Iubirea

Ora trei dupa miezul noptii. Prin fereastra mea se uita o noapte linistita de
aprilie si imi clipeste bland cu stelele ei fara numar. Nu dorm. Mi-e sufletul plin.
M-a cuprins din crestet pana-n talpi un simtamant pe care nu l-am mai incercat.
N-as sti sa spun ce anume este, si-apoi, n-am nici timp, mi-e lene La urma
urmei, duca-se pe pustii analiza asta! Ce rost ar avea, de pilda, sa caute un sens
propriilor simtamante un om care zboara cu capul in jos de pe turla unei biserici ori
unul care a a flat ca a castigat doua sute de mii la loterie? De analiza i arde lui?
Cam asa incepea scrisoarea mea de dragoste (catre Sasa), o fata de 19 ani, de
care m-am indragostit. Printre randuri vedeam mereu chipul ei drag, iar la masa,
alaturi de mine, parea ca stau naluci, fara minte ca si mine, imbatate de aceeasi
fericire naiva, cu un zambet larg pe buze si scriu si ele cate o scrisoare. Ce mare
bucurie este iarasi sa lipesti o scrisoare de dragoste, sa te imbraci pe-ndelete, sa te
strecori pe nesimtite din casa si sa-ti duci comoara la cutie
Daca ar sti cutiile de scrisori cat de des apeleaza oamenii la ele cand e vorba sa li
se hotarasca soarta, poate ca ar avea o infatisare ceva mai semeata! Eu, de pilda,
era cat pe ce sa acopar cu sarutari cutia cu pricina si uitandu-ma la ea imi spuneam
ca posta e cel mai mare bun al oamenilor