Cleopatra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Cleopatra

Date personale

Născută 69 î.Hr. 
Alexandria, Regatul Ptolemeic 

Decedată 12 august 30 î.Hr. (39 de ani) 

Alexandria, Regatul Ptolemeic 

Înmormântată Alexandria 

Cauza decesului sinucidere (otrăvire[*][2]) 

Părinți Ptolemy XII Auletes[*]

Cleopatra V of Egypt[*] 

Frați și surori Arsinoe IV of Egypt[*][3]

Veronica IV a Egiptului[*][3]
Cleopatra VI of Egypt[*][4]
Ptolemy XIII Theos Philopator[*][4]
Ptolemy XIV of Egypt[*][4] 

Căsătorită cu Ptolemy XIV of Egypt[*] (51 î.Hr.–47

î.Hr.)
 Ptolemy XIII Theos Philopator[*] (47
î.Hr.–44 î.Hr.)
Marcus Antonius (32 î.Hr.–30 î.Hr.) 

Copii Ptolemeu al XV-lea[5][6]

Cleopatra VIII Selene
Alexander Helios[*]
Ptolemeu Philadelphus 

Etnie Greeks in Egypt[*] 

Ocupație suveran[*]
monarh 

Apartenență nobiliară

Titluri Faraon[1]

Familie
Dinastia Ptolemeică
nobiliară

Faraon 

Domnie 29 august 51 î.Hr. – 12 august 30 î.Hr.

Predecesor Ptolemy XII Auletes[*]

Succesor Ptolemeu al XV-lea

Modifică date / text 

Cleopatra (greacă: Κλεοπάτρα, n. 69 î.Hr., d. 12 august 30 î.Hr.) a devenit Cleopatra a

VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr..
Cleopatra a VII-a Filopator a fost ultimul conducător al Regatului Ptolemeic din Egipt,
regină și faraon. Ca membru al dinastiei ptolemeilor, ea a fost descendent al
fondatorului Ptolemeu I Soter, un general macedonean grec și companion al lui
Alexandru cel Mare. În anul 58 î.Hr, Cleopatra și-a acompaniat tatăl, regele Ptolemeu al
XII-lea, pe durata exilului la Roma după o revoltă din Egipt, care a devenit atunci un stat
clientelar al Romei. Între timp, fiica să, Berenice a IV-a a pretins tronul, dar apoi în 55
î.e.n. a fost ucisă când Ptolemeu s-a întors în Egipt cu asistență militară romană. Când
Ptolemeu a murit în anul 51 î.Hr., Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, s-au
căsătorit și au fost desemnați succesori pentru a conduce Egiptul, dar regatul a căzut
într-o perioadă de război civil dintre cei doi.
În anul 48 î.Hr., învins la Bătălia de la Pharsalus de către Iulius Cezar, generalul
Pompei a fugit în Egipt, sperând ca va primi sprijin de la egipteni, fiind aliat politic lui
Ptolemeu al XII-lea. Dar Ptolemeu al XIII-lea a ordonat asasinarea sa.
Iulius Cezar și trupele sale au sosit la Alexandria, ocupând orașul. Cezar a încercat să
facă o reconciliere dintre cei doi frați ptolemeici pentru ca rutele dintre Egipt și Roma să
fie sigure, dar a eșuat după ce Ptolemeu a văzut că termenii lui Cezar mai mult o
favorizau pe sora sa Cleopatra decât pe el. Forțele lui Ptolemeu au început astfel să
asedieze palatul în care se afla Cleopatra și cu Cezar. Însă Cezar a izbutit să respingă
forțele inamice cu ajutorul unor întăriri din partea lui Mithridates I de Bosfor, Ptolemeu al
XIII-lea a fost ucis în bătălia de pe Nil din anul 47 î.Hr., sora vitregă a Cleopatrei a fost
exilată în Efes. Cezar i-a declarat pe Cleopatra și fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIV-
lea, drept conducătorii legitimi ai Egiptului. Între timp, Cezar a întreținut o relație intimă
cu Cleopatra, ceea ce a dus la nașterea unui fiu, Cezarion. Cleopatra a călătorit la
Roma ca regină clientelară în anii 46-44 î.Hr. la invitația lui Cezar, locuind în vila sa. Dar
după asasinarea lui Cezar de către senatorii conspiratori , Cleopatra s-a întors în Egipt.
L-a asasinat pe Ptolemeu al XIV-lea și l-a numit pe Cezarion drept co-rege.
În războiul civil al liberatorilor din anii 43-42 î.Hr., Cleopatra s-a alăturat triumvirilor
(succesorul și nepotul lui Cezar, Octavian, Marcus Antonius și Marcus Lepidus)
împotriva forțelor pro-republicane conduse de Brutus și Cassius, asasinii lui Cezar.
După ce asasinii lui Cezar au fost înfrânți și controlul asupra imperiului a fost împărțit
între Augustus (în vest) și Antonius (în est), Cleopatra s-a întâlnit cu Antonius în Tarsos
în anul 41 î.e.n., debutând relația lor intimă, ce a dus la nașterea lui Alexandru Helios,
Cleopatra Selene a II-a și Ptolemeu Filadelfus. Acesta a executat-o pe sora sa vitregă,
Arsinoe, la comanda ei, și a devenit principalul aliat al regatului ptolemeic, primind
finanțări și ajutor militar de la Cleopatra în campaniile sale împotriva Imperiului Part și
Regatului Armeniei.
Prin testamentul său, publicat si citit in senatul roman de către Octavian, Antonius i-a
declarat pe copiii Cleopatrei și ai lui drept conducători și moștenitori ai teritoriilor aflate
sub autoritatea triumviratului roman estic, ceea ce ar fi însemnat pierdere de teritorii
pentru Roma. Acest act care i-a înfuriat pe senatori, divorțul lui Antonius de sora lui
Octavian, Octavia Minor, care a ofensat mapamondul latin, dar și căsătoria cu
Cleopatra, a dus la izbucnirea unui nou și ultimul război civil al republicii romane.
Octavian a intrat în război, forțând aliații lui Antonius din senatul Roman să declare
război Cleopatrei. În Bătălia năvală de la Actium din anul 31 î.Hr., flota navala a lui
Antonius pierde în fața flotei lui Octavian, se retrage în Egipt și se sinucide. Forțele
romane conduse de Octavian ocupă Egiptul, iar când Cleopatra află că avea să fie
adusă prizonieră la Roma, se sinucide prin otrăvire.
Personalitatea Cleopatrei continuă să ne influențeze și astăzi prin lucrările și operele
artistice moderne. Istoriografia romană și poezia latină o critică, portretizând-o ca pe o
regină depravată, imagine propagată și în literatura medievală și renascentistă. În arta
vizuală, frumusețea Cleopatrei e reprodusă și portretizata în busturi, picturi, sculpturi,
monede, mozaicuri, opere, scenete de teatru, filme, seriale și chiar jocuri video, fiind
cea mai celebra regina egipteană după Nefertiti.

