Textul Dramatic

Textul dramatic este opera literara organizata in acte si scene, scrisa sub
forma de dialog sau de monolog si destinata reprezentarii teatrale, in care
personajele comunica in mod direct, intr-un cadru artistic asigurat de lumini, décor,
costume, iar interventiile autorului se realizeaza prin didascalii.

Fragmentul extras din opera …, scrisa de … este o opera dramatic, intrucat

prezinta trasaturi specific la nivel formal si de continut/deoarece prezinta trasaturi
specific, (creatia avand ca tema …)

In primul rand, o trasatura a textului dramatic este structura specifica, textul

fiind divizat in acte si scene, in fragment fiind redata scena … din actul … ce
marcheaza un moment important al actiunii sustinut de prezenta dialogului ca mod
de expunere exclusive, o forma mascata de narare care ajuta actiunea sa inainteze
alert. Actiunea este dinamica si imprevizibila, situatia prezentata ilustrand realitati
sociale.

In al doilea rand, in mod tipic operei dramatice, dialogul este mijlocul

essential prin care se pun in evident mentalitatile, atitudinile si psihologia celor …
personaje, precum si principal modalitate de caracterizare indirect a acestora …
(Scoti in evident trasaturile personajelor care reies din dialog) … Interventia in
dialog se face prin replici scurte/lungi, interrogative/exclamative. (Ce subliniaza?)

In plus, autorul intervine prin didascalii, care insotesc si completeaza textul

de baza, asigurand contextual comunicarii dramatice si avand rol narativ sau
descriptive. Ample sau succinte, ele ofera detalii despre miscarea scenic a
personajelor (…), reactiile unor vorbitori (…), despre mimica sau gestica,
intonatie, directive a adresarii, numesc spatial sau timpul (din acest punct de
vedere, actiunea se caracterizeaza prin imprecizie temporal si spatial, astfel incat sa
poata fi redata pe scena, intr-un cadru artistic adecvat) atmosfera, elemente de
décor, fundalul sonor pe care se proiecteaza scena sau scot in evident in mod direct
trasaturile personajelor, fiind puse deseori intre paranteze. Indicatiile externe sunt
plasate inaintea textului de baza, oferind sugestii importante asupra statutului
personajelor (ex.), prezinta date despre timp/spatiu (ex.) sau fac referire la
elementele de décor (ex), iar cele interne sunt asezate inaintea unei replici, imediat
dupa identificarea personajelor, in cadrul replicilor sau la finalul lor. (dai exemple).

Nu in ultimul rand, retorica specifica limbajului dramatic se distinge prin

oralitatea / aspectul colocvial data/dat de constructiile/propozitii scurte exclamative
… si interrogative …, interjectii repetate …/substantive in cazul vocative/puncte
de suspensie… - In functie de text! – care transpun cititorul in atmosfera … ex.
plina de suspans a piesei de teatru.

Prin urmare, caracterul integral dialogat, structurarea in acte si scene si

prezenta didascaliilor sunt trasaturi ale operei dramatice.