noastre, bietele bkrine neputincioase din Kuban... Si
vedem ca soarele straluceste minunat, pe cita vreme
infanteria de la transee, in mijlocul careia sufeream
trei cavalerigi rosii, face huliganism cu noi si cu ei
$i surorile alea fara caritate, care punindu-ne in ajun
pe furis prafuri de somn, iii salts acu %I%ele tinere $i
ne aduc pe tavi cacaua cu lapte, iar lapte in cacaua
aia, vorba ceea, baie sa faci in el ! Si de bilciul asta
care-o face sa riza, infanteria bate cu cirjele in po-
dea de ne sparge urechile, si ne piKi de olduri, ca
pe niste tirfe de-ale for tocmite, parca ar zice, ma
rog : uite, a terminat razboiul $i Armata 1 de cava-.
lerie a lui Budionnii. Numai d nu-i asa, tovarast
dragalasi care ati facut burta de cit ati tot mincat
aici Si care burta noaptea cinta ca mitraliera, n-a
terminat ea razboiul, si cerindu-ne noi ca si cum am
avea nevoie afara, am iesit tustrei in curte 4i de-acolo
tule-o, baiete, arzind de caldura trupului si cu ranile
vinete is cetateanul Boiderman, la presedintele comi-
tetului revolutionar jude%ean, Cara care, tovarase ju-
www.dacoromanica.ro 149
decator de instructie Burdenko, aceasta neintelegere
cu focurile de arms foarte cu putinta nici sa nu se
existe, adica fara acel presedinte al comitetului revo:
lutionar judetean, din care cauza ne-am pierdut $t
not Cu firea. $i macar ca nu putem sa dam un mate-
rial clar in contra cetkeanului Boiderman, pot ca sa
va spun ca, intrind la presedintele comitetului revo-
lutionar judetean, not am observat un cetacean in
etate intr-un cojoc, de nationalitate evreu, care sedea
la masa, si masa lui era plina de hirtii ca 0-era $t
scirba sa to uiti... Cetateanul Boiderman isi rasucea
ochii ba incolo, ba incoace, ca se vedea bine ca nu
pricepe neam ce-i in hirtiile alea, $i ca vai de capul
lui cu hirtiile alea, cu atit mai must, cu cit niste sol-
dati necunoscuti, insa plini de merit, vin/miniosi la
cetateanul Boiderman pentru aprovizionare Si, o data
cu dinsit, lucratorii localnici indica niste contrarevo-
lutionart din comunele suburbane, si tot atunci an ve-
nit si niste lucratori de rind de la centru, dorind a
se cununa la comitetul revolutionar judetean rapid $i
fara nici o taraganeala... La fel $i noi am aratat sus
si tare cum s-au petrecut lucrurile cu tradarea de la
spital, dar cetateanul Boiderman n-a facut decit a
holbeze ochii la noi, rasucindu-i iarasi ba incolo, ba
incoace, si ne-a batut pe uma'r, ceea ce nu mai este
autoritate $i nici nu este demn de o autoritate, nu
ne-a dat nici o rezolutte, numai cit ne-a spus : tova-
rasi ostast, dad va doare pentru puterea sovietica,
parasiti aceasta incapere, lucru cu care noi n-am fost
de acord, adica sa parastm incaperea, a i-am cerut
legitunatia, pe care neprimind-o ne-am pierdut cu-
nostinta. $i aflindu-ne fara cunostinta, am iesa tus-
trei in plata, in fata spitalului, unde am dezarmat
militia formats dintr-un om de la cavalerie si am ata-
cat cu lacrimi in ochi trei neinsemnate geamuri de la
susaratata camara. Doctoru Iavein fats de acest fapt
150
www.dacoromanica.ro
inadmisibil fIcea figuri si mutre, $i asta in asemenea
moment, cind tovar5sul Kustov trebuia sa moarI
peste patru zile din cauza bolii lui !
In .scurta sa viatI rosie, tovar5sul Kustov a fost
tot timpul ingrijorat fara margini pentru teadare,
care lute ca ne face cu ochiul de la ferestruica aia
$i -si bate joc de proletariatul grosolan, dar proleta-
riatul, tovar5si, stie singur ca e grosolan, pe noi ne
doare asta, sufletul se pirjoleste in noi $i sfisie cu
flacara lui inchisoarea trupului...
Tr5darea, asculta%i ce va spun, tovar5se judecnor
de instructie Burdenko, ride de noi de la fereastr5,
tr5darea umb15 desealtatl,prin casa noastr5, teiclarea
$i -a atirnat bocancii pe um5r ca sa nu scirtlie dusu-
melele in casa pradat5 de tilhari..."
www.dacoromanica.ro
CESNIKI
155
www.dacoromanica.ro
Saska se descurca bine cu armasarul, apoi I i duse
iapa mai la o parte.
Asa, fetito, acum avem si not o umplutura,
sopti, ea si-si saruta iapa pe buzele ei negre si umeda
de cal, pline de bale atirnate ca firele de acs ; isi
freed' fata de botul iepei, apoi isi ciuli urechile sa
asculte zgomotul care tropaia prin padure.
Vine in fuga mare Brigada 2, spuse Saska se-
ver si se intoarse spre mine. Trebuie s-o luam din loc,
Liutici...
Vine nu vine, racni Dupliscev si glasul i se
sparse in gitlej, mie sa-mi numeri banii in palms,
nasico...
Pai nu in ve7i ca sint aici, cu bani cu tot ?
bolborosi Saska si sari in $a.
Pornii dupa ea 5i alergaram in galop. In urmi
noa,tra rasuna r;acnettil lui Dupliscev si un foc de
arms.
Luati seama, va rog ! urla cazacelul alergind
din rasputeri prin padure.
Vintul sarea printre crengi, ca un iepure besmetic ;
Brigada 2 zbura printre stejarii galitieni, praful nepa-
sator al canonadei se ridica deasupra parnintului ca
peste o casuta hnistita. $i, la un semn al comandan-
tului diviziei, porniram la atac, la neuitatul atac de
la Cesniki.
www.dacoromanica.ro
DUDA LUPTA:
www.dacoromanica.ro 157
fara sa ne muiem sabiile in murdarul singe al tea.-
datorilor.
Cinci mii de oameni, intreaga noastra divizie, zbura
de pe povirntsuri, neurmarita de nimeni. Inamicul
ramasese pe deal. El nu se incredea in neverosimila
sa victorie si nu se hotara sa porneasca in urmarire.
De aceea am ramas vii $i am lunecat fail pierderi in
vale, unde ne-a iesit inainte Vinogradov, ajutorul co-
mandantului Diviziei 6. Vinogradov se framinta pe
trapasul sau nebun $i intorcea la lupta pe cazacii care
fugeau.
Liutov, striga el cind ma vazu, Intoarce -mi os-
tasii, ca-ti scot sufletul si tie !...
Cu minerul mauserului, Vinogradov isi lovea calul
care juca in loc. Tipa strident $i chema oamenii.
M-am desprins de linga dinsul si m-am apropiat de
kirghizul Gulimov care galopa prin apropiere.
In sus, Gulimov, i-am spus eu. Intoarce calul...
Intoarce to coada iepei, imi raspunse Gulimov
si se uita inapoi.
Uitindu-se cu o privire hoteasca, trase cu pusca
$i -mi pirli parul de la timpla.
...Intoarce-o pe a ta, soptt. Gulimov printre
din ;i, apoi ma apuca de umar st prinse a-si scoate
sabia cu mina cealalta.
Sabia, era intepenita in teaca. si .kirghizul, caznin-
du-se s-o scoata, tremura $t se utta imprejur. Ma
;inea de umar 4i-i apropia capul tot mai mult de
mine.
...A ta inainte, al meu dupa tine... repeta el
abia auzit si ma lovi usurel in piept cu lama sabiei,
pe care izbutise in sfirsit s-o scoata.
Mi s-a facut un gol in stomac cind am sine it apro-
pierea mortii si imbratisarea ei strinsa ; am impins
in laturi cu palma fata kirghizului, fierbinte ca o
piatra incinsa la soare, apoi 1-am zgiriat cit am putut
158
www.dacoromanica.ro
de adinc. Singe le cald se miKI sub unghide mete, mi
le gidila ; ma indepIrtal de Gulimov gifiind ca dupi
un drum lung. Prietenul meu sfisiat, calul, mergea
la pas. C515ream f5r5 si zaresc calea, mergeam Uri
s5 m5 uit ind5rat, si-am mers asa pin5 cind 1 -am in-
tilnit pe Vorobiov, comandantul Escadronului 1. Vo-
robiov isi duta cartiruitorii si nu-i gasea. Ajunser5m
impreuni pin5 in satul Cesniki, si acolo ne awzaram
pe-o lavit5 al5turi de Akinfiev, fostul vizitiu at Tri-
bunalului revolutionar. Pe ling5 noi trecu Saska, sora
Regiinentului 31 de cavalerie, si doi comandanti se
wzar5 pe aceeasi lavita cu noi. Comandantii ace§tia
motIiau si tkeau, iar unul din ei, care suferise o con-
tuzie, dIdea intr-una din cap si clipea dintr-un ochi
bulbucat. Saska se, duse sI-1 anunte la spital, dup5
care se intoarse la noi, tr5gindu-i iapa de dirlogi.
lapa se impotrivea si luneca cu copitele pe haul
jilay.
Incotro ti-ai umflat pinzele ? o intreb5 Voro-
biov pe sora. Mai stai si Cu noi, Sa§a...
Ba nu stau cu voi, eispunse Saska si lovi iapa
in burt5. N-am sa stau...
Asta ce mai e ? stria Vorobiov rizind. Ori
poate ca to -ai razgindit si to si mai bei ceai in tovl-
r5sia b5rbatilor ?...
Cu tine m-am razgindit s5 mai beau, fIcu Saska
intorcindu-se spre comandant si aruncind dirlogii de-
parte. M-am razgindit sI mai beau ceai cu tine, Vo-
robiov, d v-am v5zut azi pe to%i, vitejilor, si pe tine
to -am v5zut, halal comandant...
Dad ai v5zut, bombIni Vorobiov, trebuia s5
pui mina pe arm §i sa tragi...
Sa trag ? ! rosti Saska cu deznklejde ski smulse
de pe mined brasarda de sanitarI. Cu asta vrei sa
trag ?
12 159
www.dacoromanica.ro
Atunci 6e apropie de -noi 4i Akinfiev, fostul vizitiu
-alTribunalulyi revolutionar, cu care nu ajunsesem
inca sa ma ,socotesc pentru niste chestiuni mai vechi.
N ai cu ce trap, Sasok, zise el impacitutor,
nu-ti cats nimeni vin dintr-asta, Ca vina as gasi
la ala care se incurca la incaierari si nu are grija sa
bage cartuse la livorver... Te dusesi la atac, zbiera
deodata Akinfiev la mine, si fava ii tresari intr-un
spasm, to dusesi, da' cartuse nu pusesi.. care-i pri-
tone ?
Slabeste-ma, Ivane, i-am spus eu lui Akinfiev,
insa el nu ma lasa si se apropia Tot mai mult de mine,
strimb, fara coaste, gata sa faca o criza.
Leahul sa dea in tine si tu-n el ba... bombanea
cazacul sucindu-se si miscindu-si soldul sfarimat. ca-
re-i pricina ?...
Leahul sa dea in mine, i-am raspuns eu cu aro-
ganta, si eu in el ba...
Atunci se cheama ca esti molocan 1, suiera Akin-
fiev printre din%i, facind un pas inapoi.
Atunci se cheama ca sint molocan ! zisei eu mai
tare decit inainte. $i ce vrei de la mine ?
Aia vreau, ra stii to ce urmaresti, racni Ivan
la mine cu un triumf slUbatic ; stiff to trrm".iresti, si
eu am pentru molocani o lege scrisa, anume ca nu+i
pacat sa le faci felul, ca ei cinstesc pe Dumnezeu...
Cazacul i i =la fara.incrtare ideile lui despre mo-
lacani, adunind lumea. Am vrut sa plec .de linga el,
dar ma ajunse din urma si cind fu linga mine ma
izbi cu pumnul in spinare.
Nici nu ti-ai incarcat arma ! sopti Akinfiev
cii voce sugrumata chiar la urechea mea, incercind
sa -mi sf4ie gura cu degetele lui mari. Tu rinstegti -pe
Dumnezeu, trIdAtoruk...
1 Molocani, sects religioas'a din Rusia, ap'aruta in secolul
al XVIII-lea, sustinind, printre alte dogme, neimpotrivirea.
160
www.dacoromanica.ro
smucea $i mi sfipa gura, apucat de o erica de
nebunie, in timp ce eu it impingeam in l'Ituri 51-1
plesneam peste obraz. Akinfiev se prsabusi la p5mint
intr-o rina, Si, ckind, se rani piny la singe.
Atunci se apropie de el Saska, cu sinii ei lega'nati.
Femeia 11 stropi cu apa $i -i scoase dintre buze un
dinte lung ce i se crAtina in gura neagr5, ca un mes-
teaca'n intr-o viroaga pustie.
Cocosii ce alt5 griii au, flcu Saska, decit
cio&leasci unul altuia pliscul, da' mie-mi vine sa'-nu
astup ochii sal nu mai va'cl de -aide astea, ce vkui
azi...
Femeia rosti acestea cu amk5.ciune si-1 duse pe, ea-
nitul Akinfiev la ea, in timp ce eu m-am dus imple-
ticindu-mI in satul Cesniki, care luneca tot prin
neobosita ploaie
Satul inota si se umfla ; lutul stacojiu curgea din
eanile lui posomorite. India stea sclipi deasupra mea
$i cku in nori. Ploaia mai biciui rklutile si se jistovi.
Seara zbur5 spre cer ca un stol de pkki, $i intu-
nericul imi puse pe frunte cununa lui uclI. Puterile
ma parasira ; incovoiat sub coroana.funerar5, pornii
inainte, cersindu-i soartei cea mai simply diba'cie din
toate : dilfacia de a ucide un om.
12*
www.dacoromanica.ro
UN CINTEC
www.dacoromanica.ro 163
Asa si in seara asta, cind m-a amIgit ciorba gazdei,
tot Saska m-a impIcat cu glasul lui legInat si sugru-
mat pe jumItate.
Steaua cimpiilor, cinta el, steaua cimpiilor deasu-
pra casei pIrintesti, si mina tristI-a mamei mele..,"
Eu it ascultam, lungit intr-un colt pe un asternut
putred. Visul imi fringea oasele, visul scutura sub
mine finul mucegIit, i prin ploaia lui abia o mai
desluseam pe bItrina care-si proptise cu-o mina obra-
zul vested. LIsind in jos capul plin de pIduchi, ea
statu la perete neclintita, si nu se urni din loc ping cc
Saska nu si-a isprIvit cintecul. Saska sfirsi de cin-
tat si puse armonica la o parte, apoi cIscI si incepu sa
rid5, ca dupI un somn lung ; dupa aceea, vIzind pa-
ragina din bordeiul nostru, acest bordei de vIdanI,
arund gunoiul de pe lavitI 4i aduse inIuntru o gi-
leatI de apI.
Vezi, suflete, ii spuse gazda dupI ce-si scarping
spinarea de usciorul usii si mg art cu degetul, uite,
seful tau a venit adineaori aici, a rIcnit la mine, a
bItut din picior, mi-a luat lacatile din toatI gospodI-
ria si mi-a pus armele la nas... E pIcat de la Dum-
nezeu sI-mi vire in nas armele lui, ca sint o biatI
femPie...
Se mai scarping o data de usI si incepu apoi sa
arunce niste cojoace pe fiu-sIu, care sfodia sub
icoanI, in patul mare, impresurat de tot felul de
boarfe. WIiatul era mut, avea un cap albicios, alun-
git si umflat, si niste falpi gigantice, ca ale until
;Iran adult. Maid-sa ii sterse nasul plin de necurl-
;enh, apoi se intoarse la mass.
MImsico, ii spuse atunci Saska, si-i atinse uml-
rul, dad doresti, pot sl-ci acord atencie...
Dar baba se flcu a nu-I auzi.
N-am vIzut ciorba, neam, zise dinsa spriji-
rundu-si obrazul in paling, s-au dus pe copcI ciorbele
164
www.dacoromanica.ro
mele ; oamenii nu-mi arata decit numai arme, si de
se mai brodeste cite-un om mai cumsecade, ca m-ar
ispiti sa ma indulcesc cite oleaca cu el, uite ca m-am
facut asa de scirboasa, ca nici la pacat nu ma mai
bucur...
Isi mai taragana tristele jelanii si, bolborosind, im-
pinse apoi la perete pe fiu-sau cel mut. Saska se culd
cu ea pe asternutul de cirpe, in vreme ce eu ma stra-
duiam sa dorm incercind sa-mi nascocesc vise ca sa
adorm cu gind bun.
www.dacoromanica.ro
FIUL RABINULUI
166
www.dacoromanica.ro
fea purpurie 5i de matase albastra, iar deasupra Torei
vazuram atirnind chipul fara viata, supus 5i minunat
de frumos al lui Ilie, fiul rabinului, ultimul print al
dinastiei...
$i iata ca alaltaieri, Vasili, regimentele Armatei 12
au lasat descoperit frontul la Kovel. In ora5 bubui cu
dispret canonada invingatorilor. Trupele noastre s-au
retras in invalma5eala. Trenul sectiei politice incepu
sa se tirasca pe spinarea moarta a cimpiei. Trani
tifici dadeau de-a dura in fata for 5tiutul gheb al
mortii ostase5ti. Ei sareau pe treptele vagoanelor
trenului nostru, apoi cadeau, lovitt de paturile de
pu5c5.. Gifiiau, zgiriau cu unghiile, zburau inainte 51
taceau. Iar la kilometrul doisprezece, cind m-am tre-
zit ca nu mai aveam cartofi, am aruncat in ei cu un
teanc de foi volante. Dar numai unul din ei 15i in-
rinse mina murdara qi moarta, ca sa apuce o foaie.
$i 1-am recunoscut atunci pe Ilie, fiul rabinului din
Jitomir. L-am recunoscut numaidecit, Vasili. $i-ti ve-
nea a5a de greu sa-1 vezi pe printul care-5i pierduse
nadragii frint in doua de o ranita soldateasca, incit
noi, calcInd regulamentul, 1-am luat in vagonul .nos-
tru. Genunchii goi $i neindeminatici ca ai unei femei
batrine i se lovira de fierul ruginit al scaril. Doua dac-
tilografe cu sini mari $i cu bluze marinare5ti tirira pe
du5umea trupul lung 5i sfios al muribundului. L-am
a5ezat intr-un colt al redactiei, de-a dreptul pe jos.
Ni5te cazaci cu 5alvari ro5ii li aranjara vemintul
cazut. Cele doua dactilografe, cu picioarele for strimbe
de femele f.'1-a pretentii, infipte in podea, ii cercetau
cu raceala organele genitale, aceasta barbatie sfrijita qi
creata de semit pipernicit. Iar eu, care-1 vazusem in-
tr-una din noptile pribegiilor mele, incepui sa string
in ladita lucrurile rava5ite ale osta5ului roqu Brat-
layski.
www.dacoromanica.ro 167
Toate erau aruncate otova, mandatele de agitator si
carnetelele de insemnari cu versurile sale de poet
evreu... Portretele lui Lenin $i Maimonid stateau
alaturi. Otelul noduros al craniului lui Lenin $i ma-
tasea sumbra a portretelor lui Maimonid. Intr-o
carte cu hotaririle Congresului al VI-lea al partidu-
lui era puss o suvita' de par de femeie, iar pe mar-
ginile albe ale foilor volante comuniste se inghesuiau
rindurile strimbe ale unor versuri ebraice. Ele ca-
deau asupra-mi ca o ploaie zgircita si trista, erau file
din Cintarea cintarilor si cartuse de revolver. Ploaia
melancolica a asfintitului spala pulberea din parul
meu $i i-am spus tinarului care murea in coltul acela,
pe un mindir ciuruit :
Acum patru luni, intr-o `vineri seara, telalul
Ghidale m-a adus la tatal dumitale, la rabbi Motala,
insa dumneata, Bratlayski, nu erai pe atunci in partid.
Eram atunci in partid, raspunse baietandrul,
zgiriindu-si pieptul in chinurile febrei, dar n-am putut
s-o parasesc pe mama mea...
$i acum, Ilie ?
In revolutie, mama e un episod, spuse el in
soapta, cu glasul stins. A venit rindul literei mele,
litera B, si organizatia m-a trimis pe front...
Si ai nimerit la Kovel, Ilie ?
Am nimerit la Kovel ! stria el cu glas dispe-
rat. Chiaburimea a pornit razboi. Am primit un re-
giment din rezerva, dar era prea tirziu. N-aveam
destula artilerie...
