Cruciadele-pornite in Spania, unde imbraca din 1064 un caracter interregional gratie

participarii razboincilor veniti de dincolo de Pirinei pentru asediul orasului Barbastro, care
marcheaza inceputul Reconquistei, facilitate de ocupare Siciliei de catre normanzi tot in
detrimentul islamului(1050-1091), cruciadele reprezinta o serie de expeditii militare ale
popoarelor crestine din Europa pentru eliberarea Pamantului Sfant(in special Ierusalimul
impreuna cu Sfantul Mormant) de sub stapanirea musulmana, care devenise si mai aspra dupa
ce Palestina cazuse in mainile turcilor selgiucizi(1076);sub conducerea lui Alp Arslan,
succesorul lui Toghrul Beg (incoronat calif la Bagdad in 1055), acestia cuceresc Ierusalimul si
Siria, de la califii fatimizi ai Egiptului, si zdrobesc armata bizantina in batalia de la
Manzikert(1071).
Cauzele primelor trei cruciade.Miscarea cruciata a reprezentat efectul direct al redesteptarii
sociale, economice, politice si demografice a Occidentului crestin in secolul; de asemenea ele
sunt o consecinta a regenerarii bisericesti si a spiritului religios mai interiorizat.Intr-
adevar reforma lui Grigore al VII-lea intarise papalitatea, de acum in stare sa se proclame drept
calauza spirituala si, in parte, chiar politica a crestinatatii.Redobandirea stabilitatii politice a dus
insa, la nivel social, la marginalizarea cavalerilor, pana atunci protagonisti ai endemicei
conflictualitati interne a Occidentului si, in acel moment, un element periculos al unor potentiale
tulburari in noul cadru politic si social. Cavalerilor Biserica le-a oferit posibilitatea sa-si
foloseasca energiile impotriva musulmanilor in schimbul mantuirii de pacate si a unor bogate
prazi de razboi.-Inca din
1074 Grigore VII planuieste sa vina in ajutorul crestinilor din Orient in fruntea unei armate de
cavaleri occidentali(ca Dux si Pontifex).In afara de eliberarea Sf.Mormant si a teritoriilor ocupate
de selgiucizi, vrea sa uneasca biserica romana cu cea greaca. Dupa fondarea sultanatului de la
Rum(sau Iconion) din Asia Mica,
1095 Alexie I Comnenul trimite,cu scopul de a cere ajutor, o legatie la papa Urban al II-lea, care
participa la sinodul de la Piacenza.
26 noiembrie 1096 Sinodul de la Clermont-Ferrand: Urban al II-lea ii convinge pe cavalerii si
principii din vest cu faimoasa si entuziast receptata sa cuvantare in sprijinul cruciadei(Deus le
volt-Dumnezeu o doreste).Cuvantul de ordine devine Ierusalim, iar simbolul-crucea alba.
Doua tendinte spirituale se intalnesc si dau avant si forta ideii de cruciada:
1.Idee de pelerinaj in Tara Sfanta:numarul pelerinajelor, intreprinse-fara arme-in chip de
calatorii meritorii inca de la inceputurile bisericii, creste in secolul al XI-lea ca urmare a
adancirii cucerniciei crestine, intalnind insa rezistenta si ostilitate tot mai mari din partea
turcilor selgiucizi.
2. Ideea necesitatii si justetei unui Razboi Sfant impotriva paganilor devine extrem de
puternica, mai ales de cand Ierusalimul nu mai reprezinta unicul obiectiv al cruciatilor din vest,
care au de luptat si impotriva islamului si a venzilor.
1096 Cruciada cersetorilor sau a inocentilor o multime indisciplinata de barbati, femei si
copii condusi de Petru Eremitul din Amiens-care inspira masele prin predicile sale in favoarea
cruciadei- si Gautier fara Avere, se destrama sub atacurile bulgarilor si selgiucizilor din Asia
Mica.

