GENUL DRAMATIC

– schita finala –

Literatura reprezinta depasirea limitelor realului pentru a ajunge in universul

creatiei.

Genul dramatic cuprinde totalitatea textelor literare organizate in acte si scene,

scrise sub forma de dialog sau de monolog si destinate reprezentarii teatrale, in care
personajele comunica in mod direct, intr-un cadru artistic asigurat de lumin, decor,
costume si muzica, iar interventiile autorului se realizeaza in didascalii.

In opinia mea, opera X de Y ilustreaza pe deplin trasaturile genului dramatic,

atat la nivelul formei, cat si la nivelul continutului.

In primul rand, modul de expunere este dialogul dramatic, fiecare replica fiind
precedata de numele vorbitorului. Acesta se realizeaza prin imbinarea replicilor lungi
(...exemple...) cu cele scurte (...exemple...) si prin aparitia marcilor adresarii directe
(...exemple...). Dialogul are rolul de ajuta la caracterizarea personajelor si de a
dinamiza actiunea, imprimand autenticitate textului.

Daca este cazul - In mod specific genului dramatic, autorul isi face simtita
prezenta in parantezele care insotesc si completeaza textul de baza, sub forma
didascaliilor. Acestea ofera infirmatii in privinta decorului, costumatiei si mimicii,
realizandu-se prin descriere si/sau prin naratiune (...exemple...).

De asemenea opera este structurata in acte si scene, apartinandu-i actului Z si

scenei W.

In al doilea rand, actiunea textului este destinata reprezentarii scenice si are la

baza conflictul dramatic (...rezumat...).

Retorica limbajului dramatic se distinge prin oralitatea datorata frecventei

constructiilor exclamative (...exemple...), interogative (...exemple...) si a vocativelor
(...exemple...), interjectiilor (...exemple...).

In concluzie, prezentand o intamplare redata prin dialog si contextualizata prin

interventiile autorului, a carei finalitate o reprezinta spectacolul, fragmentul citat din
opera X de Y apartine genelui dramatic.