$i muri, fara sa mai ajunga la Rovno. Muri, acest
ultim print, printre versuri, filacterii si obiele. Il
inmormintaram intr-o gars uitata. Iar eu, care abia
izbuteam sa cuprind cu trupul batrin furtunile fan-
teziei mele, am ascultat ultimul suspin al fratelui meu.
www.dacoromanica.ro
ARGAMAK
www.dacoromanica.ro 171
De ce m-ai blagoslovir cu un dusmarr ? il tn-
trebai pe Baulin.
Comandantul de escadron trecu pe linga mine
cascind.
De asta sa am eu grill' ? ! raspunse el fall sa se
intoarca. Tu sa ai grill, nu eu...
Spinarea lui Argamak se cicatriza, apoi ranile se
deschideau din nou. Puneam cite trei teltii sub $a, insa
echita ;ia tot nu era corecta, ranile nu se 'inchideau.
Constiinva ca sedeam pe o ran/ deschisa imi dadea
tntr -una fiori.
Un cazac din plutonul nostru, pe care-1 chema Bi-
ziukov, era consatean cu Tihomolov si-1 cunoscuse
acolo, linga Terek, si pe tatal lui Paska.
Ta-su, a lu' Paska asta, mi -a spus intr-un rind
Biziukov, prasea caii dupi pofta lui... Era calarec di-
baci ala, dat naibii.. Vine la herghelie si numaidecit
cla sa-si aleaga calul... I se aduce un cal. $i el vine
de se protapeste cu picioarele cracanate in fata calu-
lui, de se uita la el... Si, ma rog, ce cata el ?.. Uite ce
cats : odata isi face vent si-i arde calului un pumn
intre ochi, $i nu mai e cal. De ce-ai achitat dobitocul,
ma Calistrat ?... $i-auzi ce spune el : Dupa cum mi-e
pofta mea cumplita, zice, asa fac, si pe calul asta nu
incalec... Calul asta nu mi-a deschis pofta sa-1 in-
calec... Pofta mea, zice, e cumplita, de moarte... Al
dracului calaret, nimic de zis !
$i iatI ca Argamak, lasat in viata de tatal lui Paska
si ales de el, a ajuns sl fie al meu. Ce trebuia sa fac
mai departe ? Faurearn fel de fel de planuri in minte.
Rizboiul Ins m-a scutit de griji.
Armata de cavalerie ataci Rovno. Orasul fu cu-
cerit. Staturam acolo doui zile $i doua nopti. to noap-
tea urmatoare polonezii ne respinsera. Lupta o dadura
numai ca sa asigure' retragerea trupelor. Manevra iz-
buti. Le sluji polonezilor drept acoperire uraganul, cu
172
www.dacoromanica.ro
o ploaie biciuitoare si cu manic deseareari electrice ale
verii, rasturnind peste lume torente de apa neagrI. Eli-
beraram °taw" pentru o zi si o noapte. In lupta aceasta
nocturna eazu sirbul Dundici, cel mai curajos dintre
oameni. In lupta asta se bats .i Paska Tihomolov.
Polonezii se napustira asupra coloanei lui de transport.
Era intr-un loc ses, fara nici un fel de acoperiri. Parka
isi rindui carutele intr-un dispozitiv de lupta pe care-.I
stia numai el. Asa pesemne caii rinduiau si romanii
carele de lupta. Parka avea insa si o mitraliera. E de
presupus ca o furase $i o ;inuse ascunsa pentru un pri-
lej oarecare. Cu mitraliera asta, Tihomolov scapa de
impresurare, salva avutia unitkii si scoase cu bine
toati coloana, afara de doual ckute, la care caii cazu-
sera impuscati.
Ce, te-ai apucat sa murezi ostasii ? fu intrebat
Baulin la statul major -al brigazii elteva zile dupi
aceasta
0 fi trebuind asa, de vreme ce-i murez...
Vezi sa nu-ti rupi gitul...
Parka n-a fost amnistiat, insa not stiam ca el 72
'veni. $i el veni, incaltat cu mite galosi de-a dreptul
pe piciorul gol. Avea degetele retezate si atirnau de
pe ele few de tifon negru. Fesele astea se tirau dupa
el, ca o mantie. Parka veni in satul Budeatici, in pia ;a
bisericii, unde erau legati si caii nostri. Baulin seclea
pe treptele bisericii catolice si-si scalda picioarcle In-
tr-o albie cu apa fierbinte. Degetele de la picioare ii
supurau. Avea degete trandafirii, asa cum e fierul la
inceputul calirii. Smocuri din parul san tineresc, ca
paiul, i se lipisera de frunte. Soarele ardea pe cka-
mizile si pe tigla bisericii. Biziukov, care stkea alaturi
de .comandantul escadronului, ii viri in gura o ttgarI
$y-o aprinse. Tirindu-si dupg el mantia zdrentuita,
Tihomolov trecu spre conovsk. Galosii fi clampaneau
in picioare. Argamak isi intinse gitul sau lung 4i ne-
173
www.dacoromanica.ro
chezI recunoscindu-si seapinul. Nechez1 strident si
destul de incet, ca un cal in ynstiu. Pielea de pe spi-
nare se Valurea ca o horbota intre dungile de carne
vie. Paska se opri ling5 cal. Fesele lui murdare z5ceau
nemiscate pe p5mint.
Va's'cl asa... rosti cazacul cu glas abia auzit.
Fa'cui un pas inainte.
S5 ne imp5c5m, Paska, spusei eu. Sint bucuros
ca arma'sarul vine la tine. Eu unul n -am scos-o cu el
la capa't... Ce zici, ne imp5c5m ?...
Nu-i Inca pastele, sa.' se impace lumea ! zise co-
mandantul de pluton, ra'sucindu-si mustata la spatele
meu.
$alvarii li erau 15sati, eimasa descheiatI pe piep-
tul arimiu, omul se odihnea pe o treapt5 a bisericii.
Pup5-te cu el, ca la Inviere, Paska ! morm5i
Biziukov, consateanul lui Tihomolov, care-I cunoscuse
pe Calistrat, tat51 lui Paska. Nu vezi ca omul vrea s5
se pupe cu tine, ca la Inviere...
Eram singur intre oamenii acestia, a dror prietenie
nu reusisem s-o dobindesc.
Paska st5tea incremenit in fata calului. R5suflind
adinc si slohod, Argamak intinse botul spre el.
Va's'ci asa.. repeta cazacul, intorcindu-se brusc
spre mine si spunindu-mi de la obraz : N-am sa* ma
impac cu tine.
Crampanindu-si galosii, porni pe drumul calcaros si
potopit de arsia, m5.turind colbul maidanului din sat
cu fesele lui dezleg,ate. Argamak it urm5 ca un cline,
Dirlogii i se leganau sub bot, iar gitul lung si-1 tinea
jos de tot. Baulin tot isi freca in albie putregaiul de
fier ruginit al picioarelor.
M-ai blagoslovit cu un dustnan, i-am spus eu. Si
cu ce sint eu vinovat ? .
Comandantul escadronului isi ridic5 ochii.
174
www.dacoromanica.ro
Te vld cum m-as vedea, zise el, to v5d ping -n
fund... Umbli sa tr5iesti fIrl dusmani... Asta ii-e in
gird, sa stai fara dusmani...
Haide, pup5-te cu el ca la Inviere, morm5.i Bi-
ziukov, intorcind spatele.
Pe fruntea lui Baulin ap5ru o pat5 de foc. Unul din
obraji ii treslri.
$tii cum vine asta ? zise el, neizbutind s5-si
tragI suflarea. Asta-i curatI plictisea15... Du-te de la
not la m5-ta acas5....
N-am avut incotro. Am fost nevoit sa plec. M-am
mutat in Escadronul 6. Acolo lucrurile merserl mai
bine. Orice s-ar spune, Argamak ma invAase c515ria
dupl sistemul lui Tihomolov. Au trecut luni de zile.
Visul mi se implini. Cazacii au incetat sa ne mai pe-
tread din ochi, pe mine si calul meu.
13 - Armata de eavalerie
www.dacoromanica.ro
POVESTIRI DIN ODESA
13*
www.dacoromanica.ro
REGELE
179
www.dacoromanica.ro
Bine, da-i drumul, i-a raspuns Benia Krik, pore-
clit Regele ; si ce zici ca ai sa-mi spui ?
Ieri a venit un comisar nou la sectie, asa mi-a
zis tanti Hana sa-ti spun...
$tiam asta de-alaltlieri, i-a raspuns Benia Krik.
Altceva.
Comisarul Si-a adunat sectia si i-a tinut o cu-
vintare...
Matura noua matura bine, raspunse Benia Krik.
Vrea sa faca o razie. Altceva...
$i tu, Rege, fair dud are sa fie razia ?
Miine o sa fie.
Rege, are sa fie nazi.
Cine ti-a spus asta, baiete ?
Tanti Hana mi-a spus. Pe tanti Hana o
O ¢tiu pe tanti Hana. Altceva.
Comisarul $i -a adunat sec %ia §i i-a tinut o cu
vintare. Trebuie sa-1 -gitunn pe Benia Krik, a spus
el, fiindca unde este majestatea sa imparatul, de sege
nu mai poate fi voiba. l zi, cind.Krik bci marita sora
$i vor fi acolo tap, chiar astazi trebuie sa facem o
razie..."
Altceva.
...Atunci copoii au sfeclit-o. .Au zis asa : daca
facem razie tocmai azi, cind are bairam in cad, Benia
o sa se sucareasca si se va varsa mult singe. Iar comi-
sarul a spus : la ambitia mea tin mai mult...
Bine, du-te ! i-a raspuns Regele.
Ce sa-i spun lui tanti Hana de razie ?
Zi-i asa, ca Benia stie de razie.
$i tinarul s-a dus..Dupa el s-au luat vreo trei din-
tre prietenii lui Benia. Ei .au zis ca se vor intoarce
peste o jumatate de ora. $1 s-au intors peste o juma-
tate de ora. Asta a fost tot.
Oamenii nu se asezau la masa dupa virsta: Batri-
netea neroada nu e mai putm pima decit tineretea
180 www.dacoromanica.ro
fricoasi. Si nici dupa bogItie. Captuseala portofelu-
lui ticsit e tesuta din lacrimi.
In capul mesei sedeau mirele si mireasa. Era ziva
for. Lingi ei se asezase Sender Eichbaum, socrul Re-
gelui. Era dreprul lui. Se cuvine sa se tie povestea lui
Sender. Eichbaum, fiindca nu e a poveste oarecare.
Cum de s-a intimplat ca Benia Krik, un tilhar si
rege of tilharilor, sa ajungl ginerele- lui Eichbaum ?
Cum a ajuns el ginerele unui om care avea, fara una,
;aizeci de vaci cu lapte ? Toata povestea sta in tag-
rie. Abia de un an Benia ii scrisese lui Eichbaum o
scrisoare.
Dornno Eichbaum, scria el, puneti va rog miine
dimineata sub poarta de pe Sofievskaia 17 douazeci de
mu ruble. Daca nu faceti asta, va afteapta una de
nu s-a mai pomenit fi toata Odesa are sa va vorbeasca.
Cu stima, Benia Regele."
Trei scrisori, una mai clara decir alta, eamasera fara
rispuns. Atunci Benia lua masuri. Noua insi cu cio-
mege lungi in miini sosira acolo intr-o noapte. Cio-
rnegele erau infa'surate cu cilti muiati in smoa15. Noul
stele de va'paie se aprinserl in ograda de vite a lui
Eichbaum. Benia sparse lkatile staulelor si incepu sa
scoafa afara vacile, una cite una. Un fl'Aca'u le astepta
la iesire, cu un cutit. El dobora vaca la Omint din -
tr-o singur5 loviturl si isi cufunda cutitul in inima ei.
Pe Omintul inundat de singe infloriseil tortele ca
niste trandafiri de foc si deodata izbucnira impuscl
turi. Benia alunga cu focuri de arms lucratoarele ve-
nite in fug spre staul. Dupl el incepuri sa tragi si
al%i tilhari, tot in aer, fiindca dad nu tragi in aer,
poti omori an om. 5i abia cind a sasea vacs se pra'busi
mugind de moarte la picioarele Regelui, na'vali in
curte Eichbaum, numai in izmene, intrebind :
Ce-o sa ias1 din asta, Benia ?
181
www.dacoromanica.ro
Daca n-o sa am bani, n-o sa ai vaci, domnu'
Eichbaum. Una si cu una fac doui.
Intra-n casa, Benia.
lar in casa cazura la invoiala. Vacile injunghiate le
impartira pe din doua, si Eichbaum capata garantia
inviolabilitatii ulterioare in forma unei adeverince cu
stampill. Dar minunea veni mai tirziu.
in timpul spargerii din noaptea aceea cumplita,
cind vacile injunghiate mugeau, iar vitelele alunecau
in singele matern, cind tortele dansau ca niste fecioare
negre iar laptaresele tipind se fereau de %evile priete-
noase ale brow ningurilor, se napusti in curte numai
in camasuta si 'ilea, fiica batrinului Eichbaum. Vic-
toria Regelui deveni infringerea lui.
Dupa doua zile, Benia ii inapoie pe neasteptate lui
Eichbaum to %i banii fura%i si in seara urmatoare veni
el insusi in viziti. Se imbracase cu un costum porto-
caliu si sub una din mansete sclipea o bratara de bri-
liante. Intra in odaie, saluta si ii ceru lui Eichbaum
mina fetei sale ''ilea. Gata sa fie lovit de dambla,
Eichbaum totusi se ridica. Batrinul mai avea viata in
el pentru vreo douazeci de ani.
Asculta, Eichbaum, ii spuse Regele, cind ai sa
mori, o sa te ingrop in cimitirul evreiesc numarul unu,
chiar linga poarta. Am sa-ti cladesc un monument de
marmura roz, Eichbaum. Am sa te fac starostele sina-
gogii din Brodi. Am sa ma las de specialitatea mea,
Eichbaum, si am sa ma fac asociatul dumitale. 0 sa
avem doua sute de vaci, Eichbaum. Am sa ucid pe toti
laptarii, afara de dumneata. Nici un hot n-are sa
treaca pe strada pe care locuiesti dumneata. Am sa-ti
ridic o vila la statia numarul saisprezece... $i adu-ti
aminte, Eichbaum, ca nici dumneata n-ai fost in tine-
rete rabin. Cine a falsificat testamentul, ca sa nu vor-
bim cu glas tare despre asta ?... $i ginere are sa-ti fie
182
www.dacoromanica.ro
Regele, nu un mucos oarecare, auci, Eichbaum,
Regele...
$i Benia Krik 5i -a atins tinta, pentru ca era patimas,
iar lumile sint stapinite de panma. Tinerii insuratei
au trait trei lemi in manoasa Basarabie, coplesiti de
struguri, de hrana si de sudorile dragostei. Dupa aceea
Benia s-a intors la Odesa, ca s-o marite pe sora-sa
Dvoira, in virsta de patruzeci de ani si suferind de
boala lui Basedow. $i acum, istorisind povestea lui
Sender Eichbaum, iata ca ne putem intoarce la nunta
Dvoirei Krik, sora Regelui.
La nunta, musafirii furs serviti la cina cu gaini
fripte, curcani, giste, peste umplut gi bors de peste,
in care lucea sideful insulelor de lamiie. Pe deasupra
capetelor moarte ale gistelor se leganau flori ca niste
panasuri bogate. Dar oare gainile fripte sint aduse pe
tarm de inspumatul flux al marii Odesei ?
Tot ceea ce este mai nobil in contrabanda noastra,
tot ceea ce face gloria pamintului dintr-un capat in
altul, in noaptea aceea instelata, in noaptea aceea al-
bastra iii savirsea magulitoarea' sa fapti de nimicire.
Vinul de pe alte meleaguri incalzea stomacurile, muia
gingas picioarele, ametea creierii si stirnea rigiieli, so-
nore ca semnalul de lupta al goarnei. Bucatarul negru
de pe Plutarh", un vapor care sosise din Pord-Said
de trei zile, scosese peste linia vamii sticlespintecoase
cu rom de Jamaica, yin uleios de Madera, tigari de
foi din plantatiile Peerponte Morgan si portocale din
imprejurimile Ierusalimului. Iata ce arunca pe tarm
fluxul inspumat al marii la Odesa, iata ce le pica une-
ori cersetorilor odesi ;i la nun ;ile evreiesti. La nunta
Dvoirei Krik unde romul de Jamaica le pica din cer,
dupa ce au tot supt ca niste porci pusi la ingrasat,
cersetorii evrei incepura sa bats asurzitor cu cirjele.
Descheiat la vests, Eichbaum se uita printre gene la
talazuitoarea adunare 5i sughita admirativ. Orchestra
183
www.dacoromanica.ro
elute marsuri, ca la inspec ;ia unei divizii. Muzica de
fanfari, nimic altceva decit fanfara. $ezind in rin-
duri strinse, la inceput, tilharii se sfiiserI de prezenta
altora, dar in cele din urn4 iii &dull drumul. Liova
Katap sparse o sticla de votca in capul amantei sale,
Monia Artileristul trase cu revolverul in aer. Dar
entuziasmul atinse apogeul cind, potrivit datinei, mu-
safirii incepura sa fad daruiri tinerilar insuratei. Can-
torii de sinagogi, sarind pe mese, prinseri a cinta o
data cu clocotitoarea fanfara, spre lauda cantitkii de
ruble si linguri de argint &Amite. $i aici prietenii
Regelui arkara cit pretuieste singele albastru si cava-
lerismul, ind nestins, al mahalalei Moldovanca. Cu
cite un gest neglijent aruncau in tavile de argint mo;
nezi de aur, inele, coliere de perle.
Aristocrati ai mahalalei, ei aveau trupurile strinse
in veste caramizii, sacouri roseate le cuprindeau umerii,
iar pe pulpele earnoase stkeau sa plesneasd pielea
carimbilor de culoarea azurului celest. Cu statura
dreaptI, cu burtile scoase in afara, banditii bateau din
palme in tactul muzicii, cereau mirilor si se pupe 4t-i
aruncau miresei flori, iar ea, cuadragenara Dvoira,
sora lui Benia Krik, sora Regelui, schimonosita de
boala, cu gusa ei imensa si cu ()chit iesiti din orbite, se-
dea pe un munte de perne alaturi de un balat prapind,
cumparat cu banii lui Eichbaum si amutit de tristete.
Ritualul darurilor se apropia de sfirsit, cantorii
ragusisera, iar contrabasul nu izbutea sa se impace cu
vioara. Peste curte pluti deodata un vag miros de ars.
Benia, zise taica Krik, un chirigiu ba'trin, b5d5-
ran vestit printre chirigii, stii, Benia, ce-mi vine mie
sa cred ? imi vine sa cred ca arde funinginea...
Taid, ii raspunse Regele betivanului de tats -sau,
ma'ninca bea to rog, 4i nu-ti face griji cu toate
prosti i le...
184
www.dacoromanica.ro
Taica Krik urrna povga fiului s5.u. Mind $i bau.
Totusi nourasul de f um era din ce in ce mai Incep'ator.
Pe undeva se $i impurpurasera marginile cerului. Si
apucase sa zvicneasca spre Inahimi o limbs de flacara,
ingusta ca o baioneta. Saltind din scaune, oaspeiii adul-
mecau vazduhul, iar femeile incepura sa tipe. Atunci
tilharii se uitara unii la ahii. $i numai Benia, care
nu observase nimic, era nepotolit.
Imi stricati petrecerea ! striga el plin de dis-
perare. Va rog, dragii mei, mincati $i beti...
Dar in acelasi timp aparu in curte tinarul care mai
venise $i la dderea serii.
Rege, zise el, am sa -ti spun doua vorbe...
Bine, zi-i, raspunse Regele. Totdeauna ai to doul
vorbe de spus...
Rege, rosti linarul necunoscut $i chicoti, pur si
-simplu hi vine sa mori de ris, auzi dumneata, arde
sectia ca o lumlnare...
Bacanii incremenirg. Tilharii surisera. Sexagenara
Manka, muma bandicilor mahalalei, viri Jolla degete
in gura $i trase un suierat asa de strident, incit vecinii
ei de mass se ferhi in laturi.
Mania, ii atrase Benia atenvia, nu esti la lucru,
Ostreaza-ti singele rece, Mania...
Tina'rul care adusese uluitoarea veste chicotea si
acum.
Au iesit de la sectie vreo patruzeci de insi, po-
vesti el miscindu-$i falcile larg, si s-au dus in razie. $i
n-au apucat sa fad nici cinspe pasi, d a $i luat foc...
Davi o fug sa va uitaci, dad vrevi...
