GENUL LIRIC - OPERA LIRICĂ
DRAMATICĂ
Definiţie:
În genul liric, autorul îşi exprimă în mod
direct sentimente, trăiri, creând imagini
artistice cu ajutorul figurilor de stil. Vocea
autorului în textul liric este reprezentatăde eul
liric.
Trăsăturile operei lirice:
► prezenţa eului liric, este explicită dacă
se face simţită prin:
- mărci lexico-gramaticale ale eului
liric: (verbe la persoana I, singular şi plural,
forme pronominale la persoana I, singular şi
plural )
- mărci ale relaţiei eu liric-interlocutor:
( verbe la persoana a II-a, singular şi plural,
forme pronominale la persoana a II-a,
singular şi plural, construcţii în cazul vocativ,
verbe la modul imperativ, interjecţii, puncte
de suspensie, exclamaţii şi interogaţii)
► exprimarea unor sentimente, trăiri
► prezenţa imaginilor artistice (vizuale,
auditive, olfactive etc.)
► prezenţa figurilor de stil (figurile de
GENUL EPIC - OPERA EPICĂ GENUL DRAMATIC - OPERA
Definiţie: Definiţie:
In genul epic, autorul se exprimă în mod În genul dramatic autorul se exprimă in
indirect, prin intermediul personajelor, care mod indirect, prin intermediul personajelor,
sunt antrenate în derularea unor evenimente, care sunt antrenate în derularea unor
într-un anumit spaţiu şi timp. evenimente, înti-un anumit timp şi spaţiu,
creaţia literară având ca mod de expunere
dominant dialogul şi fiind destinată
reprezentării scenice
Trăsăturile operei epice: Trăsăturile operei dramatice:
► prezenţa unui narator:
- dacă naraţiunea se face la persoana a III-a,
naratorul este obiectiv, detaşat, neimplicat ► prezenţa personajelor. Personajele pot fi:
afectiv
- dacă naraţiunea se face la persoana I,
a. principale
naratorul este subiectiv, implicat afectiv, fiind
b. secundare
personaj (dacă ia parte la acţiune) sau martor
c. episodice
(dacă povesteşte ceea ce vede, dar nu ia parte
d. pozitive
la acţiune)
e. negative
► prezenţa naraţiunii ca mod de
expunere specific
► prezenţa personajelor. ► derularea unor evenimente (trăsătură
- principale care poate fi ilustrată prin prezentarea pe
- secundare scurt a subiectului, printr-un rezumat)
- episodice
- pozitive
stil sunt mijloace artistice menite să nuanţeze
stările sufleteşti şi să contureze imaginile
artistice)
► prezenţa unor moduri de expunere
specifice (monologul liric, descrierea)
- negative
► derularea unor evenimente (trăsătură
care poate fi ilustrată prin prezentarea pe scurt
a subiectului, prin rezumat)
► prezenţa în text a unor indici (cuvinte,
structuri) care fac trimitere la spaţiul şi timpul
în care se desfăşoară evenimentele.
► prezenţa în text a unor indici (cuvinte,
structuri) care fac trimitere la spaţiul şi
timpul în care se desfăşoară evenimente
► modurile de expunere specifice sunt:
dialogul, monologul. Prezenţa acestor
moduri de expunere im¬plică apariţia
elementelor de oralitate a stilului: verbe şi
forme pro¬nominale la persoana a Il-a
singular şi plural, construcţii în cazul
vocativ, verbe la modul imperativ,
interjecţii, puncte de suspensie, ex¬clamaţii
şi interogaţii, plăcerea enumeraţiei etc.

►acţiunea se dezvoltă în jurul conflictului

dramatic.

►În deschiderea textului apare o listă cu

numele personajelor şi cu pre¬cizări privind
ocupaţia acestora.

►Textul dramatic este structurat în acte şi

scene.Reţine: Actul este o subdiviziune
autonomă a piesei de teatru, delimitată de o
ridicare şi o coborâre a cortinei. De la un act
la altul se pot schimba decorul sau
 coordonatele temporale, marcându-se astfel
trecerea timpului.

Scena este o subdiviziune a unui act în

piesa de teatru, delimitată fie de plecarea
sau intrarea unui personaj, fie de
modificarea locului sau a timpului acţiunii.
Prin extensie, scena reprezintă o scurtă
etapă în desfăşurarea piesei, în care este
prezentată o singură întâmplare, într-un
cadru spaţio-temporal neschimbat.

Înaintea fiecărei replici este indicat numele

personajului care o rosteşte.

