Gen dramatic

1. Rolul notațiilor autorului

Introducere
Textul dramatic ... de... prezintă discuția dintre personajele x si y despre.... (tema
discuției).
Fiind destinat reprezentării scenice, în textul dramatic schimbul de replici este însoțit de
notațiile autorului între paranteze. Ele sunt singurele intervenţii directe ale autorului în piesă,
pentru a dirija jocul actorilor, vestimentația și mişcarea scenică, pentru a face precizări despre
timp și spațiu, despre detaliile tehnice ale montării spectacolului și elementele decorului , pentru a
indica trăirile și intențiile personajelor. Elemente metatextuale, desemnează tot ceea ce în textul
dramatic nu este rostit de actor, dar serveşte la transpunerea textului în spectacol. Acestea sunt
adresate echipei de practicieni (regizor, scenograf, actori), cu caracter directiv în teatru.
Cuprind tot ceea ce permite să determine condiţiile enunţării dialogului/ discursului
teatral: indicaţiile scenice propriu-zise (de loc şi de timp) şi cele date actorului (gestica şi
vorbirea), ceea ce divizează discursul vorbit al operei (indicaţia numelui personajului în faţa
textului de rostit+ diviziunile textului dramatic – actul II, scena 1).
Cuprins
În primul rând, notațiile autorului sunt indicaţiile de interpretare pe scenă a textului,
dirijează jocul actorilor+exemple, mişcarea scenică+exemple, decorul +ex, timpul și spațiul. Ele
permit cititorului să-şi imagineze cadrul acţiunii, iar regizorului să pună textul în scenă.
In al doilea rând, notațiile autorului contribuie la caracterizarea directă +ex a personajelor
sau în mod indirect, prin mimică şi gesturi +ex. Astfel, personajul X este caracterizat direct….. și
indirect…. ceea ce ilustrează trăsătura sa….
Concluzie
Așadar, indicaţiile regizorale din textul ......de... sunt notaţii referitoare la detaliile tehnice
ale montării spectacolului, elementele decorului, vestimentaţia şi jocul actorilor, mişcarea
scenică și de caracterizare a personajelor.

2. Modalități de caracterizare a personajului dramatic

Introducere
- Textul dramatic este destinat reprezentării scenice, iar modalitățile de caracterizare
specifice personajului dramatic sunt limbajul și didascaliile.
- Textul dramatic ... de... prezintă discuția dintre personajele x si y despre.... (tema
discuției).
Cuprins
În primul rând, prin LIMBAJ/ REPLICI personajul X este caracterizat indirect, ca sa
evidentieze
- trasaturi precum: incultura (greseli/ comic de limbaj), sentimentele etc +EX
- relația cu alte personaje
- faptele personajului
- caracterizare directa/autocaracterizare
-În mod direct, X caracterizează alte personaje sau recurge la autocaracterizare +EX
În al doilea rând, DIDASCALIILE contribuie la caracterizarea directă a personajelor
+exemple sau în mod indirect, prin mimică şi gesturi +ex sau vestimentaţie, statut social, DE
VÂRSTĂ
 În comedie, o altă modalitate de caracterizare este numele, relevant pentru TRASATURA
DE CARACTER ......
Încheiere
Așadar, personajele/ul X reprezintă tipul uman....., fapt evidențiat cu ajutorul mijloacelor
de caracterizare x si y.