Benia isi opri insa oaspecii sa se dud s4' vadl in-
cendiul. Pled numai el cu doi dintre ai lui. Sectia de
polhie era cuprinsa de fladri din patru parti. Scutu-
rindu-si fundurile, vardistii alergau pe sdrile inecate
de fum si aruncau prin ferestre tot felul de cufere.
Aresta%ii dispa'reau in invalma'seala. Pompierii erau
185
www.dacoromanica.ro
cuprinsi de zcl, insa pompa din apropiere nu avea apI.
Comisarul mItura aceea nouI care mIturl bine
stItea pe trotuarul opus si-si rnusca musta%a care ii
tot intra in Pura. MItura cea ,noul stItea nemiscati.
Trecind pe lingI comisar, Berna it salutI milifIreste.
SI tralti, excelen %a voastrl ! zise el cu com-
pasiune. Ce ziceti de nenorocirea asta ? E oribil...
Apoi incepu sa se uite la clIdirea in flIdri, clItinl
din cap si bolborosi :
Vai, vai, vai...
. .
www.dacoromanica.ro
CUM SE PETRECEAU LUCRURILE LA ODESA
Am inceput eu.
Reb Arie-Leib, i-am zis bkrinului, sa discutIm
despre Benia Krik. Sa stIm de vorbi despre fulgerI-
torul lui debut si despre sfirsitul lui groaznic. Trei
umbre stau in calea imaginatiei mele. Sa-1 lua'm pe
Froim Graci. TIria de otel a isprIvilor lui oare n-ar
suporta comparatia cu forta Regelui ? Sau Kolka Pa-
kovski. Firea turbatl a acestui om avea intr-insa tot
ce trebuie ca sa poti domina. $i parcI Haim Drong n-a
stiut sa distingi strIlucirea noii stele ? $i de ce nu-
mai Benia Krik s-a suit pinI la capItul sckii de frin-
ghie, in vreme ce toti ceilalti au limas atirnati jos,
pe treptele nestatornice ?
Reb Arie-Leib ta'cea, sezind pe zidul cimitirului. In
fata noastrl se desfisurase linistea verde a morminte-
lor. Omul doritor de rIspuns trebuie facI rezerve
de rThdare. Omului stlpinind stiinta ii lade bine si
fie trufas. De aceea, sezmd pe zidul cimitirului Arie-
Leib tIcea. In cele din urmi el spuse :
De ce tocmai el ? Vreti sI stiti de ce nu czi-
lalti ? Prin urmare, uitati un timp ca pe nas aveti
niste ochelari si ca aveti toamna in suflet. Curmati
scandalul de pe masa dumneavoastrI de scris si nu vi
mai bilbliti in fata oamenilor. Inchipuiti-v1 o clips ca
faceti scandal in pietele publice si ca va bilbliti pe
hirtie. Sinteti tigru, sinteti leu, sinteti pisicI. Puteti
187
www.dacoromanica.ro
A va culcati o noapte cu o rusoaica si ferneia aceasta
va Amine multumita de dumneavoastra. Ave %i doua-
zeci $i cinci de ani. Daca cerul $i pamintul ar avea
niste verigi, ati apuca de verigile astea si ati trage ce-
rul spre pamint. Iar tatal dumneavoastra este chirigiul
Mendel Krik. La ce se gindeste un tata ca asta ? El se
gindeste cum A bea o cinzeaca buns de votca, cum
sa-i dea cuiva un pumn in mutra, se gindeste la caii
lui $i la nimic altceva. Dumneavoastra vreti sa traiti,
pe cind el va obligi A muri ;i de douazeci de on pe
zi. Ce ati fi lac& in locul lui Benia Krik ? N-ati fi
facut nimic. Pe city vreme el a facut. De aceea era
Rege, pe cind dumneavoastra dati cu tifla din buzunar.
El, Bencik, s-a dus la Froim Graci, care din vremea
aceea incepuse a se uita la lume numai cu un singur
ochi $i era ceea ce este si acum. Dinsul i-a spus lui
Froim :
Ia-ma $i pe mine. Vreau A acostez la malul Au.
Malul la care am A acostez are A fie in cistig.
Graci 1-a intrebat :
Cine esti, de unde vii si in ce ape te scalzi ?
Pune-ma la incercare, Froim, u raspunse Benia,
si A nu mai umblam cu cioara vopsita.
Sa nu umblam cu cioara vopsita, raspunse Graci.
Am A te pun la incercare.
$i tilharii s-au adunat in consiliu ca sa vada ce-i cu
Benia Krik. N-am fost la adunarea aceea, dar se zice
ca s-au adunat in consiliu. Mai marele for era pe
atunci raposatul Liovka Bik.
Ce-i umbra sub cozoroc lui Benia asta ? a intre-
bat raposatul Bik.
$i Graci chiorul t i spuie parerea :
Benia vorbeste pu ;in, dar vorbeste cu haz. El
vorbeste putin, dar ai don A mai spuie cite ceva.
Daca-i asa, striga raposatul Liovka, A-1 incer-
cam cu Tartakovski.
188
www.dacoromanica.ro
Sa-1 incercam cu Tartakovski, hotart consiliul
si toti cei in care mai domicilia bunul sin; au rosit
cind le-a fost dat sa au& hotarirea asta. De ce au
rosit ? 0 sa aflati asta cind o sa Ira duce ;i acolo uncle
am sa va duc eu.
Tartakovski era poreclit pe la noi fie un jidan si
jumatate", fie noua spargeri". Un jidan si jurna-
tate" i se spunea pentru ca nici un evreu nu avea atita
tupeu i ati ;ia bani cit Tartakovski. Era mai inalt
de statura decit cea mai Inalta huiduma dintre var-
distii Odesei, iar la cintar tragea mai mult decit cea
mai grass ovreica. Porecla noua spargeri" i-o &du-
sera fiindca firma Liovka Bik et compania facuse in
birourile lui nu opt sau zece spargeri, ci exact noua.
Lui Benia, care nu era Inca Rege pe atunci, ii reveni
onoarea sa se duca la acel jidan si jurnatate" cu a
zecea spargere. Cind Froim i-a comunicat asta, el a
spus da" si a iesit trintind usa. De ce a teintit usa ?
O sa afla%i asta cind o sa va duceti acolo unde am
sa va duc en.
Tartakovski are suflet de ucigas, dar e de-ai nostri.
S-a ridicat dintre noi. E singe din singele nostru, came
din carnea noastra, ca si cum ne-ar fi nascut aceeasi
mama. Jumatate din Odesa are serviciu la pravaliile
lui. Si necazurile i s-au tras tot de la ai lui din
mahala. De doua on I-au rapit ca sa poata fi ras-
cumparat, ba o data, pe vremea pogromului, i-au fa'cut
si slujba de inmormintare cu cor. Derbedeii din rnaha-
laua Sloboda ii bateau atunci pe evrei pe strada Bol-
saia Arnautskaia. Tartakovski fug-me de ei si intilrun-
du-se cu o procesiune de inmormintare, a intrebat :
Pe cine duce la groapa ?
Trecatorii i-au raspuns ca pe Tartakovski. Con-
voiul a ajuns la cimitirul Sloboda. Atunci ai nostri au
scos din sicriu o mitraliera si au inceput sa traga in
derbedeii mahalalei aleia. Un jidan si jumatate" insa
www.dacoromanica.ro 189
nu prevazuse asa ceva. Un jidan si jumatate" s-a
speriat de moarte. Si care proprietar nu s-ar fi speriat
in locul lui ?
A zecea spargere contra unui om druia i s-a mai
facut o data si slujba de ingropactune era o grosola-
nie. Benia, care pe atunci nu era Ind Rege, intelegea
asta mai bine ca oricare altul. Dar lui Graci i-a spus
da" si chiar in aceeasi zi i-a scris lui Tartakovski o
scrisoare care semana cu toate scrisorile de acelasi soi :
Molt stimate Ruvim Osipovici, fiti asa de arnabil
sa puneti ping sinzbata sub polobocul cu apa de ploaie..,
si asa mai departe. In caz de refuz, asa dupa cum i4
ultimul time ati cam inceput a va permite, va asteapta
o mare deziluzie in viata durnneavoastra de farnitie.
Cu stima, cunostinta dvs. Bention Krik."
Lui Tartakovski nu i-a fost lene sa raspunda
imediat :
Benia, data ai fi un idiot, ti-as scrie ca unui idiot.
Dar eu nu te stiu ca atare, si fereasca Dumnezeu sa
te stiu drept cine nu esti. Tu pesemne faci pe pustiul.
Oare nu stii ca anul acesta in Argentina e asa recolta
ca da pe-afarii fi not sedem cu griul nostru fara nisi
un fel de taftea ?... $i am sa-ti mai spun cu mina pe
inima ca m-am saturat sa manine la batrinete bucata
asta amara de piine fi sa izzdur toate neplacerile actea,
dupa ce am muncit toata viata ca ultimul hanzal. 51
cu ce in-am ales dupa toata nzunca asta nes firsita de
ocnas? Cu ulcere, boli, griji fi insomnii. Lasa-te de
prostii, Benia. Prietenul tau, nzult moi inane decit iti
inzaginezi,RuvimTartaleovski."
Un jidan si jumatate" si-a facut datoria. A scris
o scrisoare. Dar posta n-a dus scrisoarea la adresa. Ne-
primind raspuns, Benia s-a suparat. A doua zi a apa-
rut cu patru amici in biroul lui Tartakovski. Pauli
tineri mascati si cu revolverele in mina au navalit in
camera.
190
www.dacoromanica.ro
Miinile sus ! au zis ei si au incer ut sa gesticu,
leze cu pistoalele.
Lucreaz5 mai calm, Solomon, ii fact' Benia ob-
servatie unuia din ei, celui care striga mai tare ; ss
n-ai obiceiul asta s5 fii primul la lucru ! Apoi, tutor-
cindu-se catre un functionar din pr5v5lie, care era
palid ca moartea si galben ca lutul, 1-a intrebat :
Un jidan si jumatate" e in fabric5 ?
Dumnealui nu este la fabric5, r5spunse func-
tionarul, care se numea Mughinstain si-i mai spunea
Iosif, fiind copilul din flori al tusei Pesia, precupeata
de g5ini din Piata Seredinskaia.
$i in locul patronului cu cine st5m not de
vorbI ? au inceput ei s5-1 descoase pe nenorocitul de
/vIu gh in stain.
In locul patronului, cu mine, a Tispuns functio-
narul, verde la fafa ca iarba cea verde.
Atunci, cu ajutorul bunului Dumnezeu, deschi-
de-ne casa de bani ! i-a poruncit Benia, si a inceput
numaidecit o opera in trei.acte.
Nervosul Solomon aseza intr-o valiz5 banii, hir-
dile; ceasurile si brelocurile ; rIposatul Iosif sfatea in
fata lui cu miinile in sus si in vremea asta Benia le
spunea istorioare din viata poporului evreu.
Dac5 face el cu mine pe alde Rotschild, spunea
Benia despre Tartakovski, atunci s5-1 ar75 focul. Fx-
plica-mi to mie, NIughinstain, ca unui prieten, urm5-
torul lucru : ti trimit eu o scrisoare de afaceri, si de
ce n-ar cheltui el cinci copeiti cu tramvaiul ca sa vin.
pinl la mine acas5 si sa bea cu familia urea o cin7eac
de votca si sa is o gustare cu ce avem si not ? Ce I-a
impiedicat sI-si deschic1a inima in fata mea ? S5 fi
spus micar : Benia, uite-asa si pe dincolo, asta e
balanta mea, mai ing5duie-m5 vreo dou5 Tile, las5.-m5
s5-mi trag rasuflarea, voie sa ma de7meticesc".
14 191,
www.dacoromanica.ro
$i ce i-as fi raspuns eu ? Nu se intilneste porc Cu
porc, dar om cu om se intilneste". Ai priceput, Mu-
ghinstain ?
Am priceput tot, i-a &puns Mughinstain, dar
a min ;it, fiindca habar n-avea de ce un jidan si juma-
tate", bogatas respectabil si om clasa intli, trebuia sa
mearga cu tramvaiul ca sa is o gustare In familia chiri-
giului Mendel Krik.
Iar intre timp nenorocirea dadea tircoale pe la fe-
restre, ca un cersetor in zori de zi. Nenorocirea a
navalit cu zgomot in birouri. $i cu mate ca de asta
data ea si-a luat infkisarea ovreiului Savka Butis,
era beats ca un sacagiu.
Ho-ho, racni ovreiul Savka, iarta-ma, Bencik,
am Intirziat ! si incepu sa tropaie si sa dea din miini.
Apoi trase cu revolverul si glontele 11 nimeri pe Mu-
ghmstain in bung.
Mai e nevoie de cuvinte ? Era omul si nu mai este.
Tram un burlac nevinovat ca pasarea pe creanga, si
uite -1 cal a pierit dintr-o prostie. A venit un ovrei
semanind a marinar si a tras cu pistolul nu intr -o ca-
rafa cu surprize, ci in burta unui om. Ce cuvinte
mai trebuie aici ?
Tule-o din birou,! striga Benia si fugi ulti-
mul. Dar plecind, apuca sa-i spuie lui Butis :
Jur pe mormintul mamii, Savka, Ca ai sa to in-
tinzi linga el...
$i acuma spuneti-mi si mie, tinere domn, care taiati
cupoane din actninile altora, cum ati fi procedat in
locul lui Benia Krik ? Dumneavoastra n -a ;i sti cum
sa procedati. Pe cind el stia. De aceea e el Rege, iar
not doi sedem pe zidul cimitirului evreiesc numarul
doi si ne ferim de soare cu palma.
Nenorocitul fiu al tusei Pesia n-a murit indata. 0
or dupa .ce 1-au adus la spital, a sosit acolo si Benia.
192
www.dacoromanica.ro
A cerut sa fie chemaci la el medicul 4ef si o sorsa si
le-a spus fare sa-si scoati miinile din buzunarele
pantalonilor de culoare crem :
Am interes, a zis el, ca bolnavul Iosif Mughin-
stain sa se fad sanatos.. Pentru once eventualitate ma
recomand : Ben%ion Krik. Sa nu va pare rau de cam -
for, perne cu oxigen, camera rezervata. Dace nu, de
fiecare doctor, macar de-ar fi el si doctor in filozofie,
tot nu trebuie mai mult decit doi metri de pamint.
$i totusi Mughinstain a murit in aceeasimoapte. $i
abia atunci un jidan si jumatate" a facut galagie in
toata Odesa.
Unde incepe poli %ia, racnea el, si unde se ter-
mina Benia ?
Policia se terming acolo unde incepe Benia, ii
raspundeau oamenii cu judecata, dar Tartakovski nu
s-a putut linisti si 1-a ajuns clips cind un automobil
rosu cu o cutie muzicall in el st-a cintat in Piaca
Seredinskaia primul sau mars din opera Rizi, paiata.
Ziva in amiaza mare marina a venit in viteza pins la
casuca in care locuia tuna Pesia.
Automobilul zdranganea din roci, scuipa fum, isi
imprastia stralucirea de a1ama, pucea a benzins si
cinta diferite arii cu claxonul. Din automobil sari
cineva si se duse direct in bucatarie, unde jos, pe pa-
mintul care ;inea loc de podea, se zbatea vaicarin-
du-se micu ;a tuna Pesia. Un jidan si jumatate" sedea
pe un scan si &dea din miini.
Rit de' huligan, urla el cind 11 vazu pe musafir,
banditule, nu te-ar rabda pamintul ! Grozav obicei
ci-ai facut sa omori oameni vii...
Domnu' Tartakovski, ii raspunse Benia Krik
cu jumatate de glas, sint acum aproape doul zile si
doua nopci de cind it pling pe iubitul raposat ca pe
frate-meu. Dar stiu ca durnneavoastra scuipaci pe tine-
14* 193
www.dacoromanica.ro
rele mele lacrimi. Rusine, domnu' Tartakovski ! In
ce safeu ati ascuns dumneavoastrl rusinea ? Ati avut
inima sl-i trimiteti mamei riposatului nostru Iosif o
suti de mizerabile carboave. Mi s-a ficut maciuca
in cap creierul cu par cu tot, rind am auzit asa
noutate.
Aici, Benia a Brut o pauzi. Era imbricat cu un
sacou de culoarea ciocolatei, pantaloni crem si se in-
ciltase cu ghete ca smeura.
Zece mii bani gheati, ricni el, zece mii bani
gheati si pensie pini la moartea dumneaei, de-ar trai
si o suti douizeci de ani. Si dad nu, atunci sa iesini
din inciperea asta, domnu' Tartakovski, si sa luam loc
in automobilul meu...
Dupi aceea s-au injurat unul pe celalalt. Un jidan
si jumitate" se certa cu Benia. N-am fost de fati la
sfada asta. Dar cine a fost, tai aduce aminte. S-au
invoit pini la urmi pentru cinci mli bani gheati si
cite cincizeci de ruble lunar.
Tug Pesia, ii spuse atunci Benia babei aria
zburlite, care se tivilea pe jos, dad ai nevoie de viata
mea, poti s-o primesti, dar toati lumea se inward',
chiar si Dumnezeu. S-a sivirsit o mare greseali, tuna
Pesia. $i parca $i din partea lui Dumnezeu n-a fost
greseali sa aseze pe evrei in Rusia, pentru ca ei si se
chinuie ca in iad ? $i de ce ar fi fost riu dad evreii
ar fi trait in Elvetia, unde ar fi fost inconjurati de
lacuri clasa intti, de aerul de munte si de frantuji ade-
virati ? Toti se inseali, pini si Dumnezeu. Ascul-
tg-mg cu urechile, tusi Pesia. Ai cinci mii in mini $i
cincizeci de ruble lunar pini ai sa mori, chiar dac-o fi
sa triiesti o suti douizeci de ani. Inmormintarea lui
Iosif are si se fad dupi categoria India : sase cai ca
case lei-paralei, doui care funebre cu coroane, corul de
194
www.dacoromanica.ro
la sinagoga din Brodi, si Minkovski personal care o sa
cinte pentru raposatul fiul dumitale...
Inmormintarea a avut loc in dimineata urmatoare.
Despre Inmormintarea aia sa-i intrebati pe cersetorii
din cimitir. Intrebati-i pe ceausii de la sinagoga, pe
comerciantii de pasari curer sau pe babele de la azilul
numarul doi. Asa inmormintare Odesa n-a vazut de
cind e ea, si lumea n-are sa mai vada vreodata. Var-
distii si-au pus in ziva aceea manusi de ata. Yn sina-
gogile ce stateau cu usile deschise si fusesera impodo-
bite cu verdeata, ardea lumina electric& Pe caii albi
inhamati la carol mortuar se leganau panasuri negre.
$aizeci de coristi mergeau in fruntea cortegiului. Co-
ristii erau baieti, dar ei cintau cu voci femeiesti. Epi-
tropii sinagogii negustorilor de pasari curer o duceau
de brat pe tusa Pesia. Dupa dinsii veneau membrii
hsociaviei functionarilor comerciali evrei, iar dupa
functionarii comerciali evrei mergeau avoca%i, doctori
in medicina si moase. De o parte a nisei Pesia erau
precupe %ele de gaini din Piata Veche, de cealalta parte
onoratele laptarese din Bugaiovka, infasurate in saluri
portocalii. Ele tropaiau ca jandarmii la parada in-
tro zi de sarbatoare. Soldurile for grase aveau mirosul
marii si miros de lapte. $i in urma de tot se impleti-
ceau functionarii lui Ruvim Tartakovski. Erau o suta
de oameni, sau doua sute, sau o mie. Purtau surtucnri
negre cu revere de matase si cizme noi, care guitau
ca purceii in sac.
$i, iata, am sa vorbesc asa cum a vorbit Domnul
Dumnezeu pe muntele Sinai din tufisul in flacari. Vi-
riti-va in urechi cuvintele mele. Tot ceea ce am va-
zut, cu ochii mei am vazut, sezind aici, pe zidul cimi-
tirului numarul doi, linga pelticul Moiseika si $imson
de la intreprinderea de pompe funebre. $i asta am va-
195
www.dacoromanica.ro
zut-o eu, Arie-Leib, ovrei mindru, trIind pe linga ra-
posati.
Carul mortuar a ajuns la sinagoga cimitirului. Si-
criul a fost pus pe una din trepte. Tusa Pesia tremura
ca o p'asariei. Cantorul s-a dat jos din tra'suri si a
inceput serviciul divin. Cei saizecr de coristi ii tineau
isonul. Si in momentul acela automobilul rosu s-a na-
pustit de dupl o cotituri. El cinta Rizi, paiaca §i apoi
se opri. Oamenii faceau ca niste cadavre. TIceau co-
path', coristii, cersetorii. Patru oameni iesirg de sub
capota rosie Si duseri cu pasi eacuti pinl la carul mor-
war o coroana extraordinary de trandafiri. Iar cind
serviciul divin lui sfirsit, cei patru oameni isi strecu-
rail sub sicriu umerii for de otel, si dupI aceea, cu
ochii aprinsi si cu piepturile inainte, pornira impreuni
cu membrii asociaper functionarilor comerciali evrei.
