LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ŞCOALA GIMNAZIALĂ „B.P.

HASDEU” IAŞI
PROFESOR Ana Iulia Olinici AN ŞCOLAR 2020-2021
OPERA DRAMATICĂ
CE VOI ÎNVĂŢA ASTĂZI?

1. CARE SUNT GENURILE LITERARE?

2. PRIN CE SE INDIVIDUALIZEAZĂ GENUL/ OPERA DRAMATIC(Ă)?
3. PRIN CE IMPRESIONEAZĂ TEATRUL?

„LIRICUL, EPICUL şi DRAMATICUL reprezintă (...) şi modalităţi ale

clasificării, prin care sporesc în valoarea lor sensibilă anumite aspecte ale realităţii. Intuiţia
lirică a lumii o răsfrânge ca stare de suflet, pe când cea epică drept succesiune de evenimente,
iar cea dramatică drept conflict şi luptă de forţe antagonice.” (Tudor Vianu)

„DRAMATICUL este genul literar care îmbină elemente epice (o naraţiune) cu

elemente lirice (dialogul la persoana I şi a Il-a), creând un text, viitor pre-text pentru o
reprezentaţie. Textul dramatic apare împărţit în acte, scene, tablouri.” (Noemi Bomher)
Dramaticul se dezvoltă prin DIALOG şi prin MONOLOG.DRAMATIC.
„Dialogul apare ca o enunţare a cuvintelor spuse de un personaj altuia. Odată
reprezentat, textul dialogului este auzit şi de spectator. A vorbi într-o piesă reprezintă un act
de limbaj cu anumită finalitate în acţiune; în textul teatral sunt importante perioadele de
tăcere.
Monologul cere ca personajul teatral să se adreseze lui însuşi şi în reprezentaţie
spectatorului.
Didascalii reprezintă tot ceea ce nu va fi rostit de actor în eventuala reprezentaţie,
un suport de indicaţii de regie internă, cum rosteşte actorul şi externă, decor scenic.
Reprezentarea ori punerea în scenă a textului înseamnă trecerea de la textul scris
spre acela spus, de la citit spre spectacol, textul devine un simplu pre-text şi vocea actorului o
parte din întregul spectacolului.” ( Noemi Bomher)
„Poate oare să existe o artă, extrem de complexă şi sintetică în cel mai înalt grad,
care să fie în stare să unească forme vizibile, idei, mişcări ritmice, desenul, cuvântul, melodia,
linia, vorba, nota (...)
Această artă există. Este arta dramatică.(...)
Teatrul este o artă care-şi propune să descrie viaţa omenească, având ca mijloace
de realizare oameni care trăiesc o viaţă împrumutată în faţa altor oameni adunaţi laolaltă ca
să-i vadă.” (Emile Faguet)

