Textul dramatic

Ca denumire termenul provine de la cuvântul "drama" care înseamnă acţiune;

Prin definiţie opera dramatică este scrisă cu un scop precis şi anume de a fi pus în scenă; Fiind
destinat să devină spectacol, textul dramatic impune anumite limite în ceea ce privește amploarea
în timp și spațiu a acțiunii reprezentate;

Trăsături:
- întâmplarile nu sunt relatate ci ele se desfăşoară în faţa cititorului;
- structural operele dramatice sunt împărțite în acte şi scene: actele reprezintă diviziuni care
structurează subiectul, reprezentând o etapă a desfăşurării acţiunii, iar scenele sunt subdiviziuni
ce marchează intrările şi ieşirile personajelor din scenă.
- modul de expunere specific este dialogul, prin care personajele comunică idei, sentimenete,
concepţii, acesta în textul dramatic se situează pe două planuri, fiind pe de o parte comunicarea
între personaje și, pe de altă parte , comunicarea cu publicul, spectatorii.
- naraţiunea şi descrierea au un rol secundar, ele apărând în indicaţiile scenice sau fiind legate de
vorbirea directă a personajelor.
- apar indicaţiile scenice( didascaliile) care aduc precizări legate de loc, timp, atmosferă sau stări
sufleteşti. Acestea reprezintă vocea dramaturgului, nefiind rostite de actori. Ele se pot regăsi atât
înaintea textului dialogat, cât și în interiorul acestuia , situație când sunt plasate , de regulă , între
paranteze rotunde. De cele mai multe ori, se prefer marcarea indicațiilor autorului prin scrierea
cu italic. Se împart în două categorii : externe , interne. Din categoria indicațiilor externe, fac
parte titlul, lipsa personajelor, datele despre spațiul și timpul acțiunii, inclusiv informații despre
decor. Indicațiilor interne anunță decupajul în acte și scene, referindu-se și la intrările și ieșirile
din scenă ale personajelor, la deplasarea lor pe scenă, la intonație și mimică, la gesturile și
acțiunile acestora sau la momentele de tăcere. Numele personajului , aflat în fața replicii și scris
cu majuscule, este tot o indicație internă.
-personajul dramatic este rodul imaginației autorului , având o dublă natură, ființei ficționale i se
alătură o ființă reală, care este autorul.
-personajul din textul dramatic comunică și se comunică prin intermediul dialogului și al
momologului.
- acesta este construit în mod direct, prin notațiile autorului ( lista personajelor, indicațiile
scenice) sau prin intervenția celorlalte personaje, iar indirect , prin deducerea trăsăturilor sale din
comportament,gesturi, limbaj, din relația cu celelalte personaje.
- identificăm în opera dramatică un conflict deosebit de puternic şi dinamic.
- adesea conflictului principal i se subordonează o serie de conflicte secundare. De asemenea,
putem vorbi despre un conflict exterior dar şi de unul interior.
- specii literare ale genului dramatic sunt : comedia, drama, tragic-comedia, vodevilul,
melodrama, tragedia.