In fruntea for mergea Benia Krik, pe care nimeni
inca nu-1 numea pe atunci Regele. Primul se apropie
de mormint el, se urea pe movira si intinse mina.
Ce vrei sa faci dumneata, tinere ? sari la el
Kofman de la intreprinderea de pompe funebre.
Vreau sa pronunt un discurs, raspunse Be-
nia Krik.
Si el a pronuntat un discurs. L-au auzit toti care
voiau s1-1 auda. L-am auzit si eu, Arie-Leib, 1-a auzit
si pelticul Moiseika, fiindei el sedea araturi de mine
pe zid.
Domnilor $i doamnelor, a spus Benia Krik, dom-
nilor si doamnelor, a zis el, si soarele s-a suit deasu-
pra capului s'au ca o sentinelI cu pusca pe umar. Ati
venit sa-i dati ultimul salut unti muncitor cinstit care
a pierit pentru nimica toata. Yn numele meu si in nu-
mele tuturor celor care nu se afli de fatl, va multu-
mesc. Domnilor gi doamnelor ! Ce a vkut la viata
lui dragul nostru Iosif ? A vIzut gi el vreo clod
196
www.dacoromanica.ro
fleacuri. Cu ce se ocupa el ? Numara banii altuia.
Pentru ce a pierit ? Pentru toata clasa muncitoare.
Exista oameni care au si fost sortiti sa moara si exista
oameni care nici n-au inceput s5 tralasca. Si iata ca
glontul care zbura spre pieptul osindit it str5punge pe
Iosif, care n-a apucat sa vada la viata lui nimic alt-
ceva decit vreo doui fleacuri. Exista oameni care 5tiu
sa bea votea, si exista oameni care nu stiu sa bea
votc5, dar care totusi o beau. Si iata ca cei dintii
dobindesc plIcere la necaz si la bucurii, iar ceilalti
sufer5 pentru toti cet care beau votc5 rara ssa stie s-o
bea. De aceea, dommlor si doamnelor, dupa ce ne vom
inchina pentru sarmanul nostru Iosif, va rog sl con-
duceti la groapa pe necunoscutul, dar acum r5posatul
Saveli Butis...
$i pronuntind acest discurs, Benia cobori de pe mo-
vi15. Taceau ()amen'', copacii 4i cersetorii cimitirului.
Doi gropari au dus un stem nevopsit spre o groap5.
vecina. Bilbiindu-se, cantorul sfirsi rugIciunea. Benia
arunci prima lopat5 de Orilla si.trecu la Savka. Si
dupI el pornir5 ca oile toti avocatti si toate cucoanele
cu brose in piept. El 1-a stilt pe cantor sa cinte si la
mormintul lui Savka un serviciu divin intreg si
toti cei saizeci de coristi ii tinur5 cantorului isonul.
Nici in vis n-a visat Savka asa inmormintare, v5.' tog
s5 credeti cuvintul de mosneag b5trin al lui Arie-Leib.
Se spune ca in ziva aia un jidan si junt5tate" a
hot5rit sa inchicla dosarul. N-am fost de fati. Dar ca
nici cantorul, nici corul, nici intreprinderea de pompe
funebre n-au cerut nici un ban pentru inmormintare,
am Vazut cu ochii lui Arie-Leib. Arie-Leib, asa ma
cheamg pe mine. Si altceva n-am putut s5 vad, fiindca
oamenii, dindu-se tiptil in 15turi de linga mormintul
lui Savka, s-au pornit sa fug care incotro, ca de foc.
Zburau in trasuri, in carute si. Cu picioarele. Si numai
197
www.dacoromanica.ro
cei patru care au venit.cu automobilul rosu, tot cu el
au si plecat. Cutia murtcala si-a cintat marsul, marina
s-a cutremurat st a displrut.
Regele ! a spus uitindu-se dupl ea pelticul Moi-
seika, cel care-mi is mie cele mai bune locuri de pe zid.
Acuma stiti tot. $tici cine a pronun%at cel dintii
vorba regele". Asta a fost Moiseika. Stiti de ce nu
I-a numit la fel nici pe Graci chiorul, nici pe turbatul
Kolka. $ti %i tot. Dar ce folds, dac5. si acuma aveti
ochelari pe nas si toarna in suflet ?...
www.dacoromanica.ro
UN TATA
www.dacoromanica.ro 199
Grad statea pe camion si se uita cu ochii cit ce-
pele la fie-sa.
Nu to invirti pe linga cai, striga el disperat,
is -I pe mijlocas de capa.stru, ce, vrei sa-mi darimi
caii ? !...
Stind in camion, Graci facea vint cu biciul. Ba-
sika it apuca pe mijlocas de capastru si duse caii
la grajd. Ii deshama, apoi se duse sa trebaluiasca
pe la bucatarie. Agata pe fringhie obielele lui taica-
sau, freca cu nisip ceainicul afumat si puse minca-
rea la incalzit intr-o oala de tuci.
Ce murdarie grozava e la matale, tataie ! zise
ea. si azvirli pe fereastra niste cojoace mirosind acru,
pe care le gasise pe jos. Dar curat eu murclaria asta,
mugi ea si-i dete lui tats -sau sa. manince.
Batrinul bau votca din ceainicul sm'altuit si minca
jumarile ce aveau mireasma copilariei fericite.
Apoi lua biciul si iesi pe poarta afari. Dupa
el veni si Basika. Se incaltase cu botine barbatesti,
isi luase o rochie portocalie, isi pusese si palaria plina
de pasan, si astfel impodobita se aseza pe banca.
Seara umbla clatinindu-se pe dinaintea bancii de
lemn, ochiul sclipitor al asfintitului cadea in mare
dincolo de Peresip, iar cerul era rosu ca o cifra rosie
din calendar. Tot comerwl se potolise pe Dalnitkaia,
iar pungasii trecusera pe o ulicioara infundata spre
stabilimentul lui Ioska Samuelsohn. Trecusera in birje
lacuite, imbracaIi de gala ca pasarile colibri, in cos-
tume viu colorate. Ochii le erau holbati, un picior se
sprijinea neglijent pe scara trasurii, Si in mina de otel
intinsa Tineau cite un buchet infasurat in foita de ti-
gara. Trasurile for lacuite inaintau la pas, in fie-
care din ele sedea cite un singur ins cu buchetul in
mina, iar birjarii, infipti pe caprele for inalte, erau
ornati cu panglici ca niste cavaleri de onoare la
nunta. Evreice batrine urmareau alene scurgerea obis-
200
www.dacoromanica.ro
nuita a acestei procesiuni, caci evreicele b5.trine erau
indiferente fa %a de tot ce se intimpla, $i numai bale-
vii bacanilor $i ai constructorilor navali ii pizmuiau
pe regii Moldovancai.
Solomoncik Kaplun, fiul unui bacan, 4i Monia Ar-
tileristul, fiu de contrabandist, erau dintre cei care
se straduiau sa nu is in seama stralucirea norocului
strain. Trecura amindoi pe linga acest noroc strain,
leganindu-se ca fetele care au cunoscut iubirea, apoi
schimbara $oapte intre ei $i incepura sa dea din miini,
aratind cum ar imbravip-o pe Basika, dad dinsa ar
dori a$a ceva. Si iata ca Basika dori numaidecit acest
lucru, fiindca nu era decit o biatl fati din Tulcin,
adica dintr-un tirgu$or care nu vedea mai departe
de lungul nasului, insi era plin de amor propriu.
Fata avea catre nouazeci de chile greutate $i toata
viava $i-o petrecuse laolalta cu vlastarele rautacioase
ale misi;ilor din Podolia, cu colportorii de earn $1
cu muncitorii forestieri, a$a ca nu vazuse niciodatI
oameni de felul lui Solomoncik Kaplun. De aceea,
vazindu-1, ea incepu sa bata paminnd cu picioarele-i
groase, inculcate in botine barbate$ti, apoi vorbi cu
taica-sau.
Tataie, zise ea cu glas de tunet, uite-te la dom-
ni$orul asta : are ni$te picioru$e de papu$ica, eu a$
strivi ni$te picioru$e ca astea...
Ahi ; domnu Graci, zise atunci in $oapt5 un
evreu 135.trin pe care-1 chema Golubcik si care $edea all-
turi, vad ca odrasla dumitale se trage la p5scut...
Ce imi lipsea mie acum ! raspunse Froim, care
se juca nivel cu biciul, apoi intra in casa ca sa se culce
$i adormi lini$tit, fiindcl nu luase in seama vorbele
b5trinului. Nu 1-a crezut pe bItrin si nu avea drep-
tate sa nu-1 creada. Dreptate avea Golubcik. Acest
Golubcik care se indeletnicea cu pe;itul pe strada
noastra, noaptea citea rugaciuni la capatiiul mor;ilor
201
www.dacoromanica.ro
bogati vi stia despre viata tot ce se poate ;ti despre
ea. Froim Graci n-avea dreptate. Golubcik avea
dreptate.
$i bineinteles chiar din ziva aceea Basika incepu sI-si
petreac5 toate serile la poara. $edea pe band Si ivi
cosea zestrea. Femeile insrcinate se asezau lingI ea f
baloturi intregi de pind lunecau de pe puternicii ei
genunchi cr5ciii ; muierile gravide se pirguiau din to
miri ce, asa cum se rumenevte ugerul vacii la rasune
cu laptele trandafiriu de prim5varl, iar in vremea asta
bIrbatii for veneau de la lucru unul dup5 altul. B5r-
batii acestor sotii arkoase isi storceau la robinet b5r-
bile ciltoase $i flceau apoi loc babelor cocosate. Babele
scaldau in albii prunci gravi, ii loveau uvurel peste
buctle sclipitoare, invelindu-i dup5 aceea in fustele
for ponosite. $i iatl cum Basika cea din Tulcin a v5-
zut aici viata darnicei noastre mume mahalaua
Moldovanca o via ticsitI de copii de till, de
zdrente puse la uscat si de nopti de nunt5, o viata
plin5 de sic suburban vi de neobosita energie soldi-
teasel. Fata clod vi pentru sine o viatl ca asta, dar
af15 totodat5 ca fiica lui Graci chiorul nu poate miza
pe .o particll vrednid de ea. Din clipa aceea nu i-a
mat spas lui tatd-sau tats.
Hot roscovan, ii striga dinsa in fiecare sears,
ha? la cin5, hot roscovan...
$i asta a durat pini cind Basika si-a cusut case cl-
m5.si de noapte si vase perechi de chiloti cu tiv de
dante15. Ispr5vind tivirea horbotei, ea plinse cu un
glas sutiire care nu sernIna cu glasul ei, si-i spuse
printre lacrimi neinduplecatului Graci :
Fiecare fatN, zise ea, are un interes in viatI, Si
numai eu tralesc ca un paznic de noapte la magazie
strains. Sau a dumneata ceva pentru mine, tataie,
sau imi pun caplt zilelor..:
202
www.dacoromanica.ro
Graci isi ascult1 fiica pins la sfirsit, apoi iii pose
o jachetS de doc si se duse a doua zi in vizitS la ()I-
canul Kaplun din Piata Privoznaia.
Deasupra pravaliei lui Kaplun stralicea o firms au-
rita. Era prima prSvSlie din Piata Privoznaia. InSuntru
mirosea a numeroase m511 Si a vieti minunate, de care
habar n-avem noi. Un balat uda cu apa dintr-o stro-
pitoare adincul rIcoros al prSvSliei si cinta un cintec
care se cuvenea sI fie cintat numai de oamenii mai in
virst5. Fiul patronului, Solomoncik, seitea la tejghea ;
pe tejgheaua aceea se aflau mSsline aduse din Grecia,
ulei de Marsilia, cafea boabe, vin de Malaga din Lisa-
bona, sardele ale firmei Philippe et Canot" si piper de
Cayenne. Kaplun sedea numai in vests, la soare, in-
tr-o sSlitS de stichi si minca pepene, up pepene rosu
cu simburi negri, cu simburi oblici ca ochii chine-
zoaicelor sirete. Burta lui Kaplun zScea pe mass, la
soare, si soarele nu era in stare sS-i facI burtii nimic.
Dar dupS aceea, bScanul H zSri pe Graci in jacheta
lui de doc $i pIli.
Bun ziva, domnu Graci, zise el si se depIrtS
de mass. Golubcik m-a anuntat ca ai sa vii yi ti-ain
pregStit juma' de chil de ceai ceva extra...
$i ii vorbi de sortul cel nou de ceai adus la Odesa
de vapoare olandeze. Graci 11 asculti rSbdItor, ins
in cele din urm5 it intrerupse, fiindci era un om
simplu, faca ascunzisuri.
Eu sint tin om simplu, faca ascunzisuri, spuse
Froim, stau pe linga caii mei si ma ocup cu treburile
mele. 1i dau Basikal ruflrie noun si i gologani
vechi, si mai sint pe ling Basika Si eu, cui nu-i place,
sS-1 arzi focul...
Pentru ce ss ne arza focul ? rIspunse repede
Kaplun $i minglie mina drSusului. La ce sint vorbele
astea, domnu Graci, ca dumneata esti 'un om care
po ;i da o mina' de ajutor altui om si, intre altele, pot!
203
www.dacoromanica.ro
$i sa jigne$ti un om, iar faptul ca nu e$ti rabinul din
Cracovia nu inseamn1 nimio, el nici su nu m-am dus
la cununie cu nepoata lui Moses Montefiore, dar... dar
madam Kaplun... exists $i madam Kaplun, o doamnI
granchoasl, la care nici Dumnezeu nu gie ce vrea ea...
Ba eu $tiu, it intrerupse Graci pe bkan, eu $tiu
ca Solomoncik (3 vrea pe Basika, insi madam Kaplun
nu m5, vrea pe mine...
Da, eu nu te vreau pe dumneata ! strigI atunci
madam K.aplun, care ascultase la u$I 1 $i dupl aceea
ie$i in silica de sticlI, minioasl, cu pieptul agitat. Nu
te vreau, Graci, a$a cum omul nu -$i vrea moartea. Nu
te vreau, a$a cum mireasa nu doreste si aibl bube in
cap. Nu uita a rIposatul nostru bunic a fost bkan,
§i trebuie sa ne cinem de bransa noastrI...
Tine;i-vI de bransa voastrI, ii rIspunse Graci
mtnioasei madam Kaplun $i pled acasI.
Acolo 11 a$tepta Basika, imbrkatl cu o rochic por-
tocalie, dar batrinul, farce s1 se mai uite la ea, 1$i
a$ternu un cojoc sub canta, se culcl -$i dorrni pinl
dnd mina voinid a Basilai il azvirli dinore roti.
Hoc roscovan, zise fata in $oapti, ca $i aim
nu ea ar fi $optit, de ce trebuie sa suport manierele
dumitale de druka$, $1 de ce taci ca un bu$tean, hoc
roscovan ce e$ti ?
Basika, rosti Graci, Solomoncik te vrea, dar ma-
dam Kaplun nu ma" vrea pe mine... Ei calla un bkan.
Si a$ezinduli cojocul, bkrinul se b'agi din nou sub
druci, iar Basika dispku din curte...
Toate acestea se petrecuseri tntr -o simbkl, zi de
skbNtoare. Ochiul de purpurI al asfincitului, cotro-
ba'ind pe Omint, dadu pe inserate de Graci, care sfo-
rlia sub caruca sa. Impetuoasa razi se infipse cu un
repro$ de Iiipaie in cel adormit $i it conduse pe strada
Dalnickaia, plinl de pulbere $i stralucire ca un lan
de secara verde in vent. ratarii mergeau in sus pe Dal-
204
www.dacoromanica.ro
nitkaia, tgtarii si turcii cu catirii lor. Se intorceau din
pelerinaj de la Mecca, ducindu-se acasg la ei in ste-
pele Orenburgului si in Transcaucazia. Vaporul ii adu-
sese la Odesa si din port toti se duceau acum la ha-
nul Liubkgi $neivais, poreclitg Liubka Cazacul.
Halatele vgrgate si Iepene atirnau pe trupurile tgta-
silor, inundind caldarimul cu sudoarea de bronz a de-
wrtului. Prosoape albe stgteau infgsurate in jurul
fesurilor, argtind cg acesti oameni se inchinasera ose-
mintelor profetului. Pelerinii ajunserg ping la colt,
apoi cotirg inspre hanul Liubkgi, dar nu puturg sa*
rgzbatg acolo, fiindci la poartg se imbulzise o grimadi
de oameni. Cu o geantg atirnindu-i pe sold, Liubka
Sneivais batea pe un ;gran beat, imbrincindu-1 spre
caldarim. Il bltea cu pumnul strins in obraz, ca si
cum ar fi lovit intr-o dairea, iar cu mina cealaltg 11
Linea pe ;gran ca sg nu se prgvale. $uvite de singe
i se prelingeau omului dintre dinti si de sub ureche i
el se uita la Liubka ingindurat, ca la o strains, apoi
se prgbusi pe pietre si adormi. Atunci Liubka it izbi
cu piciorul $i se intoarse in prgvglia ei. Portarul ei,
Evzel, inchise poarta si-i fa'cu semn cu mina lui Froim
Graci, care tocmai trecea pe acolo...
Salutare, Graci, spuse el ; claci vrei sg afli cite
ceva despre viati, vino la not in curte, ai sa ai de
ce ride...
$i portarul i1 conduse pe Graci ping Rugg zidul
unde sedeau pelerinii care sosiseri in ajun. Un turc
batrin, cu turban verde, un turc bgtrin, verde si usor
ca o frunzg, stItea culcat in iarbg. Il acoperea sudoa-
rea cu broboane de mgrggritar, si el respira din greu,
miscindu-si intr-una ochii.
Uite, zise Evzel si igi indreptg medalia agitatg
de vestonul ros, iacg una din dramele vietii, ca in
opera Boala tarceasca. Mosneagul Lira pe sfirsite, dar
nu-i poti chema nici un doctor, fiindcg cel care moare
205
www.dacoromanica.ro
pe drum de la Mohamed acasa, la ei se chearna ca e al
dintii fericit si bogat... Halvas ! tl striga Evzel pe mu-
ribund si se porni pe ris, uite, ti-a venit doctorul sa
to cauti Ia el...
Turcul se uita la portar cu o -spaima copilareasca
si cu ura, apoi se intoarse aiurea. Atunci, multumit
de sine, Evzel it duse pe Graci in partea opusa curtii,
la pivnita cu vinuri. In pivnita se si aprinseseil ram-
pile si cinta muzica. Evrei batrini cu barbi uriase
cmtau cintece romanesti si ovreiesti. La una din mess,
Mendel Krik bea yin dintr-un pahar verde 4i povestea
cum 1 -au ciomagit proprii lui fii I3enia, cel mare,
si Liovka, mezinul. Batrinul isi racnea cu glas ragusit
si inspaimintator povestea, isi arata dintii sfarimati
si ingaduia sa i se pipaie ranile de pe butt.. Niste
ceausi din Volinia, cu chipuri de faianta, stateau la spa,
tele lui Mendel Krik si -i ascultau inmarmurici fanfa-
ronada. Ei se mirau de ceea ce le era dat sa auda, si
tocmai pentru asta ii clispretuia Graci.
Laudaros batrin ! bombani el referindu-se la
Mendel, si isi comana via.
Dupa aceea, Froim o chema pe Liubka Cazacul,
patroana. Ea statea ling. usa, bind votca din picioare
si vorbind mascari.
Zi-i ! ii striga ea lui Froim si de turbare se uiti
sasiu.
Madam Liubka, ii raspunse Froim si o aseza
linga el, dumneata esti femeie desteapta, si am venit
la matale ca la o mama. Toata nadeidea mi-i Ia dum-
neata, madam Liubka, intii la Dumnezeu, apoi la
matale.
Zi-i ! tips Liubka si trase o fuga prin toata
pivnita, apoi se intoarse la locul ei.
Si Graci zise :
In colonii, spuse el, nemtii scot recolta mare de
griu, iar la Constantinopol bacania merge jumatate
206
www.dacoromanica.ro
pe gratis. Pudul de masline se cumpara la Constanti-
nopol cu trei ruble, si aicea ele se vind cu treizeci de
copeici funtul... A inceput sa le mearga 'bine bacanilor,
madam Liubka, bacanii umbla foarte grasi ; $i data
s-ar apropia de ei mai delicat, omul ar putea sa ajunga
fericit... Numai ca eu am ramas de unul singur in acti-
vitatea mea, raposatul Liova Bik a murit, n-am aju,
tor de nicaieri, si uite-ma singur, cum e singur Dum-
nezeu in cer...
