Rolul indicatiilor scenice

O particularitate a genului dramatic este dată de prezența indicațiilor scenice, numite și

didascalii, care reprezintă singurele intervenții ale autorului în operă, aducând precizări despre decoruri,
jocul actoricesc, și astfel ajutând cititorii să înțeleagă mai bine mesajul piesei de teatru.

În acest sens, în fragmentul desprins din piesa… , scrisă de ..., notațiile autorului dezvăluie mai
întâi detaliile despre cadrul spațial și temporal în care se joacă scena … De asemenea, didascaliile
prezintă și starea sufletească a personajelor (exemplu) sau intonația cu care trebuie rostită replica
(exemplu).

Respectând convențiile genului dramatic, fragmentul este structurat pe baza unui dialog dintre …
(se numesc personajele), dialog din care cititorul află că … (se prezinta pe scurt scena)
Indicații scenice devin mijloace de caracterizare a personajelor, prin intermediul cărora cititorul
înțelege mai bine caracterul și comportamentul acestora. Astfel, notațiile precum…., îl caracterizează
direct/indirect pe …, acesta dovedind că este o persoană…

De asemenea, notațiile autorului fac referire și la decoruri (exemplu), Sau la vestimentația

personajelor (exemplu) , din care se deduce și statutul social al acestora.

Atmosfera este una… (banală, obișnuită, tensionată), idee relevată tot cu ajutorul didascaliilor.
(exemplu daca se poate)

Așadar, notațiile autorului au un rol fundamental în înțelegerea mesajului textului dramatic,

ajutat la punerea sa în scenă și la descifrarea sensurilor acestuia de către cititori.