Elemente de structură și de compoziție în textul dramatic

Genul dramatic reprezintă o formă complexă de artă, în care operei literare

scrise cu scopul de a fi reprezentată scenic, i se adaugă elemente/modalități de
expresie specifice artei teatrale, spre a deveni un spectacol. Viziunea despre lume,
ideile, concepțiile, sentimentele scriitorului dramatic sunt obiectivate prin
intermediul personajelor, al acțiunii scenice și al modalităților spectacolului.
Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii (text nonliterar cu funcții
pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului). Creația dramatică este
o formă de artă sincretică, care se compune din discursul dramatic (dialogurile și
monologurile rostite pe scenă) și din limbajele scenice (forme nonverbale,
specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, pantomima, decorul, recuzita,
fundalul sonor, jocul de lumini etc).
Opera dramatică însumează textul literar propriu-zis (discursul dramatic
concretizat ca dialog și monolog dramatic), paratextul reprezentat de didascalii
(cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora,
indicațiile scenice propriu-zise și notațiile privind unități compoziționale – acte,
scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (regie,
scenografie – decor, recuzită, costume, coloana sonoră, lumini etc. – și jocul scenic
al actorilor).
Didascalii
gr. didascalia = caiet cu indicații destinate actorului
Totalitatea notațiilor dramaturgului, scrise cu scopul de a preciza elementele
reprezentării scenice:
- lista de personaje ( în care apar simple notații de identificare sau
elemente de caracterizare);
- precizările privind spațiul, timpul și unitățile compoziționale (acte, scene,
tablouri);
- indicațiile de regie (notații parantetice referitoare la detaliile tehnice ale
montării spectacolului, elementele decorului, vestimentația și jocul
actorilor, mișcarea scenică).
 Dialogul dramatic este principalul mod de expunere în teatru, element
esențial în conturarea personajelor, a acțiunii și a mesajului operei. Funcțiile
estetice ale dialogului dramatic sunt:
- de caracterizare;
- narativă;
- descriptivă;
- reflexivă;
- argumentativă;
- explicativă.
Monologul dramatic este o formă de discurs teatral care constă într-o
replică mai amplă rostită de către unul dintre personaje, în prezența sau în absența
din scenă a altor actori.
- Monolog adresat – discursul, tirada, monologul narativ;
- Solilocviul (personaj rămas singur în scenă)
- Apartéul (se face abstracție de personajele din scenă)
Subiectul dramatic se constituie prin schimbul de replici și prin acțiunea
scenică.
Conflictul este o componentă esențială în opera dramatică desemnând o
opoziție, o tensiune prin care se motivează acțiunea; dezacord puternic reliefat
între personaje/caractere, interese/pasiuni, idei/principii. Pot fi:
- Exterioare: de interese economice, politice, sociale, etnice, erotice; de
idei/principii morale, existențiale, filozofice, religioase.
- Interioare: de natură morală, psihologică, volitivă, intelectual-cognitivă (
crizaă de identitate/de valori, criză de conștiință, criză existențială etc.).