Benia Krik, zise atunci Liubka. Ce cusur ga-
sesti la Benia Krik ?
Benia Krik ? repeta Graci, cuprins de uimire.
Mi se pare ca-i burlac ?
E burlac, zise Liubka, imbrobodeste-1 cu Basika,
bani, scoate-1 in lume...
Benia Krik, repeta batrinul ca un ecou, ca un
ecou departat ; uite, nu m-am gindit la el...
Se scula, mormaind ceva si sughitind. Liubka alerga
inainte si Froim merse dupa ea impleticit. Iesira in
curte $i urcara la catul intii. Acolo, la catul intii, ln-
cuiau femeile pe care Liubka le Linea pentru musterii.
Logodnicul nostru e la Katiusa, ii spuse Liubka
lui Graci ; asteapta-ma pe sala ! si se duse in ultima
odaie, unde Benia se culcase cu femeia ce se numea
Katiusa
Destul ti-au curs balele, ii spuse tinarului pa-
troana ; mai intii sa to oplosesti pe linga vreo treaba,
serioasa, Bencik, si pe urma lass sa-ti curga si balele...
Te mita Froim Graci. T i cauta om la lucru si nu si-1
poate gasi...
$i ea ii povesti tot ce stia despre Basika si despre
treburile lui Graci cel chior.
Sa ma mai gindesc, ii raspunse Benia, acoperind
cu cearsaful picioarele goale ale Katiusei ; vreau sa
ma gindesc, batrinul n-are decit sa astepte.
15 - Armata de cavalerie 207
www.dacoromanica.ro
Asteapta-1, u spuse Liubka lui Froim& care rama-
sese pe sari ; asteapti-1 sa se gindeasca..;
Patroana iL dete un scaun, $i Froim se cufundi
intr-o asteptare nemasurata. El astepta rabdator, ca
taranul la cancelarie. Dincolo de perete Katiusa ge:
mea inecindu-se de ris. Bitrinul atipi vreo doua ceasuri
on poate $i mai mule. Seara devenise demult noapte,
cerul se inegrise $i Calle lui lactee se umpluserg de aur,
stralucire si racoare. Pivni ;a Liubkai se inchisese, be-
tivanii zaceau grin curte ca nige mobile sparse, iar
batrinul hoge cu turban verde murise inainte de mie-
zul noptii. Apoi veni muzica de pe mare, cornul $i
trompetele de pe vapoarele englezestt ; muzica veni
$i se stinse, numai Katiusa, chibzutta- Katiusa tor iii
mai atita pentru Benia Krik coloratul ei rai rusesc,
raiul ei rumen. Ea suspina dincolo de perete $i se
ineca de ris ; bitrinul Froim sezu nemiscat la usa ei
siastepta ping, la unu noaptea ; dupa aceea batu in usa.
Omule, spuse el, nu cumva ip ba0 joc de mine ?
Abia atunci Benia deschise in sfirsitr- usa camerei
Katiusei.
Domnu Grad; zise el jenav $i radios, acoperin-
du-se cu cearsaful, wind sintem tineri, socotim ca fe=
meile shit- a marfa, dm, ele nu-s debt paie; care iau
toc de la nimica toata...
Si imbracindu-se, el aranj1 asternutul Katiusei-, ii
umfla pernele $i iesi cu batrinul in strada. Plimbin-
du-se, ei aiunsera la_ cimairul rusesc, iar acolo, Ruga
cimitir, interesele lui Benia Krik $i ale strimbului
Graci, ale acestui tilhar batrin, se impreunara. Ei se
intelesera ca Basika aduca viitorului ei sot o zestre
de trei mii de ruble, dot cai pur singe $i un colier de
perle. Se mai intelesera $i asup-ra faptului ca bacanul
Kaplun si% fie obligati sa--i plateasca lui Benia, mirele
Basikai, sums, de doua mii de ruble: Kaplun din-
Piata Privoznaia se ricuse vino\ at de a fi jignit rain-
20{6
www.dacoromanica.ro
dria unei familii, el se imbogAise de pe urma masli-
nelor constantinopolitane si n-a crupt prima iubire a
Basikai, asa ca Benia Krik a hotarit sa is asupra sa
incasarea celor doua mii de ruble de la Kaplun.
Am sa iau asta asupra mea, taticule, ii spuse el
viitorului sau socru ; sa ne ajute Dumnezeu $i o sa i
pedepsim pe toti bacanii...
Lucrurile acestea au fost rostite in zori, dupa ce
noaptea trecuse, si de aici incolo incepe alta poveste,
povestea prabusirii casei Kaplunilor, -a pieirii ei trep-
tate, a unor incendii si impuscaturt in noapte. $i toate
astea soarta trufawlui Kaplun $i destinul fecioarei
Basika s-au hotarit in noaptea in care tatal ei $i
logodnicul ei subit s-au plimbat in lungul cimitirului
rusesc. Flacaii trageau fetele dupa ei peste garduri si
se auzeau sarutari pe pietrele furierare.
15*
www.dacoromanica.ro
LIUBKA CAZACUL
213
www.dacoromanica.ro
Care lapte ! Tipa femeia 4i si stoarse sinul. Care
lapte, cind azi a sosit in rada Plutarh" $i am facut
cinci,prezece verste pe arnica ?... $i dumneata, ovrei
batrin ce esti, te-ai intins la cintece. Mai bine cla-mi
cele case ruble...
Dar Tudecikis nu-i dete banii nici acum. El isi
sufleca o mineca, isi dezgoli mina si-i viri Liublai
in gura un cot slab $i murdar.
/ndoapa-te, puscariaso ! zise el Si scuipa in-
tr-un colt.
Liubka cinu in gura cotul strain, apoi it scoase, si
incuind usa cu cheia, iesi in curte. Acolo o $i astepta
mister Trouttyburn, care parea un stilp de carne ro-
cata. Mister Trouttyburn era mecanicul-sef de pe
Plutarh". Venise la Liubka cu alti doi matelo %i. Unul
din ei era englez, celalalt malaez. Tustrei bagara in
curte marfa de contrabands adusa din Port-Said. Lada
for era grea, asa ca o scapara jos, si din lads cazura
pe pamint /igari de foi, incurcate in matase japoneza.
0 mul ;ime de fete alergara spre lads, $i incepura sa:si
faca loc, cu galagie si ezitari, chiar doua tiganci venite
de aiurea.
Mara, haimanalelor ! striga Liubka la ele si isi
duse marinarii la umbra unui salcim. Acolo se ase-
zara cu to%ii la o masa si Evzel ii servi cu vin, iar
mister Trouttyburn isi etala marfa. El scoase dintr-un
balot %igari de foi $i matasuri fine, cocaina $i pinze de
ferastrau, tutun in pachete din statul Virginia 4i yin
negru cumparat in insula Chios. Fiecare marfa iii
avea precul ei, fiecare cifra se stropea cu vin basara-
bean mirosind a soare $i a plc:quite. Amurgul alerga
prin curte. Amurgul alerga prin curte ca un val de
sears intr-un fluviu larg, $i malaezul beat atinse plin
de uimire cu degetul sinii Liubkai. Yi atinse into cu
un deget, apoi cu toate degetele pe rind.
214
www.dacoromanica.ro
Ochii lui delicaci $i galbeni se agatara deasupra me-
sei ca niste lampioane de hirtie pe o strada chine-
zeasca ; el cinta in surdina si cazu la pamint cind
Liubka il impinse et pumnul.
Ia to uita ce om invatat ! zise Liubka de el,
adresindu-i-se lui mister Trouttyburn ; din cauza ma-
laezului astuia imi pierd ultimul lapte, si ovreiul ala
de colo m-a $i sfisiat din cauza laptelui astuia...
$i ea it arata pe Tudecikis, care-si spala ciorapii
la fereastra. Lampa mica din odaia lui Tudecikis fila,
ligheanul lui sfiriia plin de spuma, iar Tudecikis sim-
tind ca e vorba de el, isi scoase capul pe fereastra sa
strige disperat.
La lupta, oameni buni ! striga el si dadu din
mlini.
Zit, toapa ! izbucni Liubka rizind. Tine -%i
pliscul !
Femeia arunca in mosneag cu o piatra, dar nu-1
nimeri de prima data. Atunci insfaca o sticla goalI
in care fusese yin, dar mister Trouttyburn, mecanicul-
sef, ii lua sticla, tinti si nimeri direct in fereastra
deschisa.
Miss Liubka, zise mecanicul-sef sculindu-se si
adunind sub el picioarele in care coborise betia, multi
oameni demni yin dupa marfa la mine, miss Liubka,
dar n-o dau nimanui, nici lui mister Cooningson, nici
lui mister Batta, nici lui mister Kupcik, numai dumi-
tale, deoarece conversa ;ia dumitale imi este agreabila,
miss Liubka...
$i consolidindu-se pe picioarele sale tremuratoare,
el isi lua pe dupa umeri matelocii, adica pe englez $i
pe malaez, si se porni sa danseze cu ei pe pamintul
rece al curcii. Oamenii de pe Plutarh" dansau in-
tro tacere ingindurata. 0 stea portocalie se rosto-
golise pina in marginea orizontului si se uita cu mi-
215
www.dacoromanica.ro
rare la ei. Apoi cei trei isi primira banii, se luara de
miini si iesira pe strada leganindu-se asa cum se lea-
gana un felinar atirnat pe o corabie. De pe strada
vedeau marea, apa neagra a goliclui Odesei, stegu-
letele ca niste jucarii de pe catargele scufundate si
sulitele luminilor aprinse in largile genuni. Liubka
isi conduse oaspetii pins la primul colt, statu apoi
singura pe strada pustie, rizind de niste ginduri, si
se intoarse acasa. Buimac de somn, flacaul in carnasa
de stamba inchise poarta dupa dinsa, Evzel ii aduse
patroanei incasarile de peste zi, si ea se duse sa se
culce sus, in camera ei. Acolo moIaia Pesia-Mindl,
codoasa, iar Tudecikis legana cu piciorusele sale des-
culte leaganul de stejar.
Ne-ai stors de vlaga, Liubka, femeie nerusi-
nata, zise el 4i lua copilul din leagan ; dar invata de
la mine, mama denaturata ce esti...
El lipi un pieptene mic de sinul Liubkai si-i ruse
feciorul in pat. Copilul dadu buzna spre maica-sa,
se intepa in dimii pieptenelui 4i incepu sa plinga.
Atunci batrinul ii vri in gura un biberon, insa
Davidka lepada si biberonul.
Ce farmece imi tot faci, diavol hatrin ? mor-
mai Liubka adormind.
sa taci, mama denaturata ! ii raspunse Tude-
cikis. Taci si invata, dracul sa te ia.:.
Copilul se intepa din nou in pieptene, apoi lua
nehotarit biberonul in gura si incepu sa" suga.
Uite, zise Tudecikis si incepu sa rida, ti-am
intarcat copilul, invaTa de la mine, sa te is dracul...
Davidka statea culcat in leagan, sugea biberonul,
si din gura ii curgea saliva beatitudinii lui. Liubka
se trezi, deschise ochii, apoi ii inchise din nou. Ea isi
zari fiul, 4i luna care dadea buzna la geamul ei.
Luna sarea in norii negri, ca un vitel ratacit.
216
www.dacoromanica.ro
Ei, bine, zise atunci Liubka, Pesia-Mindl, des-
chide-i lui Tudecikis usa Si lass -1 sl vin miine si i
dau un funt de tutun american.
Iar a doua zi, Tudecikis veni s'i-si is un funt din
tutunul comandI specialI din statul Virginia. II ca
06, impreunl cu o litre de ceai pe deasupra. Si
peste o sa'ptImina", cind m-am dus la Evzel sa
cumpa'r niste porumbei, 1-am va'zut pe noul adminis-
trator de la curtea Liubliaq. Era miniatural, ca ra-
binul nostru Ben Zharia. Administratorul cel nou era
Tudecikis.
El a stat in aceasti funcvie cincisprezece ani, $i in
tot acest timp am aflat hi eu despre el o multime de
n Si, dacit am s'' fin in stare, am sI le poves-
tesc pe toate in ordine, fimdcI sint niste istorioare
foarte interesante.
www.dacoromanica.ro
ALTE POVESTIRI
www.dacoromanica.ro
PACATUL LUI ISUS
16 www.dacoromanica.ro 225
scuipat.ca tovi. Si, adevarat, parca turbasera cu tocii.:
ti baietu de pe la bucatine, qi negustorii si veneticii.
Ca a§a-i negotul : cu rizic.
$i asta-i toata povestea.
Pina sa nasca, fiindca timpul a ciocanit qi cele-
lalte trei luni, Arina a igit o data in curtea din dos,
la ()calk portarilor, §i-a ridicat burta cumplit de
mare catre cerul de matase §i a rostit fara nici o
noima :
Vezi, Doamne, asta mi-i burta. Poti sa bat;
toba in ea, parc'ar fi. mazare inauntru. Si ce sa fie
asta, habar n-am. Dar, Doamne, nici altminteri n-as
prea dori...
Isus a scaldat-o pe Arina in lacrimile sale drept
raspuns, §i a ca'zut in genunchi Mintuitorul.
Iarta-ma, ArinuA.a, pe mine, Dumnezeu pg-
catos, pentru ceea ce am facut din tine...
N-ai sa capeTi iertare de la mine, Isuse Hris'-
toase, ii raspunse Arina. Nu !
www.dacoromanica.ro
PRIMA DRAGOSTE
www.dacoromanica.ro
AI CASCAT GURA, CAPITANE !
236
www.dacoromanica.ro
tifeaua canapelelor, incalziti de coniac si de fumul
subtire.
$ef de. echipaj ! strigl O'Nearen v5zindu-i pe
matelot'. Puntea. nu e bulevard, alunga.i. pe flacaia
a'stia in cara.
Da, sir, raspunse seful de echipaj, un stilp de
came rope impresurat de un pair roscovan ; da, dorm-
nule ! gi "I apuci de guler pe ciufulitul malaez. Il re-
zeing de bordul dinspre largul marii, apoi ii fact" vint
spre scara de pisic5. Malaezul se rostogoli in jos si
dupa aceea incepu sa alerge pe gheata. Cei trei chi-
neji si cei doi negri fugira dupa el.
Ai alungat oamenii in cala ? it intreba c'Apita-
nul din cabina sa incalzita de coniac gi de fumul
subtire.
I-am alungat, sir ! ra'spunse seful de echipaj,
acest stilp de carne rosie, apoi ramase in fata tambu-
chiului, ca o sentineM in furtuna.
Vintul sufla dinspre mare cu cele notia grade ale
lui ca noua obuze trase de inghe %atele baterii ale
mini. Ninsoarea alba turba in jurul sloiurilor de
gheat'a. $i pe valurile impietrite zburau, uitind de
sine, spre arm, spre docuri, cinci virgule incovoiate,
cu chipuri de carbune si cu vestoanele filfiind in vint.
Zdrelindu-$i mlinile, cei cinci se ckarara pe mal agI-
tindu-se de pilo%ii inghetati, intrail in port fugind
si nalv5Iira in orasul care tremura scuturat de criva't.
Un detasament de docheri mergea cu un steag negru
prin piata spre locul unde urma sa se pima' fundatia
monumentului lui Lenin. Negrii si chinejii merseri
araturi de docheri. Se inabuseau, stringeau niste mum
si se bucurau cu bucuria unor ocnasi evadati.
In momentul acela, la Moscova, in Piga Rosie,
trupul lui Lenin era coborit in mausoleu. La not in
Odesa urlau sirenele, vijiia viforul si multimile mer-
237
www.dacoromanica.ro
geau rinduite in 4intri. $i numal pe vaporul Hali-
fax" impenetrabilul sef de echipaj statea linga tam-
buchi ca o sentinels in furtuna. Sub paza lui
echivoca, capitanul O'Nearen sorbea coniac in ca-
bina plini de fum de trabuc.
Bizuindu-se pe seful de echipaj, a limas un giira-
casca, el, O'Nearen, capitanul.
www.dacoromanica.ro
SFIRSITUL AZILULUI
Din povestirile odesite
17* 241
www.dacoromanica.ro
Witrinul isi smuci mina :.
N-ai unde s5 m5-ntept...
N-o s5 to doar5, strigI Iudita ; in came nu
doare..
Eu n-am came, spuse Meer Beskonecinii, n-ai
in ce si m5 intepi...
Dintr-un colt al camerei izbucni, ca un r5.spuns,
plinsul surd al cuiva. Plingea Doba-Leia, fosta bucaTi-
reas5 a ritualurilor faierii imprejur. Meer i§i schimo-
nosi obrajii vesten.
Viata e o porane, bomb5ni el, lumea un
bordel, oamenii niste afaceristi...
Ochelarii pince-nez se legsinar5 pe nasul Iuditei,
pieptul ii n5v5li afar din halatul scrobit. Ea des-
chise gura ca s5 explice utilitatea vaccinului anti va-
riolic, ins Arie-Leib, starostele azilului, o opri.
Domnisoar5, zise el, mama ne-a n5scut si pe
noi ca si pe mata mama matale. Femeia asta, mama
noastr5, ne-a n5scut ca sa traim, nu ca s5 ne chi-
nuim. Ea voia ca noi s5 trim bine, 4i avea dreptate,
asa cum poate s5 aib5 dreptate numai o mama. Omul
care se multumeste cu ceea ce ii elibereazi Broidin,
nu este vrednic de materialul din care a fost f5cut.
Scopul matale, domnisoar5, constI in a ne vaccina
contra varsatului de vint si, cu ajutorul lui Dumne-
zeu, mata vaccinezi. Scopul nostru consti in a ne
trai viata pinI la sfirpt, nu in "a o chinui, si noi nu
ne indeplinim acest scop.
Doba-Leia, o bkrinl must5cioas5 cu chip de leu,
izbucni si mai tare in plins cind auzi aceste cuvinte.
Acum plingea pe tonuri de bas.
Viata e o porcarie, repet5 Meer Beskonecinii,
§i oamenii ntste afaceristi...
Paraliticul Simon-Wolf insfIc5 volanul cgrucioru-
lui s5u, 4i scincind §i r5sucindu-si palmele, porni spre
us1. Tichia ii luneci de pe capul rozaceu §i umflat.
242
www.dacoromanica.ro
Ragind si schimonosindu-se, ngvglia dupa Simon-
Wolf, in aleia principals, si ceilalti treizeci de bi-
trini si ba'trine. Ysi agitau cirjele prin aer si zbierau
ca niste mggari infometa %i.
Vazindu-i, portarul cimitirului le trinti poarta in
nas. Ului ;i, groparii rgmaserg cu lopetile in aer, si
de pe lopeti atirnau bucgti de pgmint si rIdkini de
buruieni.
Zgomotul 11 scoase afar si pe bgrbosul Broidin, asa
cum era, cu o hainutg scurtg, in jambiere, si cu o
caschetg de biciclist pe cap.
Afaceristule ! ii strigi Simon-Wolf ; n-are unde
sg ne intepe... Bra %ele noastre n-au came...
Doba-Leia rinji si tipg. Vru sa -1 calve pe Broidin
cu caruciorul ei de paraliticg. Arie-Leib incepu insa,
ca de obicei, cu parabole care se furisau de departe
spre tinta nevazutg de unii.
El incepu cu parabola rabinului Osias, cel care si-a
daruit copiilor averea, nevestei inima, lui Dumnezeu
frica, cezarului birul, iar siesi numai un loc sub un
mgslin unde, asfintind, soarele lumina mai puternic
ca orisiunde. De la rabbi Osias, Arie-Leib trecu la
scindurile necesare pentru un sicriu nou, si la taro.
Broidin isi crgang picioarele si ascultg fgrg sg ri-
dice ochii. Gardul castaniu al barbii lui zgcea imobil
pe cgmasa noug ; pgrea ca omul se cufundase in niste
ginduri triste si pasnice.
Ai sg mg ierci, Arie-Leib, si Broidin oft adre-
sindu-i-se in ;eleptului din cimitir ; ai sg ma ierti dacg
am sg-ti spun ca nu pot sg nu vgd in dosul cuvinte-
lor tale alt gind si un element politic... Eu nu pot
sl nu vgd in spatele eau, Arie-Leib, pe cei care stiu
ceea ce fac, la fel cum si to stii ceea ce faci...
Si aici Broidin ridicg ochii. Ochii i se umplura su-
bit de apa albicioasg a turbgrii. Movilele tremurg-
toare ale pupilelor lui se atintirg asupra bgtrinilor.
