TEXTUL DRAMATIC

Textul dramatic este opera literară organizată în acte și scene, scrisă sub formă de
dialog sau de monolog și destinată reprezentării teatrale, în care personajele comunică în mod
direct, într-un cadru artistic asigurat de lumini, decor, costume, iar intervențiile autorului se
realizează prin didascalii./ Textul dramatic este opera literară destinată
reprezentarii scenice, integral dialogată, replicile fiind insotite de didascalii, iar textul fiind
divizat in acte si scene cu scopul de a fi interpretate in fata spectatorilor..
TRĂSĂTURI
-structura specifică, textul fiind divizat în acte și scene
- prezența dialogului ca mod de expunere exclusiv, o formă mascată de
narare care ajută acțiunea să înainteze alert, Acțiunea este dinamică și
imprevizibilă, sițuația prezentată ilustrând realități sociale.
- dialogul este mijlocul esențial prin care se pun în evidență mentalitățile,
atitudinile și psihologia personajelor, precum și principala modalitate de
caracterizare indirectă a acestora.
- Intervenția in dialog se face prin replici scurte/lungi,
interogative/exclamative.
- autorul intervine prin didascalii, care însoțesc și completează textul de
bază, asigurând contextul comunicării dramatice și având rol narativ sau
descriptiv. Ample sau succinte, ele oferă detalii despre mișcarea scenică a
personajelor, reacțiile unor vorbitori, despre mimică sau gestică, intonație,
direcție a adresării, numesc spațiul sau timpul ( din acest punct de vedere,
acțiunea se caracterizează prin imprecizie temporală și spațială, astfel încât
să poată fi redată pe scenă, într-un cadru artistic adecvat) atmosferă,
elemente de decor, fundalul sonor pe care se proiectează scena („S-aud
afară pocnete de bici”) sau scot în evidență în mod direct trăsăturile
personajelor, fiind puse deseori între paranteze.
- Indicațiile externe sunt plasate înaintea textului de bază, oferind sugestii
importante asupra statutului personajelor, prezintă date despre timp /spatiu
sau fac referire la elementele de decor, iar cele interne sunt
așezate înaintea unei replici, imediat după identificarea personajelor, în
cadrul replicilor sau la finalul lor.
- retorica specifică limbajului dramatic se distinge prin oralitatea/ aspectul
colocvial dată/dat de construcțiile/propozitii scurte exclamative și interogative, interjecții
repetate/substantive în cazul vocativ/puncte de suspensie care transpun cititorul în atmosfera
plină de suspans a piesei de teatru.
Ca artă sincretică, teatrul îmbină în același spectacol elemente aparținând mai multor
arte – literatură, prin textul propriu-zis, muzică, prin fundalul sonor care intensifică sau
potențează anumite stări sufletești, dans ce poate completa jocul actorilor sau pictură ori
sculptură regăsit în realizarea decorului.