1096-1099 Prima cruciada( in absenta lui Henric I si a lui Filip I al Frantei, excomunicati) a
nobililor a fost mai bine pregatita.Organizata de marii feudali, aceasta a cuprins patru grupuri
distincte, care s-au intalnit la Constantinopol. Godefroi de Bouillon, Balduin de Flandra, Robert
al II-lea de Flandra se aflau in fruntea cavalerilor loreni si flamanzi, care au urmat cursul
Dunarii; Raymond de de Saint-Gilles, conte de Toulouse,in fruntea trupelor din sudul Frantei, a
trecut pe coasta dalmata si prin nordul Greciei; normanzii din Sicilia, condusi de Bohemund de
Hauteville din Tarent si nepotul sau Tancred, au urmat calea maritima, traversand Adriatica, la
fel ca al patrulea grup, venit din centrul Frantei, sub comanda lui Etienne de Blois si Robert de
Normandia.Adhemar de Monteil, episcop de Puy, este legatul papal al cruciadei.La
Constantinopol,Godefroi de Bouillon s-a certat cu imparatul Alexios I Comnenul, caruia i-a
promis totusi ca ii va restitui toate cetatile altadata bizantine pe care le va cuceri. Cruciada isi
schimba scopul; lansata pentru a elibera Ierusalimul, a devenit o miscare de cucerire si ocupare
a Tarii Sfinte.-Cruciatii obtin victoria de la Niceea(1097), pe care o asediaza si care se preda
contingentelor grecesti, apoi victoria asupra sultanului din Rum la Dorylaion. Traverseaza cu
dificultate Anatolia inainte ca 1098 Bohemond de Hauteville sa cucereasca Antiohia dupa un
asediu de sapte luni, din cauza tradarii. O armata trimisa in ajutor, comandata de Ketboga,
emirul de Mosul, este infranta prin iesirea din cetatea asediata a cruciatilor(descoperirea Sfintei
Lanci). Baldovin (Baudoin), fratele lui Godefroi de Bouillon cucereste Edessa.
15 iulie 1099 Dupa cinci saptamani de asediu, cucerirea Ierusalimului, cu ajutorul
genovezilor, incheie cruciada.Se intemeiaza state feudale crestine cu vasali independenti, dupa
modelul francez.
Intemeierea Regatului de Ierusalim de catre Godefroi de Bouillon Protector al Sfantului
Mormant. Dupa moartea lui ii urmeaza fratele sau Baldiun(1100-1118), care isi asuma titlul de
rege. Slabiciunea interna si conflictele legate de succesiunea la tron duc la dezintegrarea
regatului in 1187.Principatul Antiohia si comitatele Edessa si Tripoli sunt state feudale de mici
dimensiuni.Regatul formeaza un fel de confederatie cu legaturi destul de laxe.- Antiohia si
Ierusalimul devin sedii de patriarhii. Statele cruciate sunt slabite de luptele continue dintre
principii normanzi de la Antiohia si bizantini, ca si de luptele statelor crestine intre ele. Se
adauga si contradictiile dintre diferitele grupuri de populatii.Un mare avantaj pentru cauza
crestina in constituie vrajba dintre selgiucizi si fatimizi.Castelele cruciatilor sunt monumente
care rezista vremurilor.
Izolate in sanul islamului ostil, lipsite de orice coeziune teritoriala si juridica, slab colonizate si
deci dificil de aparat, cele patru state latine din Orient nu au rezistat la asalturile adversarilor.
1144 Cucerirea Edessei de catre Imadeddin Zenkis, emir de Mosul, duce la

1147-1149 cruciada a doua.Papa Eugeniu al III-lea a lansat chemarea la cruciada si l-a numit
in fruntea acesteia pe predicatorul Bernard de la Clairvaux. La apelul papei, cinci armate(printre
acestea ,cea a regelui Frantei Ludovic al VII-lea, care pleaca de la Ve zelay, si cea a imparatului
german, Conrad al III-lea de Hohenstaufen,care pleaca de la Speyer) s-au indreptat spre Orient,
in timp ce alte patru au luptat cu venzii(pagani de pe tarmul Balticii) si inca patru au combatut
in Spania si Portugalia, obtinand un oarecare succes. Colaborarea germano-franceza este
afectata de alianta dintre Ludovic al VII-lea si Roger al II-lea al Siciliei(politica de forta
antibizantina) si de contraalianta dintre Manuel Comnenul si cumnatul sau Conrad al III-
lea.Dupa infrangeri la Dorylaion si Laodiceea, Conrad a ajuns la Acra pe mare, in timp ce Ludovic
al VII-lea a atins Antiohia, unde Raymond de Poitiers, unchiul reginei Frantei, Alienor, l-a sfatuit,
in zadar, sa atace Alepul. Gelos pe legaturile foarte stranse ce pareau sa existe intre Alienor si
Raymond,regele si-a condus regina spre armata spre Ierusalim, unde s-a intalnit cu Conrad. O
expeditie comuna impotriva Damascului a esuat lamentabil(1148). Conrad, apoi Ludovic al VII-
lea s-au intors in Occident fara se realizeze nimic. Regele Frantei a reusit sa scape de flota
bizantina, in timp ce Alienor, aflata pe o alta corabie, a cazut in mainile bizantinilor.Esecul
cruciadei a avut un rasunet enorm si a provocat o profunda deziliuzie in Occident.