243
www.dacoromanica.ro
Arie-Leib, spuse Broidin cu purernicul saw glas,
citeste telegramele din Republica Iiitara, unde im-
portante canntsati de fatari mor de foame ca niste
scosi din minyi.:. Citeste apehil, proletarilor din Piter,
care muncesc si asteaptl flarninzi in fata strunguri-
lor lor...
Eu n-am tirnp de asteptat, it intrerupse Arie-Leib
pe administrator. Nu dispun de timp...
Exist oameni, multi Broidin Era sa aud5 ni-
mic, oameni care o duc mai rlu ca tine, si exists mii
de oameni care o duc mai rau decit aceia care- o. duc
mai r511 ca tine... Tu' sernerti nernulturturea, Arie-Leib,
siai sa culegt viiehe. 0 si frici ntste oameni morti
dacI eu am sI-rni intorc fakes de la vol. 0 s5 rnurhi,
dac'i eu o sa merg pe catea mea si voi pe catea voas-
tea. Tu ai s51 rnort, Arie-Leib $i tin ai sa mori, Simon-
Wolf. Ai s5 mori si tu, Meer Beskonecinlil Dar ina-
inte de a muri, spuneti-mi, pentru cap m5 interesearzl
sa 4titt, existl la not Putere Sovietici, sau poate ca ea
nu exista la not ? Daces ea nu exisi5 si lay not iar eu
n-am inselat, atunci cinceci-m5 la) domnut Beersorm
pe strada Deribasctvskara cult. ¢m Ekaterinskaia, unde
am cusut veste imp too auk vietri mele... Spune-mi
uncle am gresit, Arie-Leib ?
Si administraturul cimitiTului se prot5pi drept in
fata schilozilor. Pupilele luii tremutatoare se asmuci-
sera asupra lor. Ele zburau peste turina incremenitri
in geam5t, ca razele unor reflectoaTe, ca niste limbi
de fthicari. Jambierele lui Broidin pirliau, sudoarea
ii imbrobonase fata r5scolitI de cute, si el venea tot
mai aproape de Arie-Leib, cerind sa i se rispund'I
dac5 nu cumva a gresit socotind ¢a Puterea Sovie-
tic5 se si instaurase...
Arie-Leib t5cea. T'5cerea asta ar fi putut s5 devinI
pieirea lui, de nu s-ar fi ivit in capItul aleii, descult
si in bluzl de marinar, Fedka Stepun.
244
www.dacoromanica.ro
Fedka fiasese rant odirtioara" ling5. Rostov ; acum
locuia intr-o cocioabsa din wecinatatea cimitirului si
punta un fluier de politist, atinnat de un snur porto-
caliu, si un nagan fa'ra teaca.
Fedka 'era beat. Cirliontii de piatrl ai pa'rului ii
cadeau pe Irunte. Sub cirlionti fata lui ciolanoasa se
strimba spasmodic. El veni linga mormintul lui Lu-
govoi, care era plin de coroane vestede.
Unde erai tu, Lugovoi, ii spuse Fedka defunctu-
lui, ,atunci dud eu cuceream Riostovul P...
Marinarui scrisni din dinti, striell din iignalul poli-
%ienesc $i -si scoase naganul de sub cingatoare. Teava
brunafa a revolverului luci.
Ii sugrumara'm pe Iani, rgcni Fedka ; nu mai
sins Bari... Toata lumea sa zaci Mara sicriu...
Marinarul isi stringea revolverul. Pieptul ii era
dezgolit. Avea tatuat pe piept cuvintul Riva" si un
balaur, al carui cap se intinsese pin5 la sfircul Tivei.
Groparii cu lope4ile for 'ridicate in sus se imbul-
ziri in jurul lui Fedka. Femeile care spllau mortii
iesisera din coliviile for si se preeiteau sa boceasci
impreuna cu Doba-Leia. Talazuri muginde se izbeau
de ponile incuiate ale cimitirului.
Rudele care-si aduseseti mortii in roabe cereau sa
li se dea drumul s5. intre. Cersetorii loveau grilajul cu
cirjele.
Ii sugrumaam pe cari ! r'aloni marinarul si trase
cu pistolul in cer.
Oamenii alergara in salturi pe aleie. Incet, fa%a lui
Broidin se facu palida'. El ridica o mina, accepts toate
pretenviile azilului 4i, acind stinga imprejur milita-
reste, infra in cancelarie. In aceeasi clipI portile se
ddura in llturi. Rudele malilor impinsera' cu vioi-
ciune roabele de-a lungul aleilor. Cantorii uzurpatori
245
www.dacoromanica.ro
cintarl strident si fals El molei rahim 1 deasupra
mormintelor proaspat sl.pate. Seara, isi slrbltorira
victoria la Iviinl-strimbi. Lui Fedka ii furl oferite
trei ocale de yin basarabean.
Ghevel gavolim 2 - zise Arie-Leib ciocnind cu
marinarul ; esti om, suflete, cu tine se poate trii...
Kuloi ghevel... 3
Patroana, solia lui Mina-strimbI, splla pahare in
dosul unui paravan.
DacI un rus are un caracter frumos, observl
madam Minl-strimbl% asta e o adeva'rael placere...
Izbutirl sa -1 scoael pe Fedka de-acolo abia la ora
doul noaptea.
Ghevel gavolim, mormlla el neintelesele vorbe
aducltoare de nenorocire, strecurindu-se pe strada
Stepovaia. Kuloi ghevel...
A doua zi, li se dldur5. Izatrinilor din azil cite
patru buc.iti de zahlr, $i came in ciorba. Seara, furl
dust cu totii la Teatrul orisenesc, la un spectacol or-
ganizat de Asistenta socials. Se reprezenta Carmen.
Invalizii si schilozii vlzura intiia oars in viata for
lojile aurite ale operei din Odesa, plusul balustrade-
lor ei si luciul uleios al candelabrelor sale. In an-
tracte, tuturor li se imOrtirl sandviciuri cu Jebar-
vurst.
Watrinii furl adusi inapoi la cimitir intr-un camion
militar. Explodind $i bubuind, autocamionul isi des-
chidea drum pe strizile inghetate. BItrinii adormiri
cu burtile umflate. Rigiiau prin somn si tremurau de
sltui ce erau, ca niste ciini care alergaserI prea mult.
Dimineata, Arie-Leib se trezi inaintea tuturor. El
se intoarse cu fata spre ras5rit, ca sl se inchine, dar
1 Rugiciune funebra ebraicI.
2 De§ereaciunea deFrtaciunilor (ebr.).
3 Toate sint deqarte (ebr.).
246
www.dacoromanica.ro
vgzu pe usg un aviz. Broidin anunta prin hirtia aceea
ca azilul se inchide pentru repara%ii st ca to ;i pensio-
narii sal se vor prezenta pe data de azi la Sectia re-
gionalg de asistentg soctalg spre a fi reinregistrati
conform capacitgtii de munca.
Soarele pluti peste virfurile cringului verde al ci-
mitirului. Arie-Leib isi apgsa degetele de pleoape. Din
orbitele stinse picurarg lacrimi.
Aleia de castani ducea, luminatg, spre camera mor-
tuara. Castanii erau in floare. Acestt copaci hi pur-
tau inaltele flori albe in labele desfgcute. 0 femeie
necunoscuta cu un sal pe umeri legat strins pe sub
sini isi vedea de treaba in camera mortuara. Aici to-
tul era transformat, pere ;ii erau impodobiti cu brad,
mesele erau curgtate. Femeia spala un copil mort. Ea
11 intorcea cu indeminare de pe o coasts pe alta si
apa se scurgea intr-o suvita diamanting pe spinarea
suptg $i patatg.
Broidin, tot in jambiere, sedea pe una din treptele
camerei mortuare. Avea aerul unui om care se odih-
neste. hi scoase cascheta si incepu sa -si steargg frun-.
tea cu o batista galbeng.
Asa i-am st spus la sindicat tovargsului An-
dreicik vocea necunoscutei era melodioasg ca
noi nu fugim de munca... Sg intrebe despre noi la
Ekaterinoslay... Ekaterinoslavul stie cum am lucrat
noi...
Acomodeazg-te, tovargsg Bliuma, acomodea-
zg-te ! ii spuse Broidin cu voce pasnicg, bggindu-si
batista galbeng in buzunar. Cu mine ai sa te impaci...
Ai sa te impaci cu mine, repetg el si isi indrepta pri-
virea sticloasg catre Arie-Leib care se tirise ping la
scars ; numai sa nu-mi sufli in ciorbg...
Broidin nu-si sfirsi vorba : in fa %a poi-0.i se opri o
droscg trasa de un cal murg zvelt. Din droscg se
dgdu jos responsabilul gospodgriei comunale, purtind
www.dacoromanica.ro 247
o carnasa incinsa poste pantaloni. Broidin it lua de
brat si-1 conduse in cimitir
Batrina calla de creutor arata 4efullui sau istoria
seculara a Odesei, care se odihnea -sub lespezile de
granit. 1i arata monumentele si cavckurile exportato-
rilor de grine, ale misAilor naval" si ale negustorilor
care cladisera o Mamie ruseasca pe loud citundui
Hadjibei. Zaceau aici ou capua spre poarta tovi (eei
din neamurile Askenazy, Hessen si Efrussi, avarii scli-
visiti, petrecaretii filozofarzi, cneatorii bogatiilor si
anecdotelor odesite. Zaoeau sub statutile din .piatra de
Labrador si mannora trandafirie, despartro. cu lam-
tun de castani ni ni de plebea imprnsa spre
ziduri.
Ei nu lasau pe altii sa traiasca in viata si
Broidin lovea cu cizma in cite un soclu si tot ei
nu lasau pe altii sa moara dupa ce au murit...
Insufletindu-se, el ii infatisa responsabilului gospo-
clanei comunale programul sau de ineorganizare a.cirni-
nrelor si planul cam irnpotriva de
nparueu
pompe funebre.
Si pe 'Ana sdisi scoti de--aioi I zise responsabilul
aratind spre ,cersetorii aliniati la poana.
Se face, raspunse Broidin, ou incetul se fac
toate...
Bine, da-i inainte ! zise responsabilul Maiorov.
E ordine la tine, mica... Dg-i inainte !
Puse un picior pe scara trasurii, dar iii aminti de
Feclka.
Asta ce halima a mai fost ?
Un flacau invalid, spuse Broidin lasind ochii
in jos. Cite o data nu se poate stapini... Dar acuma
i s-a explicat, asa ca si-a cerut scuze...
Eucreaza bostanul, spuse Maiorov catre insoti-
torul sat', pornind ; tie cum s-o intoarca...
248
www.dacoromanica.ro
Calul zvelt it ducea spre oral pe el impreuna cu
responsabilul sectiei de amenajari. Pe drum se intil-
nira cu batrinii alungati din azil. Acestia schiopatau,
incovoiati sub povara boccelelor, si se impleticeau
mergind in tacere. Ostasi isteti ii impingeau inapoi
in rind. Carucioarele paraliticilor scirtiiau. Un suier
astmatic, un horcait resemnat izbucnea din pieptul
fostilor cantor', mascartci de nunti, bucatarese ale ri-
tualurilor taierii imprejur si functionari ramasi Fara
functn.
Soarele era sus. Arsita sfi$ia. maldarul de zdrente
care se tira prin tsarina. Drumul for trecea pe o sosea
posomorita, aria pletroasa, pe linger cocioabele de
paianta, pe linger cimphle inabusite. de bolovani, pe
linger casele desfacute si surpate. de obuze si pe linger
un deal ciumat. Drumul acesta. nespus de trist ducea
cindva, in. Odesa, dine ora,s, pina la. cimitir.
www.dacoromanica.ro
DRUMUL
251
www.dacoromanica.ro
de aur - de zece ruble, cusute de mama s5 le am la
drum, ma descalta de cizme ¢i-mi trase paltanul, aped.,
intorcindu-m5 cu spatele, ma pocni in ceafi cu mu-
chia palmei si-mi spuse evreeste :
Anklaij, Haim....
M-am dus, cikind descult, in zipad5. Pc spinarea
mea se aprinse o tinti, centrul tintei imi str5.pungea
coastele. Dar tIranul n-a -tras. Printre columnele pi-
nilor, in subterana acoperiti a p5durii se leg5na o lu-
minit5 intro cununa de fum stacojiu. Am alergat
spre ghereti. Ghereta tremura..inviluit5 in fum de
bilegar. Cind m-am napustit in ea, p5durarul gemu.
Cu picioarele inasurate in /Us-Le mol.etiere pe care le
tIiase din cube si -mantale, el sedea intr-un fotoliu
de bambus tapisat cu plus si isi farimita pe genunchi
niste tutun. Parind mai lung din cauza fumului, bi-
trinul mai gemu un timp, apoi se scul5 si se inclin5
adinc in fa %a mea :
Pleac5, PleacI, drag5. cefitene...
El m1 scoase pini la o pirtie si-mi dete o cirp5
s5-mi inf5sor picioarele. Am riZb5tut pin5 la prima
localitate dimineata tirziu. f,a spital nu era nici un
doctor, -ca taie picioarele degerate ; salonul era
in grija unui felcer. In fiece dimineata el venea la
spital galopind pe -un cal murg cu picioare scurte,
isi legs calul de un stilp si intra la not cu obrajii im-
bujorati, cu ochii locind.
Friedrich Engels, zise felcerul iluminat de .t.5-
ciunii pupilelor sale, apleciudu-se la clp5.tliul meu, va
invat5 pe-alde voi ca natiunile nu trebuie s5 mai
existe, dar not zicem altiel : natiunea trebuie sa
existe !
Smulgindu-mi bandajele de pe picioare, el se in-
dreptl din sale, scrisni din din %i si ma intreb5 incet :
' Fugi, Haim (id.).
252
www.dacoromanica.ro
Incotro ? Uncle va mina dracul... De ce end-
toreste natia aster a voastrI ?... Si de ce face turburixi,
de cc se framiata...
Sovietul ne transporter noaptea irrtr-a caruca pe unit
cei bolnavi care nu ne inteleseseram cu felcernl, si pe
niste evreice b5trIne cu peruci, mane ale comisarilor
satesti.
Picioarele min se vindecara. Am pornit mai &parte
pe drumul mizeriei sere ilobin, Orsa, Vitebsk.
0 tearvi de obuzier rrti-a servit de adaposr pe
tanta &rare statiile Novo- SokoPniki si Loknea. Ca-
atoreartr pc- a plarforma deschis5:. Fediuh-a, un- tova-
ris de drum intimpl5tor care str5b5tuse marele drum
al dezerrorilor, era pavestitor de basme, palavragiu
si h5zos. Dorntearrr sub teava puternica, scurt5., ridi-
cati obraznic in sus si ne incalzeam unul pe altul
intr-o groapi din pinza de sac, asternuta cu paie,
ca intr-o vizuin5 de fiarl. Diva Loknea, Fediuha
mi-a furat ladita de campanie 6 a. disp5rut. Ladita
imi fusese data de. sovietul unui catun $i. avea in ea
doul rinduri de tufSrie cazoni, ni,ste pesmett si citiva
gologarri. Dona zile, in care- ne apropiam de Pe-
tersburg, am stat far5. hrana. In gara Tarskoe Selo
ant trecut de till-in-Tele salve. Un detasament de century
tr5gea in aer, Intimpinind trenul care se apropia. Ta-
ranii cu desagi furl' scasf pc perorr si ii se smulserl
hainele de pe trup. Al5turi de oamenii- adevira-ti, ra-
de= pc- asfalt altii, de gnm5, umpluti cu alcool. La
Ota noua sears gara ma azvirli pe' bufevardul Zago-
racfnli,. scatinchamk" dim pusclria ei uratoare. Pe un
zid de peste drum, arituri de o farmacie cu usa bI-
tuta in scinduri, termometrul ar5ta 24 grade de ger.
rn tunelul strazii Gorahovaia vuia vintul. Deasupra
canalului apunea un felirtar de- gaz. Venetia de bazalt
statea rece $i nemiscata. Am intrat pe Gorohovaia
ca intr-un drnp inghetat, Ingr5m5dit de stinci.
253
www.dacoromanica.ro
. La numarul doi, in fosta cladire a primariei, se
afla acum Ceka. Dotia mitraliere, doi ciini de fier
cu boturile asmutite, stateau in vestibul. li aratai
ofiterului de serviciu scrisorile lui Vania Kalughin,
subofiterta meu din Regimentul Suiski. Kalughin
ajunsese anchetator la Ceka si ma chemase prin
poste.
Du-te la Anicikov, el e acum acolo, zise ofi-
terul de serviciu.
Nu mai ajung eu Ambit raspunzindu-i. .
258
www.dacoromanica.ro
Parca-a lost si nu mai c, zise el ; me pomenesti ca
nu-s numarate... Mi-au povestit facheii Ica Alexandria
al treilea era funiator patimas : u erau dragi tutunul,
cvasul $i *ampania i pe masa Ian, is to uita, scru-
miere de lut de un pitac, iar nadragii 3i purta cirpiti.
Intr-adevir, halavul in care ma intasurasem 'era so-
ios, prinsese lustre $i era cirpit in multe locuri.
Ne petrecurlm restul noptii examinind jucariile lui
Nicolae LI, tobele 5i locomotivele lui, camasutele aui de
botez Si caietele cu smingalituri copilaresti. La atin-
gerea degetelor noasrre se risipeau fotografiile marilor
oneji, dececlati din virsta prunciei, suvrte ale-parului
lor, jurnalele intime ale principesei daneze Dagmar,
scrisorile surorii ei, regina Angliei, mirosind a parfum
simuoegai. Pe paginile de garda ale evangheliilor $i ale
lui Lamarvine, prietenele si doamnele de onoare, fiice
de piimari $.1 consilieri de stat, isi luau lamas bun in
rinduri caligrafice $i strimbe de la principesa plecata in
Rusia. Mica boieroaica si regina Luiza, mama ei,
avusese grija de viitorul copiilor ; pe una din fete o
maritase cu Eduard al VII-lea, imparat al Indiei gi
rege englez, pe alta cu Romanov, iar pe fiul ei Georg
1-a facut rege grecesc. Ajungind in Rusia, principesa
Dagmar devenise Maria. Canalele Copenhagai ple-
casera departe, ca $i barbetii de ciocolata ai regelui
Cristian. Nascind pe ultimii monarhi, mica fetheie cu
rautate de vulpe se agita intre gardurile grenadirilor
Regimentului Preobrajenski, dar singele maternitatii
ei s-a scurs in neinduplecatul $i razbunatorul pamint
de granit.
Nu ne-am putut smulge pins in zori dintre filele
acestei surde 5i dezastrOase cronici. Trabucul lui
Abdul-Hamid it fumasem. Iar dimineata, Kalughin
ma duse la Ceka, pe strada Gorohovaia 2. Acolo
vorbi cu Uri%ki. Stateam in dosul unei draperii de
18* 257
www.dacoromanica.ro
stofa c5iind in valuri pe podea. Frinturi de cuvinte
ajungeau pins la urechile mele.
Flkaul e de-ai nostri, zicea Kalughin, ta-su e
Hcan, face comert, dar el s-a lepsidat de ai lui...
$tie limbi striine...
Comisarul afacerilor interne pentru comunele Re-
giunii nordice iesi din birou cu pasul s'au lega'nat.
Sub lentilele ochelarilor pince-nez nIvaleau afar
pleoapele arse de nesomn, tiscolite, umflate.
Devenii translator la Sectia externs. Mi se deteri
efecte militare si bonuri de mass. In coltisorul ce
mi se dIdu intr-o sari a fostei prima'rii a Petersburgu-
lui ma apucai sa' traduc ma'rturiile unor diplomati,
instigator' si spioni.
Nu trecu nici o zi, si aveam totul : haine, mincare,
munci si tovar5si credinciosi la prietenie si 14
moarte, tovara'si cum nu sint nicIieri pe lume, decit
in Cara noastrI.
Asa incepu acum treisprezece ani via %a mea minu-
nat4', plira de ginduri $i de veselie.
www.dacoromanica.ro
LA SUBSOL
www.dacoromanica.ro . 263
Dominica dimineata Bobka s-a impopotonat intr-o
rathie cafenie de stofa. Sinii ei man, generosi, se ras-
pindisera in toate directiile. Pe cap isi legase un batic
cu flori negre imprimate, baticul care se poarta la sina-
gogi de ziva plingerii $i de Anul nou. Bobka insira
pe masa placintele, dulcea%a, covrigii dulci Si incepu
sa astepte. Noi locuiam la subsol. Pasind pe dusu-
meaua gheboasa a coridorului, Borgman inalta din
sprincene. In tinda era un ciubar cu apa. Nici n -apu-
case Borgman sa intre, ca m-am gi apucat sa-1 distrez
cu tot felul de ciudatenii. 1 -am aratat un ceas destepta-
tor, facut pins la ultimul surub de mimile bunicului.
