Jupiter 

este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare din Sistemul Solar. Este un gigant
gazos cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a
tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar.
Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a fost
cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul
roman Jupiter.[13] Când este privit de pe Pământ, Jupiter poate fi suficient de luminos pentru ca
lumina sa reflectată să arunce umbre,[14] și este în medie cel de-al treilea obiect natural ca strălucire
pe cerul nopții după Lună și Venus.
Jupiter este formată din trei sferturi de hidrogen și un sfert din heliu. Poate avea un nucleu stâncos
din elemente mai grele,[15]dar la fel ca celelalte planete gigant, lui Jupiter îi lipsește o suprafață solidă
bine definită. Datorită rotației sale rapide, forma planetei este cea a unui elipsoid de rotație (mai turtit
la poli și mai bombat la ecuator). Atmosfera exterioară este vizibil segregată în mai multe benzi la
latitudini diferite, rezultând turbulențe și furtuni de-a lungul granițelor lor de interacțiune. Cel mai
cunoscut detaliu al suprafeței sale este Marea Pată Roșie descoperită în secolul al XVII-lea cu
un telescop, care este un anticiclon cu diametrul mai mare decât diametrul Pământului. Planeta
are inele greu vizibile și o magnetosferă puternică. Jupiter are 79 de sateliți cunoscuți[16] printre care
se numără cei patru sateliți galileeni descoperiți de Galileo Galilei în 1610. Ganymede, cel mai mare
dintre aceștia, are un diametru mai mare decât planeta Mercur.
Pioneer 10 a fost prima navă spațială care a vizitat Jupiter, apropiindu-se cel mai mult de planetă la
4 decembrie 1973; aproximativ un an mai târziu a urmat Pioneer 11. Voyager 1 a vizitat planeta în
primăvara anului 1979, urmat de Voyager 2 în luna iulie a aceluiași an. Sonda spațială Galileo a
ajuns la Jupiter în 1995.[17] La sfârșitul lunii februarie 2007, Jupiter a fost vizitat de sonda New
Horizons, care a folosit gravitația lui Jupiter pentru a-și crește viteza și s-a îndreptat spre Pluto. Cea
mai recentă sondă care vizitează Jupiter este Juno, care a intrat pe orbită în jurul planetei la 4 iulie
2016.[18][19] Printre viitoarele ținte pentru explorarea sistemul jupiterian se numără satelitul
său Europa, pentru oceanul lichid acoperit cu gheață.

Compoziție[modificare | modificare sursă]
Volumul atmosferei lui Jupiter este format din aproximativ 88-92% hidrogen și 8-12% heliu. Un atom
de heliu are de aproximativ patru ori mai multă masă decât un atom de hidrogen, astfel încât
compoziția calculată în funcție de ponderea de masă a diferitelor substanțe din atmosferă este
diferită. Astfel, în ceea ce privește masa, atmosfera lui Jupiter este formată din aproximativ 75%
hidrogen și 24% heliu, aproximativ 1% sunt alte componente. Atmosfera conține urme de metan,
vapori de apă, amoniac și compuși pe bază de siliciu. Există, de asemenea, urme
de carbon, etan, hidrogen sulfurat, neon, oxigen, fosfină și sulf. Stratul cel mai exterior al atmosferei
conține amoniac sub formă de cristale. Observațiile în infraroșu și ultraviolet au confirmat prezența
unor urme de benzen și alte hidrocarburi.[20] Interiorul conține materiale mai dense — în funcție de
masă este aproximativ 71% hidrogen, 24% heliu și 5% alte elemente.[21][22]
Proporțiile atmosferice de hidrogen și heliu sunt apropiate de compoziția teoretică a nebuloasei
solare primordiale. Neonul din atmosfera superioară are o concentrație de masă de 20 ppm, ceea ce
reprezintă aproximativ o zecime din cea găsită la Soare.[23] Atmosfera este, de asemenea, puțin mai
săracă în heliu - conține aproximativ 80% din compoziția de heliu a Soarelui. Reducerea conținutului
său poate fi rezultatul condensului și al precipitațiilor de heliu în straturile sale mai profunde.[24]
Studiile spectroscopice arată că Saturn are o compoziție similară cu Jupiter, dar celelalte planete
gigant, Uranus și Neptun, conțin mult mai puțin hidrogen și heliu și relativ mai multe substanțe
volatile.[25]