Colegiul Național Onisifor Ghibu,Oradea

Nelson Mandela

Profesor:Popoviciu Alexandru
Elev:Silaghi Șerban-Ionuț
Clasa:a IX-a A

1
 CUPRINS

Introducere..................................................................................................................3
Capitolul 1Viața............................................................................4
1.1. Copilăria.........................................................................................4
1.2. Educația..................................................................................5-8
Capitolul 2.Întemnițarea și viața de deținut...........................................................................9-10
Capitolul 3.Președinția și viața politică................................11-12
Capitolul 4.Decesul și funeraliile.................................................................13
Capitolul 5.Citate...........................................................................................14
Concluzii........................................................................................................................15-16
Bibliografie.....................................................................................................................17

2
 INTRODUCERE
Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic
sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999.
Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal,
într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a
axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a
sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului
democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional,
Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.
O figură emblematică a luptei împotriva rasismului, Nelson Mandela a condus procesul istoric de tranziție al Africii de
Sud de la regimul de apartheid la o democrație care nu exclude niciun cetățean pe criterii de rasă și a promovat egalitatea de
șanse și pacea pentru toți.
“Ceea ce contează în viață nu este simplul fapt că am trăit, ci schimbarea pe care am adus-o în viața celorlalți", a spus
Nelson Mandela.

3
 CAPITOLUL 1
VIAȚA

1.1.Copilăria

Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo în Umtatu, pe atunci parte a provinciei Cape a Africii de
Sud. Având prenumele Rolihlahla, un termen din limba xhosa cu sensul colocvial de "necazuri" mai târziu a
devenit cunoscut pe numele său tribal, Madiba. Străbunicul lui pe linie paternă, Ngubengcuka, era
conducătorul poporului Thembu în teritoriile Transkeian din provincia Eastern Cape a Africii de Sud Unul
din fiii acestui rege, numit Mandela, a fost bunicul lui Nelson, de la care se trage numele de familie al
politicianului. Pentru că Mandela a fost copilul regelui dintr-o uniune morganatică cu o soție din clanul
Ixhiba, descendenții acestei ramuri inferioare a familiei regale erau excluși de la moștenirea tronului, dar
recunoscuți drept consilieri regali ereditari.
Tatăl său, Gadla Henry Mphakanyiswa, a fost un șef de trib local și consilier al monarhului, a fost numit în
funcție în 1915, după ce predecesorul său fusese acuzat de corupție de către un magistrat alb din partidul
aflat la guvernare. În 1926, Gadla a fost de asemenea demis pentru corupție, dar lui Nelson i s-a spus că tatăl
își pierduse locul de muncă pentru că s-ar fi opus cererilor nerezonabile ale magistratului. Un adept al lui

4
zeului Qamata, Gadla a fost un poligam, având patru neveste, patru fii si nouă fiice, care trăiau în sate
diferite. Mama lui Nelson a fost a treia soție a lui Gadla, Nosekeni Fanny, care era fiica Nkedama, un
membru al clanului amaMpemvu al Xhosa
Mandela a crescut împreună cu două surori în Qunu, satul mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și
petrecea mult timp afară cu alți băieți. Mai târziu avea să afirme că viața sa timpurie fusese dominată de
„tradiție, ritualuri și tabuuri” Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a
trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani. Când a fost botezat în cultul metodist, lui Mandela
i-a fost dat prenumele englez „Nelson” de către profesoara sa, care nu dorea să rețină toate numele tribale ale
elevilor ei. Când Mandela avea nouă ani, tatăl său a venit să la Qunu în mod neașteptat, unde a murit de o
boală nediagonisticată, despre care viitorul politician credea că era pulmonară. Mandela scria că s-a simțit
dezrădăcinat de acest deces și că a moștenit de la tatăl său mândria și spiritul de rebeliune, cât și
încăpățânarea pentru echitate.
După o scurtă perioadă de doliu, mama lui l-a dus pe Mandela la palatul Great Place din Mqhekezweni,
capitala provizorie a Thembuland, unde l-a încredințat tutelei lui Chief Jongintaba Dalindyebo, regentul
tribului Thembu și rudă a sa. Nu avea să își vadă mama pentru mult timp, însă a fost tratat de Jongintaba și
soția lui Noengland ca propriul lor copil, fiind crescut alături de fiul lor Justice și fiica Nomafu. Cum
Mandela mergea la slujbele bisericești în fiecare duminică, creștinismul a devenit o parte semnificativă a
vieții sale. A urmat o școală misionară metodistă din apropierea palatului, unde a studiat engleza, xhosa,
istoria și geografia A prins dragoste de istoria africană, ascultând poveștile oaspeților în vârstă ai palatului și
fiind influențat de retorica anti-imperialistă a lui Chief Joyi. Totuși, la acel moment Mandela îi considera pe
colonialiștii europeni binefăcători, nu opresori. La vârsta de 16 ani, a mers împreună cu Justice și alți băieți
la Tyhalarha, unde au fost supuși ritualului circumciziei, care marca simbolic tranziția de la copilărie la
maturitate; cu această ocazie a primit numele Dalibunga.

