Prin definiție, naratorul este instanța desemnată de autor pentru a-și expune aluziv percepția

asupra problematicii esențiale. Prin perspectiva narativă se întelege viziunea proprie și inedită a
naratorului asupra universului ficțional.
A. În fragmentul din textul „Revelionul”, semnat de Paul Geogescu, naratorul omniscient
este martor atât al propriilor fapte și trăiri, cât și al sentimentelor ăi raționamentelor
făcute de prietenul său. În debutul fragmentului se prefigurează câteva momente
introspective, lăsând apoi loc gândurilor febrile ale lui Gabriel. Textul se constituie ca o
inedită împletire a perspectivei obiective dindărăt cu cea subiectivă împreună cu.
B. Fragmentul din textul „Geamlâc”, semnat de Paul Georgescu, surprinde o discuție între
un narator obiectiv și amicul său Tiberiu. Cei doi discută întâmplările zilei, întregul
dialog fiind structurat asemenea unei scene dintr-o piesă de teatru (apar didascaliile: „Eu,
(preocupat)”, „Tiberiu, glumet”; scurta prezentare din incipit a indicilor cronospațiali
pentru accentuarea veridicității). Naratorul joacă mai mult rolul unui simplu personaj,
decât al unei instanțe demiurgice, trasându-se o incongruență între fapte și mărcile
subiectivității: „scriam”, „eu”. Viziunea predominantă în textul-suport este cea
subiectivă, împreună cu.