Disparitia sefului statului face situatia mai confuza ca niciodata.

Uciderea lui
Caesar a reprezentat gestul unei minoriti de aristocrai, convini c persoana
tiranului era singurul obstacol care mpiedica revenirea la starea politic
anterioar. Deoarece nu nelegeau profunzimea crizei, ei atribuiau unor mobile
umane ceea ce era, n realitate, efectul unei cauzaliti mai puternice. De aceea
Idele lui Marte n-au schimbat mare lucru din cursul istoriei; cel mult ele au
prelungit anarhia i rzboaiele civile cu aproximativ cincisprezece ani.
Antonius, un lociitor al lui Caesar care era pe atunci consul, s-a strduit s
salveze ceea ce se mai putea din opera dictatorului i a obinut fr mari
dificulti validarea actelor lui Caesar, adic ratificarea lor de ctre senat. Astfel
cezarismul supravieuia Idelor lui Marte. Poate s-ar fi ajuns la un compromis ntre
aristocrai i cezarieniii care aveau sprijinul total al poporului, al armatei, i al
fotilor soldai demobilizai ai lui Caesar, dac o ambiie nou n-ar fi aprut i nar fi sporit confuzia. n anul precedent, Caesar adoptase pe nepotul su, C.
Octavius, care dup adopiunea luase numele de C Iulius Caesar Octavianus;
motenitor legal al dictatorului asasinat, Octavian (tradiia istoricilor francezi l
numete Octave) a revenit de la Apollonia, unde conducea pregtirile pentru
expediia in Orient la care se gindise unchiul su. El nu atinsese nc virsta de
nousprezece ani, dar dnd ascultare numai ambiiei sale, n-a ovit s se
comporte ca rival al lui Antonius. Prezentindu-se foarte abil ca un aliat al
senatorilor- i n special al lui Cicero, pe care l-a nelat fr nici un scrupul a
sfirit prin a se impune lui Antonius.Sustinut de clientela parintelui sau divin,
Octavianus preia consulatul in mod ilegal incepand din 43, fara a fi urcat scara
demnitatilor.Apoi sustinut de Antonius si cu ajutorul lui Lepidus, fostul ef al
cavaleriei lui Caesar, i-a constrns pe conjuraii din martie sa se exileze n Orient.
Rzboiul a reizbucnit n condiii analoge celor din 49.
Istoria prea s se repete. Octavian, Antonius si Lepidus, pentru a lupta
mpotriva republicanilor, formaser i ei un triumvirat, dar de data aceasta n-a
mai fost vorba de o asociaie privat ca aceea a lui Caesar, Pompei i Crassus, ci
de o magistratura aprobata de popor. Triumvirii obinuser o misiune oficial i
anume cea de a inzestra Roma cu o constituie nou i, n vederea acestui scop,
ei deineau toate puterile.Pe lista de proscrieri figureaza 300 de senatori si 2 000
de cavaleri. Octavianus il lasa pe Cicero prada razbunarii lui Antonius.
Conjugandu-si fortele, triumvirii inving la Filippi- n luna octombrie 42, armata
republicana a ucigasilor lui Caesar.
Situatia politica nu este totusi rezolvata. Dup victoriile de la Filippi, triumvirii iau mprit lumea. Antonius a obinut Orientul, unde spera s duc la bun sfirit
proiectele ambiioase ale lui Caesar; Lepidus a dobndit Africa, iar Octavian a
cptat restul Occidentului.Dar nici reinoirea triumviratului cu prilejul pacii de la
Brindisi(40), nici acordurile succesive, aliantele matrimoniale sunt incapabile sa-i
uneasca strans pe triumvirii rivali.In timp ce Lepidus se lsa dat uitrii, Octavian
s-a pregtit s-l elimine pe Antonius, organiznd Occidentul.Dupa o noua
impartire a lumii care atribuie unuia Occidentul, iar celuilalt Orientul, Octavian si
Antonius ajung la lupta suprema. Calauzit de dragostea pentru Cleopatra,
Antonius se impotmoleste in desfraul unei teocratii orientale, ceea ce il face de
rusine in ochii tuturor romanilor adevarati. El indrazneste chiar sa imparta intre
copiii Cleopatrei provinciile orientale pe care considera ca trebuie sa le apere.
Aceasta amenintare de secesiune dezlantuie intre cei doi imperatores un conflict
care este mult mai mult decat un razboi civil: ultima confruntare a Romei cu
Orientul.
La randul sau, Octavian, privit mai nti cu suspiciune, a provocat cu abilitate n
jurul su o mare regrupare naionala i a prezentat rivalitatea sa cu Antonius ca
lupta Romei mpotriva unui Orient monstruos, tiranic i ostil faimosului nume
roman".

Cei doi adversari dispun de armate monstruoase: Octavianus in cele din urma
are 45 de legiuni, iar Antonius 31. Langa Actium,la 2 septembrie 31 se da lupta
care hotaraste soarta universului. Multimea monstruoasa a zeilor
egipteni,Anubis, latratorul au luat armele impotriva lui Neptun, Venus si
Minerva.In mijlocul invalmaselii,Mavros isi desfasoara furia.Cu rochia sfasiata,
exaltand de bucurie,trece Discordia, pe care o urmeaza Belona cu biciul
insangerat. Vazand aceasta, Apollo isi incordeaza arcul: inspaimantati,egiptenii,
indenii,arabii,sabeenii,cu totii fug ( Vergiliu,Eneida). Zeii orientali cedeaza in fata
panteonului roman mobilizat in spatele stralucitorului Apollo, al carui soare
lumineaza fuga Cleopatrei in curand urmata de Antonius. In anul urmator
Antonius se sinucide, urmat de Cleopatra care prefera sa se lase muscata de o
vipera decat sa impodibeasca un triumf roman. O data cu ea dispare ultimul
regat elenistic: Egiptul devine un teritoriu al imperiului.
Dup ce i-a asigurat recucerirea Orientului, Octavian a revenit la Roma. El
depise toate obstacolele care-l separau de putere, dar trebuia s se hotrasc
n ce mod putea fi folosit puterea dobndit att de scump. Mai prudent dect
Caesar i prevenit de lecia Idelor lui Marte, Octavian a nceput prin a ctiga
timp. De fapt, el nu avea atunci dect 32 de ani. Cu rbdare i susinnd c nu are
alt dorin dect s redevin simplu cetean, dup restabilirea ordinei n stat.