5
 1.2.Educația

Având intenția de a dobândi cunoștințele pentru a deveni consilier al casei regale a

tribului Thembu, Nelson Mandela a început educația secundară la Clarkebury
Boarding Institute din Engcobo, o instituție organizată după modelul vestic, cea mai
mare școală pentru negri din Thembuland. El scria că datorită faptului că trebuia să
socializeze cu alți elevi de pe o poziție de egalitate, și-a pierdut infatuarea,
împrietenindu-se pentru prima dată cu o fată, Mathona; aici a început să joace sporturi
și a debândit iubirea sa de o viață petru grădinărit. A obținut în doi ani diploma de
absolvire a studiilor secundare inferioare (în engleză Junior Certificate). În 1937 s-a mutat la Healdtown
Comprehensive School, un colegiu metodist din Fort Beaufort, unde învăța ce mai mare parte a nobilimii
Thembu, inclusiv „fratele” său Justice. În timp ce directorul Arthur Wellington era un preopinent al
superiorității culturii și sistemului politic englez, Mandela devenea tot mai interesat de cultura nativilor
africani, făcându-și primul prieten vorbitor al limbii sotho (și nevorbitor de xhosa) și fiind influențat de
profesorul Frank Lebentlele, un xhosa care înfruntase tabuul și se căsătorise cu o fată sotho. Această uniune
reușise - după propria lui mărturie - să îl miște dinspre tribalismul parohial în care credea înspre ideea unei
identități africane comune. Petrecându-și mare parte a timpului liber cu alergări pe distanțe lungi și boxul, în
al doilea an Mandela a ajuns „prefect”, un elev însărcinat cu diferite responsabilități. [30]
Cu susținerea lui Jongintaba, Mandela a început studiile universitare de licență (engleză Bachelor of Arts) la
Universitatea din Fort Hare, o instituție de elită pentru negri, cu aproximativ 150 de studenți. Acolo a urmat
cursuri de engleză, antropolgie, administrație și drept roman-olandez, dorind în primul an să devină
traducător sau funcționar în Departamentul de afaceri native. Locuia în căminul Wesley House, unde s-a
împrietenit cu Oliver Tambo și K.D. Matanzima. Păstrându-și interesul pentru sporturi, Mandela s-a apucat
6
de dansuri[33] și actorie, jucând într-o piesă despre Abraham Lincoln.[34] Ca membru al asociației studenților
creștini, a predat religia în comunitatea locală. Tot atunci a devenit un susținător vocal al taberei engleze în
cel de-al Doilea Război Mondial. Deși avea prieteni cu legături în partidul African National Congress și în
mișcarea anti-imperialistă, Mandela a evitat orice implicare în politică. A co-fondat un comitet al studenților
din primul an, care se opunea dominației studenților din cel de-al doilea an, iar la sfârșitul primului său an a
participat la un boicot al studenților împotriva calității proaste a mâncării, ceea ce i-a adus suspendarea
temporară de la cursuri. A părăsit universitatea fără să obțină diploma de absolvire.
Reîntors la Mqhekezweni în decembrie 1940, Mandela aflat că Jongintaba aranjase căsătorii pentru el și
Justice; descurajați, cei doi tineri au fugit via Queenstown la Johannesburg, unde au ajuns în aprilie
1941. Mandela și-a găsit un loc de muncă la minele Crown, ca paznic, „prima experiență proprie cu
capitalismul sud-african în acțiune”, însă a fost concediat după ce șeful (induna) a aflat că era fugar. Locuind
la un văr al său în George Goch Township, Mandela a făcut cunoștință cu vânzătorul de locuințe și activist al
ANC Walter Sisulu, care i-a aranjat un post de funcționar la firma de avocatură
Witkin, Sidelsky and Edelman. Aceasta era condusă de către un evreu liberal, Lazar
Sidelsky, care avea simpatii pentru cauza ANC. În firmă, Mandela s-a împrietenit cu
Gaur Redebe, un xhosa care era membru al ANC și al Partidul Comunist Sud-African,
precum și cu Nat Bregman, o comunist evreu care a devenit primul său prieten
alb. Participând la întâlniri și la petreceri ale comuniștilor, Mandela a fost impresionat
că albii, africanii, indienii și alți etnici interacționau ca egali. Totuși, mai târziu a scris
că nu s-a alăturat partidului comunist întrucât nu putea să împace creștinismul său cu
ateismul acestuia și pentru că vedea chestiunea sud-africană drept un conflict etnic,
nu de clasă. Devenind tot mai interesat de politică, în august 1943 a participat la un
marș de protest încununat de succes împotriva măririi prețurilor la transportul în

