Textul dramatic

Opera dramatică cuprinde totalitatea textelor literare organizate în acte și scene /

tablouri, scrise sub formă de dialog sau de monolog și destinate reprezentării teatrale, în
care personajele comunică în mod direct, într-un cadru artistic asigurat de lumini, decor,
costume și muzică, iar intervențiile autorului se realizează în didascalii.
Scrieri dramatice: comedia, tragedia, drama

Trăsături:
Textul dramatic este organizat pe acte (diviziuni principale, reprezentând etape în
desfășurarea acțiunii, similare capitolelor dintr-o operă epică), scene (subdiviziuni marcând
intrarea sau ieșirea unui personaj din scenă), tablouri (subdiviziuni ale unui act, care
marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc).
Cuprinde textul propriu-zis și indicațiile scenice (didascalii).

Didascaliile (scrise cu alte caractere de litere, plasate sau nu între paranteze) reprezintă
singura intervenție a autorului, oferind informații despre cum trebuie transpus textul pe
scenă:
- Indicații externe (aflate înaintea textului): titlul, lista persoajelor, date despre timpul
și spațiul acțiunii, despre decor;
- Indicații interne (aflate după textul propriu-zis): decupajul în acte și scene, intarea și
ieșirea personajelor, deplasarea pe scenă, gesturile, intonația, mimica, momentele
de tăcere, numele personajelor precizate înaintea replicilor și scrise cu majusculă.
Acțiunea:
- subiectul are, de obicei, structură clasică (respectă momentele subiectului literar).
- se caracterizează prin concizie temporală și spațială, astfel încât să poată fi redată pe
scenă, într-un cadru artistic adecvat.
- se bazează pe un conflict dramatic între circumstanțe, pasiuni și caractere care se
ciocnesc.
- conflictul dramatic poate fi principal/secundar ; exterior / interior
Personajul : ființa ficțională și ființa reală – actorul
- este redus la câteva trăsături bazate pe contrastul dintre aparență și esență (dintre
ceea ce vor să pară personajele și ceea ce sunt ele în realitate), reprezentând diverse
tiplogii umane;
- personajele se află intr-un conflict de interese / idei / pasiuni;
Tiparul textual predominant este cel dialogat. Uneori se apelează și la monologul dramatic
sau la procedeul invocației / exclamației retorice.
- Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor (precedate întotdeauna de
numele personajului);
- Replicile personajelor sunt susținute de mărci ale adresării directe (interjecții,
vocative, interogații, exclamații);
- Rolul dialogului în textul dramatic:
• Este o formă mascată de narare, care face să avanseze acțiunea;
• Este mijlocul esențial prin care se pun în evidență atitudinea, mentalitățile,
psihologia personajelor dramatice;
• Este principala modalitate de caracterizare a personajelor;