3.Intervenţia directă a autorului apare doar

în indicaţiile de regie, care se mai numesc
didascalii(indicații scenice).

Specii ale genului liric Specii ale genului epic Specii ale genului dramatic
1 PASTELUL - Specie lirică în versuri în 1.BASMUL
care se prezintă, cu ajutorul descrierii, un - Specie epică în proză, de dimensiuni relativ
tablou din natură întinse 1TRAGEDIA,
- Modurile de expunere sunt descrierea și - Se povestesc întâmplări fantastice puse pe 2COMEDIA
monologul liric seama unor personaje cu însușiri 3DRAMA
- Eul poetic, aflat într-o ipoteză supranaturale, pozitive și negative
contemplativă, își exprimă sentimentele față - Acțiunea basmului se naște din conflictul
de peisajul descris fie în mod direct, fie într-o dintre forțele binelui și ale răului, dintre
manieră discretă adevăr
 - Expresivitatea este conferită de folosirea
imaginilor artistice vizuale, auditive, olfactive
sau dinamice și de utilizarea figurilor de stil
2.Doina este specia genului liric specifica
literaturii literare in care sunt exprimate
sentimentele puternice ale eului liric precum
jalea tristetea dorul regretul si suferinta.
Trasaturi:
- are caracter popular, oral, colectiv,sincretic
- sunt valorificate antitezele
- doinele sunt interpretate cu ajutorul
cantecului
- sunt prezente elemente ale muzicalitatii.
și minciună.
- Sunt prezentate formule tradiționale (de
început: „A fost odată ca niciodată”, mediane:
„Dar cuvântul din poveste mult mai este...”, și
finale: „Și-ncăleai pe-o șa și v-am spus
povestea așa”
- Timpul și spațiul acțiunii sunt vagi,
nedeterminate.
- Deznodământul aduce întotdeauna triumful
binelui asupra răului.
- Basmul popular este o creație anonimă,
tradițională, transmisă prin viu grai .
2.FABULA - Specie a genului epic, în
versuri sau în proză
- Conține o scurtă povestire alegorică în care
sunt satirizate defecte omenești cu scopul de a
le întrepta .
- Personajele fabulei sunt animale, plante,
obiecte înzestrate cu însușiri umane, așadar
figura de stil dominantă este personificarea.
- Are, de regulă, două părți: partea narativă,
care cuprinde povestirea alegorică a faptelor,
și partea finală, morala care este o învățătură
ce se desprinde din narațiune.
3.SCHIȚA - Specie epică de mică întindere
- Acțiune simplă, concentrată, limitată la un
singur episod – seminificativ – din viața
unuia sau a câtorva personaje.
- Modul predominant de expunere este
narațiunea împletită cu dialogul.
4.NUVELA - Specie epică în proză
- Dimensiuni relativ reduse față de roman, dar
mai ample decât ale schiței sau ale povestirii.
- Acțiunea urmărește un singur fir narativ.
- Intriga este complexă, -
Conflictul care determină acțiunea este
puternic și antrenează mai multe personaje.
- Numărul personajelor este relativ redus.
- Obiectivitate sporită, pentru că păstrează o
legătură destul de exactă cu realitatea,
urmărind asigurarea caracterului veridic .
- Accentul cade asupra evoluției personajelor
și nu asupra întâmplărilor.
- Modul de expunere dominant este
narațiunea, îmbinată cu descrierea și cu
dialogul.
5.ROMANUL - Specie a genului epic în
proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune
complexă desfășurată pe mai multe planuri și
o intrigă complicată progresiv, la care
participă numeroase personaje bine
indivizualizate.
- Fiind cea mai amplă specie a genului epic,
romanul dezvoltă mai multe nuclee narative,
iar conflictul este variat, luând atât o formă
exterioară, cât și una interioară.
- Romanul prezintă, în general, o structură
arborescentă, urmărind mai multe linii ale
acțiunii și chiar mai multe serii de personaje.
6.BALADA - Specie epică în versuri, de mică
întindere, populară sau cultă
- Balada populară relatează o acțiune eroică
sau fapte neobișnuite din trecut și în care
intervin uneori elemente fabuloase
- Conflictul este puternic, acțiunea dinamică
și tensionată , de mică întindere, iar intriga
este simplă
- Personaje puține și înzestrate câteodată cu
puteri supranaturale
- Personajele pot fi construite prin antiteză și
prin hiperbolă
-În balada populară de obicei personajul
principal moare la finalul baladei