7
comun. Pentru a-și continua educația superioară, Mandela s-a înscris la cursuri prin
corespondență la University of South Africa, lucrând noaptea pentru licență.
Cu salariul său mic, Mandela a închiriat o cameră în casa familiei Xhoma în localitatea
suburbană (engleză township) Alexandra; deși locul era sărăcăcios, poluat și afectat de o
criminalitate mare, el a rămas mereu pentru Mandela un loc drag. Deși era rușinat de
sărăcia sa, el a făcut curte unei femei swazi, înainte de a încerca – fără succes – să îi facă
curte fiicei chiriașilor săi. Pentru a strânge bani și a fi mai aproape de
centrul Johannesburgului, Mandela s-a mutat în zona Witwatersrand Native Labour
Association, trăind printre mineri din diferite triburi; cum ea era un loc de popas pentru
șefii tribali aflați în trecere, cu o ocazie a întâlnit-o chiar pe Mantsebo Moshweshwe,
regina ținutului Basutoland. Către sfârșitul lui 1941, regentul Jongintaba l-a vizitat,
iertându-l pe Mandela pentru că fugise. După ce s-a întors în Thembuland, regentul a mai trăit până în iarna
lui 1942, Mandela și Justice ajungând cu o zi prea târziu pentru înmormântare. După ce a trecut examenul de
licență în 1943, Nelson Mandela s-a întors în Johannesburg pentru a urma ca avocat o carieră politică, în loc
de-a se întoarce drept consilier regal în Thembuland. În autobiografie el scria că nu a trăit o epifanie, ci pur
și simplu „a acționat așa cu a simțit, neputând să facă altfel”.

8
 CAPITOLUL 2
ÎNTEMNIȚAREA ȘI VIAȚA DE DEȚINUT

In timp ce invatatorul sau l-a numit Nelson, tatal sau il striga Rolihlahla (“cel care creeaza probleme”, in
xhosa). Mandela s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.
Nelson Mandela - “detinutul 46664”
Î n timpul studentiei, el a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare (sud) din cauza unui conflict cu
privire la alegerea reprezentantilor studentilor. Inainte de exmatriculare, a fugit din familie, la varsta de 22
de ani, pentru a scapa de o casatorie aranjata. Sosit la Johannesburg, tanarul impetuos ia atitudine impotriva
segregatiei fata de persoanele de culoare. El se intalneste cu Walter Sisulu, care ii devine mentor si un
prieten apropiat, si intra prin intermdiul sau in ANC.
Mare iubitor de femei si boxer in timpul liber, el indeplineste, pe atunci, munci diverse si studiaza pentru a
deveni avocat. Impreuna cu Oliver Tambo si alti lupi tineri, Mandela fondeaza Liga de Tineret a ANC si preia
rapid conducerea unui partid considerat prea slab in fata unui regim care a institutionalizat apartheidul in
1948. Dupa interzicerea ANC in 1960, Nelson Mandela, arestat in numeroase randuri, trece in clandestinitate,
prezidand crearea unei aripe armate a ANC.
Arestat din nou in 1962, el a fost condamnat la inchisoare pe viata doi ani mai tarziu.