Cuprins

 1Etimologie
 2Primii ani de domnie
 3Descriere
o 3.1Cezar și Cleopatra
o 3.2Marc Antoniu și Cleopatra
 o 3.3Al doilea război civil
o 3.4Sinuciderea
o 3.5Misterioasa moarte a Cleopatrei
 4Familia Cleopatrei
 5Cleopatra în artă
o 5.1Literatură: Dramă
o 5.2Filme
o 5.3Seriale
 6Note
 7Legături externe
 8Vezi și

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Forma latinizată Cleopatra provine din greaca veche Kleopátrā (Κλεοπᾰ́τρᾱ),
însemnând "gloria tatălui ei" [7] de la κλέος (kléos, "glorie") și πᾰτήρ (patḗr, "tată").
[8]
 Forma masculină ar fi fost scrisă fie ca Kleópatros (Κλεόπᾰτρος), fie Pátroklos
(Πᾰ́τροκλος).[8] Cleopatra era numele surorii lui Alexandru cel Mare, precum și
Cleopatra Alcyone, soția lui Meleager în mitologia greacă.[9] Prin căsătoria dintre
Ptolemeu V Epifan și Cleopatra I Syra (o prințesă seleucidă), numele a intrat în dinastia
Ptolemeică.[10][11] Titlul adoptat de Cleopatra Theā Philopátōra (Θεία Φιλοπάτωρα)
înseamnă "zeița care iubește pe tatăl ei" [12][13] [14]

Primii ani de domnie[modificare | modificare sursă]

