FASCISMUL

BOIASU MARIUS
PREDA ALEX
CE ESTE
FASCISMUL?
Reprezintă o ideologie politică radicală și
autoritară de dreapta. Această viziune era
definită, în primul rând, de un naționalism
radical, numit și  ultranaționalism, de o
putere dictatorială, de suprimarea opoziției și
de o puternică regimentare a societății și a
economiei.
Ce presupune ideologia fascistă?

Ca orice ideologie extremă, cea fascistă presupunea

crearea unei societăți bazate pe sistemul corporatist,
unde economia și politicul să funcționeze pe aceste
principii. Se dorea crearea „omului nou”, cu ajutorul
unei elite care reglementează prin îndoctrinare,
educație fizică și politici familiale,
inclusiv eugenism.
Potrivit fascismului, o societate trebuie să aibă o
gândire unitară, o conducere colectivă cu un lider
suprem și politici, inclusiv violente, pentru a menține
un stat puternic.
Cele mai bune exemple de societăți
fasciste au fost Italia lui Benito
Mussolini și Germania lui Adolf
Hitler
Cum a apărut fascismul?
Această ideologie radicală de dreapta a fost înființată de către sindicaliștii naționaliști italieni, în timpul Primul Război
Mondial. Aceștia au combinat ideii politice de stânga și de dreapta radicale, împreună cu un naționalism puternic, care
făcea mari furori la acea vreme. Ulterior, ideologia s-a răspândit și în alte țări europene.
Adepții fascismulului sunt de acord cu violența, războiul și militarismul, considerând că în felul acesta societate va suferi
o transformare pozitivă și va aduce un nou spirit, o nouă educație și insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul
oamenilor.
Nu multă lume știe însă, fascismul este anticomunist, chiar dacă ambele ideologii sunt extremiste, însă una este de
dreapta, iar cealaltă de stânga. Totodată, fascismul este și antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar,
anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Această ideologie respinge conceptele de
egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.
După cel de-al Doilea Război Mondial, fascismul și-a pierdut din putere, văzând caracterul său extremist. În prezent
termenul este folosit ca sens peiorativ pentru partidele care prezintă concepții ce nu sunt adaptate secolului în care trăim.
 Benito Mussolini
Dictatorul fascist al Italiei
Inițial un socialist revoluționar, a creat mișcarea fascistă
paramilitară în 1919 și a devenit prim-ministru în 1922. Numit
„Il Duce” (Liderul) de către compatrioți sau pur și simplu
„Mussolini”, el s-a aliat cu Adolf Hitler în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, bazându-se pe dictatorul german
pentru a-și susține conducerea.
Din 1920 până în 1922, echipele fasciste armate s-au
confruntat cu interferențe minime din partea poliției sau
armatei, în timp ce cutreierau țara, provocând daune
materiale și ucigând aproximativ 2.000 de oponenți politici.
Mulți alți cetățeni au fost bătuți sau forțați să bea ulei de ricin.
Apoi, pe 24 octombrie 1922, Mussolini a amenințat că va
prelua puterea cu o demonstrație cunoscută sub numele de
„Marșul asupra Romei”..
 Contrar credinței populare, Mussolini nu a preluat puterea într-o lovitură de stat. Cu
principalii politicieni non-fasciști ai Italiei divizați fără speranță și cu amenințarea
violenței în aer, pe 29 octombrie regele i-a oferit lui Mussolini șansa de a forma un guvern
de coaliție.
Dar prim-ministru Il Duce, un maestru al propagandei care pretindea sprijinul a 300.000
de milițieni fasciști când numărul real era probabil mult mai mic, a vrut să facă o
demonstrație de forță. Drept urmare, s-a alăturat susținătorilor înarmați care au inundat
străzile Romei a doua zi. Mai târziu, Mussolini avea să transforme într-un mit Marșul
asupra Romei.
Mussolini a fost detronat fără luptă. După ce au smuls deja Libia și Etiopia, forțele aliate
au invadat Italia propriu-zisă în 1943 și au început să arunce bombe asupra Romei. La 25
iulie a acelui an, regele Victor Emmanuel l-a informat pe Mussolini că va fi înlocuit ca
prim-ministru. Il Duce a fost apoi arestat și încarcerat în diverse locuri, inclusiv într-o
stațiune de schi montană îndepărtată din care comandouri germane l-au salvat o lună și
jumătate mai târziu.
Din septembrie 1943 până în aprilie 1945, Mussolini a condus un guvern marionetă în
nordul Italiei ocupate de germani. La sfârșitul războiului, a încercat să treacă pe furiș
peste granița cu Elveția, purtând o haină și o cască germană. Dar un partizan italian l-a
recunoscut și a strigat: „Avem capul mare!”. Mussolini a fost executat a doua zi de
partizani, iar cadavrul lui a fost înșirat cu capul în jos într-o piață din Milano.
 Partidul National Fascist
Înființat la Roma la 9 noiembrie 1921, partidul a marcat
transformarea grupării paramilitare Fasci Italiani di
Combattimento într-un grup politic mai coerent (Fasci di
Combattimento fusese înființat de Mussolini în Piazza San
Sepolcro din Milano, la 23 martie 1919).
PNF a avut un rol esențial în a dirija și a populariza susținerea
ideologiei lui Mussolini. În primii ani, grupări ale PNF
denumite cămășile negre și-au construit o bază de putere prin
atacurile violente împotriva socialiștilor și împotriva instituțiilor
lor din zona rurală a văii Padului obținând astfel susținerea
proprietarilor de pământuri.
PNF a fost principalul agent al tentativei de lovitură de stat din
28 octombrie 1922, Marșul asupra Romei. Deși lovitura de stat
nu a reușit să obțină direct puterea pentru PNF, ea a avut ca
rezultat un acord între Mussolini și regele 
Victor Emmanuel al III-lea prin care Mussolini a devenit șeful
guvernului italian.
 Marsul asupra Romei
În martie 1919, Mussolini a fondat prima „Ligă italiană de luptă” (
Fasci italiani di combattimento) la începutul a „doi anii roșii” (
biennio rosso). A suferit o înfrângere la alegerile din noiembrie
1919, dar la alegerile din 1922, Mussolini a intrat în parlamentul
italian.
Alături de partidul său „Fascist”, au fost creată organizația
paramilitară „Cămășile negre” (Squadristi). În august 1920,
Cămășile negre au fost folosite pentru spargerea grevei generale,
care avea loc la fabrica Alfa Romeo din Milan. În noiembrie 1920,
după asasinarea lui Giordana (consilier municipal de dreapta din 
Bologna), Cămășile negre au fost folosite ca instrument de
represiune de stat pentru a zdrobi mișcarea socialistă (care a inclus
o componentă puternică anarho-sindicalistă), în special în Valea
Padului.
„Programul nostru este simplu: vrem
să conducem Italia”

