Rolul notațiilor autorului

Opera dramatică este scrisă sub formă de dialog, fiind

destinată reprezentării scenice. Indicațiile scenice
(didascaliile sau notaţiile autorului) pot avea formă
narativă sau descriptivă și oferă îndrumări esențiale
pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor și viziunea regizorială.
În textul …, scris de…., notațiile autorului oferă
informaţii referitoare la decor (exemplu din text), indicii
spațio-temporali (exemplu), mişcarea scenică a
personajelor (exemplu), acțiunea personajelor (exemplu),
la elemente nonverbale precum gestica, mimica,
vestimentaţia (exemple) , dar şi la elemente paraverbale
precum intonaţia, tonalitatea, accentul, pauzele (exemple)
etc.
De asemenea, notațiile privind conduita personajelor
contribuie la caracterizarea lor indirectă. De pildă,
precizarea …..(exemplu din text) pune în lumină ……
(exemplu de trăsătură a personajului). Personajul X este
caracterizat și în mod direct, conform indicației
scenice…. (exemplu).
Așadar, având în vedere menirea operei dramatice de
a fi interpretată pe o scenă, notațiile autorului au rolul
de a dezambiguiza textul.