ÎNCEPE SILVIA

Sadoveanu este un scriitor realist cu viziune romantică, un povestitor creator de arhetipuri,

mai degrabă un mare rapsod, un poet epic al literaturii noastre, decât un prozator propriu-zis.
Romanul „Baltagul”(1930), apărut în etapa deplinei maturități artistice a autorului, este
considerat roman tradiționalist din punctul de vedere al invenției narative, caracterizat de
obiectivitate, concizie și armonie compozițională.
Personajul central este fără îndoială Vitoria, al cărei nume reprezintă un semn al izbândei
inteligenței, spiritului de dreptate și adevăr. Ea este personaj exponențial, purtătoare a
trăsăturilor sufletului aspru și tenace al muntenilor. Eroină absolută, care polarizează acțiunea în
jurul ei, este unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura noastră.
Figură reprezentativă a eroului popular, Vitoria întruneşte calităţi fundamentale ale omului
simplu care se înscriu în principiile etice pe care le apreciaza cel mai mult poporul român: cultul
adevărului, al dreptăţii, al respectării legii strămoşeşti şi al datinei. „Ea nu este o individualitate, ci
un exponent al speranţei” (G. Călinescu)

URMEAZĂ MARIA
Social, ea este femeia puternică și aprigă de la munte, capabilă să conducă gospodăria în lipsa
soțului, asumându-şi statutul de văduvă cu demnitate și hotărâre.
Urmărind schema romanului realist, personajul principal este prezentat de la început prin
caracterizare directă, naratorul realizându-i portretul fizic, a cărui caracteristică este frumuseţea. Acesta
este construit din linii care accentuează trăsăturile sale interioare: “Ochii ei căprii, în care parcă se
răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe.”. Personajul trece printr-un proces de
interiorizare: “Acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”, iar cel care observă primul
schimbarea este Gheorghiţă: „maică-sa asta s-a schimbat. Se uită numai cu supărare şi i-au crescut ţepi
de aricioaică.”. Tot el este cel care observă puterea mamei sale de a înţelege gândurile celorlalţi:
“Mama asta trebuie să fie fermecătoare; cunoaşte gândul omului… Cugetă cu mare uimire
Gheorghiţă”. Dintre produsele caracterizării directe nu lipseşte nici autocaracterizarea: “Eu te cetesc pe
tine măcar că nu ştiu carte, urmă femeia, întelege ca jucăriile au stat. De-acu trebuie să te arăţi bărbat.
Eu n-am alt sprijin şi am nevoie de braţul tău.”.
Nechifor, soţul ei, spunea că era “aşa de aprigă şi de îndârjită”, calităţi care reies şi mai târziu, prin
atitudinea ei faţă de domnul David, negustorul, care rămâne profund impresionat de ea ”Dacă n-aş fi
ovrei şi însurat, şi munteanca asta n-ar avea soţ, într-o săptămână aş face o nuntă”.

APOI ŞTEFAN
Eroina este un personaj de factură realistă, ceea ce presupune coexistenţa unor trăsături complexe.
Psihologic și moral, ea este expresia unei credințe străvechi, care se manifestă într-o anumită
structură psihică și înțelegere a vieții și a datinilor. Trăind în lumea satului tradiţional, credincioasă,
dar atentă şi la semnele naturii sau la visele premonitorii, Vitoria are o concepţie duală asupra lumii.
Preotul şi vrăjitoarea sunt în egală măsură importanţi pentru ea, neezitând să le ceară sfatul.
Dovedește în diferitele împrejurări prin care trece luciditate, inteligență, spirit întreprinzător și practic,
stăpânire de sine. Păstrătoare a tradițiilor- ” Îți arăt eu coc, valț și bluză, ardete-ar focul să te arză!”-
o admonesteaza pe Minodora-, acceptă pragmatic să vorbească la telefon, îl lasă pe Gheorghiță să
călătorească cu trenul. În relația cu ceilalți, este mamă puternică, soție iubitoare, respectă regulile
comunității, propriile reguli precum și legile ancestrale, scrise în semnele vremii.
 BIANCAAA
SECVENŢE SEMNIFICATIVE DIN CARE REIESE RELAŢIA CU ALTE PERSONAJE:
Cu Nechifor: “fusul se învârtea harnic, dar singur” - deducem ca era o femeie harnică, dar a cărei
atenţie fusese răpită deoarece suferea, astfel “încerca să pătrundă până la el”. Dragostea pentru
Nechifor nu încetase nicio clipă “era dragostea ei de 20 şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereţi
Lipan, aşa-i era drag şi acum”. Deşi era uşor bănuitoare, ea avea simţul adevărului şi al realităţii, bazat
pe încrederea în bărbatul ei.
Secvenţa finală: în care Vitoria, veritabil ”Hamlet feminin”, personaj complex, din categoria
”oamenilor tari” (Constantin Ciopraga), reconstituie crima și împlinește aproape ritualic dreptatea și
rânduiala tulburate pentru o vreme. Eroină tragică, stăpânește prin inteligență, voință, tenacitate, arta
disimulării, tactică psihologică pe toți participanții la praznic pentru a determina deconspirarea
răufăcătorilor. Țese aluzii, provoacă pe Calistrat Bogza, analizează baltagul și povestește despre mort ca
și cum ar avea o comunicare neștiută cu acesta. În punctul culminant, povestește crima și împinge pe
Gheorghiță la săvârșirea actului justițiar. Intransigența aparține eroilor sadovenieni prin imperative
morale ancestrale: ”Cine ucide om- spune un personaj- nu se poate să scape de pedeapsa
dumnezeiască”.

TEDI
Făcând parte din galeria personajelor complexe şi puternice, Vitoria Lipan, al carei nume sugereaza
biruinţa, a fost comparată cu măicuţa bătrână din balada Miorita, având în comun cu această o dragoste
extraordinară pentru cel dispărut şi o voinţă deosebită de a-l găsi. Pe de alta parte, din perspectiv ă
mitologică, criticul Alexandru Paleologu descoperă în Vitoria portretul zeiţei egiptene Isis, care porneşte
în căutarea soţului ei, Osiris, răpus de Seth. Ca în mitologie, eroina romanului descoperă şi recompune
Trupul soţului său, readucând prin aceasta, în mod simbolic, echilibrul universului.
Vitoria Lipan este exponentul omului de la munte, depozitar al unei filozofii și al unei
mentalități ancestrale.

PREZENTAREA POZEI CU CATELYN STARK

O fire voluntară şi mai ales neînduplecată în hotărârile ei, dictate parcă de un destin de crud. La
mijloc stă dorinţa sa aprigă de a stabili adevărul cu privire la moartea năprasnică a soţului şi de a face
dreptatea cuvenită, comform unor legi nescrise, străvechi, mai tari decât cele impuse de lumea civilizată.