Păsările 

(lat. passer „vrabie“[3]) sunt un grup de vertebrate cu sânge cald care constituie clasa Aves,

grup caracterizat prin pene, cioc fără dinți o înaltă rată metabolică, o inimă cu patru compartimente,
se reproduc prin ouă și au un schelet puternic dar ușor. Păsările trăiesc în întreaga lume și au o
dimensiune de la 5,5 cm (colibriul-albină) până la 2,8 m (struț). Există aproximativ zece mii de specii
vii, dintre care mai mult de jumătate sunt cântătoare. Păsările au aripi a căror dezvoltare variază în
funcție de specie; singurele grupuri cunoscute fără aripi sunt păsările extincte moa și pasărea-
elefant. Aripile, care au evoluat de la membrele anterioare, au dat păsărilor capacitatea de a zbura,
deși la unele păsări, evoluția ulterioară a dus la pierderea zborului, inclusiv la ratitae, pinguini și
diverse specii insulare endemice. Sistemul digestive și sistemul respirator ale păsărilor sunt, de
asemenea, adaptate în mod unic pentru zbor. Unele specii de păsări din mediul acvatic, în special
păsările marine și unele păsări de apă, au evoluat în continuare pentru înot.
Păsările sunt un grup de dinozauri teropode cu pene și constituie singurii dinozauri vii. La fel,
păsările sunt considerate reptile în sensul cladistic modern al termenului, iar rudele lor cele mai
apropiate în viață sunt crocodilienii. Păsările sunt descendenți ai avialae primitivi (ai căror membri
includ Archaeopteryx) care au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 160 de milioane de
ani în China. Conform dovezilor ADN, păsările moderne (Neornithes) au evoluat
în Cretacicul mijlociu până în Cretacicul târziu și s-au diversificat dramatic în jurul perioadei
de extincție din Cretacic-Paleogen, acum 66 de milioane de ani, care a ucis pterozaurii și toți
dinozaurii non-aviari.
Comunicarea dintre păsări este variabilă și poate implica indicii vizuale, apeluri și cântece. Unele
emit o mare diversitate de sunete și se remarcă prin inteligența lor și prin capacitatea de transmitere
culturală a cunoștințelor către noile generații. Marea majoritate a speciilor de păsări sunt monogame
din punct de vedere social (dar nu neapărat sexual), de obicei pentru un sezon de reproducere la un
moment dat, uneori pentru ani de zile, dar rar pentru toată viața. Alte specii au sisteme de
reproducere care sunt poligamice (un mascul cu multe femele) sau, rareori, poliandrice (o femelă cu
mulți masculi). Păsările produc descendenți prin depunerea ouălor care sunt fertilizate prin
reproducere sexuală. Majoritatea păsărilor au o perioadă extinsă de îngrijire părintească după
eclozare.
Multe specii de păsări sunt importante punct de vedere economic ca alimente destinate consumului
uman și de materii prime în industria prelucrătoare, păsările domesticite și nedomesticite fiind surse
importante de ouă, carne și pene. Păsările cântătoare, papagalii și alte specii sunt populare ca
animale de companie. Excrementul păsărilor este recoltat pentru a fi folosit ca îngrășământ.
Aproximativ 120 până la 130 de specii au dispărut din cauza activității umane încă din secolul al
XVII-lea. Activitatea umană amenință cu dispariția aproximativ 1.200 de specii de păsări, deși se
depun eforturi pentru a le proteja. Observarea recreativă a păsărilor este o parte importantă a
industriei ecoturismului.

Cuprins

 1Origine și evoluție
o 1.1Dinozaurii și originea păsărilor
o 1.2Evoluția timpurie
o 1.3Diversitatea timpurie a strămoșilor păsărilor
o 1.4Diversificarea păsărilor moderne
o 1.5Clasificarea ordinelor păsărilor
 2Anatomie și fiziologie
o 2.1Sistemul osos
o 2.2Sistemul reproducător
 o 2.3Sistemul respirator și sistemul circulator
o 2.4Sistemul nervos
o 2.5Pene, penaj și solzi
o 2.6Zbor
o 2.7Sistemul digestiv și excretor
 3Comportament
o 3.1Hrănire
o 3.2Îngrijirea penajului
o 3.3Migrație
o 3.4Comunicare
o 3.5Reproducere
 3.5.1Sisteme sociale
 3.5.2Teritorii, cuibărire și incubare
 3.5.3Îngrijirea puilor
 3.5.4Parazitism nidicol
 3.5.5Selecția sexuală
o 3.6Odihnă
 4Relația cu oamenii
o 4.1Importanța economică
o 4.2În religie și mitologie
o 4.3În cultură și folclor
o 4.4Conservare
 5Vezi și
 6Note
 7Legături externe

Origine și evoluție[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Evoluția păsărilor.

