Cauzele expansiunii romane

Roma a cunoscut o extindere considerabila : de la un mic oras-stat din Italia, pana la

dimensiunile unui imperiu care cuprindea aproape intreaga lume cunoscuta a antichitatii.
Fenomentul a fost larg discutat, fiind emise 2 teorii care incercau sa explice expansiunea.
Prima teorie este formulata de Theodor Mommsen „parintele istoriei romane”, care a pus accent
pe misiunea civilizatorie a Romei. Aceasta teorie a fost considerata principala cauza a
imperialismului roman, insa se dovedeste a fi mai mult o urmare a expansiunii.
Teoria a aparut ca urmare a mediului in care a fost educat Mommsen. In timpul expansiunii,
romanii au fost civilizati prin intermediul importurilor culturale, provenite din lumea greaca si
etrusca.

Cea de-a doua teorie pune accentul pe aspectul politic, astfel incat lupta politica de la Roma a
generat expansiunea. In cadrul competitiei politice , o modalitate de dobandire a prestigiului
personal era detinirea unei magistraturi care presupunea si comanda militara. Prin intermediul
victoriei, generalul isi adjudeca atat glorie militara, cat si respectul comunitatii. Pe un alt plan,
conflictele sociale de la Roma au avut drept consecinta extinderea statului. Daca plebeii foloseau
drept tactica de dobandire a unor drepturi succesiunea, patricienii se foloseau de provocarea unui
conflict extern.
A pune accent pe teoria conflictului ar insemna validarea ideii unei expansiuni in mod premeditat
a statului roman. In mod logic, o astfel de expansiune nu ar putea lua loc de-a lungul atator secole de
istorie republicana. Pe de alta parte, exista cazuri in istoria republican cand un general a acces la
magistraturi superioare chiar daca fusese infrant anterior in razboi. Succesul in alegeri depindea si de
alti factori: auctoritas, avere, originie, abilitate.

O alta cauza principala a expansiunii ar fi si ideea intereselor economice, care ar fi dus Roma
pana la malurile Rinului, Dunarii si Eufratului. In cazul razboaielor cu Carthagina , lupta s-a dus
pentru controlul drumurilor comerciale cu Mediterana occidentala, in cazul salassilor, minele
aurifere controlate de catre acestia a jucat un rol important. Legata de teoria intereselor economice
este si cea a „foamei de pamat”. In contextul cresterii demografice si a presiunii exercitate asupra
statului de cresterea nr de cetateni, s-a ales solutia extinderii teritoriale.

O ultima posibila cauza ar fi cea a „razboilui pentru prada”. Aceasta este legata de competitia
politica din interiorul elitei. Raidul de prada are insa un rol foarte clar in cadrul socitatilor barbare.
Cauza aceasta poate fi viabila in cazul Romei timpurii, in cadrul careia raidul de prada juca un rol
determinant.
In concluzie, un complex de factori a stat la baza expasiunii romane, plecand de la strucutura
politica a statului, conflictele sociale in interiorul societatii, interese economice. Justificarea
„razboiului de drept”, de aparare in fata agresorilor, face parte, la randul sau, din propaganda
romana. Apare post factum, ca necesitate pentru a ascunde interesele reale care duc la izbucnirea
unui conflict.