Interiorul magaziei este scaldat in lumina stralucitoare a lunii, nici o alt alumina.

Este o incapere
in dezordine. Starbuck se pregateste de culcare. Tacere imensa. Vantul sporeste in intensitate.
Deodata aude un zgomot si se ridica.

Starbuck: Cine-i?

Lizzie: Eu- Lizzie.

Starbuck: Ce-i asta?

Lizzie: Asternutu-l - ia-l.

Starbuck: De asta ai venit?

Lizzie: Nu… am venit prentru ca…

Starbuck: Hai, spune Lizzie.

Lizzie: Am venit sa-ti multumesc pentru ce i-ai spus lui Noah.

Starbuck: Sa stii ca tot ce-am spus, cred.

Lizzie: Sunt sigura. Crezi… ce-ai spus despre Jim.

Starbuck: Ce-am spus despre tine.

Lizzie: Nu te cred.

Starbuck: Atunci nu pleca… Hai sa stam de vorba. E pustiu aici si nu cred ca am sa dorm cine
stie ce… nu-s obijnuit cu locurile.

Lizzie: Atunci, pe semne ca nu dormi mai niciodata tot alergand din loc in loc.

Starbuck: Nu alerg…calatoresc

Lizzie: Bine - daca asta-I viata pe care ti-ai ales-o!

Starbuck: Gandeste-te si tu: ce-ar face unul cu meseria mea daca ar sta mereu in acelas loc? O fi
buna ploaia, dar nu intr-una.
Lizzie: Da, asta-I adevarat.

Starbuck: Oamenii nu ma vor decat, poate odata in viata. Pe urma dup ace mi-am facut meseria,
sunt bucurosi sa ma vada plecand.

Lizzie: Nu m-am gandit niciodata ca asta ti-e viata.

Starbuck: Si de ce te-ai fi gandit! Tu nici n-ai crezut ca pot intr-adevar sa duc ploaie- cel putin,
pana mai adineauri.

Lizzie: Nici acum nu cred.

Starbuck: Stai, Lizzie. De ce nu vrei tu sa gandesti despre mine asa cum te-ndeamna inima?

Lizzie: Ce vrei sa spui?

Starbuck: Sa gandesti ca Lizzie nu ca Noah.

Lizzie: Nu te-nteleg.

Starbuck: De ce asta? Ce te face sa n-ai incredere.

Lizzie: Tot! Felul cum vorbesti, cum faci pe grozavul -da! Pana si numele tau.

Starbuck: Ce nu-ti place la numele meu?

Lizzie: Suna nu stiu cum.. Parca-I facut.

Starbuck: Ai dreptate! Asa si e, facut.

Lizzie: Vezi? Ce-ti spuneam eu?

Starbuck: Si de ce nu? Stii cum ma numesc de fapt? Smith. Inchipuieste-ti! Smith! Spune si tu,
se potriveste numele asta unui om ca mine? Mie-mi trebuie un nume care sa rasune ceru-ntreg!
Starbuck! Asta nume! Si e numele meu.

Lizzie: Da nu e. Te cheama Smith. Asta ti-e numele.

Starbuck: Te-nseli, Lizzie. Numele pe care ti-l alegi ala e al tau, nu cel cu care te nasti. Si-n
locul tau, eu mi-as alege alt nume decat Lizzie.
Lizzie: Sunt foarte multumita cu el.

Starbuck: Ba nu esti! Si nimic din ce-i al tau nu te multumeste. Nu-ti place ca te cheama “
Lizzie” de asta sunt sigur.

Lizzie: Nu tie trebuie sa-ti placa, Starbuck. Mie!

Starbuck: “Lizzie”! Dar bine, numele asta nu spune nimic.

Lizzie: Spune despre mine! Despre mine. Eu nu sunt regina din Saba si nici frumoasa Godiva,
nici Cenusareasa.

Starbuck: Ti-ar placea sa fii?

Lizzie: Vorbesti prostii,

Starbuck: De ce prostii? Viseaza ca esti cineva si ai sa fii! Dar Lizzie nu-I nimeni. Gandeste-te!
Sunt milioane de femei minunate cu nume minunate. Leonora, Desdemona, Carolina, Paulina,
Annabella, Florinda, Natasa, Diana! Lizzie!

Lizzie: Somn usor, Starbuck!

Starbuck: Mai stai inca o clipa, Lizzie, numai o clipa. Am gasit cel mai frumos nume pentru tine,
cel mai frumos din cate exista, asculta si tu. Melisanda.

Lizzie: Nu-mi place.

Starbuck: Pentru ca nu stii nimic despre ea. Dar cand am sa-ti spun cine a fost, doamna mea, ai
sa afli cine a fost Melisanda!

Lizzie: Ei, cine?

Starbuck: A fost cea mai frumoasa dintre toate… frumoasa sotie a regelui Hamlet! Despre el ai
auzit ceva?

Lizzie: Hai spune, spune.