Trimis la Cairo de Nur al-Din, emirul Alepului si Damascului, Saladin(Salah-al-Din Yusuf),s-a
substituit in 1171 ultimului calif fatimid al Egiptului, unde restaureaza imediat sunnismul.
Fondator al dinastiei Ayyubizilor(1171-1250), a preluat puterea la Damasc(1174), apoi la Alep
(1183), mostenirea lui Nur al-Din.Pentru a intari coeziunea unor populatii atat de diverse,
proclama razboiul sfant impotriva statelor latine din Orient.Si astfel, spiritul cruciadei a
renascut in Occident in
1187 dupa infrangerea armatei regelui Ierusalimului, Guy de Lusignan, in batalia de la Hattin si
cucerirea orasului sfant de catre Saladin care a pus mana pe relicva sfintei cruci.De la Barqah si
de la Assuan la Mosul era astfel reconstituita unitatea tarilor din Semiluna fertila, realizata
altadata de faraonii Imperiului Nou egiptean.

1189-1192 Cruciada a treia.Papa Clement al III-lea predica atunci o noua cruciada pentru
recucerirea Ierusalimului, prin legatul sau, Henri de Albano.Patruns de un autentic entuziasm
cruciat si actionand in conformitate cu conceptia sa despre functia universala a imparatului,
Frederic I Barbarossa se pune in fruntea unei actiuni care antreneaza tot vestul:Guillaume al II-
lea al Siciliei, Filip al II-lea August al Frantei si Richard I Inima de Leu, regele Angliei.-Urmand
calea pe uscat, dupa victoria stralucita de la Iconion, Barbarossa se ineaca pe 10 iunie 1190 in
timp ce traversa prin vad raul Kalykandus(Saleph), ceea ce duce la imprastierea armatei
sale.Fiul sau, Frederic de Suabia, conduce o parte a armatei pana in fata Acrei, unde moare in
1191.Regele Filip al II-lea August al Frantei, care a ales calea marii, a debarcat la Saint-Jean-
dAcre, asediata la 20 aprilie 1191, unde regele Richard Inima de Leu, plecat din Anglia cu flota
sa, i s-a alaturat la 8 iunie, dupa ce cucerise Ciprul, condus de un uzurpator bizantin.Cruciatii au
reusit sa obtina ridicarea asediului, restituirea sfintei cruci si eliberarea prizonierilor crestini.
Filip August s-a intors in Franta, lasandu-l pe rivalul sau englez sa-si demonstreze aptitudinile
de cavaler in Tara Sfanta.Desi il infrange pe Saladin la Arsuf si Jaffa, incercarile sale de a elibera
Ierusalimul se dovedesc a fi zadarnice(1192).Afland ca fratele sau Ioan, complota impotriva lui,
Richard s-a imbarcat la Accra, la 9 octombrie 1192, dupa ce obtinuse de la Saladin un armistitiu
pe trei ani prin care crestinilor le este cedata fasia de tarm dintre Tyr si Jaffa si li se permite sa
mearga in pelerinaj la Ierusalim.Formarea celui de-al doilea regat al Ierusalimului-limitat doar
la Accra, incredinta lui Conrad de Montferrato. Richard ii cedeaza ca feuda lui Guy de Lusignan.-
Legate de tarmurile marii, dispunand din 1192 de o baza inexpugnabila, regatul Ciprului, statele
crestine din Orient vor reusi sa supravietuiasca inca un secol.
