Sunteți pe pagina 1din 6

Grecia in perioada interbelica

Dei din punct de vedere tehnic putere invingatoare , Grecia mai mult pierduse de cat catigase in primul razboi mondial. In perioada de dupa razboi politica greaca a fost dominata de problemele aparute in urma conflictului.1 Prima problema se referee la disputa dintre Vnizelos si regale Constantin I privind participarea la razboi. Dar principala problema a aparut atunci cand guvernul Venizelos a adoptat o politica riscanta de obtinere de teritorii in Anatolia.Se visa la o Grecie intinsa pe 2 continente si 5 mari. Posibilitatea realizarii acestui tel era iminenta avand in vedere ca Grecia era in tabara invingatorilor si mai ales ca se parea ca Aliatii sustin expansiunea greceasca. Venizelos reusise prin Tratatul de la Sevres sa obtina Tracia, insule din Marea Egee si dreptul de administra Izmirul si hinterlandul acestuia pe o perioada de 5 ani. Pentru Grecia pacea parea avantajoasa. Intors in tara dupa o perioada de 2 ani insa Venizelos intampina o puternica opozitie desi era convins ca va obtine o victorie clara in urma alegerilor din noiembrie 1920. Aceata prinsese radacini datorita resentimentelor in urma razboiului dar si a dorintei populatiei de a-si vedea rudele intoarse acasa. Situatia s-a inrautatit si mai mult odata cu moartea regelui Alexandru care deschidea chestiunea succesiunii la tron. S-a pus problema reintoarcerii lui Constantin. In cele din urma alegerile urmau sa fie o disputa intre fostul rege si Venizelos. Rezultatele au fost dezastruase pentru premier care a demisionat si a parasit tara. Astfel Constantin I revine pe tron. Noua conducere decide sa porneasca ofensiva impotriva turcilor deoarece acestia respinsesera Tratatul de la Sevres. Dupa ce au parcurs o distanta periculos de mare in interiorul Anatoliei inaintarea lor s-a oprit. In 1922 turcii au lansat o contraofensiva in care i-au zdrobit pe greci si au recucerit Anatolia. Numerosi greci panicati au reusit sa fug ape insulele vecine sau in peninsula. Dupa aceste evenimente un grup de ofiteri fideli lui Venizelos condusi de Nikolaos Plastiras l-au gasit tap ispasitor pe rege si l-au

Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor: Secolul al XX-lea, vol. 2, trad. Mihai-Eugen Avadanei, Editura Institutul European, Iasi, 2000, p. 160.

fortat sa abdice. La conducere a venit fiul cel mare al lui Constantin, George al II-lea. O noua conferinta de pace a fost organizata la Lausanne in noiembrie. Noul tratat o priva pe Grecia de cele mai importante castiguri ale ei: Tracia si Izmir. In cadrul unei intelegeri separate guvernele celor doua tari au deci sa faca un schimb de populatii. Ca urmare a acestei intelegeri 380000 de turci si 1.3 milioane de greci au fost stramutati din casele unde locuiau de generatii2. Cei 1.3 milioane de refugiati trebuiau integrati intr-o societate care inaintea razboiului numara doar 4.3 milioane de locuitori. Grecia a primit ajutor in acest sens din partea Ligii Natiunilor si a Crucii Rosii dar gruel a fost suportat de natiune. Problema a constat in faptul ca imigrantii erau obisnuiti cu un nivel de trai mai ridicat decat locuitorii Greciei propriu-zise. Printre ei erau muncitori calificati care nu-si puteau gasi de munca in noua patrie pentru ca serviciile lor nu erau cautate. Cea mai mare parte a noilor veniti a fost plasata in mediul rural, in Macedonia si Tracia. Acestia au primit loturile de pamant ramase turcilorsi bulgarilor care parasisera zona ca parte a reformei agrare de dupa razboi. Pe langa cei stabiliti in mediul rural, in imprejurimile Atenei si Pireului s-a format o colonie de circa 400 de mii oameni. In decembrie 1923 au avut loc noi alegeri castigate de republicani. Venizelos a fost instalat din nou ca prim-ministru in luna ianuarie dar dupa doar 3 saptamani a demisionat dandu-si seama ca mentinerea monarhiei constitutionale pe care o sustinea nu era posibila. Ulterior Adunarea a luat o decizie in favoarea republicii cu un vot de 259 la 3. Primul an al republicii a fost marcata de instabilitate. In perioada ianuarie 1924-iunie 1925 s-au succedat la conducere nu mai putin de 6 guverne. Niciunnul dintre partidele politice nu era sufficient de puternicpentru a dobandi majoritatea. Acesta situatie a creat un mediu propice pentru o lovitura militara care a si venit. Autorul ei a fost generalul Theodoros Pangalos care a instaurat dictatura. Nici Pangalos nu a reusit fiind la randul sau rasturnat in august 1926 de un alt general pe nume Gheorghios Kandylis. Ne beneficiind de suficient sprijin personal acesta a organizat alegeri in noiembrie 1926 la care generalul nu a participat. Voturile au fost impartite intre sustinatorii lui Venizelos si adversarii sai. A fost instalata apoi o coalitie guvernamentala sub conducerea lui Alexandros Zaimis. In 1927 a fost elaborate o noua constitutie. Era instituita o legislature bicameral, cu un cabinet depinzand de majoritatea camerei

