REFERAT

INTRODUCERE IN ISTORIA ANTICA UNIVERSALA

CLEOPATRA

Cleopatra (greacă: „Renumită în tatăl ei”) (născută în 70/69 î.e.n. —

moare în 30 august î.Hr., Alexandria) regina egipteană, renumită în
istorie și dramă ca iubita lui Iulius Cezar și mai târziu ca soție a lui Marc
Antoniu. Ea a devenit regină la moartea tatălui ei, Ptolemeu al XII-lea, în
51 î.Hr. și a domnit succesiv împreună cu cei doi frați ai săi Ptolemeu XIII
(51–47) și Ptolemeu XIV (47–44) și fiul ei Ptolemeu XV Cezar (44–
30).Octavian avea să-i învingă pe Cleopatra și Antony in bătălia de la
Actium în anul 31 î.Hr., punând capăt domniei ei. Ea și Antony s-au
sinucis în anul următor, iar Octavian avea să întemeieze Imperiul Roman
și să o retrogradeze pe Cleopatra într-un capitol minor din trecutul
Romei.

Tinerețe și Succesiune
În iunie 323 î.Hr., Alexandru cel Mare a murit și vastul său imperiu a fost
împărțit între generalii săi. Unul dintre acești generali a fost Ptolemeu I
Soter (r. 323-282 î.Hr.), un coleg macedonean, care avea să întemeieze
dinastia Ptolemaică în Egiptul antic. Linia ptolemaică, de etnie
macedoneană-greacă, va continua să conducă Egiptul până la moartea
Cleopatrei a VII-a în anul 30 î.Hr. când a fost luată de Roma. Cleopatra
era de origine macedoneană/greaca insa,autorul clasic Plutarh a scris că
ea singura din casa ei și-a dat osteneala să învețe egipteana și, din
motive politice, s-a autodenumit noua Isis, un titlu care a distins-o de la
anterioara regina ptolemaică Cleopatra a III-a, care pretindea, de
asemenea, că este întruchiparea vie a zeiței Isis.

Când Ptolemeu al XII-lea a murit în 51 î.Hr., tronul a trecut în mâinile

fiului său tânăr, Ptolemeu al XIII-lea, și fiicei sale, Cleopatra VII. Este
probabil, dar nu dovedit, că cei doi s-au căsătorit la scurt timp după
moartea tatălui lor. Cleopatra, în vârstă de 18 ani, mai mare decât
fratele ei cu aproximativ opt ani, a devenit conducătorul dominant.
Dovezile arată că primul decret în care numele lui Ptolemeu îl precede
pe cel al Cleopatrei a fost în octombrie 50 î.Hr. Curând după aceea,
Cleopatra a fost forțată să fugă din Egipt in Siria, unde și-a ridicat o
armată și, în 48 î.Hr., s-a întors pentru a-și înfrunta fratele la Pelusium, la
granița de est a Egiptului.

Pompei, Cezar și Venirea Romei

Cam în aceeași perioadă, generalul și politicianul roman, Pompei cel

Mare, a fost învins de Iulius Cezar în bătălia de la Farsalus. Crezând că va
fi întâmpinat de prieteni, Pompei a fugit din Pharsalus în Egipt, dar, în
loc să găsească un sanctuar, a fost ucis sub privirea lui Ptolemeu al XIII-
lea când venea pe țărm la Alexandria.

Armata lui Cezar a fost numeric inferioară celei a lui Pompei și se credea
că victoria uluitoare a lui Cezar însemna că zeii îl favorizau în fața lui
Pompei. Mai mult, pentru consilierul lui Ptolemeu al XIII-lea, Pothinus, i
se părea să aibă mai mult sens să-l alinieze pe tânărul rege mai degrabă
cu viitorul Romei decât cu trecutul.

La sosirea în Egipt cu legiunile sale, în urmărirea lui Pompei, Cezar a fost

revoltat de faptul că Pompei a fost ucis, a declarat legea marțială și s-a
instalat în palatul regal. Ptolemeu al XIII-lea a fugit la Pelusium cu curtea
sa. Cezar, însă, nu era pe cale să-l lase pe tânărul conducător să scape
pentru a provoca necazuri și l-a adus înapoi în Alexandria.

Cleopatra era încă în exil și știa că nu putea să pătrundă pur și simplu în

palat fără să fie vazuta. Recunoscând în Cezar șansa ei de a-și recâștiga
puterea, se spune că ea s-a rostogolit într-un covor, aparent un cadou
pentru generalul roman, și s-a dus prin liniile inamice.