1197 Cruciada bine pregatita a imparatului Henric al VI-lea vizeaza cucerirea Tarii Sfinte, dar
serveste si politicii normande in est: ocuparea Imperiului bizantin. Din cauza mortii imparatului,
nu este ocupata decat o fasie ingusta litorala langa Antiohia.
1202-1204 Cruciada a patra. Papa Inocentiu al III-lea(1198-1216) cheama nobilimea
europeana la o noua cruciada, a carei tinta este Egiptul.O mare parte a nobilimii franceze si
italiene de curs chemarii(Balduin al IX-lea de Flandra, Tihbaud de Champagne, Bonifaciu I de
Montferat s.a.).Evolutia ei se dovedeste a fi puternic conditionata de finantarea acordata de
Venetia in schimbul ajutorului pe care cruciatii trebuiau sa i-l dea pentru a recuceri orasul Zara
din Dalmatia care se rasculase.In 1203, dand curs rugamintii principelui bizantin Alexie
Anghelos si tinand seama de interesele comerciale ale Venetiei in Levant, dogele Enrico Dandolo
indreapta armata cruciata spre Constantinopol, si este, din aceasta cauza, excomunicat de
papa.Unirea dintre bisericile romana si greaca nu reuseste. Alungati pentru scurta vreme,
cruciatii(latinii) recuceresc orasul; dupa pradaciuni nemiloase, ei il detroneaza pe imparatul
Isac al II-lea si urca pe tron pe Balduin de Flandra dand nastere Imperiului latin din rasarit si
altor trei state latine pe teritoriul Romaniei:Regatul de Tessalonic, Ducatul Atenei, Principatul
Moreei si in fine, extinderii imperiului comercial al Venetiei.Imperiul bizantin este redus la trei
principate independente: Despotatul Epirului, Imperiul de la Niceea, Imperiul de
Trapezunt.Imperiul intemeiat de cruciati va fi desfiintat in 1261 de Mihail al VIII-lea Paleologul,
care porneste de la Niceea, cu ajutorul Genovei.
1208-1229 Sudul Frantei este devastat de cruciada impotriva albigenzilor convocata de
Inocentiu al III-lea.
1212 Cruciada copiilor,Mii de baieti si fete sunt dusi de negustori corupti de la Marsilia la
Alexandria, unde sunt vaduti ca sclavi.
1217-1221 A cincea cruciada. Declarata de catre papa Honoriu al III-lea, iau parte la ea Andrei
al II-lea al Ungariei, Leopold al VI-lea al Austriei si Jean de Brienne, rege titular al Ierusalimului.
Reunindu-se la Acra(1217), cruciatii incearca in zadar sa cucereasca fortareata de pe Muntele
Tabor; cucerirea Damiettei dupa un lung asediu(1219) le deschide drumul spre Ierusalim. Dupa
ce au ajuns in apropiere de El-Mansura(1221), ultima fortareata in drumul spre capitala,
sultanul Egiptului cere pace si se ofera sa cedeze Ierusalimul in schimbul Damiettei, dar trimisul
papei refuza orice fel de tratative. Urmeaza o infrangere dezastruoasa a cruciatilor. Jean de
Brienne este obligat sa cedeze Damietta si sa paraseasca Egiptul.
1228-1229 Cruciada a sasea. Excomunicat de papa, imparatul Frederic al II-lea conduce o
campanie la Acra si semneaza cu sultanul Egiptului al-Kamil tratatul de la Jaffa in baza caruia
Ierusalimul, Betheleemul, Nazarethul trec in stapanirea cruciatilor.
1244 Cucerirea Ierusalimului de catre musulmani; pierderea definitiva a orasului.
1248-1254 Cruciada a saptea.Ludovic al IX-lea cel Sfant, regele Frantei, vrea sa distruga
Egiptul, cea mai mare putere islamica. Mediocritatea succesorilor lui Saladin, ca si numeroasele
interventii ale cruciatilor au dus la declinul dinastiei Ayyubizilor.Mamelucii,sclavi turci vor salva
Egiptul.Ludovic cel Sfant cucereste Damietta(1249), dar este infrant la Mansura si luat prizonier
impreuna cu intreaga armata(1250).Dinastia lui Saladin este inltaturata in 1250 de mameluci.