A spus Mussolini in discursul

sau de la Napoli, la 24
octombrie 1922
 Între timp, Cămășile negre, care au ocupat
câmpia Padului, au ocupat toate punctele
strategice ale țării. La 26 octombrie, fostul
premier Antonio Salandra l-a avertizat pe
actualul prim-ministru Luigi Facta că
Mussolini a cerut demisia lui și că "il Duce" se
pregătea să marșăluiască spre Roma. Facta nu
l-a crezut pe Salandra și s-a gândit că
Mussolini ar fi co-guvernat alături de el.
Pentru a face față amenințării reprezentate de
trupele fasciste adunate în afara Romei, Luigi
Facta (care a demisionat, dar a continuat să
dețină puterea) a declarat stare de asediu
 pentru Roma. Dar regele
Victor Emanuel al III-lea al Italiei a refuzat să
semneze ordinul militar. La 28 octombrie,
regele i-a predat puterea lui Mussolini, care și-a
asigurat astfel sprijinul militar, al oamenilor de
afaceri și al dreptei politice
Camasile Negre marsaluind spre Roma
 FASCISMUL IN ROMANI

În țara noastră, Mișcarea Legionară a fost o

organizație paramilitară de orientare
naționalist-fascistă. Aceasta mai era numită
Garda de Fier sau Legiunea Arhanghelul
Mihail și a fost înființată de Corneliu Zelea
Codreanu, la 24 iunie 1927.
Mișcarea Legionară a avut un caracter mistic-
religios, anticomunist, antisemitic,
anticapitalist și antimasonic, constituită după
tipul organizațiilor naziste SA și SS. Membrii
acestei organizații se numesc legionari și
aveau o atitudine de respingere a tot ceea ce
era în societate.
 Partidul National Crestin

A fost fondat în anul 1935, având o orientare

fascistă și puternic antisemită. În urma
alegerilor din 1937, Octavian Goga a fost
desemnat premier pe data de 28 decembrie a
acelui an, guvernarea sa terminându-se pe
10 februarie 1938. În timpul acesteia, statul
român a încălcat aranjamentele
internaționale, stricându-și relațiile cu
majoritatea țărilor, dar apropiindu-se de 
Germania nazistă și Italia fascistă.
 Antisemitismul
Guvernul Octavian Goga a rămas în istorie pentru antisemitism. În ciuda
faptului că a condus pentru doar puțin timp, acest guvern a adoptat o
varietate de măsuri antisemite, care au dus la sărăcirea României.
Evreilor le-au fost închise afacerile, li s-a luat dreptul de a mai depozita
bani în bănci, de a intra în restaurantele care nu erau făcute special
pentru ei, de a mai avea un loc de muncă, interzicerea ziarelor evreiești și
multe altele, punctul culminant fiind retragerea cetățeniei române la o
treime din populația evreiască locală. România a fost a doua țară din
lume care a luat această măsură (după Germania), motiv pentru care 
Octavian Goga și partidul lui au fost considerați mai naziști și decât nemții.
Văzând toate acestea, Regele Carol al II-lea a dat jos guvernul Goga și și a
instaurat dictatura regală.
În ciuda căderii de la putere a lui Goga, antisemitismul a devenit prea
puternic pentru a fi ignorat de către viitoarele guverne. Punerea lui Goga
în funcția de premier a fost privită ca o aprobare a violenței fasciste: evreii
au ajuns să fie bătuți pe stradă zilnic, atât de civili sau de legionari, cât și
de lăncieri. Guvernarea Goga a adus România în pragul unui război civil

OCTAVIAN GOGA