Plutarh spune povestea:''Cleopatra, luând cu ea doar unul dintre

prietenii ei (Apolodor Sicilianul), s-a îmbarcat într-o barcă mică și a
aterizat la palat când deja se întuneca. Deoarece părea să nu existe
altă cale de a intra neobservată, ea s-a întins pe toată lungimea unui
covor și Apolodor, după ce a legat covorul, l-a dus înăuntru lui Cezar.
Acest mic truc al Cleopatrei, care i-a arătat prima obrăznicie
provocatoare, se spune că a fost primul lucru despre ea care l-a
captivat pe Cezar. ''(Vieți, Cezar, cap. 49)

CLEOPATRA SI JULIUS CAESAR

Cleopatra și-a dat seama că avea nevoie de sprijinul roman, sau, mai
precis, de sprijinul lui Cezar, dacă voia să-și recapete tronul. Fiecare era
hotărât să-l folosească pe celălalt. Cezar a căutat bani pentru
rambursarea datoriilor contractate de tatăl Cleopatrei, Auletes, în timp
ce acesta se străduia să-și păstreze tronul. Cleopatra era hotărâtă să-și
păstreze tronul și, dacă era posibil, să restabilească gloria primilor
Ptolemei și să recupereze cât mai mult posibil din stăpâniile lor, care
includeau sudul Siriei și Palestina.

Ea și Cezar păreau să creeze o afinitate instantanee unul pentru celălalt

și, în dimineața următoare, când Ptolemeu al XIII-lea a sosit să se
întâlnească cu Cezar, Cleopatra și Cezar erau deja iubiți. Tânărul faraon
era revoltat.Ptolemeu al XIII-lea a apelat la generalul său Ahilla pentru
sprijin, iar războiul a izbucnit în Alexandria între legiunile lui Cezar și
armata egipteană. Cezar și Cleopatra au fost asediați în palatul regal
timp de șase luni până când întăririle romane au putut să sosească și să
rupă liniile egiptene. În acest moment, potrivit unor istorici, marea
bibliotecă din Alexandria a fost arsă accidental, deși această afirmație a
fost contestată.

Înainte de victoria romană asupra lui Ptolemeu al XIII-lea, însă, sora

vitregă a Cleopatrei, Arsinoe, care se întorsese cu ea, a fugit din palat
pentru tabăra lui Ahilla și s-a proclamat regina în locul Cleopatrei.
Ptolemeu al XIII-lea s-a înecat în Nil încercând să scape după bătălie, iar
ceilalți lideri ai loviturii de stat împotriva Cleopatrei au fost uciși în
luptă sau la scurt timp după aceea. Arsinoe a fost capturată și trimisă la
Roma în înfrângere, dar a fost cruțată de viața ei de Cezar, care a exilat-o
pentru a trăi în Templul lui Artemis din Efes, unde va rămâne până în
anul 41 î.Hr. când, la îndemnul Cleopatrei, Marcu Antoniu a executat-o.
În iunie 47 î.Hr., ea l-a născut pe Ptolemeu Cezar (cunoscut de oamenii
din Alexandria ca Caesarion, sau „micul Cezar''.

Lui Caesar i-au trebuit doi ani pentru a stinge ultimele flăcări ale
opoziției pompeiene. De îndată ce s-a întors la Roma, în 46 î.Hr., a
sărbătorit un triumf de patru zile - ceremonial în onoarea unui general
după victoria sa asupra unui inamic străin - în care a fost defilată
Arsinoe, sora mai mică și ostilă a Cleopatrei. Cleopatra a efectuat cel
puțin o vizită de stat la Roma, însoțită de fiul ei. Ea a fost cazată în vila
privată a lui Caesar dincolo de râul Tibru și ar fi putut fi prezentă pentru
a asista la dedicarea unei statui de aur a ei în templul lui Venus
Genetrix, strămoșa familiei Julian căreia îi aparținea Cezar. Cleopatra se
afla la Roma când Cezar a fost ucis în 44 î.Hr.

Cleopatra și Marcu Antoniu

Când Cezar a fost asasinat în 44 î.Hr., Cleopatra a fugit din Roma
împreună cu Cezarion și s-a întors la Alexandria. Mâna dreaptă a lui
Cezar, Mark Antony, s-a alăturat nepotului său Octavian și prietenului
Lepidus pentru a-i urmări și a-i învinge pe conspiratorii care l-au ucis pe
Cezar. După bătălia de la Filipi, la care forțele lui Antony și Octavian le-
au învins pe cele ale lui Brutus și Cassius, Antony a apărut ca
conducător al provinciilor din est, inclusiv al Egiptului, în timp ce
Octavian a deținut vestul.