Ibidem, p.162.

inferioare. Presedintele, ales pe o perioada de 5 ani, avea aproximativ aceleasi puteri pe care le avusese si regele inainte. In iulie 1928 Venizelos s-a intors si a organizat imediat alegeri pe care partidul lui le-a si castigat. Stabilitatea interna a devenit principal sa preocupare3. Talentul diplomatic al lui Venizelos s-a intors apoi spre nationalism pentru a rezolva problemele cu vecinii Greciei. Relatiile cu Turcia, Italia si Bulgaria nu erau deloc prietenesti si mai mult nici cu Yugoslavia.Prim-ministrul a incercat sa le rezolve prin acorduri bilateral, acorduri care au dus la Intelegerea Balcanica din 1934. In martie 1929 Grecia a semnat cu Yugoslavia Pactul de prietenie, conciliere si arbitraj. Cea mai mare realizare diplomatic a lui Venizelos a fost reconcilierea cu Turcia. In octombrie 1930, prin tratatul de la Ankara, Grecia si turcia au recunoscut aranjamentul territorial existent si au acceptat egalitatea navala in estul Mediteranei. Ca alternativa la parasirea Marii Idei Venizelos a propus reconstructia interna si urmarirea unui rol de lider in Peninsula Balcanica4. Guvernul Venizelos a introdus o serie de reforme ca, un program de lucrari publice sau infiintarea unei banci agricole ca o alternative de credit mai buna. S-au infiintat scoli tehnice iar numarul scolilor primare a crescut. O mare problema cu care guvernul grec s-a confruntat in aceasta perioada a fost efectul Marii Depresiuni. Acesta a lovit Grecia la sfarsitul anului 1931. Situatia grea din S.U.A. a afectat si economia Greciei. Cererea de tutun, stafide si masline a scazut drastic, incasarile din turism s-au diminuat, transportul naval ducea lipsa de client iar creditele nu puteau fii obtinute. Treptat criticile la adresa regimului republican s-au inasprit iar monarhistii castigau din nou popularitate creandu-se din nou un mediu propice unei lovituri de stat5. Dupa o perioada in care la conducerea guvernului s-au succedat Venizelos sau Panagis Tsaldaris si s-au incercat lovituri de stat in 1935 s-au organizat noi alegeri. Partidul lui Venizelos, care isi formase ultimul guvern in 1933, nu a mai participat. Noile alegeri au fost castigate de Partidul Populist iar Tsaldaris a revenit ca prim-ministru. In perioada imediat urmatoare acesta a fost fortat sa abdice in locul lui fiind instalat generalul Kondylis care a organizat un plebiscit in vederea rasturnarii
3 4

Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor 1804-1945, trad. Andreea Doica, Editura Polirom, Iasi, 2002, p. 229. Ibidem. 5 Barbara Jelavich, op.cit, p. 164.