Ceasornicul avea atasata o lampa si cind minutarele
aratau jumatati de ore sau ore intregi, lampa se aprin-
dea. I-am mai aratat si un butoias cu vax. Reteta
acestui vax constituia o invenne a lui Levy-I%hok 5i el
nu divulga nimanui secretul. Apoi am citit cu Borgman
citeva pagini dintr-un manuscript al bunicului. Buni-
cul scria evree5te pe niste foi galbene patrate, unase
cit niste harti geografice. Manuscrisul era intitulat
Omu/ Ara cap, §i erau descrisi in el toti vecinii lui
Levy-Ithok din toti cei saptezeci de am de viata ai
ski, intii de la Skwir si Belaia Terkov, apoi din Odesa.
Eroii lui Levy-Ithok erau gropari, cantori, evrei
be6vani, bucatarese 5i escroci care faceau operana
rituals. Toti acestia erau oameni artagosi, gtngavi, cu
nasuri turtite, cu bube in cre5tet 5i cu funduri strimbe.
Cit citeam, aparu Bobka in rochia ei cafenie. Plu-
tea prin odaie ducind samovarul pe tava, Impresurata
de sinii ei mari $i generosi. I-am facut cunostinta cu
prietenul.meu. Bobka 1.1 spuse : Ma bucur", ii intinse
degetele jilave $i nemiscate $i -5i lipi caldiele cu zgo-
mot. Mergea bine totul, cum nu se poate mai bine.
Familia Ape lhot nu-i dadea drumul bunicului. Eu
etalam comorile lui una dupa alta : niste gramatici
in felurite limbi 5i sase tomuri din Talmud. Lui Mark
264
www.dacoromanica.ro
ii luasera ochii butoiasul,cu vax, iscusitul desteptator
$i gramada de Talmuduri, niste lucruri ce nu se pot
vedea in nici o alts casa.
Bauram cite doua pahare de ceai cu strudel, iar
Bobka, died din cap si iesind cu spatele, disparu. Hind
£ntr -o excelenta stare de spirit, mi-am ales o poza co-
respunzatoare $i am inceput sa declam niste strofe
care-mi erau mai dragi ca once in via* Aplecat peste
cadavrul lui Cezar, Antoniu vorbeste poporului ro-
man
0, voi, roman, prieteni, cetateni,
Cinstiti-ma cu luarea voastra-aminte.
Eu n-am venit sa-1 preamaresc pe Cezar
Ci sa-i aduc door ultimul salut.
www.dacoromanica.ro 265
porul roman, bombanind, inainta spre mine. Am ridi-
cat mina (ochii lui Borgman o urmanra supusi), pum-
nul meu strins tremura, am ridicat mina... si1-am zant
prin geam pe unchiul Simon-Wolf trecind prin curte
in tovarasia geambasului Leikah. Duceau amindoi pe
umeri un cuier facut din coarne de cerb $i uncufar
row cu niste inctuetori inchipuind gun de leu. vazu
$i Bobka de la fereastra ei. Uitnd de musatiri, ea
navali in odaie si ma apuca cu miini tremurinde :
Sufletelul meu, asta.iar a cumparat mobila...
Borgman se ridica putm in tunica lui si se inclina
nedument in faca Bobkai. Ceilahi dadeau sa sparga
usa. Apoi in condor se auzi tropait de cizme, rasuna
zgomotul cufarului tint pe podea. Glasul lui Simon-
Wolf si al roscovanului Leikah bubuiau asurzitor. Erau
amindoi cu chef.
Bobka, urla Simon-Wolf, is cearca de ghiceste,
cit am dat pe coarnele astea ?
Urla ca o goarna, insa in glasul lui era o nota de
incertitudine. Chiar beat, Simon-Wolf stia cit de ne-
suferit ne este roscovanul Leikah, care-1 potcovea cu
tot felul de cumparaturi si ne inunda cu tot soiul de
mobile inutile.
Bobka tacu. Leikah chitcal ceva la urechea lui Si-
mon-Wolf. Ca sa-i acopar suieratul serpesc si ca sa-mi
inabus nelinistea, am racnit cuvintele lui Antoniu :
Chiar ieri mai poruncise 'Inca lumit
Maretul Cezar ; pulbere e a.tazi
5i ii dispretuiesc ti cer;etorii.
De-a; fi dorit sul-atif 'Intro rascoala
ra'zbunare inimile voastre,
Ac dauna lui Cassius ;i Brutus,
lar dinsii stint barbati de stima vrednici...
Dar aici rasuna o bufnitura. Cause Bobka, prat a-
lita de lovitura sowlui ei. Pesemne ca facuse vreo re-
266
www.dacoromanica.ro
mard amara-' in leggturg cu coarnele de cerb. Ince.pu
asadar spectacolul cotidian. Glasul de aramg al lui
Simon-Wolf cllIfgtuia toate crgpsiturile universulu;.
Voi stoarceti tot cleiul din mine, urla unchiu,
meu cu voce de tunet. Ma stoarceti de clei, ca sa vg
astupati boturile voastre de clini... Munca mi-a scos
sufletul. Nu mai am cu ce lucra, n-am miini, n-am pi-
cioare. Mi-ati aggtat un pietroi de git, atirng pietroiul
de gitul meu...
Blestemindu-ne pe mine Si pe Bobka cu blesteme
evreesti, el ne proorocea ca ni se vor scurge ochii, cg
copiii nostri vor incepe sg putrezeasca $i sa se descom-
punk inc din pintecele mamei. ca n-o sa mai prididim
sal ne inmormineim unii pe altii si cg vom fi trasi de
pgr la groapa comung.
Micul Borgman se sculg de pe local lui. Era pdlid
si se uita in jur. El nu intelegea intorsgturile blasfemiei
evreiesti, dar injuraturile rusesti de mama le stia. Si-
mon-Wolf nu le dispretuia nici pe astea. Feciorul di-
rectorului de band iii frgminta sapca in miini. Il ye-
dearrr dublu, si mg cgzneam sg acopgr cu glasul meu
tot rgul lumii. Dezngdejdea mea de muribund si moar-
tea efectivg a lui Cezar se contopirg intr-un singur
tot. Eram mort $i strigam. Horcgitul se inglta din
adincul fiintei mele.
De -ave ;i voi lacrimi, ele ca suvoiul
Din ochii vostri-acuma se vor scurge.
Cine nu ;tie mantia aceasta I
Tin minte, Cezar cind intii si-o puse :
Era-ntr-un tort, intr-un amurg de vara,
Dusmanii dupa ce-i zdrobise crunt.
Aci-si v :rise Cassius pumnalul,
$i iata-a pizmiltaretului rang.
Aci si-a-nfipt pumnalul dragu-i Brutus.
Ce singe rosu izbucni in valmi,
Pumnalul cind din rand el si-1 scoase...
www.dacoromanica.ro 267
Dar nimic nu era in stare sa acopere glasul lui Si-
innrs-Welf. Sezind pe clusumea, Bobka plingea si-si
sufla nasul. Dincolo de perete imperturbabilul Leikah
tira cularal pe podele. Si in clipa aceea zurliul meu
bunic dori sa-mi vina in ajutor. El se zmulse din mii-
nile familiei Apelhot, se furisa pins la fereastra si in-
cepu sa scirtiie din vioara, probabil pentru ca strainii
sa nu poata auzi injuraturile lui Simon-Wolf. Borman
arunca o privire spre fereastra taiata la nivelul parnin-
tului i se trase ingrozit inapoi. Sarmanul meu bunic
facea schime cu gura lui vinata si osificata. Avea pe
cap un joben indoit si purta o hlamida neag,ra, va-
tuna, cu _nasturi de os, tar picioarele lui de elefant
erau incaltate cu niste ghete rupte. Barba ingalben;ta
de tutun ii atirna in smocuri, filfiind la fereastra.
Mark fugi.
Nu-i nimic,_ murmurs el alergind spre LibeTtate,
zau a nu-i nimic...
Prin curte se itira tunica si sapca lui au marginile
ridicate.
Cu plecarea lui Mark mi se potoli si mie nilbura-
rea. Asteptam sa vina sears. Cind bunioul meu, sfirsind
de umplut cu cirligele evreesti foaia sa patrata .(el
descria familia Apelhot, la care-si petrecuse, din mila
mea, toata ziva), se culca in pat si adormi, tai-am stre-
curat pe coridor. Dusumeaua era de pamint. Umblam
pe intuneric, descult, intr-o camasa lungs si Oita de
petice. Printre crapaturile scindurilor sclipeau in t;lisul
luminii pietrele de caldarim. intr-un colt statea ca de
obicei ciub'arul cu apa. M-am cufundat in el. Apa to -a
despicat in doua. Mi-am afundat capul, am inceput
sa ma sufoc si m-am ridicat sa respir. De sus, de pe o
polita, ma privea cu ochi somnorosi o pisica. A doua
oars am suportat mai mult, apa plescaia in jurul meu
si geamatul mi se pierdea intr-insa. Am cleschis o..hh
si am zarit pe fundul ciubarului vela camasii si pi-
268
www.dacoromanica.ro
cioarele lipite unul de altul. Iar n-am mai putut sa
rezist $i mi-am scos capul afara. Alaturi statea bu-
nicul, intr-o vests de link'. Unicul lui dinte clantanea.
Nepoate, rosti el distinct si dispre;uitor, ma clue
sa iau ulei de ricin, ca si-ti pot aduce macar.ceva pe
rnormint...
Atunci am strigat fara sa mai stiu ce fac $i mi-am
cam vint in apa. Mina neputincioga a bunicului ma
scoase de- acoio. $i atunci am inceput sa piing, India
oarsi in ziva aceea, gi tutnea lacrimllor era atilt de
uriasa si sublima inch totul afar de lacrinai disparu
din ochii mei.
M-am trezit in pat, invelit in pIturi. Bunicul umbla
prin oaqie li fluiera. Bobka cea grass imi incalzea
miinile la sinul ei.
Cum tremursi prostuw1 1sta al nostru, zise
Bobka ; si uncle eiseste urt copil atita putere sa tre-
mure ?...
Bunicul isi smuci Barba, fluiera si porni sa umble din
nou. Dincolo de perete sforiia chinuitor Simon-Wolf.
Istovit de luptele zilei, noaptea el nu se trezea nici-
odatl
www.dacoromanica.ro
DE$TEPTAREA
www.dacoromanica.ro
GUY DE MAUPASSANT
2817
www.dacoromanica.ro
policioare icoane facute de zugravi de. demult. Su-
breta cu sini obraznici se misca gray prin incapere.
Era zvelta, mioapa, aroganta. In ochii ei mari, cenusii,
incrernenise desfriul. Fata umbla agale. M-am gindit
ca probabil in dragoste ea se rasucea cu nepotolita
harnicie. Draperia de brocart atirnind peste usa se
le6ana. Purtindu-si sini mari, intra in salon o femeie
cu par negru 5i ochi trandafirii. Nu mi -a trebuit mult
timp sa recunosc in Benderskaia specia asta incinta-
toare de evrdice venire la not din Kiev si Poltava, din
orasele .satule ale stepei, pline de castani 5i salcimi.
Aceste femei transforms banii s tilor ageri la minte
in usoara grasime trandafirie de pe pintec, de pe
ceafa, de pe umerii rotunzi. Surisul for somnolent 5i
gingas scoate din minti pe toti terii garnizoanei.
Maupassant e singura pasiune a vietii mele ! imi
spuse Raisa.
Straduindu-se sa-si stapineasca leganarea soldur;br
pline, ea iesi din camera si se intoarse cu traducerea
nuvelei Miss Harriet. In traducerea ei nu mai rama-
sese nici urma din fraza degajata, cursiva, de lungs
respiratie patimasa, a lui Maupassant. Benderskaia
scria obositor de corect, labarvat si flea viata, asa
cum scriau inainte evreii ruseste.
Am luat manuscrisul acasa.' la mine, in mansarda
lui Kazan ;ev, 5i toata noaptea, printre oamenii ador-
mici, am despicat pirtii in traducerea strains. Munca
asta nu e alit de grea cit. pare. Fraza se naste si buna
si rea in acelasi timp. Secretul se afla in turnura ei
abia perceptibila. Pirghia trebuie sa "ti se incalzeasLa
in mina. Poci s-o misti o singura data, nu de &nil ori.
Diminema,am dus manuscrisul corectat. Raisa nu
mintise, vorbind de pasiunea ei pentru Maupassant.
In timpul lecturii, statu nemiscata tot timpul, cu mii-
nile inclestate : miinile astea de atlaz se scurgeau spre
281
www.dacoromanica.ro
pImint, fruntea i se facuse paha, dantela dintre sinii
strinsi se depa'rtase si palpita.
Cum ai flcut asta ?
$i atunci i-am vorbit de stil, de armata cuvintelor,
despre oasiea aceasta unde se pun in miscare toate
tipurile de arme. Nici un fier nu poate pa'trunde in
inima omului cu fiori de gheatI attt de puternici ca
un punct pus la timp. Ea ma asculta cu capul aplecat,
cu buzele rujate intredeschise. 0 raza neagra juca in
pa'rul ei de lac, piepta'nat neted, cu arare. Picioarele
cu pulpe delicate st tari, peste care se va'rsaserl cio-
rapii, s-au desacut pe covor.
Mutindu-si in alts parte desfrinatii ochi increme-
niti, subreta aduse micul dejun pe o tava.
Soarele sticlos al Pertersburgului se culca pe covorul
palid si asimetric. Cele dou5.zeci si noua de carti ale
lui Maupassant sta'teau pe o polita, deasupra mesei.
Soarele isi dansa degetele pe cotoarele for de maro-
chin mormintul sublim al inimii omenesti.
Ni se adu cafea in cesti albastre, si incepuram sa
talma'cim Idila. Tine minte oricine povestea tinarului
timplar fla'mind care i-a supt unei doici grase laptele
ce o impova'ra. Lucrurile s-au petrecut in trenul care
mergea de la Nissa la Marsilia, intr-o amiaza torida,
in patria aceea a trandafirilor, unde plantatiile de
flori coboara pins pe Ormul ma'rii...
Am plecat din casa Benderski cu un avans de
douzeci si cinci de ruble. Comuna noastra din
Peski s-a imbatat in seara aceea ca un cird de giste
alcoolizate. Mincam icrele rosii cu lingura si le aco-
peream in gura cu leba'rvurst. imba'tindu-ma, am in-
ceput sa-1 injur pe Tolstoi.
S-a cam speriat contele vostru, a ba'gat-o pe
mineca'... Religia lui este frica... Fiindca i-a fost
282
www.dacoromanica.ro
fric5 de frig, si de bkrinete, contele si-a ficut un
pulover din credinti...
$i mai departe ? ma intreb5 Kazantev, cll.
tinind din capul s5u de pasare.
Adormir5m cu totii aaturi de asternuturile noastre.
Eu o visai pe Katia, o sp515toreasi in virstI de pa-
truzeci de ani, care locum cu un cat mai jos. Luam
de la ea in fiecare dimineat5 ap5 fiart5. Desi nu prea
stiam bine nici m5car cum arat5 la fat5, in vis f5.cui
cu ea Dumnezeu stie cite. Ne istovirIm unul pe altul
cu saruta.ri. Nu ma putui abtine sl nu m5 duc in zori
la ea dup5 ap5 flared.
145 intimpin5 o femeie vested5, cu un sal legat
crucis peste piept, cu cirhontiic5runti ca scrumul ai
p5rului in neorindum15., cu miinile stoarse de vlagI.
De atunci incepui sa-mi iau micul dejun in fiecare
zi la Benderski. In mansarda noastr5 se ivirl o sob5
nou5., scrumbii, ciocolat5. Raisa ma duse de dou5 on
pe insule. Nu ml putui stapini sa nu-i povestesc
copiaria mea. Povestirea suns sumbru, flcindu-ma
s5 ma .mir pinl si eu. Doi ochi str5lucitori si spe-
riati m5 priviri de sub eiciulita de sobol. Blana
roscat5 a genelor tres5rea elegiac.
Am f5cut cunostintl cu so ;ul Raisei, un evreu gal-
ben la fatI, chel si cu un trup plat si puternic, avid-
tindu-se oblic ca pentru zbor. Umblau vorbe despre
legaturile lui cu Rasputin. Profiturile pe care le in-
casa din furniturile militare ii imprimasera o alura de
posedat. Ochii ii r5t5ceau, si pentru el tes5tura reali-
fatii se rupsese demult. Raisa se intimida cind trebuia
faca sotului cunostina cu alai oameni. Din pricina
tmeretii meie, n-am observat asta decit cu o s5pt5-
mina mai tirziu decit trebuia.
Dupa Anul nou, Raisa primi vizita celor doul su-
rod ale ei din Kiev. Tocmai adusesem manuscrisul
283
www.dacoromanica.ro
Marturisirii $i, neg5sind-o pe Raisa, m-am intors seara.
To ;i cinau, in sufragerie. Se auzea de acolo un neche-
zat argintiu de iapi si larma unor voci b5rb5testi
veselindu-se lira m5.sur5.. In casele bogate si f5r5 tra-
ditie lumea m5niricl zgomotos. Larma de aici era
curat evreiasc5, cu rostogoliri si finaluri cintate. Raisa
veni la mine : era in Tochie de sears, cu spatele go1.
Picioarele ei c5lcau incomod in pantofiorii legIn5tori
de lac.
Sint beat5, dragul meu... $i imi intinse miinile,
pline de lan ;uri de plating si stele de smarald.
Corpul i se legIna ca un trup de sarpe ridicindu-se
in coadl la sunetele unei muzici. Isi scutura capul
coafat, sunind din cercei, $i deodat5 se pribusi intr-un
fotoliu sculptat in stil vechi rusesc. Pe spatele ei pu-
drat liarira citeva cicatrici.
Dincolo exploc151 iar5si un ris femeiesc. Din sufra-
gerie iesir5 surorile Raisei, amindou5 cu mustacioare
si cu aceiasi sini mari ca ai ei. Sinii for se n5.pusteau
inainte, p5rul li se despletise. Amindou5 erati mIri-
tate, fiecare cu cite un Benderski al ei. Odaia se
umplu de veselia feminin5 c5r5 sir, a unor femei coapte.
Soca inasurar5 surorile in mantouri de lutru, in saluri
de Orenburg, le ferecarl picioarele in cizmuli %e negre ;
si de sub v5lul de z5padI al salurilor se mai z5rir5
numai obrajii for rumeni si aprinsi, nasurile marmo-
reene si ochii cu mioape sclipiri semite. Mai 15rmuind
nice!, plecar5 la teatru, unde se reprezenta luditha, cu
$aleapin.
284
www.dacoromanica.ro
Ea aduse din sufragerie o sticra si douI cupe. Sinii
ii stkeau liberi in sacul de mItase al rochiei ; sfircu-
rile se ascutira si mkasea le acoperi.
E sacrosanct, imi spuse Raisa turnind yin :
muscat din recolta o mie opt sute optzeci 5i trei. MI
omoara bIrbatu-meu daca afla'...
N-am avut niciodatI de-a face cu muscatul din re-
colta 83 $i Ears sa stau pe ginduri am dat de dusa trei
cupe la rind. lar cupele ma dusera numaidecit pe niste
ulicioare unde se leganau flacari portocalii si se auzea
muzica.
Sint beats, dragul meu... Ce avem azi ?
Azi, L'aveu...
Bun, Marturisirea. Eroul nuvelei e soarele, le
soleil de France,.. 1 Stropii de soare, topiti, cazind pe
roscovana Celeste, se prefIcurI in pistrui. Soarele po-
leise cu razele lui verticale; cu vin si cu cidru mutra
vizitiului Polyte. De doua on pe saptamina, Celeste.
se ducea sa vinda la oras friscI, ouI si gaini. Lui
Polyte ii plItea de fiecare transport cite un scud pen-
tru ea si patru scuzi pentru cos. $i la fiecare drum,
Polyte o intreba pe roscovana 'Celeste, fkindu-i cu
ochiul : Cind o sa ne distrIm si noi, ma belle ?" 2
Ce inseamra asta, dom' Polyte ?" $i vizitiul, sal -
tind pe capra, o lamuri : SI te distrezi, ei, drace,
inseamnI sa te distrezi... Ca flacaii cu fetele, de mu-
zica nu-i nevoie..."
Nu-mi plac glume dintr-astea, dom' Polyte, ii
rIspunse Celeste si-$i trase de linga flacau fustele atir-
nind peste pulpele ei puternice, in ciorapi rosii.