9
 In timpul procesului, Mandela pronunta o pledoarie sub forma unei
profesiuni de credinta. “Eu am luptat impotriva dominatiei albilor si am
luptat impotriva dominatiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel
al unei societati libere si democratice in care toti sa traiasca in armonie
cu sanse egale. Sper sa traiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Insa,
daca este necesar, este un ideal pentru care sunt pregatit sa mor”, a spus
el.
El a petrecut 18 din cei 27 de ani de inchisoare pe Robben Island, o insula
mica din largul orasului Cape Town. Regimul sever de detentie la care a
fost supus s-a relaxat in ultimii ani, atunci cand a stabilit contacte secrete cu regimul de apartheid din ce in ce
mai asediat.
In cele din urma, “detinutul 46664” a fost eliberat la 11 februarie 1990. Fotografia de la iesirea din
inchisoare, alaturi de sotia sa Winnie, muza rezistentei fata de regim, face inconjurul lumii.
Africa de Sud se apropie de un razboi civil, dar adversarii de ieri reusesc sa se inteleaga si organizeaza
alegeri democratice la 27 aprilie 1994. Ele sunt castigate detasat de ANC. Adulat de catre persoanele de
culoare, castigand putin cate putin afectiunea albilor uimiti de lipsa dorintei de razbunare, presedintele a
devenit pentru o natiune intreaga “Madiba”, numele sau de clan si apelativ afectuos.
In 1998, in ziua implinirii varstei de 80 de ani, el s-a casatorit pentru a treia oara cu Graça Machel, vaduva
fostului presedinte mozambican Samora Machel.

10
 CAPITOLUL 3
PRESEDINȚIA ȘI VIAȚA POLITICĂ

Ceremonia de inaugurare în funcția de președinte a avut loc la Pretoria,

pe data de 10 mai 1994; a fost televizată, fiind urmărită de un public de
cca. un miliard de telespectatori, la nivel global. La eveniment au
participat 4000 de persoane, inclusiv lideri mondiali cu animozități
reciproce. Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de
Sud, a devenit șeful unui guvern de uniune națională dominat de ANC –
care nu avea experiență de guvernare - dar care conținea și reprezentanți din Partidul Național și Inkatha. În
conformitate cu înțelegerile anterioare, de Klerk a devenit primul președinte adjunct, în timp ce Thabo
Mbeki a fost numit al doilea președinte adjunct. Deși Mbeki nu fusese prima sa alegere pentru funcție,
Mandela avea să ajungă să se bazeze foarte mult pe el de-a lungul președinției sale, permițându-i să
organizeze chestiunile politice în detaliu. Mutându-și administrația în reședința prezidențială din casa De
Tuynhuys în Cape Town și alegând conacul Westbrooke din apropiere drept reședință personală, Mandela i-
a permis de Klerk să-și păstreze reședința prezidențială din Schuur Estate Groote. [57] Păstrându-și casa din
Houghton, el a construit de asemenea o casă în satul natal Qunu, unde mergea regulat, plimbându-se prin
împrejurimi, întâlnind localnicii și judecând disputele tribale.

11
 Mandela s-a retras din activitatea politica in 1999, urmand sa-si imparta timpul
intre Johannesburg si Qunu. De cateva ori a fost internat la spital pentru a fi tratat,
mai ales de o infectie pulmonara, cauzata probabil de tuberculoza contractata in
inchisoare. Mandela, care nu a mai aparut in public din 2010, a devenit un fel de erou
mitic, de neatins, invocat atat de putere, cat si de opozitie, zambindu-le in fiecare zi
tuturor compatriotilor ... de pe bancnote.

12
 CAPITOLUL 4
DECESUL ȘI FUNERALIILE

După ce a suferit un timp îndelungat de infecții respiratorii, Nelson Mandela a murit pe 5 decembrie 2013, la
vârsta de 95 de ani. Moartea sa a survenit la ora 20:50 local time (UTC+2), în casa sa
din Houghton, Johannesburg, înconjurat de familia sa. Decesul său a fost anunțat public prin intermediul
televiziunii de către Președintele Jacob Zuma. Pe 6 decembrie 2013, Președintele Zuma a anunțat doliu
național de 10 zile. Pe 10 decembrie, a avut loc o ceremonie omagială comemorativă destinată fostului
președinte sud-african. Ea s-a ținut pe stadionul Soccer City, cu participarea a aproape 100 de oficiali din
întreaga lume, și a circa 50.000 de persoane Între 11–13 decembrie, corpul neînsuflețit al lui Mandela a fost
depus la Union Buildings în Pretoria, iar înhumarea a avut loc 15 decembrie 2013 în Qunu, Africa de
Sudsatul său natal, situat la peste 900 de kilometri de Johannesburg, în provincia Eastern Cape.
O zi după înmormântare, de Ziua Reconcilierii, președintele Africii de Sud, Jacob Zuma, a dezvelit în
Pretoria o statuie de bronz înaltă de 9 metri ce îl reprezintă pe Nelson Mandela zâmbitor, cu brațele întinse
lateral[64], ca pentru a îmbrățișa întreaga națiune. Statuia cântărește 3,5 tone. Distanța dintre vârfurile
degetelor este de 8 metri. Statuia, comandată la mijlocul lunii iulie 2013 a fost terminată în doar 4 luni de
sculptorii sudafricani André Prinsloo și Ruhan Janse van Vuuren.