Page 1 of 3
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ŞCOALA GIMNAZIALĂ „B.P.HASDEU” IAŞI
PROFESOR Ana Iulia Olinici AN ŞCOLAR 2020-2021
OPERA DRAMATICĂ
OPERA DRAMATICĂ este textul literar organizat în acte şi scene, scris sub formă
de dialog sau monolog şi destinat reprezentării scenice, în care personajele comunică în
mod direct, într-un cadru artistic –decor, lumini, costume, muzică –adecvat subiectului şi
epocii recreate pe scenă.
În primul rând, caracterul dramatic este motivat de structura specifică – opera este
organizată în acte, scene, tablouri...
În al doilea rând, dramaticul se dezvoltă prin dialog şi monolog–textul se constituie
dintr-o succesiune de replici, întrucât „în teatru, totul e limbaj” (Eugene Ionesco). Replica –
unitatea minimală a operei dramatice –este precedată de numele personajului reprezentat
pe scenă de actor. Materia de expresie a textului dramatic este lingvistică, cea a reprezentării
scenice este multiplă –mijloacele lingvistice de expresie teatrală sunt susţinute, evidenţiate,
nuanţate de cele nonverbale şi de cele paraverbale: accentul, intonaţia, pauza, timbrul vocii,
exclamaţia...
Didascaliile* reprezintă un element definitoriu al operei dramatice; acestea
reprezintă vocea dramaturgului, sunt plasate între paranteze; acestea sunt indicaţii* ale
autorului referitoare la contextul comunicării, la jocul de scenă, la gesturile, vestimentaţia,
mimica, reacţiile actorilor. Indicaţiile scenice reprezintă, totodată, şi un important mijloc de
caracterizare a personajelor operei dramatice...
Pe de altă parte, teatrul are caracter sincretic –se îmbină aici mai multe forme de
exprimare artistică: literatura, pictura, muzica, dansul, arhitectura, sculptura. Arta
dramatică este „o artă extrem de complexă şi sintetică în cel mai înalt grad, în stare să unească
forme vizibile, idei, mişcări ritmice, desenul, cuvântul, melodia, linia, vorba, nota” (Emile
Faguet) Semnificaţiile operei dramatice se conturează atât graţie elementelor verbale, cât şi
celor sonore –muzică, efecte speciale, precum şi celor vizuale, determinate de prezenţa fizică
a actorilor, de maniera lor de a se mişca, de expresiile lor faciale şi corporale, de gesturile, de
reacţiile, de vestimentaţia pe care o poartă.
În altă ordine de idei, demnă de remarcat este acţiunea textului dramatic; limitată
în spaţiu şi timp –condiţie impusă de reprezentarea scenică –acţiunea dramatică se constituie
dintr-o suită de evenimente ficţionale derulate în faţa spectatorilor, structurate pe momentele
subiectului... Personajele operei sunt implicate într-un puternic conflictul dramatic – este axa
în jurul căreia se dezvoltă acţiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni, interese, caractere care se
ciocnesc...
Opera îşi dezvăluie semnificaţiile complexe şi prin personaj –instanţă a textului
dramatic care însufleţeşte universul imaginar, dând un sens uman evenimentelor ficţionale,
reprezentat pe scenă de către actor. Personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate
Page 2 of 3
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ŞCOALA GIMNAZIALĂ „B.P.HASDEU” IAŞI
PROFESOR Ana Iulia Olinici AN ŞCOLAR 2020-2021
cu trăsături fizice, morale, intelectuale distincte, puse în lumină printr-un şir de întâmplări, de
relaţii dezvoltate, de atitudini situate într-un anumit context spaţio-temporal...
didascaliile* – termenul provine din greacă; era folosit pentru a numi caietele cu indicaţii
date actoruilor înaintea reprezentaţiei scenice
indicaţiile autorului* – pot fi:
a) indicaţii externe – se încadrează aici titlul, lista personajelor, datele despre sapaţiul şi
timpul acţiunii, informaţii despre decoruri
b) indicaţii interne – sunt numele personajelor plasate în faţa fiecărei replici, anunţă
decupajul dintre în actre şi scene, intrările şi ieşirile personajelor, deplasarea acestora pe
scenă, acţiunile, gesturile actorilor, intonaţie, mimică, momentele de tăcere

„Oare teatrul este literatură?

Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot așa
de deosebită de literatură în genere și în special de poezie, ca orișicare altă artă – de exemplu
arhitectura.
Literatura este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deșteptarea în
imagini numai și numai prin cuvinte, exprimând gânduri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi,
literatura se mărginește la a închipui imagini, a gândi asupră-le și a transmite cititorului prin
cuvinte acele imagini și gândiri; aici stau tot obiectul și toată intenția literaturii. Teatrul este o
artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor și
patimilor lor. Elementele cu care lucrează sunt chiar arătările vii și imediate ale acestor
conflicte.
Convenționalitatea acestei arte este cea mai grosolană posibilă: căci intențiunea de
a arăta obiectul – care aicea sunt conflictele morale ivite între oameni – se realizează prin
arătarea obiectului chiar întocmai.
Faptul că unul dintre mijloacele sale de reprezentare este și vorbirea omenească
nu trebuie să facă a se lua Teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere, Teatrul ar
avea mai multă rudenie cu arta oratoriei.” Ion Luca Caragiale
TEMĂ:
1. TRANSCRIE ŞI ÎNVAŢĂ OPERA DRAMATICĂ!
2. EXERSEAZĂ REALIZÂNA DIN MANUALUL DE LIMBA ŞI LITERATURA
ROMÂNĂ (https://catalog.manualedigitaleart.ro/)– clasa a VII-a
a) Lectura textului propus la paginile 154-158,
b) EXERCIŢIILE: 1, 4/ pagina 158;
1,2,3,4/ pagina 160
1,2,3,4/ pagina 160
Page 3 of 3