Monolog dramatic

Omul si cercul Matei Visniec

Cand vreau sa fiu singur ma opresc. Scot o bucata de creta din buzunar si trag un
cerc in jurul meu.In interiorul cercului ma simt la adapost. Cand sunt in interiorul
cercului, nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa imi vrobeasca. Nimeni nu poate
si nici nu are dreptul sa ma atinga, sa intre in cercul meu, sau sa ma priveasca prea
insistent. In interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele strazii, nici valurile marii
si nici tipetele pasarilor.Cand esti in cerc nu mai simti nici frica, nici foame, si nici
durere, chiar sitimpul se opreste in loc. Te scufunzi pur si simplu in abstract ca intrun vis protector, devii centrul cercului. Daca vreau sa ies din cerc, intind pur si
simplu mana si intreruplinia cercului. Nimeni nu poate sa o faca pentru mine
inafara de mine insami, nimeni nu poate sa taie cercul din exterior pentru mine.
Miracolul cercului sta in protectia totala pecare o ofera. De cand a fost inventat
cercul , lumea o duce mult mai bine. Nu mai sunt razboaie, nu mai e foamete, nu
mai sunt catastrofe, a scazut pana si criminalitatea. Daca suntem intr-o calatorie si
suntem obositi , cel mai bine ste sa ne odihnim in interiorul cercului. Daca nu
putem raspunde la o intrebare esentiala, cercul este cel mai bun loc derefugiu si
meditatie. Daca ni se apropie momentul mortii, si nu vrem sa murim, putem vegeta
la infinit in interiorul cercului. E adevarat ca doua finite umane nu pot trai
mpreuna inauntrul aceluasi cerc. Sunt unii care au incercat, dar degeaba, un cerc
pentru doi? Asa ceva nu exista si nici nu va exista vreodata. De cand oamenii au
invatat sa utilizeze cercul, orasul si-a schimbat total infatisarea. Peste tot vezi
numai cercuri, unorale place sa-si instaleze cercul pur si simplu pe trotuar sau in
mijlocul strazii, sunt altii care n-au mai iesit din cerc de zile si zile in sir. In marile
sali de asteptare, in pietele publice, in gari nu vezi acum decat oameni ghemuiti
parca uitati in cercul lor. Asa se face ca de la o vreme orasul e mult mai curat si
e mai multa liniste.Ceea ce ma nelinisteste insa putin sunt unele zvonuri care

circula de o vreme prin oras, se spune ca toate cercurile ascund totusi o capcana, se
spune ca oamenii intra in cercuri si nu mai pot iesi, se vorbeste chiar despre
oameni care in pofida vointei lor au ramas blocati in cercuri. S-ar parea ca de la
ovreme cercurile nici nu mai asculta de oameni. Se vehiculeaza ideea ca cei care
traiesc incercul lor de 10 ani, de 20 de ani sunt in realitate prizonieri ai cercului. Sar parea ca sunt nenumarati cei care odata intrati in cercul lor descopera ca nu mai
pot sa-si deschid acusca in care au intrat si ca nu vor mai putea iesi defapt,
niciodata.