Liberalismul românesc

Liberalismul românesc este un curent ideologic, social-politic, economic si național,

desprins din realitațile societații românești și apărut în prima jumătate a secolului al XIX-
lea care a evoluat în condițiile luptei de emancipare socială și națională din sec XIX
(lupta pentru autonomie, unire și independență a Principatelor). Originile liberalismului
românesc trebuiesc căutate în evoluția internă specifică a societații românești,
incadrându-se curentului liberal european. Curentul liberal se individualizează și se
consolidează odata cu Revoluția de la 1848 când sunt puse bazele programului social-
politic, economic și național.

Baza socială
Liberalii reprezentau interesele burgheziei în formare (bancheri, comercianți, industriași,
meșteșugari, meseriași), ale intelectualitații (avocați, medici, funcționari din aparatul
administrativ, studenți, profesori, juriști). Dupa instalarea printului străin pe tronul
României și adoptarea Constituției de la 1866, liberalii, aflati la guvernare, se vor
remarca prin ample măsuri care vizau modernizarea și industrializarea României.

Doctrina liberală
Doctrina liberală a apărut ca o alternativă la vechiul sistem de gândire și acțiune social-
politic feudal bazat pe puterea absolută a domnitorului, pe categoriile privilegiate si pe
conservatorism;ea cuprinde o serie de principii pe plan social-politic, economic și
național:

Pe plan social:

o instaurarea unui regim parlamentar-constituțional bazat pe supremația legilor,

separerea puterilor în stat, pe pluralism politic si toleranță, pe respectarea
drepturilor si libertaților democratice ale omului și implicit pe o interventie limitată
a statului în viata societătii, statul menținându-și un rol de arbitru în societate
(libertatea politică a individului înseamnă independența acestuia în raport cu
statul, absența constrângerii)
o liberalismul susține evoluția pasnică și progresul permanent al societații umane,
liberalii sustinând chiar adoptarea unor reforme radicale pentru a menține
echilibrul social, dar opunându-se total revoluțiilor violente pentru a schimba o
orânduire social-politică (din acest motiv criticau pe socialisti și social-
democrați).

1
Pe plan economic:

o libertatea economică se transpunea in viată prin economie de piață, bazată pe

încurajarea initiativei private și liberă concurență precum și pe respectarea
proprietații private.
o pentru a sprijini dezvoltarea economică, comercială și industrială a României, în
conditiile în care țara era înapoiata economic datorită invecinarii cu imperiile
absolutiste multi-naționale, liberalii sustineau intervenția statului în desfașurarea
proceselor economice.
o principiul economic de bază (politica economică) era "prin noi înșine", mai precis
adoptarea unei politici protecționiste prin majorarea tarifelor vamale pentru a
împiedica pătrunderea marfurilor străine in România în scopul încurajarii
productiei agricole si industriale autohtone. De asemenea statul sprijinea
meseriașii, comercianții și industriașii autohtoni(fiscal prin sistemul de credit
(banci-BNR) si prin scutiri de taxe si impozite pentru industriașii români). Cadrul
legislativ ce a transpus în practică politica economică "prin noi înșine", a fost
elaborat după obținerea independenței (Legile principale - 1886, 1887)
o extinderea rețelei de drumuri si căi ferate.
o in privința pătrunderii capitalului străin în economia românească (sub forma unor
investitii (imprumuturi acordate statului) pentru dezvoltarea unor ramuri
industriale, utilaje, specialiști, dețineri de acțiuni la firme sau bănci), liberalii
acceptau cooperarea cu capitalul străin, dar doreau ca acest lucru să se facă
sub formă de colaborare, nu de acaparere (nu doreau instituirea unei
dependențe a economiei românești de investitori occidentali)

Pe plan național:

o liberalii militau pentru respectarea si consolidarea autonomiei (înlaturarea

dominației straine - otomane)
o liberalii au actionat consecvent pentru unirea Principatelor (în alianță cu
conservatorii), pentru aducerea prințului străin pe tronul României, pentru
consolidarea statului național român modern, pentru obținerea independenței,
proclamarea Regatului si pentru desăvârșirea unitații naționale a României in
1918

