Genul liric

1. Prezența mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric: pronume și verbe de persoana I (eu, noi, mie
etc.) + exemple
2. Prezența figurilor de stil (epitete, comparații, enumerații, repetiții etc. ) și a imaginilor artistice
(vizuale, olfactive, auditive, de mișcare) + exemple
3. Prezența prozodiei (stofe, nr. de versuri, rimă, măsură) + exemple

Genul epic
1. Prezența unui narator subiectiv (persoana I) sau obiectiv (persoana a III-a)
2. care relatează acțiuni (rezumat)
3. la care participă personaje (ex.)
4. utilizând ca moduri d expunere narațiunea/ dialogul/ descrierea.

Genul dramatic
1. organizarea textului în acte/ scene/ tablouri + ex.
2. textul se prezintă ca o succesiune de replici în fața cărora este trecut numele personajului
3. modul de expunere dominant este dialogul
4. apar didascaliile/ indicațiile scenice/ notațiile autorului
5. esențială este prezența unui conflictul exterior (de natură socială, politică, economică, istorică,
filosofică etc.) sau interior (psihologic, moral, erotic etc.)

Rolul didascaliilor/ indicațiilor scenice/ notațiilor autorului (sunt

scrise între paranteze cu alte caractere decât restul textului)
Didascaliile reprezintă planul metatextual al discursului, singura intervenție a dramaturgului care
facilitează transpunerea textului scris în spectacol, adresate fiind actorilor și regizorului. Funcția lor
esențială este dezambiguizarea locutorului (se precizează numele personajelor din fața replicilor și cui
se adresează ele) și/ sau de contextualizare a acțiunii/ dialogului/ monologului dramatic (unde, când,
cu ce ocazie), precum și transmiterea indicațiilor legate de decor….. De asemenea, contribuie la
conturarea jocului scenic, întregind tabloul actoricesc cu elemente nonverbale (gesturi, mimică):
(exemple) sau paraverbale (ton accent, pauză, debit, intonație) ale comunicării. Didascaliile pot fi
mijloc de sondare a psihologiei personajelor, deci modalitate indirectă de caracterizare, surprinzând
de pildă …… În caracterizarea directă a personajului sunt utilizate pentru conturarea portretului …..

Caracterizarea personajului
1. Directă făcută de narator, de alte personaje sau de personajul însuși (autocaracterizare)
2. Indirectă reiese din fapte/ comportament/ limbaj/ gesturi/ mimică/ relația cu alte personaje/
vestimentație/ locul în care stă etc.
3. Portretul fizic (prosopografie): figură, corp, fizionomie, ținută, mișcare
4. Portret moral (etopee): caracter, principii, virtuți, vicii, calități, defecte
5. Portret psihologic: fondul intim, de adâncime, temperament, factori genetici, structură mentală

MRK teacher © All rights reserved