În 41 î.Hr., Cleopatra a fost chemată să se prezinte în fața lui Antony în

Tars pentru a răspunde acuzațiilor pe care le-a sustinut Brutus și Cassius.
Cleopatra a întârziat să vină și mai mult în a se conforma chemării lui
Antoniu, arătând clar că, în calitate de regină a Egiptului, va veni la
vremea ei când va considera de cuviință. Egiptul era, în acest moment,
clătinat la limita haosului economic, dar, chiar și așa, Cleopatra a avut
grijă să se prezinte ca o adevărată suverană, apărând luxos îmbrăcată ca
Afrodita:

’’Ea a venit navigând în susul râului Cydnus, în timp ce vâslele de argint

băteau pe muzica de flaut și harpe. Ea însăși stătea întinsă tot timpul, sub
un baldachin de pânză de aur, îmbrăcată ca Venus într-un
tablou.Slujnicele ei erau îmbrăcate ca Nimfele și Grații ale Mării, unele
conducând la cârmă, altele lucrând la frânghii... parfumurile s-au
răspândit de la vas până la țărm, care era acoperit de mulțimi, o parte
urmând galera în susul râului pe ambele maluri , parte alergând din oraș
pentru a vedea priveliștea. Piața a fost complet goală, iar Antonie a
rămas în cele din urmă singur stând in tribunal, în timp ce s-a auzit, prin
toată mulțimea, că Venus a venit să ospăteze cu Bacchus pentru binele
comun al Asiei. (Plutarh, Viața lui Marcus Antonius, cap. 7)’’
Marcu Antoniu și Cleopatra au devenit instantaneu iubiți și așa aveau să
rămână în următorii zece ani. Ea îi va naște trei copii - Cleopatra Selene
al II-lea, Alexandru Helios și Ptolemeu Philadelphus - și el o considera
soția sa, deși era căsătorit, mai întâi, cu Fulvia și apoi cu Octavia, sora
lui Octavian. În cele din urmă, a divorțat de Octavia pentru a se căsători
legal cu Cleopatra.
Războiul civil roman și moartea Cleopatrei
În acești ani, relația lui Antony cu Octavian se va dezintegra constant.
Octavian a fost revoltat de comportamentul lui Antony și, mai ales, de
lipsa de respect arătată surorii sale, precum și față de sine. El l-a mustrat
în mod repetat pe Antony și, în cel puțin un caz, Antony a răspuns direct.
În anul 33 î.Hr., Antony ia întors o scrisoare lui Octavian.
Octavian nu a apreciat răspunsul și nici vreuna dintre celelalte încălcări
ale politicii, curtoaziei lui Antony, iar relația lor personală și profesională
a degenerat și mai mult până la punctul în care a izbucnit războiul civil.
După o serie de angajamente care l-au favorizat aproape în mod obișnuit
pe Octavian, forțele Cleopatrei și ale lui Antony au fost învinse de
Octavian în bătălia de la Actium în 31 î.Hr. și, un an mai târziu, s-au
sinucis amândoi. Antony, auzind raportul fals despre moartea Cleopatrei,
s-a înjunghiat. A aflat, prea târziu, că ea încă mai trăiește și Octavian a
lăsat să fie adus la regina unde a murit în brațele ei.

Octavian a cerut apoi o audiență la regina în care condițiile înfrângerii ei

să fie clarificate. Condițiile erau cu greu favorabile și Cleopatra a înțeles
că va fi adusă la Roma ca prizonieră pentru a împodobi triumful lui
Octavian. Recunoscând că nu va fi capabilă să-l manipuleze pe Octavian
așa cum îi avea pe Cezar și Antony, Cleopatra a cerut și i s-a acordat
timp să se pregătească.
Apoi s-a otrăvit prin mușcătura unui șarpe (în mod tradițional un aspid,
deși majoritatea cercetătorilor de astăzi cred că a fost o cobră egipteană).
Octavian i-a ucis fiul lui Caesar și copiii lui Antoniu aduși la Roma,
unde au fost crescuți de Octavia; s-a încheiat astfel linia ptolemaică a
conducătorilor egipteni.
Scriitorii antici îi laudă în mod uniform inteligența și farmecul asupra
atributelor ei fizice. Plutarh scrie:

Propria ei frumusețe, așa ni se spune, nu era de acel tip incomparabil

care captivează imediat privitorul. Dar farmecul prezenței ei era
irezistibil și exista o atracție în persoana ei și în conversația ei care,
împreună cu o forță deosebită de caracter în fiecare cuvânt și acțiune
ei, îi punea sub vraja pe toți cei care se asociau cu ea. (Vieți, Antony și
Cleopatra, cap. 8)