Eliberat in schimbul Damiettei si a unei rascumparari ridicate, regele Frantei se retrage la Acra
timp de patru ani, sperand sa poata relua armele, dar in fata dezinteresului manifestat de ceilalti
suverani crestini se intoarce in patrie.
1270 Cruciada a opta.Declarata de papa Clement al IV-lea si intreprinsa de Ludovic al IX-lea
pentru a salva ceea ce mai ramasese din domeniile crestine din Siria, a fost intrerupta chiar de la
inceput de o epidemie de ciuma care-i surprinde pe cruciati de indata ce au debarcat in Tunisia;
moare Ludovic al IX-lea si Carol de Anjou negociaza pacea cu beiul Tunisului.
1291 Acra, ultimul bastion crestin este cucerita de mameluci, care pun capat celor doua secole
de prezenta latina in Tara Sfanta.Tyrul, Beirutul si Sidonul sunt abandonate de
crestini.Alungandu-i definitiv pe latini, mamelucii vor mentine, in general, cadrul teritorial al
fostului imperiu ayyubid. Egiptul islamic va domina Orientul Apropiat pana in secolul al XVI-lea.
Dinastia Lusignan continua in Cipru pana in 1489; Rhodosul ramane sub controlul cavalerilor
ioaniti pana la 1523.

Consecinte ale cruciadelor

Cruciadele esueaza fiindca interesele nationale ale natiunilor implicate nu pot fi impacate cu
ideea universala care le inspira.Bizantul cauta ajutor din Occident ca sa-si apere frontierele.
Interesele comerciale ale Venetiei si ambitiile politice ale regatului normanzilor fac din aceste
state adversare permanente ale Imperiului bizantin;in lipsa colaborarii lor(transport si
siguranta aprovizionarii), operatiunile militare nu sunt posibile.
Ritualurile cruciadelor. Cruciadele au capatat trasaturile spirituale si de penitenta tipice
pelerinajului spre Sfantul Mormant. Ca si pelerinii, cruciatii primeau o binecuvantare speciala la
plecare si se bucurau de protectia Bisericii asupra bunurilor si a famiilor pana la intoarcerea lor.
Ei purtau pe hainele lor crucea bine pusa in evidenta, ca semn al acestei conditii deosebite. Actul
Ad liberandam Terram Sanctam emis de al patrulea conciliu de la Lateran(1215) a codificat
institutia cruciadei, a carei organizare revenea papalitatii, care strangea fondurile economice
necesare prin prevederi fiscale instituite in mod special.Necesitatii de a avea niste conducatori
militari stabili pe Pamantul Sfant, Biserica a incercat sa-i raspunda instituind ordinele militaro-
religioase.De la jumatatea secolului al XII-lea au fost denumite cruciade si razboaiele impotriva
slavilor pagani si impotriva mongolilor, care amenintau Occidentul.
Decaderea spiritului cruciat.Metodele folosite de cruciati au fost extinse si in lupta impotriva
dusmanilor interni ai crestinatatii, precum ereticii si a adversarilor politici ai papalitatii.Declinul
idealului religios al cruciadelor a inceput in secolul al XIII-lea, o data cu opozitia fata de folosirea
violentei in raporturile cu musulmanii, care, cu Sf. Francisc de Assisi a atins expresia cea mai
elocventa. La aceasta s-a mai adaugat si conditionarea cruciadelor de interesele comerciale si
politice ale statelor europene, in special Venetia si fractionarea prezentei cruciatilor in Orientul
Apropiat si in Grecia intr-o serie de state feudale care nu erau unite intre ele. In afara de aceasta
a inceput sa se consolideze din ce in ce mai mult hegemonia turceasca in partea de rasarit a
Mediteranei, in fata careia Occidentul a trebuit sa renunte la orice pretentie de cucerire,
marginindu-se la a exercita o actiune de simpla opozitie.