Dar diavolul asta de Polyte ridea intr-una si tusea
cu inteles : o sa ne incelegem noi doi o data, ma
Soarele Frantei (fr.).
2 Frumoaso (fr.).
285
www.dacoromanica.ro
belle, si lacrimi de ris se rostogoleau pe fata lui de
culoarea singelui caramiziu si a vinului.
Mai baui o cups din muscatul sacrosanct. Raisa
ciocni cu mine.
Subreta cu ochi impietriti trecu prin odaie sl disparu.
Ce diable de Polyte... 1 In doi ani, Celeste i-a platit
patruzeci si opt de franci. Adica cincizeci fara doi
franci. La sfirsitul celui de al doilea an, rind erau
numai ei doi in diligenta, iar Polyte, luind un paharel
de cidru inainte de plecare, o intreba dupa obicei :
Ce-ar fi sa ne distram azi, mamzel Celeste ?" dinsa
ii raspunse inchizind ochii : Sint la dispozitia dumi-
tale, dom' Polyte..."
Rizind cu hohote, Raisa se pravali pe masa. Ce
diable de Polyte...
Diligenta era trasa de o mirtoaga albs. Mirtoaga
alba, avind din pricina batrinetii buzele trandafirii,
porni la pas. Jovialul soare al Frantei inconjura rad-
yanul despartit de lume prin cozorocul acoperisului
galbejit. Flacaul era cu fata, n-aveau nevoie de
muzicl...
Raisa imi intinse o cups. Era a cincea.
Mon vieux 2, pentru. Maupassant...
Ce-ar fi sa ne distram azi, ma belle...
M-am aplecat spre Raisa si am sarutat-o pe btie.
Bu7ele ei tremurara, inflamindu-se.
Esti amuzant, murmurs Raisa printre dinti si se
trace tnapoi.
Ea se lipi de perete, desfacindu-si bratele goale. Pe
miinile $i pe umerii ei se aprinsera niste pete. Din toti
zeii crucificati, acesta era cel mai seducator.
Fii amabil $i aseaza-te, dom' Polyte...
' Diavolul 'asta de Polyt (fr.).
2 Batrine (fr.).
286
www.dacoromanica.ro
Ea imi arata un fotoliu oblic, albastru, lucrat in
slay. Avea speteaza din impletituri taiate in
stilul
lemn, cu zugraveli. M-am dus impleticindu-ma.
Noaptea asternu sub tineretea mea flaminda o sticla
de muscat recolta 83 §i cele douazeci si noua de carti,
ca douazeci si noua de petarde, umplute cu tristete,
geniu ii patima... Sarii in sus, rasturnind un scaun si
agatind poli%a. Cele douazeci si noua de volume se
naruira pe covor, foile se imprastiara, cazura intr-o
ring... si mirtoaga alba a destinului meu porni la pas.
Esti amuzant ! tipa Raisa.
Am plecat din casa de granit de pe Moika la ora
douasprence, pins sa se intoarca surorile si sotul de
la teatru. Eram treaz si puteam sa merg drept pe
aceeasi scindura, insa era mult mai comod sa ma cla-
tin, si de aceea ma clatinam dintr-o parte intr-alta,
cintind ceva intr-o limba pe care o inventasem chiar
atunci. Prin tunelurile strazilor strajuite de lan ;uri de
felinare, treceau in valuri aburii ceGii. Feluriti monstri
urlau in dosul zidurilor in clocot. Caldarimul reteza
picioarele celor care 11 calcau.
Acasa, Kazantev dormea. Dormea sezind, cu pi:
aoarele intinse, incaltate cu pislari. Puful de canar i
se ridicase pe crestet. Omul adormise linga soba, aple-
cat peste un Don Quijote, editia 1624. Pe pagina de
garda a acestei carti era o dedicatie catre ducele de
Broglio. M-am culcat fara zgomot, ca sa nu -1 trezesc
pe Kazantev, am tras lampa linga mine si m-am apu-
cat sa citesc cartea lui Edouard de MeSnial, Despre
viata ,si opera lui Guy de Maupassant.
.Buzele lui Kazantev se miscau si capul ii C171.1 in
piept.
www.dacoromanica.ro
-FITE ruL
www.dacoromanica.ro 291
metalul, ca qi fatI de faptul c5 atit de complexa pro -
duc%ie de utilaj de cracare la noi n-a fost inc5. reali-
zat5.... Scrisoarea se incheia asa : La fel cu loci muri-
torii, prefer sl lupt pentru intensificarea ritmului de
productie, dar con$tiinta datoriei... etc, etc. Am citit
scrisoarea qi el m5. intreab5 :
S-o trimit sau nu ?
Eu zic :
Viktor Andreevici, eu nu pot accepta argumen-
tele dumitale $i toati situatia asta, ins m1 consider
in drept sa to satuiesc sa nu-ti dai Parerile in
vileag...
Totusi, a trimis scrisoarea. Cei de la Consiliul
superior au s5rit in sus. S-a convocat o sedint5. Din
partea Consiliului superior al economiei nationale a
venit Bagrinovski. Pe unul din pereti a fost atirnat5
harta Uniunii cu voile surse petrolifere, cu sonde,
conducte de petrol $i de produse petroliere ; cum
zicea $i Bagrinovski :
0 tarsi cu un ncru sistem circulator...
Tinerii ingineri de tipul omnivor" au cerut la
$edint5 ca Viktor Andreevici s5 fie pus cu botul pe
labe. Am luat $i eu cuvintul $i am vorbit patruzeci $i
cinci de minute. «De$i nu ne indoim de cuno$tintele
$i de bunele intentii ale' profesorului Klossovski, ba
chiar ne inclinam in fata lui, noi respingem cu Jtot5-
rire fetisismul cifrelor al dror prizonier este diasul*,
iat5 ce idee am sustinut.
Vom respinge tabla nunulcirii ca principiu al
intelepciunii de stat. Se putea afirma oare ca vom
realiza planul cincinal in ce priveste productia de
titei in doi ani $i jum5tate ?... Pe baza .cifrelor nude
s-ar fi putut spune oare d incepind din anul 1931
vom spori exportul de nou5 on $i vom ajunge pe
locul doi, imediat dup5 Statele Unite ?
292
www.dacoromanica.ro
.Dupa mine a vorbit Muradian, criticind orientarea
conductei petroliere Caspica-Moscova. Viktor Andre-
evici tkea si-si lua note. Obrajii i se imbujoraser5
ca la batrini, cu o roseata de singe arterial... Mi s-a
facut mils de el si n-am mai stat sa ascult mai de-
parte, m-am dus in biroul meu. Iar Zinaida sedea
tot in birou, cu miinile inclestate.
Ai s5 nasti, o intreb eu, on ba ?
Ea se uita la mine, capul i se clatina si-mi spune
niste cuvinte aproape fara nici un sunet :
Sintem doi, Klavdiusa, zice ea : eu si nenoro-
cirea mea, parca mi-ar fi lipit cineva o cocoasa...
Vai, si -ce repede uitam totul, nici nu-mi mai aduc
aminte cum traiesc oamenii fara nenorociri...
$i cum mi le spunea pe astea, nasul incepu sa i se
lungeasca si mai tare, s-a rosit tot, si falcile t1ra-
nesti (nobilii au uneori asemenea filth) ii ieseau in
Ce s-ar mai aprinde dup5 tine Max si Mori ;,
mi-am zis eu, de te-ar vedea cum ariti.- Am tipat
la ea si am alungat-o la bucatIrie sa curete cartofi...
Nu ride, daca vii, to pun si pe tine la treaba ! Pentru
proiectarea uzinei Orsk ni s-a dat un termen asa de
scurt, inch sec ;ia de proiectare si desenatorii tehnici
stau si lucreaza zi si noapte, si Vasiona le da la prinz
cartofi cu heringi, le mai face niste ochiuri, si apoi
iar la treaba... Asa ca s-a dus la bucatarie. Peste
vreun minut and un tip5t. Cind yin fuga, Zinaida
mea e intinsa pe jos, inima nu-i bate, ochii ii sint
dati peste cap... Ce s5 mai vorbesc, ne-a iesit sufletul
cu ea la to ;i trei, Iui Viktor Andreevici, Vasionei si
mie. Am chemat un doctor. Si-a revenit abia peste
noapte, si m-a luat de mina, o stii pe Zina de city
ging5sie e in stare... $i cind ma uit, ce sa vad ? In
orele acelea totul s-a topic intr-insa si a renascut
totul iar5si... Nu mai era de asteptat.
293
www.dacoromanica.ro
Zinusa, i-am spus, o telefonam Rozei
Mihailovna (ea e $i acum la noi, ca mai inainte,
curteanca noastra pentru astfel de treburi) si o
s5-i comunicam ca te-ai razgindit, ca nu te mai duci...
Pot sa telefonez ?
Dinsa mi-a facut semn ca da, ca pot sa telefonez.
Alaturi de ea sedea pe divan Viktor Andreevici sid
tot lua pulsul. Cind m-am dus mai incolo, 1-am auzit
cum spune :
Am 65 de ani, Zinusa, fac tot mai putina
umbra pamintului. Sint om de stiinta, om batrin, si
uite ca Dumnezeu (iar Dumnezeu !) a vrut asa ca
ultimii cinci ani din viata mea sa coincida cu asta
ei, stiff dumneata cum ii zice cu cincinalul...
Acuma, n-am cind sa-mi mai trag rasuflarea pins -n
pragul mor %ii, n-am cind sa mai ma gindesc Si la
mine... $i dad n-ar veni in fiecare sears fiica-mea
$i nu m-ar bate pe umar, daca baietii mei nu mi-ar
scrie scrisori, a. fi asa de trist cum nu-pi poti in-
chipui... Sa nasti, Zinusi, ca te luam sub aripa
noastra Klavdia Pavlovna si cu mine.
In timp ce batrinul tot mormaia, eu i-am telefonat
Rozei Mihailovna ca, ma rog, scumpa Roza Mihai-
lovna, Murasova fagaduise sa vina mline, dar s-a
razgindit... $i o voce tinereasca a rasunat in
receptor :
Admirabil, dad. s-a razgindit, e minunat...
Curteanca noastra e la fel cum era : o bluza roz
de matase, fusty ecoseza, coafata, mereu dusuri, gim-
nastica, aman;i...
Zinaida a fost transportata acasa, am culcat-o in
pat, sa-i fie mai cald, i-am facut un ceai. De dorm t
am dormit impreuna, am mai si plins amindoua,
ne-am adus aminte de ceea ce nu trebuia, am vorbit
despre tot, amestecindu-ne lacrimile laolalta gi apoi
am adormit... oDiavolul* meu sedea linistit, lucra,
294
www.dacoromanica.ro
traducea din nemveste o carte tehnica. Tu, Dasa, nici
nu 1-ai mai recunoaste pe odiavob> : s-a facut mai
supus, s-a strins in el, e mai tacut. Asta ma cam
chinuie... Toata ziva munceste pe rupte la Planifi-
care, si seara cu traducerile...
Zinaida o sa nasca, i-am spus si- lui. Ce nume
sa-i dam baiatului ? (Nimeni nu se gindea ca ar putea fi
$i fats.) Ne-am hotarit : Ivan. Ca de Jun si Leonid
sintem satule... 0 sa fie flacaul cam canalie, clancos,
cu din ;i pentru saizeci de insi... Combustibil ii pre-
gatim noi, asa ca o sa duca domnisoarele cu marina
undeva pe la 'aka, la Batum, nu ca al %ii pe noi, pina
colo pe Colina Vrabiilor... La revedere4 Dasa. oDia-
volul* o sa-ti scrie separat. Cum hi merg treburile ?
Klavdia
...Tacanesc la marina la mine la serviciu, cu zgo-
motul in cap, cade tencuiala din tavan. Cladirea
noastra se pare ca-i Inc a destul de solids, asa ca peste
cele trei etaje anterioare mai suprapunem alte patru.
Toata Moscova e rascolita, plina de transee, de vevi,
de caramizi, liniile de tramvai s-au incurcat, niste
mini aduse din strainatate dau din tromps, tra-
seaza terenul, huruie, peste tot miroase a smoala, e
fum ca la incendii... Ieri in Piata Varvarskaia am
vazut un baiat... Mutra latareata, capul ras si lucios,
o camasa ruseasca fara curea, sandale pe piciorul gol.
Am tot sarit cu el de pe un musuroi pe altul, de pe
un diFnb pe altul, ne cavaram sus si iar cadeam.
Iacata, cum arata ca s-a pornit lupta, mi-a
spus el. Acura, dcannisoara, la Moscova e ditamai
frontul, ca si cum ar f; r5aboi...
$i mutra lui simpatica suride, ca un copil. Uite,
parca-I vad $i acuma..."
www.dacoromanica.ro
DI GRASSO
www.dacoromanica.ro 37
ridica 4i sub greutatea privirii lui arzatoare si atente,
Giovanni tresari, incepu sa se miste pe scaun, apoi,
dindu-i brinci barbierului, sari in sus. Cu glas tul-
burat el ii ceru politaiului sa indeparteze din pia%a
pe toti oamenii sumbri si suspect'. Pastorul (pe care-I
interpreta Di Grasso) statea dus pe ginduri, apoi
zimbi, se ridica in aer, trecu in zbor peste scena
teatrului orasenesc, se lass din aer pe umerii lui Gio-
vanni si, muscindu-1 de beregata, apoi mormaind 4i
uitindu-se pe de laturi, se apuca sa-i suga singele
din rang. Giovanni se prabusi la pamint iar cortina,
lunecind amenintatoare si tacuta, ascunse vederii
noastre pe cel ucis si pe ucigas. Fara sa mai asteptam
al tceva, ne-am repezit cu totii in Stradela Teatrului,
la casa, care avea sa se deschida a doua zi. In fruntea
tuturor alerga Kolea Evart. In zori, ziarul Odessleie
novosti ii anunta pe putinii spectatori care au fost
la teatru, Ca 1-au vazut pe cel mai miraculos actor at
secolului.
In acest turneu al lui, Di Grasso mai juca la not in
Regele Lear, Othello, Moartea civila, Parazitul lui
Turgheniev, confirmind cu fiecare cuvint si fiecare gest
al sau ca in frenezia unei pasiuni nobile e totdeauna
mai multa dreptate si mai multa speranta, decit in
legile sumbre ale lumii.
Biletele la aceste spectacole s-au vindut cu un pret
de cinci on mai mare decit valoarea lor. Alergind
dupa misi ;i, cumparatorii de bilete ii gaseau prin
circiumi stacojii, zgomotosi, debordindu-$i neva-
tamatorul for sacrilegiu.
0 suvita trandafirie de zaduf prafuit patrunsese in
Stradela Teatrului. Bacanii in tirligi de pisla I i sco-
sesera in strada sticlele verzi cu yin si butoiasele cu
masline. In cazane fierbeau in fata pravaliilor, in-
tr-o apa inspumata, macaroanele, si aburul for se to:
pea in cerurile indepartate. Babe cu ghete barbtesti
298
www.dacoromanica.ro
in picioare vindeau scoici si amintiri, si alergau cu
Tipete grozave pe urmele cumparatorilor nehotsaritiz,
Evrei bogati cu ba'rbile pieptanate in doua veneau in
trasuri la Hotelul Nord si bateau incetisor la usa bru-
netelor mustacioase si grase care erau actritele trupei
lui Di Grasso. In Stradela Teatrului toti erau fericiti,
afara de unul singur, si omul acela eram eu. In zilele
acelea se apropia de mine dezastrul. Dintr-o clips in-
tr-alta, tata putea sa observe lipsa ceasului pe care i-1
luasem fara voie, amanetindu-1 la Kolea Svarc. Apu-
cind sa se deprinda cu ceasornicul de our si fiind un
om care bea dimineata, in loc de ceai, yin basarabean,
dupa ce-si priori indarat banii, Kolea nu se putu de-
cide totusi sa-mi restituie ceasul. Asa era firea lui. Dar
nici firea tatalui meu nu se deosebea prin nimic. Stri-
vit intre acesti doi oameni, ma uitam cum se rostogo-
lesc pe ling mine cercurile unui noroc strain. Nu-mi
mai raminea nimic de facut decit sa fug la Constanti-
nopol. Aranjasem totul cu mecanicul secund al vapo-
rului Duke of Kent", ins pins sa pornesc in larg,
m-am gindit sa-mi iau limas bun de la Di Grasso. El
juca ultima data rolul pastorului pe care o for ne-
inteleas'a tl desparte de pamint. Venise la teatru colo-
nia de italieni, in frunte cu consulul chel si zvelt, ve-
nisera si greci, ghemuindu-si capul intre umeri, si
elevi externi barbosi, acintindu-si ochii fanatici tntr -un
punct nestiut altora, si Utocikin cel cu mlinile lungi.
Pins si Kolea $vart si-a adus nevasta, infasurafa in-
tr-un sal violet cu ciucuri, o femeie buns de grenadir
si imensa ca stepa, avind undeva la margine o feti-
soara mototolitI si somnoroasa, uda de lacrimi in clips
cind s-a rasa cortina,
Derbedeule, ii spuse ea lui Kolea iesind de la tea-
tru, acuma vez1 si tu ce-i aia dragoste...
Nsind vtrtos, madam Svart mergea pe strada Lan-
geron ; din ochii ei de peste curgeau lacrimile, iar sa-
299
www.dacoromanica.ro
lul cu ciucuri tresarea pe umerii ei voinici. Lovindu-si
pasul barbateste si scuturind din cap, dinsa numara
asurzitor, in plina strada, pe toate femeile care traiau
bine cu so ;ii lor.
Porumbito, comoara mea, puico,.. uite cum le
spun sociilor barbavii astia !...
Kolea mergea supus alaturi de smia lui, infoindu-si
discret mustavile matasoase. Ca de obicei, eu veneam
dupa dinsii, smiorcaindu-ma. Tacind o clips, madam
Svar; ma auzii cum pling si se intoarse.
Derbedeule, ii spuse ea soTului, holbindu-si ochii
de peste, sa nu ajung ziva de miine data n-ai sa-i dai
baiatului ceasul inapoi...
Kolea ammi, deschise gura, apoi imelese si, picin-
du-ma dureros, imi viri ceasul in mina.
Cu ce m-am ales de la tine ? predica necurmat,
departindu-se, glasul brutal si plingare al lui madam
Svart. Treburi de animal azi, treburi de animal mline...
Asculta, derbedeule, cit poate sa astepte o femeie ?...
Ajunsera la colcul strazii si cotira pe Puskinskaia.
Stringind in mina ceasul, m-am pomenit singur §i am
vazut deodata, cu atita limpezime cum nu mai incer-
casem vreodata pins atunci, coloanele Dumei, care se
ridicau in inahimi, frunzisul luminat din pare, capul
de bronz al lui Punkin purtind luciul mat al lunii ; si
am vazut toate cele care ma inconjurau asa cum erau
ele aievea, tacute $i nespus de frumoase.
www.dacoromanica.ro
0 SARUTARE
www.dacoromanica.ro
DEBUTUL
www.dacoromanica.ro
SUMARUL
ARMATA DE CAVALERIE
...
Lectie despre taceankI 50
Moartea lui Dolgusov 54
Comandantul BrigHzii 2 59
Saska Hristos . . .
. ....
62
Povestca vietii lui Pavlicenko Matvei Rodionici 69
Cimitirul din Kozin 76
Priscepa 77
Istoria unui cal 79
Konkin 84
Berestcciko 89
Sarea 93
www.dacoromanica.ro 215
Redactor responsabil : CSAKY GIZELLA
Tehnoredactor TRAIAN ARGETOIANU
Dat /a cules 22.06.1967. Bun de tipar 06.09.1967.
Aparut 1967. Tiral 40.160 2x. Hirtie ziar de 50 Wm'.
Format 700X920/32. Colt ed. 13,57. Coll tipar 10,5.
A. nr. 9877/1967. C.Z. pentru bibliotecile mart 8 S.
C.Z. pentru bibliotecile midi 8 S-32=R.
Tiparul executat sub comanda nr. 70.427 la Corn-
binatul Poligrafic Casa Scinteit", Plata Scin-
, teii nr. 1, Bucumiti, Republica Socialists
Romania
www.dacoromanica.ro
i. babel
F.
3
.
I-a de cavalerie, condusa de S.M. Budionnii.si participa
la lupta impotriva contrarevolutiei. Urmind sfaturile
lui Gorki, isi incepe cariera literary in 1923 (dupa
4.. .
.- un debut nesemnificativ in 1916). Culegerea sa de
... -...
0 c povestiri Armata de cavalerie inspirati din viata
0)
9 ft .0. cavaleristilor rosii tradusa mai tirziu in peste
- 20 de .limbi, apare in volum in anul 1926, aducindu-i
11' ..
www.dacoromanica.ro