Textul dramatic

1. Trăsături

 este alcătuită din acte și scene

 este scris pentru a fi reprezentat pe scenă
 autorul își face simțită prezența doar prin indicațiile scenice, numite și
didascalii
 modul de expunere predominant este dialogul dramatic, dar uneori și
monologul dramatic, care sunt și un mijloc de caracterizare a
personajelor
 intervenția fiecărui personaj se numește replică, aceștia sunt precedate
de numele personajului care le rostește
 textul dramatic este structurat în acte și scene
 există un conflict dramatic, în jurul căruia se dezvoltă acțiunea
 replicile personajelor sunt susținute de mărci ale adresării directe:
interogații, exclamații, interjecții, substantive in cazul vocativ, verbe
la imperaiv
 acțiunea se desfășoară într-un timp și spațiu limitat

2. Conflictul operei
- se referă la anumite neliniști, nelămuriri ale personajelor:
 conflictul interior - fiecare personaj îl trăiește în sine
 conflictul exterior - se dezvoltă între personaje

3. Indicațiile scenice

 reprezintă vocea dramaturgului, nefiind rostite de actori

 ele se pot regăsi atât înaintea textului dialogat, cât și în interiorul acestuia,
situație când sunt plasate, între paranteze; de cele mai multe ori, se
preferă marcarea indicațiilor autorului prin scrierea cu italice
 cunoscute și sub denumirea de didascalii, indicațiile autorului se împart
în două categorii: externe și interne
 din categoria indicațiilor externe, fac parte titlul, lista personajelor, datele
despre spațiul și timpul acțiunii, inclusiv informațiile despre decor
 indicațiile interne anunță împărțirea în acte și scene, referindu-se și la
intrările și ieșirile din scenă ale personajelor, la deplasarea lor pe scenă, la
intonație și mimică, la gesturile și acțiunile acestora
 numele personajului, aflat în fața replicii și scris cu majuscule, este tot o
indicație internă
 didascaliile oferă informații privind: mimica actorilor, limbajul
personajelor, intonația acestora, comportamentul lor, vestimentația,
elemente de decor, detalii ale acțiunii (timp, spațiu), tonul vocii
personajelor, deplasarea lor pe scenă

4. Personajul dramatic

 se aseamănă cu personajul dintr-un text narativ, fiind rodul imaginației

autorului, dar are o dublă natură: ființei ficționale i se alătură o ființă
reală, care este actorul din spectacolul dramatic
 personajele din textul dramatic comunică și se comunică prin
intermediul dialogului și al monologului
 personajul dramatic este caracterizat în mod direct, prin notațiile
autorului (lista personajelor și indicațiile scenice) sau prin intervenția
celorlalte personaje, și în mod indirect, prin deducerea trăsăturilor sale
din comportament, din gesturi, din limbaj, din relațiile cu celelalte
personaje

5. Spectacolul dramatic

 înseamnă jocul pe scenă al piesei de teatru

Într-o reprezentație teatrală, sunt implicate mai multe persoane:
 regizorul – propune o interpretare a piesei pe care o montează, scrie
scenariul regizoral, selectează actorii și îi îndrumă la repetiții, avizează
schițele pentru decoruri și costume, efectele sonore, luminile etc.;
 actorii – interpretează personajele pe scenă;
 scenograful – desenează, sub îndrumarea regizorului, decorul și
costumele, acestea urmând a fi realizate în atelierele teatrului;
 coregraful – colaborează cu regizorul și îndrumă actorii în vederea
realizării dansurilor sau a mișcărilor ritmice, atunci când este cazul;
 costumierul – realizează costumul, respectând modelul propus de
scenograf;
 machieurul – specialistul în arta machiajului;
  recuzitorul – responsabilul cu recuzita, procură/ face rost și păstrează
recuzita/ hainele, încălțămintea și toate obiectele necesare
spectacolului : mobilă, obiecte etc.;
 tehnicianul de lumini – se ocupă de luminile din timpul reprezentației;
 tehnicianul de sunet – răspunde de efectele sonore necesare
reprezentației.

6. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă

 eliminarea liniei de dialog

 trecerea de la persoana I. sau persoana a II-a la persoana a III-a
 înlocuirea semnului exclamării sau întrebării cu punct
 folosirea unor verbe ale zicerii: zice, spune, adaugă, afirmă, completează,
comentează, întreabă, răspunde, sfătuiește, își dă seama, intervine, neagă,
roagă, propune, vorbește, cuvântează, declarează, formulează, glăsuiește,
grăiește, mărturisește, relatează, exprimă, formulează, comunică,
șoptește, strigă, cheamă, rostește, susține, pretinde, articulează, admite,
transmite, reproșă, exemplifică, dezvăluie, demonstrează, indică, scoate la
iveală, etc.

7. Caracterizarea personajului în textul dramatic

1. Menționăm tema textului.

2. Precizăm locul personajului în operă (principal, secundar, episodic).
3. Încadrăm personajul respectiv într-o tipologie.
Fragmentul propus aduce în prim-plan caracterul personajului..., personaj
principal, deoarece participă la întreaga acțiune. El/ea reprezintă… (tipul
elevului inteligent/fetei căreia îi place aventura).
4. Mijloace de caracterizare:
Pe parcursul textului, personajul este amplu caracterizat, atât în mod
direct, prin notațiile autorului (lista personajelor și indicațiile scenice),
prin intervenția celorlalte personaje sau prin autocaracterizare, cât și în
mod indirect, prin deducerea trăsăturilor sale din comportament, din
gesturi, din limbaj, din relațiile cu celelalte personaje, prin fapte,
vestimentație și nume. Prin caracterizarea indirectă se conturează
portretul moral al personajului.
5. Concluzie
 Personajul este credibil din punct de vedere moral și viabil sub raport
artistic. Valoarea pe care o transmite acest personaj este... (caracter
prietenos, inteligent care dorește să descopere lucruri noi).

8. Interviul
 cuvântul interviu este sinonim cu o discuție
 interviul este un text jurnalistic : îl auzim la radio, la televizor, pe
YouTube sau îl citim în presa scrisă sau online
 se adresează publicului specializat, dar și nespecializat, adică unei
mase mari de ascultători/cititori
 el este realizat de către un reporter
 acesta alege să dialogheze pe o temă dată cu o
 personalitate culturală, politică, artistică, etc.
 persoanele care participă la interviu sunt persoane reale
 temele discutate sunt de interes larg
 scopul unui interviu este de a obține anumite informații despre o
persoană