Subiectul al II-lea – îndrumări de rezolvare

Rolul notațiilor autorului

Didascaliile (indicațiile scenice/ notațiile autorului) sunt elemente specifice textului dramatic, ce
se adresează regizorului și actorilor, oferind îndrumări esențiale pentru punerea în scenă a piesei de teatru.
Pentru cititor ele sunt importante fiindcă îl ajută să-și imagineze evenimentele şi personajele.
Singura intervenție a autorului în textul dramatic se face prin intermediul indicațiilor scenice.
În didascalii, sunt notate succint detalii despre personaje: mimica, gesturile, comportamentul,
sentimentele, limbajul, vestimentația etc. Astfel, notațiile autorului caracterizează personajele și dezvoltă
acțiunea.
Didascaliile aduc informații scenografice despre:
 locul și timpul desfășurării acțiunii;
 decor (cum arată fundalul scenei, pereții, ușile, ferestrele și alte elemente arhitecturale. Ele pot
sugera, de exemplu, dacă acțiunea se desfășoară într-o casă, într-o pădure, pe o stradă aglomerată
sau într-o sală de bal);
 mobilier (mese, scaune, canapele);
 obiecte (un pahar, o carte);
 elemente de design (tapet, perdele, covoare, culori predominante, picturi etc.)
 lumini;
 efecte speciale etc.

Modalități de caracterizare

Caracterizare directă:
- narator;
- celelalte personaje;
- autocaracterizare;
- tehnica oglinzilor paralele/ reflectarea poliedrică (un personaj e văzut în mod diferit)

Caracterizare indirectă:
- gânduri și sentimente (istețime, sensibilitate, grad de cultură etc);
- limbaj (atitudinea față de interlocutor, clasă socială, cultură, personalitate, mediul din care provine etc.);
- vestimentație (eleganță, neglijență, nepăsare, atenție etc.);
- nume (poate sugera trăsătura dominantă);
- fapte (comportamentul oferă, de cele mai multe ori, sugestii despre trăsăturile sale morale);
- mediul în care trăiește (ambiția de a-și depăși condiția, nepăsarea bogatului care a primit totul de-a gata
etc.);
- relația cu celelalte personaje;
- tehnica basoreliefului (modul prin care celelalte personaje scot în evidență un alt personaj, de obicei,
personajul principal).
 Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului, viziunea lui asupra lumii.
În textul...de.... perspectiva narativă este obiectivă deoarece relatarea se face la persoana a III-a, de către
naratorul omiscient și omniprezent. Apar forme verbale și pronominale de pers a III-a, sg. și pl. exemplu...
Naratorul ştie mai multe decât personajele şi redă evenimentele fără să se implice afectiv, rămâne detașat,
textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.

În textul...de.... perspectiva narativă este subiectivă deoarece relatarea se face la persoana a I-a, de
către naratorul personaj. Sunt prezente forme verbale și pronominale de pers.I și a II-a, sg. și pl. - exemplu...
Naratorul știe tot atât cât ştie şi personajul, este implicat afectiv în evenimentele prezentate, textul are
focalizare internă (naratorul este unul dintre personaje) și viziune ,,împreună cu’’.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice într-un text

Poezia.... scrisă de....reprezintă o confesiune a eului liric care își face simțită prezența în text prin
intermediul formelor verbale și pronominale, pers. I exemple...
Autorul își exprimă în mod direct sentimentele utilizând frecvent imagini artistice și figuri de stil -
exemple... pentru a transmite emoție cititorului.
Identificați tema (de ex. iubirea, natura, moartea, timpul), motivele literare, stările și atitudinile
poetice: nostalgie, tristețe, bucurie, regret, teamă etc.