GENUL DRAMATIC

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate reprezentării scenice, în

care acţiunea evoluează prin intermediul replicilor, dialogul fiind modul principal de expunere
utilizat.

Caracteristici
 deoarece sunt scrise pentru a fi reprezentate pe scenă, operele dramatice presupun o
limitare în timp şi spaţiu a acţiunii prezentate
 textul dramatic este structurat în ACTE şi SCENE
 acte: unităţi în cadrul cărora acţiunea este prezentată continuu pe scenă, fără pauză
 scene: subdiviziunile unui act
 operele dramatice cuprind textul propriu-zis şi indicaţiile scenice (didascalii)
 textul propriu-zis este alcătuit dintr-o succesiune de dialoguri şi monologuri
 didascaliile apar, în general, între paranteze şi se referă la acţiunea personajelor, la
gesturi, la decor, costume; ele oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în
scenă, orientând jocul actorilor ; de altfel, didascaliile oferă informaţii preţioase nu doar
pentru reprezentarea scenică, ci şi pentru lectura propriu-zisă, ajutându-l pe cititor să-şi
reprezinte mental evenimentele şi personajele
 subiectul operei dramatice are, de obicei, structură clasică (respectă momentele
subiectului), fiind dezvăluit prin dialoguri şi monologuri
 replicile personajelor sunt susţinute de mărci ale adresării directe: interjecţii predicative
(Hai! Iată! Uite!), substantive în cazul vocativ, interogaţii, exclamaţii

DEMONSTRAŢIA APARTENENŢEI LA GENUL DRAMATIC

 Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate reprezentării scenice, în care
acţiunea evoluează prin intermediul replicilor, dialogul fiind modul de expunere predominant.
În opinia mea, textul X, de ....................., aparţine genului dramatic, întrunind condiţiile
necesare.
În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit din acte şi scene,
fragmentul citat făcând parte din scena X şi actul Y.
Autorul îşi exprimă în mod indirect ideile prin intermediul personajelor şi al acţiunii ce
evoluează gradat, prin replici (rezumatul acţiunii).
În al doilea rând, se remarcă prezenţa didascaliilor, reprezentând notaţiile autorului, cu
rolul de a oferi indicaţii utile actorilor şi regizorului ori cititorului, în reprezentarea mentală a
evenimentelor şi a personajelor (explicarea unor didascalii).
Nu în ultimul rând, modul predominant de expunere este dialogul, acesta având rolul de a
asigura evoluţia acţiunii, iar fiecare replicşş este însoţită de numele personajului care o rosteşte.
În concluzie, având în vedere argumentele aduse, putem afirma că fragmentul citat
aparţine genului dramatic, autorul exprimându-şi în mod indirect gândurile, prin intermediul
acţiunii dialogate şi al personajelor.

Explicarea unor didascaliilor

Astfel, indicaţiile scenice au rolul de a oferi precizări privind numele personajelor (exemplu) şi
de a orienta jocul actorilor, fiind indici comportamentali (exemplu: râde). Totodată, didascaliile
au rolul de oferă informaţii despre costumele actorilor ori despre decor (exemple).