Urmari: porturile maritime din Italia de Nord si orasele din sudul Frantei se dezvolta intens
datorita comertului cu Orientul.Economia infloreste si se dezvolta o clasa mijlocie bogata;
standardul de viata creste(cerere mare de marfuri orientale).Desi dezbinata politic, se dezvolta
constiinta nationala a Frantei(Gesta Dei per Francos). Constiinta culturala occidentala sporeste
prin contactul si comparatia cu civilizatiile superioare ale bizantinilor si arabilor, iar nivelul
cultural evolueaza.Papalitatea cunoaste punctul ei maxim de putere; totusi, tocmai aceasta
expansiune a puterii submineaza veneratia fata de Sfantul Scaun in randurile maselor largi ale
populatiei. Teribila catastrofa suferita de cruciada a doua dauneaza reputatiei papalitatii,
Bernard de Clairvaux apare multora ca un fals profet si se raspandesc curente intelectuale laice
si anticlericale.Cruciadele nu pot fi privite si intelese decat in contextul atacurilor care au loc
impotriva islamului(in Pirinei; cucerirea Lisabonei, 1147; in nordul Africii) si impotriva
popoarelor necrestine din Rasarit(cruciada fara succes lansata de Bernard de Clairvaux
impotriva venzilor).
Ordinele militar-religioase cavaleresti, unind idealul de asceza cu cel cavaleresc(legamantul
monahal:saracia, castitatea, obedienta; indatoririle cavaleresti:protejarea celor napastuiti), sunt
intemeiate in vremea cruciadelor.
1.Cavalerii Sfantului Ioan(ioaniti).Provenind din fraternitatea Spitalului Sf. Ioan din Ierusalim,
sunt confirmati de papa Pascal al II-lea in 1113 si transformati in ordin de Raymond de Puy in
1120. Scop: ingrijirea bolnavilor si serviciul militar. Tinuta: mantie neagra cu cruce alba, in
razboi haina rosie de lupta. Ordinul este transferat in Cipru(1291), in Rhodos( 1309), apoi in
Malta (1530 pana in 1789; de aceea numiti cavaleri de Malta).
2.Cavalerii templieri.Ordinul este intemeiat la Ierusalim in 1119 de Hugo de Payens, care
aduna mai multi cavaleri cu scopul de a apara Locurile Sfinte si de a-i ocroti pe pelerinii care le
vizitau. Tinuta: mantie alba cu cruce rosie. Templierii traiau conform unui regulament propriu
elaborat in 1128 dupa modelul celui cisterician si prezentat spre aprobare de Sf.Bernard
conciliului de la Troyes.Ordinul, condus la varf de un mare maestru, prevedea o diferentiere
intre cavaleri, scutieri si capelani.Implicati in aproape toate razboaiele impotriva musulmanilor,
s-au distins in bataliile de la Accra(1189), Gaza(1244) si Mansura(1250). Raspandindu-se rapid
in toata Europa, datorita puterii si uriasei lor bogatii(aveau un rol decisiv in tranzactiile
comerciale cu Orientul) devenisera un fel de stat in stat, intrand deseori in conflict cu
suveranii.Din aceasta cauza, Frederic al II-lea i-a alungat din Sicilia, iar regele Frantei, Filip al IV-
lea cel Frumos, folosindu-se de acuzatiile de presupuse blasfemii aduse templierilor, i-a cerut
papei Clement al V-lea sa desfiinteze ordinul (Conciliul de la Vienne, 1312), le-a confiscat averile
si i-a condamnat pe adepti al torturi si arderea pe rug.
3.Ordinul teutonilor. Denumirea propriu-zisa fiind Ordinul cavalerilor Sf.Marii din Ierusalim,
acest ordin a fost fondat in 1198 prin contributia financiara a negustorilor din Bremen si
Lu beck, intr-un spital militar din Accra.Cuprindea numai germani si a adoptat o regula
asemanatoare aceleia a templierilor, aprobata de Inocentiu al III-lea(1199).Tinuta: mantie alba
cu cruce neagra. Dupa ce se aseaza in Transilvania, sunt alungati de Andrei al III-lea al
Ungariei(1225) si trec in Prusia(Hermann de Salza). Sediile marelui maestru: Acra, din 1291 la
Venetia si din 1309 la Marienburg.