Cleopatra de Michelangelo Buonarroti, 1533-1534

Cleopatra s-a născut în anul 69 î.Hr.. Fiică a regelui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra a
avut mai mulți frați (printre care urmașii la tron Ptolemeu al XIII-lea și Ptolemeu al XIV-
lea, precum și Arsinoe). După ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis (de altfel toți cei din
neamul Cleopatrei au murit asasinați, adeseori prin otrăvire), Cleopatra urcă pe tron. În
același timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea, domnind alături de ea în
Egipt sub titlul oficial de soț al Cleopatrei. Cleopatra și Ptolemeu au fost membri ai
dinastiei macedonene care a guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel
Mare (în 323 î.Hr.). Deși Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost singura din casa
ei care a învățat limba egipteană. Pentru a-și spori influența asupra poporului egiptean,
a fost proclamată fiica lui Ra, zeul soarelui la egipteni și fiică a zeiței Isis. La scurt timp,
Cleopatra a avut neînțelegeri atât cu fratele cât și cu sora sa, Arsinoe, care au dus în
anul 48 î.Hr. la un război civil.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Cel mai probabil, portret pictat postum al Cleopatrei cu păr roșu și caracteristicile sale distincte ale feței,
purtând o diademă regală și cusută cu perle, de la Herculaneum Roman, Italia, secolul I dC[15][16][17]

Cleopatra a fost considerata din totdeauna drept cea mai frumoasă femeie din lume.
"Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost alta", spunea Blaise
Pascal despre regina Egiptului. Pascal credea că femeile cu nasul lung sunt mai
atrăgătoare și că poate acest amănunt i-ar fi atras pe Cezar și pe Marc
Antoniu[necesită  citare]. În realitate, nu se știe cum arăta nasul Cleopatrei. În limba greacă,
"Cleopatra" semnifică "gloria tatălui", însă numele se pare că nu a fost bine ales
deoarece "preferata tatălui" în familia reginei era Arsinoe, sora cea mică. Cleopatra nu
purta bijuterii. Vorbea șapte limbi, beneficiind corespunzător originii de o educație
aleasă.
Cezar și Cleopatra[modificare | modificare sursă]
"Cezar și Cleopatra", pictură de Jean-Léon Gérôme

La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea
zguduită de un război civil. Chiar în momentul în care Cleopatra se pregătea să-și atace
fratele cu o imensă armată formată din arabi, războiul civil roman a ajuns și în
Egipt. Cneus Pompeius Magnus, înfrânt de Iulius Cezar în Grecia, a fugit în Egipt
căutând adăpost, însă a fost ucis de agenții lui Ptolemeu al XIII-lea în 47 î.Hr.. Iulius
Cezar a ajuns la scurt timp în Alexandria și, după ce a descoperit moartea dușmanului
său, a decis să restabilească ordinea în Egipt. Începând cu secolul precedent, Roma
exercitase un control din ce în ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel încât
Cleopatra a căutat să-și atingă scopurile politice intrând în grațiile lui Iulius Cezar. Ea s-
a dus la palatul regal din Alexandria și se spune că i-a fost dusă lui Iulius Cezar
înfășurată într-un covor, care i-a fost oferit cadou. Cleopatra, o femeie nu prea
frumoasă dar totuși seducătoare, a atras atenția puternicului lider roman, acesta fiind de
acord să participe la războiul civil egiptean de partea ei. Cleopatra iese învingătoare din
acest conflict și rămâne la domnie alături de un alt frate de-al său, Ptolemeu al XIV-lea.
Arsinoe, care fusese aliata lui Ptolemeu al XIII-lea în luptă, a fost luată la Roma de
Iulius Cezar, apoi dusă într-un templu, unde a trăit până în anul 41 î.Hr., când avea să
fie executată din ordinul lui Marc Antoniu.
În iunie 47 î.Hr. Cleopatra a avut un fiu, despre care a pretins că este al lui Iulius Cezar
și pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar"). La întoarcerea lui triumfală la Roma,
Iulius Cezar a fost întâmpinat de Cleopatra și Cezarion. Sub auspiciile negocierii unui
tratat cu Roma, Cleopatra a locuit într-o vilă deținută de Iulius Cezar, situată în afara
capitalei. După ce Iulius Cezar a fost asasinat în martie 44 î.Hr., Cleopatra s-a întors în
Egipt. La scurt timp după întoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit, probabil
otrăvit de sora sa. Regina și-a adus fiul la domnie alături de ea, sub numele
de Ptolemeu Cezarion al Egiptului (Ptolemeu al XV-lea Caesar).