13
 CAPITOLUL 5
CITATE

 “Cel mai mare regret din viață e că n-am ajuns campion mondial la categoria grea”
 "Un om nu este mai adevărat decât atunci când se recunoaște ca fiind un mincinos"

 "Un câștigător este un visător care nu renunță niciodată."

 "Ca lider al unei organizații de masă, trebuie să asculți poporul."
 „Curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei. Omul curajos nu este cel care nu se simte frică, ci
cel care învinge această frică”. 
 "Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea"
 „Gone pentru totdeauna sunt zilele în care legile aspre și răi oferă opresorilor ani de liniște și liniște"
 "Ființele umane au capacitatea de a se adapta la orice." 
 "Nu mi-am imaginat că viitorul spre care mă îndreptam ar putea compara în orice mod cu trecutul pe
care l-am lăsat în urmă"
 "Am un atașament special față de oamenii care s-au împrietenit cu mine în momente de primejdie"
 "Mi-am petrecut toată viața visând la o epocă de aur în care toate problemele vor fi rezolvate și
speranțele noastre cele mai sălbatice îndeplinite"
 "Dacă bogăția este un magnet, atunci sărăcia este un fel de respingător. Cu toate acestea, sărăcia aduce
adesea adevărata generozitate în ceilalți "

14
 CONCLUZII

Un om simplu,dar cu un nume mare pentru istoria si importanța omenirii.Orașelul mic și sarac al Africii a dat acestei lumi
un om bogat ,un om pentru care speranta și egalitatea erau esențiale pentru a trăi în această societate pe care el o
considera”un teren de luptă”,o luptă pentru supraviețuire in societatea în care se trăiesc după principii nu după egalitatea
între sexe ,rasă,culoarea pielii sau naționalitate.Dacă ești diferit de doctrina statului ești pus la zid,arătat cu degetul.
Acest Nelson Mandela,a fost și el diferit,dar nu a predate opresiunilor și a perseverat ca sa își atingă țelul.Acesta este cel
mai bun exemplu de ambiție ,curaj și perseverență.
Deși nu toți suntem la fel,toți aparținem aceluiași stat,aceleași țări.Spre exemplu,o echipă de fotbal format doar din
imigranți,oameni de culoare ,care reușește sa câștige un campionat.Toți au avut același țel,și același lucru iși dorea și
Mandela ,sa fim toleranți și să realizăm ca ne putem baza pe orice om fie el și mulatru sau chiar imigrant ,ne putem baza pe
energia și talentul lor.
Mandela ne-a invățat să nu trăim cu frică,resentimente sau anumite îngrădiri.Viitorul nostrum trebuie să fie unul al
drepturilor egale,al libertăților și al respectului față de semenii noștri ,față de cei de lângă noi,față de cei aflați în suferință.

15
 Cuvintele lui Mandela: „Keep believing. Keep marching. Keep building. Keep raising your voice. Every
generation has the opportunity to remake the world”( Continuaţi să credeţi. Continuaţi să protestaţi.
Continuaţi să construiţi. Continuaţi să vă faceţi vocile auzite. Fiecare generaţie are posibilitatea să schime
lumea), aşa şi-a încheiat Barack Obama discursul. Şi tare se potriveşte cu lucrurile care se întâmplă astăzi în
România. So, keep raising your voice!

16
 BIBLIOGRAFIA

1. https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/nelson-mandela-a-murit-povestea-
ultimului-erou-al-secolului-xx
2. Nelson Mandela,Long Walk to Freedom,Little Brown Group ,2012
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nelson_Mandela

17