republicii. Datorita controlului pe care il exercita restaurarea monarhiei a fost votata cu 97,8% din voturi. Ghiorghios al II-lea care traise in exil inca de la sfarsitul anului 1923 revenea ca rege. Acesta l-a inlocuit pe Kondylis cu Costantin Demertzis, i-a eliberat pe republicanii inchisi si a facut demersuri pentru organizarea unor alegeri corecte ce au avut loc in ianuarie 1936 si care reflectau situatia politica din grecia. Monarhistii au obtinut 143 de locuri, republicanii 141 iar comunistii doar 15. In timp ce guvernul independent continua sa ramana la putere liderii de partid continuau sa gaseasca o modalitate de a forma un govern si, fiind ingraditi de politicieni tenace din ambele tabere, au negociat in secret cu comunistii6. Aceste negosieri au iesit la iveala, armata s-a ingrijorat, iar ingrijorarea a fost impartasita regelui. Cand prim-ministrul interimar a murit in aprilie 1936, Gheorghios l-a numit in locul lui pe generalul Metaxas. Parlamentul a fost de accord sa se autosuspende pe o perioada de 5 luni fept ce i-a permis lui Metaxas sa guverneze prin decrete. Dupa preluarea puterii noul prim-ministru a luat o serie de masuri impotriva sindicatelor. Aceste masuri coroborate cu neintelegerile dintre partied au facut ca Metaxas sa preia fraiele puterii. La data de 4 august parlamentul a fost dizolvat si s-a instalat dictatura regala. Noul prim-ministru si-a reorganizat guvernu a preluat Afacerile externe si Fortele Armate iar dupa 1938 si Ministerul Educatiei Nationale. Pozitia lui Metaxas, deoarece personal nu se bucura de o prea mare sustinere, depindea de sustinerea regelui care la randul sau se baza pe forta armatei. Ca in toate regimurile comuniste si acest govern a trecut imediat la suprimarea oricarui fel de opozitie. Partidele deveneau ilegale,presa era controlata iar educatia atent supravegheata. Cu toate acestea, in Grecia au fost luate o serie de masuri reformatoare. Guvernul a fixat un salariu minim si a incercat sa le garanteze salariatilor si alte beneficii cum ar fii un concediu anual de 2 saptamani. A continuat politica de acordarea de credite cu dobanda mica pe termen mediu si lung catre cooperativele producatoare de grau prin Banca Agricola. De asemenea a anulat datoriile individuale ale taranilor, daca sumele dj platite egalizau capitalul. In anii 30 s-a produs o adevarata crestere industriala, de la indicele de productie 100 in 1920 la 165 industria prelucratoare si 171 pentru minerit in 1938. Numarul muncitorilor din industrie a crescut ajungand ca in 1940 sa produca 18% din bugetul national iar

Stevan K. Pavlowitch, op.cit, p. 275.

marina comerciala de la 1000 de tone pe care le poseda in 1920 a ajuns la 1930 de tone in anul 1938. Deosebit de importunate au fost insa actiunile intreprinse in vederea imbunatatirii starii fortelor militare7. A fost achizitionat armament nou, fortificatiile de la frontiera au fost intarite si au fost facute stocuri de provizii pentru o eventuala stare de razboi fapt pentru care Grecia a rezistat cu success invaziei italiene din 1940. Regimul lui Metaxas a semanat in multe privinte cu cele din Spania si Portugalia. Miscarea lui nu a beneficiat niciodata de un numar mare de partizani, initial neavand nici macar o ideologie aceasta a devenit una extreme de nationalista. Sustinatorii lui Metaxas declarau ca in istoria Greciei existasera 3 mari perioade: clasica, bizantina si Regimul de la 4 August8. Acesta punea mare accent pe virtutile conservatoare ale familiei, pe religie,stabilitate si pe ordinea sociala si politica. Pe plan extern Metaxas promova o politica de neutralitate dar in acelasi timp si o stransa colaborare cu Turcia. Abia in momentul in care ocuparea Albaniei de catre Italia in 1939 a inrautatit considerabil pozitia Greciei aceasta a acceptat garantia integritatii teritoriale oferita de Marea Britanie si Franta in schimbul rezistentei in fata atacurilor inamice. Totusi la izbucnirea razboiului in Europa Metaxas a incercat sa ramana deoparte si s-a dovedit prevazator in relatiile cu Germania9. In acelasi timp, in ciuda epurarilor, regimul a mentinut un nivel avansat de pregatire militara.

7 8

Barbara Jelavich, op.cit, p. 194. Ibidem. 9 Stevan K. Pavlowitch, op.cit, p. 276.

Bibliografie:
Jelavich Barbara, Istoria Balcanilor Secolul al XX-lea, vol. II, trad. Avadanei Mihai-Eugen, editura Institutul European, Iasi, 2000. Pavlowitch K. Stevan, Istoria Balcanilor 1804-1945, trad. Doica Andreea, editura Polirom, Iasi, 2002.