Diamantul 

este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de vedere chimic
este una din formele de existență ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul)
și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10)
pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a cristalului. Din cauza durității
ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant și fulerenă.

Etimologie
Denumirea de diamant provine din limba greacă αδάμας, adamas și se traduce prin: de
neînvins, indestructibil. În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului.
Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. În India se numea irra, iar in sanscrită i se
spunea vajira, cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau "al-mas", adică "cel mai dur",
de unde vine și denumirea slavă de almaz (diamant). [necesită  citare]

Istorie
800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante.
320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare
budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). Cam tot
în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz
care are, încrustate, în chip de ochi, două diamante neșlefuite, obiectul putând fi admirat astăzi în
vitrina de la British Museum din Londra. În această perioadă diamantele erau folosite ca și
talismane.
327 î.Hr. - Alexandru Macedon aduce primele diamante în Europa din India.
1074 - Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare.
1456 - Lodewyk van Berken, un tăietor de diamante din Anvers, creează primul diamant tăiat în
fațete.
1477- Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, începând astfel
tradiția inelului de logodnă.
1642 - reapare în Europa diamantul Hope, adus de un negustor francez, Jean-Baptiste Tavernier.
1726 - Diamantul este descoperit în Brazilia, ce devine principalul producător de diamante din lume.
1797 - Chimistul englez Smithson Tennant descoperă că diamantul este format din carbon, "arzând"
un diamant într-un mediu de oxigen și găsind doar resturi de dioxid de carbon.
1867 - Depozite de diamant sunt descoperite la Kimberly în Africa de Sud.
martie 1888 - "South Africa's Kimberley Central Mining Company" și "De Beers Mining Company" se
unesc și formează "De Beers Consolidated Mines Limited."
26 ianuarie1905 - Se descoperă în Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. În stare
brută cântărea 3.025 carate.
1948 - Frances Gerety a inventat celebra frază „Un diamant este pentru totdeauna” [1]
1958 - diamantul Hope este donat Institutului Smithsonian din Washingtonde către Harry Winston.
Valoarea actuală a acestui diamant, considerat ca fiind un purtător de ghinion, este estimată în jurul
cifrei de 250 milioane de dolari.
1958 - Diamantul se descoperă în Siberia.
1967 - Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare roșie ce cântărea între 175-195 carate este
purtat de ultimul șah al Iranului la încoronarea sa.
1990 - Numeroase depozite de diamant sunt descoperite în nord-vestul Canadaei.
mai 2000 -După o serie de reuniuni interguvernative, guvernul din Africa de Sud creează "Kimberley
Process" pentru a discuta și a înfrunta problema "diamantelor de conflict"( numite și "diamante de
sânge")
5 iulie 2000 - Consiliul de Siguranță al Națiunilor Unite votează pentru a impune un control riguros al
comerțului cu diamante provenite din Sierra Leone, cu scopul de a reduce utilizarea diamantelor în
susținerea războaielor din zonă.

Caractere

Structura cristalină cubică (fcc) a diamantului. Fiecare atom de carbon are o legătură

uniformă covalentă stabilă cu ceilalți patru atomi de carbon învecinați.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame.

Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale
hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile.
Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică
dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar
în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale
ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și alte metale asemănătoare. Pe motivul
reactivității reduse (datorată structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere cu neutroni crește
gradul lui de duritate.

Formare
Chondrit carbonic

Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni
ridicate. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eclogit sau in vulcani, sunt roci
bogate în gaze Kimberlite și Lamproite; acestea transportă la erupția vulcanului și diamant (topit)
sau fragmente din mantaua scoarței pământului. Formându-se în aceste condiții, grafitul sau
diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire. Diamantele se pot exploata din rocile
însoțitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de Sud sau se separă din aluviunile (depunerile)
apelor curgătoare (deșertul, sau țărmul african).
Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. craterul Barringer),
creându-se condițiile necesare pentru formarea diamantului, prin existența unor presiuni și
temperaturi ridicate și prezența dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind
diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar și diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de
milioane de ani.
Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final,
să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică, de un carat.

Criterii de evaluare
Criteriile de bază ale evaluării diamantelor, denumite "Cei 4 C"( dupa ințialele cuvintelor din limba
engleză), sunt:
1.Greutate în carate
2.Culoare (color)
3.Claritate (Clarity),
4.Tăietura (Cut)
Sistemul celor patru C a fost stabilit în anii ’50 de Institutul American de Pietre Prețioase
(Gemological Institute of America – GIA) și este acceptat ca atare de gemologi și oameni de afaceri.

