FIȘĂ DE LUCRU

Moara lui Călifar se află în preajma : unei păduri străvechi, unui râu învolburat, unui munte pleşuv

Stoicea a fost crescut de: popa Radu, moş Călifar, boierul Rovin

Stoicea era: plugar, văcar, pădurar

Stoicea merge la moş Călifar pentru: a găsi tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, a se îmbogăţi,
a-l sluji 33 de ani

Moş Călifar are: 100 de ani, 300 de ani, nu are vârstă

Moara lui Călifar se afla: către miazănoapte, la o zi şi jumătate de mers, către miazăzi, peste şapte mări
şi şapte ţări, către munţii care se bat cap în cap

Eroul adoarme: într-o poiană, lângă un stejar bătrân, pe malul unui pârâu fremătător, lângă o fântână
cu ghizdele de plop

Moş Călifar îl invită pe Stoicea: să mănânce cu el, să cioplească piatra de moară, să se arunce în iaz

Stoicea, ajuns la moş Călifar, se spală: într-un lighean din aur, în apa iazului, într-o găleată cu flori de
busuioc

Tecla este urmărită de: un balaur cu trei capete, o ursoaică rănită, o zmeoaică furioasă

După căsătoria cu Tecla, Stoicea: se îmbogăţeşte, este numit sfetnic al domnitorului, ajunge la ocnă

Stoicea se trezeşte din vis: pe vârful muntelui, în casa lui Călifar, în satul Alăuteşti

În final, Stoicea: fuge în pădurea din apropierea morii, îl ucide pe Călifar şi apoi se sinucide, o regăseşte
pe Tecla şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi

Moara lui Călifar este: o nuvelă fantastică, un basm cult, o povestire realistă

Tema nuvelei este: încercarea de a-ţi depăşi condiţia, pactul faustic, natura

Nuvela este structurată: pe două planuri (real şi oniric), un singura plan narativ, trei planuri (real, istoric,
fantastic)

În fraza: „Bunătăţile cu care îl hărăzea Vicleanul erau atât de multe, şi bucuria cu care îl gâdila era aşa de
ascuţită, că nenorocitul îndrăzneţ, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi şi râzând smintit în
fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz şi poticnea în el” substantivul “Vicleanul” îl
identifică pe: moş Călifar, Stoicea, Diavolul

Pădurea este simbolul: labirintului, forţelor întunericului, unui spaţiu protector

Eroul pătrunde în fantastic: prin vis, traversând o peşteră strâmtă, înotând până la fundul iazului
Mărcile fantasticului sunt: vârsta lui Călifar, prezenţa diavolului în viaţa bătrânului morar, visul lui
Stoicea; pădurea labirintică, ursoaica rănită, căsătoria cu Tecla; iazul fermecat, năvălirea tătarilor,
ucidrea morarului