Dinozaurii și originea păsărilor[modificare | modificare sursă]

Archaeopteryx lithographica este adesea considerată cea mai veche pasăre adevărată cunoscută.
 Paraves  
†Scansoriopterygidae
   
   
†Eosinopteryx
   
Eumaniraptora  
†Jinfengopteryx
   
 
†Aurornis
 
 
†Dromaeosauridae
 
 
†Troodontidae
 
 
Avialae
 

Cladogramă în urma rezultatelor unui studiu

filogenetic realizat de Cau și colab., 2015.[4]

Pe baza probelor fosile și biologice, cei mai mulți oameni de știință acceptă că păsările sunt un
subgrup specializat de dinozauri teropode,[5] și mai precis, ei sunt membri ai Maniraptora, un grup de
teropode care include dromaeosauridae și oviraptorosauria, printre altele.[6] Pe măsură ce oamenii
de știință au descoperit mai multe teropode în strânsă legătură cu păsările, distincția anterioară clară
între non-păsări și păsări a devenit neclară. Descoperirile recente din provincia Liaoning din nord-
estul Chinei, care dovedește mulți dinozauri teropode cu pene, contribuie la această ambiguitate.[7][8]
[9]

Punctul de vedere consensual în paleontologia contemporană este că teropodele zburătoare,

sau avialae, sunt cele mai apropiate rude ale Deinonychosauria, care include dromeosauridele și
troodontidele.[10] Împreună, acestea formează un grup numit Paraves. Unii membri primitivi ai
Deinonychosauria, cum ar fi Microraptor, au caracteristici care le-au permis să planeze sau să
zboare. Primii deinonichosauri au fost foarte mici. Aceste dovezi ridică posibilitatea ca strămoșul
tuturor membrilor Paraves să fi fost arboricoli, să fi putut să planeze sau ambele.[11][12] Studii recente
sugerează că primii aviari au fost omnivori spre deosebire de Archaeopteryx și dinozaurii cu pene
non-aviari, care mâncau în principal carne.[13]
Pasărea Archaeopteryx din Jurasicul târziu este bine cunoscută ca una dintre primele fosile de
tranziție găsit, ea oferind sprijin pentru teoria evoluției la sfârșitul secolului al XIX-
lea. Archaeopteryx a fost prima fosilă care a afișat atât caracteristici reptiliene clar tradiționale —
dinți, degete cu gheare și o coadă lungă, asemănătoare unei șopârle — precum și aripi cu pene de
zbor similare cu cele ale păsărilor moderne. Nu este considerat un strămoș direct al păsărilor, deși
este posibil să fie strâns legat de adevăratul strămoș.[14]

Evoluția timpurie[modificare | modificare sursă]

Confuciusornis sanctus, o pasăre cretacică din China care a trăit acum 125 de milioane de ani, este cea mai
veche pasăre cunoscută care are un cioc.[15]

Peste 40% din trăsăturile cheie găsite la păsările moderne au evoluat în timpul tranziției de 60 de
milioane de ani de la primii archozauri din linia de păsări la primii maniraptoromorfi, adică primii
dinozauri mai apropiați de păsările vii decât de Tyrannosaurus rex. Pierderea osteodermelor altfel
frecvente la archozauri și dobândirea de pene primitive s-ar fi putut produce devreme în această
fază.[16][17] După apariția Maniraptoromorpha, următorii 40 de milioane de ani au marcat o reducere
continuă a dimensiunii corpului și acumularea de caracteristici aparținând neoteniei (de tip juvenil).
Hipercarnivorele au devenit din ce în ce mai puțin frecvente în timp ce creierele s-au mărit și
membrele anterioare au devenit mai lungi.[16] Integumentul a evoluat în pene complexe.[17]
Cele mai vechi fosile Paraves cunoscute (și probabil cele mai vechi Avialae) provin din formațiunea
Tiaojishan din China, care au fost datate la sfârșitul Jurasicului, acum aproximativ 160 de milioane
de ani în urmă. Speciile avialae din această perioadă includ Anchiornis huxleyi, Xiaotingia
zhengi și Aurornis xui.[18]
Binecunoscutul Archaeopteryx datează din roci din Jurasicul târziu (vechi de aproximativ 155 de
milioane de ani) din Germania. Multe dintre aceste avialae timpurii au împățit trăsături anatomice
neobișnuite, care pot fi ancestrale păsărilor moderne, dar au fost ulterior pierdute în timpul evoluției
păsărilor. Aceste caracteristici includ gheare mărite pe al doilea deget de la picior și pene lungi sau
„aripi posterioare” care acoperă membrele și picioarele posterioare, care ar fi putut fi utilizate în
manevre aeriene.[19]
Avialae s-au diversificat într-o mare varietate de forme în perioada Cretacicului. Multe grupuri au
păstrat caracteristici primitive, cum ar fi aripile cu gheare și dinții, deși aceștia din urmă s-au pierdut
independent într-un număr de grupuri de avialae, inclusiv la păsările moderne (Aves).[20]
Cozile din ce în ce mai rigide (în special jumătatea exterioară) pot fi observate în evoluția
maniraptoromorfelor, iar acest proces a culminat cu apariția pigostilului, o osificare a vertebrelor
cozii.[16] La sfârșitul Cretacicului, acum aproximativ 100 de milioane de ani, strămoșii tuturor păsărilor
moderne au dezvoltat un bazin mai deschis, permițându-le să depună ouă mai mari în comparație
cu mărimea corpului.[21] În urmă cu aproximativ 95 de milioane de ani, au dezvoltat un simț al
mirosului mai bun.[22]
O a treia etapă a evoluției păsărilor începând cu Ornithothoraces poate fi asociată cu rafinarea
capacităților aerodinamice și de zbor și cu pierderea sau co-osificarea mai multor trăsături
scheletice. Deosebit de semnificative sunt dezvoltarea unui stern extins și alula, precum și pierderea
capacității de a apuca cu aripile.[16]