OPERA LIRICĂ

Definiţie:
În genul liric, autorul îşi exprimă în mod direct sentimente, trăiri,
creând imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil. Vocea autorului în
textul liric este reprezentată de eul liric.

Trăsăturile operei lirice:

► prezenţa eului liric, este explicită dacă se face simţită prin:
- mărci lexico-gramaticale ale eului liric: (verbe la persoana I,
singular şi plural, forme pronominale la persoana I, singular şi plural )
- mărci ale relaţiei eu liric-interlocutor: ( verbe la persoana a II-a,
singular şi plural,forme pronominale la persoana a II-a, singular şi
plural, construcţii în cazul vocativ, verbe la modul imperativ,
interjecţii, puncte de suspensie, exclamaţii şi interogaţii)
- dacă apar mărci lexico-gramaticale, prezenţa eului liric este
explicită
- dacănu apar mărci lexico-gramaticale, prezenţa eului liric este
implicită
► exprimarea unor sentimente, trăiri
► prezenţa imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive etc.)
► prezenţa figurilor de stil (figurile de stil sunt mijloace artistice
caracterizate prin diversitate şi forţă expresivă, menite să nuanţeze
stările sufleteşti şi să contureze imaginile artistice)
► prezenţa unor moduri de expunere specifice (monologul liric,
descrierea)/ tipar textual descriptiv

1
 OPERA EPICĂ. TEXTUL NARATIV

Definiţie:
In genul epic, autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul
personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit
spaţiu şi timp.

Trăsăturile operei epice:

► prezenţa unui narator:
- dacă naraţiunea se face la persoana a III-a, naratorul este obiectiv, detaşat,
neimplicat afectiv
- dacă naraţiunea se face la persoana I, naratorul este subiectiv, implicat afectiv,
fiind personaj (dacă ia parte la acţiune) sau martor (dacă povesteşte ceea ce
vede, dar nu ia parte la acţiune)
► prezenţa naraţiunii ca mod de expunere specific/tipar textual narativ
► prezenţa personajelor. Personajele pot fi clasificate în funcţie de diferite
criterii:
1. după locul ocupat în economia textului:
- principale
- secundare
- episodice
2. după criteriul moral (aplicabil mai ales basmelor):
- pozitive
- negative
► derularea unor evenimente (trăsătură care poate fi ilustrată prin
prezentarea pe scurt a subiectului, prin rezumat)
► prezenţa în text a unor indici (cuvinte, structuri) care fac trimitere la
spaţiul şi timpul în care se desfăşoară evenimentele.

2
 OPERA DRAMATICĂ

Definiţie:
În genul dramatic autorul se exprimă in mod indirect, prin intermediul
personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, înti-un
anumit timp şi spaţiu, creaţia literară având ca mod de expunere dominant
dialogul şi fiind destinată reprezentării scenice.

Trăsăturile operei dramatice:

A. Din punctul de vedere al conţinutului, opera dramatică:
1.Are unele trăsături similare cu opera epică:
► prezenţa personajelor. Personajele pot fi clasificate în funcţie
dediferite criterii:
-după locul ocupat în economia textului:
a. principale
b. secundare
c. episodice
-după criteriul moral (aplicabil mai ales basmelor):
a. pozitive
b. negative
► derularea unor evenimente (trăsătură care poate fi ilustrată prin
prezentarea pe scurt a subiectului, printr-un rezumat)
► prezenţa în text a unor indici (cuvinte, structuri) care fac trimitere la
spaţiul şi timpul în care se desfăşoară evenimentele

1. Are unele trăsături particulare:

► modurile de expunere specifice sunt: dialogul- TIPAR TEXTUAL
DIALOGAT, monologul şi uneori aparteul (replică spusă aparte cuiva,
cuvinte spuse pe scenă, de un personaj, ca pentru sine). Prezenţa acestor
moduri de expunere implică apariţia elementelor de oralitate a stilului:

3
 verbe şi forme pronominale la persoana a Il-a singular şi plural,
construcţii în cazul vocativ, verbe la modul imperativ, interjecţii, puncte
de suspensie, exclamaţii şi interogaţii, plăcerea enumeraţiei etc.
► acţiunea se dezvoltă în jurul conflictului dramatic. Acesta presupune
prezenţa unor forţe opuse. Existenţa unui obstacol între aceste forţe
determină, prin ciocnirea lor, naşterea unei crize sau a unui
dezechilibru, care urmează a fi rezolvate. Efectul crizei estetensiunea
interioară, numitătensiune dramatică, care declanşează un lanţ de
evenimente, orientat către o soluţie. Situaţia dramatică presupune,
aşadar, posibilitatea unei rezolvări. Când aceasta nu există, dramaticul se
transformă în tragic.
B. Din punctul de vedere al formei, se remarcă următoarele trăsături
particulare ale operei dramatice.
1. În deschiderea textului apare o listă cu numele personajelor şi cu precizări
privind ocupaţia acestora.
2. Textul dramatic este structurat în acte şi scene.
Reţine: Actul este o subdiviziune autonomă a piesei de teatru, delimitată de o
ridicare şi o coborâre a cortinei. De la un act la altul se pot schimba decorul sau
coordonatele temporale, marcându-se astfel trecerea timpului.
Scena este o subdiviziune a unui act în piesa de teatru, delimitată fie de plecarea
sau intrarea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului acţiunii.
Prin extensie, scena reprezintă o scurtă etapă în desfăşurarea piesei, în care este
prezentată o singură întâmplare, într-un cadru spaţio-temporal neschimbat.
Înaintea fiecărei replici este indicat numele personajului care o rosteşte.
3.Intervenţia directă a autorului apare doar în indicaţiile de regie, care se mai
numesc didascalii.
Reţine: Didascaliile sunt indicaţii ale autorului; acestea apar între paranteze şi sunt adresate regizorului şi actorilor
care urmează să pună în scenă piesa. Ele conţin sugestii referitoare la trăsăturile fizice şi morale ale personajelor sau
la decor (prezentate prin intermediul descrierii), precum şi pasaje narative ce redau întâmplări care nu au loc pe
scenă sau care prezintă comportamentul personajelor.
4
5