Greutate în carate
Greutatea în carate definește mărimea unui diamant. Termenul "carat" provine din greaca veche
unde "keration" era denumirea sâmburilor de roscovă, folosiți în trecut ca și greutăți etalon pentru
cântărirea în balanțe a diferitelor mărfuri de greutăți relativ mici, inclusiv metalele prețioase. Aceste
semințe au rara proprietate de a avea toate aceeași greutate și dimensiune.
La începutul anilor 1900 "caratul" este standardizat ca unitate de măsură internațională pentru
diamante, echivalând cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Caratul are ca subdiviziune "punctele".
Asfel 1 carat este format din 100 de puncte. În 1911 România adoptă această unitate de măsură.

Culoare
În funcție de culoare diamantele sunt împărțite în două grupe principale: colorless (incolore) și fancy.
Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuanțe începând cu
"D" care este cel mai puțin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu.
Orice diamant care are o nuanță mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy".
Diamantele incolore sunt mai rare în natură și din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii
conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile
descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanță gălbuie. Diferențele între
fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumină specială.
Atunci când sunt privite frontal, orice persoană tinde să "clasifice" diamantele ca fiind între I și J.
Scala culorilor diamantului conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America):
  D= cel mai ridicat grad de culoare al diamantului

 E-F= aproape incolor+

 G= aproape incolor

 H= alb (incolor)

 I-J= incolor cu ușoare tente de culoare

 K= galben pal

 M, N-O, P, S-Z= colorat

D este bineînțeles cea mai bună, cea mai rară și cea mai scumpă culoare. Unele diamante intră în
zona de sfârșit a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis), nefiind însă culori speciale.
Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai mulți cumpărători optează pentru culorile de la D la J,
după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape
incolore".
Scala culorilor conform standardelor SDN ( Scandinavian Diamond Nomenclature):

 River- incolor

 Top Wesselton- aproape fără culoare

 Wesselton- alb (incolor)

 Top Crystal- alb pal

 Crystal- nuanță gălbuie

 Top Cape- galben pal, foarte deschis

 Cape- galben foarte deschis

 Light Yellow- galben deschis

 Yellow- galben
Diamantele Fancy
Diamantele în culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste, și sunt foarte rare. Ele nu
fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai rare culori sunt roșu și violet,
precum și combinațiile acestor 2 culori. Galben și maroniu sunt cele mai comune culori ale
diamantelor, dar diamantele incolore sunt cele mai cunoscute și apreciate în industria bijuteriilor. În
categoria diamantelor Fancy intră renumitele diamante albastre ("Hope"), verzi ("Dresden"), galben-
portocaliu ("Incomparable"), roșii ("Hancock") sau roz (provenite din mina australiană Argyle).

Claritate
Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurități pe care îl poate avea un diamant studiat
cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care mărește de 10 ori. Doar aprox. 5% din diamantele
naturale găsite sunt pure și au totodată o mărime corespunzatoare unei foarte bune valorificări.
Specialiștii denumesc aceste impurități, "incluziuni". Tipul, numărul și locația incluziunilor poate
deseori identifica individual diamantele. Cu cât are mai puține impurități cu atât diamantul este mai
valoros.
Standarde de claritate:

 FL (Flawless): Fără incluziuni interne sau puncte externe. Reprezintă nivelul maxim de
claritate și corespunde diamantelor rare și foarte scumpe

 IF (Internally flawless): Fără incluziuni în interor dar cu posibile minuscule imperfecțiuni

externe

 VVS-1 (Very Very Small inclusion 1): De obicei este vorba despre o singură, mică
incluziune, vizibilă cu o lupă de 10X doar de un ochi expert.

 VVS-2 (Very Very Small inclusion 2): Incluziunile sunt foarte greu de observat cu lupa de
10x.

 VS (1-2)* (Very Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu lupa de 10x dar nu cu
ochiul liber.

 SI (1-2)* (Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu usurință cu lupa de 10x.

 I (1-2-3)* (Imperfect): Incluziuni vizibile cu ochiul liber.

Există, de asemenea, diamante „Eye Clean”: fără incluziuni vizibile cu ochiul liber