Starbuck: El e ala de a strabatut oceanul si a adus lana de aur. Si sti tu de ce a facut isprava asta?
Pentru ca il rugase Melisanda.
Asculta ce-ti spun eu – Melisanda asta era nemaipomenit de frumoasa si avea un par lung si
buclac. De cate ori se uita la ea, Hamlet simtea ca-l trece un junghi la inima. Ar fi facut orice
pentru ea, i-ar fi implinit orice dorinta. Asa ca atunci cand i-a spus “Hamlet mor sa am niste lana
de aur, moale si spumoasa”, se intelege ca pe data a si plecat in cautarea ei. Iar cand s-a inapoiat
din calatorie- sangerand din rani si cu hainele ferfenita- a intins lana de aur la picioarele ei sidefii
si gingase. Si Melisanda a ridicat de pe jos bucata de blana, si-a invelit umerii trandafirii
desgoliti si a spus: “Acum cu lana asta de aur, n-o sa mai tremor niciodata de frig”!... Melisanda!
Ce femeie! Ce nume!

Lizzie: Starbuck, esti un caraghios. Iei o gramada de povesti- pe care sa stii ca eu le-am citit le
pui pe toate intr-o oala si scoti o minciuna cat toate zilele.

Starbuck: Astea nu erau minciuni- erau vise!

Lizzie: Tot una.

Starbuck: Daca esti in stare sa crezi ca a visa e tot una cu a minti- uita ce ti-am spus despre
numele tau! Da, da- Lizzie- asta ti-e numele! Si mai pot sa-ti spun unul care ti s-ar potrivi: Noah.
Pentru ca tu si cu fratele asta al tau- nu stiti sa visati.

Lizzie: Crezi ca toate visele trebuie sa fie ca ale tale.? Lana de aur si furtuni pe crestele muntelui.
Mai sunt si altele, Starbuck. Vise mai trainice, mai marunte pe care si le face o femeie pe cand
freaca argintaria sau pune lucrurile la naftalina.

Starbuck: De exemplu?

Lizzie: De exemplu, un glas de barbat care intreaba: “Lizzie, costumul albastru e calcat?” Sau tot
el, spunand: “scarpina-ma putin pe spinare”. Si o droaie de copii galagiosi care rad si se tin de
tine. Sau ce simti cand spui: Barbatul meu! Sunt vise si vise, domnule Starbuck ale mele sunt
mai mici, mai marunte- cum mi-e si numele: Lizzie. Dar sunt adevarate, ca si numele- adevarate.

Asa ca dumneata ramai cu visele dumitale- si eu cu ale mele.

(vrea sa fuga. Starbuck o opreste strangand-o in brate)

Starbuck: Lizzie…
Lizzie: Lasa.

Starbuck: Iarta-ma, Lizzie…iarta-ma.

Lizzie: Nu-I nimic… lasa-ma.

Starbuck: Sper ca o sa ti se implineasca visele, Lizzie, sper din toata inima.

Lizzie: Niciodata n-o sa se inplineasca.

Starbuck: Sa ai incredere in tine… si ai sa vezi.

Lizzie: De ce-as avea incredere.

Starbuck: Esti femeie, in asta sa crezi.

Lizzie: Cum sa cred- cand nimeni nu crede?

Starbuck: Tu trebuie sa crezi mai intai. Vreau sa te intreb ceva, Lizzie- esti frumoasa?

Lizzie: Nu, nu sunt.

Starbuck: Ei vezi!.. Nu stii ca esti femeie.

Lizzie: Femeie searbada.

Starbuck: Nu exista femei searbade. O femeie adevarata e si frumoasa. Toate-s frumoase, fiecare
in felul ei- dar toate sunt.

Lizzie: Eu nu! Cand ma uit in oglinda..

Starbuck: Dar nu-l lua pe Noah ca oglinda.

Lizzie: Nu-l iau. Oglinda mea e in perete.

Starbuck: Nu acolo-I locul. Oglinda trebuie s-o ai in suflet.

Lizzie: Nu.

Starbuck: Nu-ti fie frica. Priveste-te. Ai sa vezi in ea o femeie frumoasa. Lizzie, tu singura
trebuie sa-ti fi oglinda. Si atunci o sa vina o zi, cand barbatul o sa te iubeasca, o sa-ti fie el
oglinda. Poate ochii lui. Si ai sa te privesti in oglinda asta si ai sa fii atunci mai mult decat
frumoasa- ai sa fii minunata.

Lizzie: Asta n-o sa se intample niciodata.

Starbuck: Fa tu sa se intample. De ce nu-ti spui: “Sunt frumoasa” Si sa-ti lasi parul pe umeri?

Lizzie: Nu.

Starbuck: Te rog, Lizzie.( in acelas timp ii socate agrafele din par).

Lizzie: Nu…nu…

Starbuck: Nu te vede nimeni, Lizzie, doar eu! ( o strange in brate). Inchide ochii acum Lizzie.
Acum spune : “ Sunt frumoasa”.

Lizzie: Sunt… sunt… nu pot!

Starbuck: Hai, Lizzie, spune…spune.

Lizzie: Sunt….frumoasa.

Starbuck: Mai spune odata.

Lizzie: Frumoasa.

Starbuck: Dar s-o si crezi.

Lizzie: Sunt frumoasa, frumoasa, frumoasa. ( Starbuck o saruta. Cand se desprinde, se prabuseste
pe pat in hohote de plans)

De ce ai facut asta?

Starbuck: Pentru ca atunci cand spuneai ca esti frumoasa, era adevarat. Lizzie, uita-te la mine.

Lizzie: Nu pot.

Starbuck: Nu mai plange si uita-te la mine. Uita-te in ochii mei! Ce vezi in ei?

Lizzie: Nu pot sa cred.

Starbuck: Spune-mi ce vezi.

Lizzie: Sunt eu asta, eu intr-adevar?

Cortina.