2
Istorie
Precursori

Dacia literară, 1859

Ion C. Brătianu

 1822: Ionica Tăutu, care reprezintă un grup de boieri de rang scăzut din Moldova, a
propus un proiect constituțional cu principii liberale și republicane
 1834: Ion Câmpineanu conduce opoziția liberală în fața influenței ruse în Adunarea
Națională a Munteniei.
 1840: Mitică Filipescu conduce un grup conspirativ în Valahia, după
modelul carbonari
 1840: Mihail Kogălniceanu publică Dacia literară, o revistă în care prezintă
idealurile pașoptiste în articolul Introducție
 1845: Studenți radicali din Valahia și Moldova fondează Societatea studenților
români de la Paris
 1848: Are loc revoluția moldovenească, insă fară mari succese, în care liberli emit o
Petiție.
 1848: Are loc Adunarea de la Blaj, în contextul revoluțiilor ce au loc în
interiorul Imperiului Austriac.
 1848: Are loc o revoluție în Țara Românească - liberali formează un guvern
provizoriu, în București, dar sunt divizați în privința opiniilor pe tema reformei agrare,
în jurul lui Nicolae Bălcescu formându-se un curent radical.
 1856: Curentul liberal formează o majoritate reprezentată prin Partida Națională,
partid ce sprijinea uniunea Principatelor Dunărene
 1859: Dupa unire, liberalii au format un grup distinct în Parlamentul României
 1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a creat un regim personal, pentru a trece
legislația liberală împotriva opoziției
 1866: Liberali de prim rang susțin indepărtarea lui Cuza de pe tron; o fracțiune
liberală se opune față de noua constituție formată pe baza documentului Fracțiunea
liberă și Independența, influențată de Simion Bărnuțiu și inițiat de Nicolae Ionescu
Partidul Național Liberal
 1875: Curentul liberal este organizat în Partidul Național Liberal, condus de Ion
Brătianu

3
 1884: Un grup formează Partidul Radical, condus de C.A. Rosetti și George Panu
 1899: Partidul Național Liberal absoarbe partidul de aripă dreaptă Partidul
Muncitoresc Social-Democrat Român
 1918: Partidul Țărănesc absoarbe Partidul Național Liberal format în jurul
lui Constantin Stere
 1929: Este format Partidul Național Liberal-Brătianu
 1931: Un grup formează Partidul Liberal Democrat, care a rămas fără succes. În
același an majoritatea membrilor Partidului Brătianu se reîntorc în Partidul Național
Liberal
 1938: Restul Partidului Brătianu se întoarce în Partidul Național Liberal
 1938: Partidul este interzis de către Carol al II-lea
 1944: Partidul își reia activitățile
 1944: Un grup formează Partidul Național Liberal-Tătărăscu
 1947: Partidul este interzis de regimul comunist
 1990: Partidul este refondat de Radu Câmpeanu
 1990: O fracțiune de tineret a Partidului Național Liberal a format Partidul Liberal
Aripa Tânără
 1991: Un grup formează Partidul Național Liberal-Convenția Democrată
 1995: Partidele Liberale au fuzionat în 1993 în Partidul Național Liberal, Partidul
Național Liberal-Câmpeanu separându-se însă de acesta
 1998: Partidul fuzionează cu Partidul Alianța Civică
 2002: Alianța pentru România s-a alăturat Partidului Național Liberal
 2003: Uniunea Forțelor de Dreapta și Partidul Național Liberal-Câmpeanu a intrat în
partid

Comunismul în România

 Sistemul monopartidist communist s-a format si afirmat in procesul revolutie si

constructiei socialiste. Devenind partid de guvernamant, partidele comuniste si-au
ridicat pe trepte inalte rolul de forte politice ale clasei muncitoare si aliatilor acesteia.
Ele au folosit puterea de stat impotriva fortelor politice si sociale contrarevolutionare,
pentru faurirea societatii socialiste. Odata cu inlaturarea claselor exploatatoare si a
fortelor lor politice – partidul marxist-leninist a devenit forta de conducere a intregului
popor, a intregii natiuni.

4
 In dezvoltarea lor istorica, partidele comuniste, devenite partid de guvernamant, au
trecut in general prin trei etape mai importante, si anume :
 partidele de reprezentare a clasei muncitoare (in perioada prerevolutionara ) .
 partidele de reprezentare a fortelor sociale participante la revolutia socialista, la
miscarea de reinoire “ din temelii a societatii “ .
 partidele de reprezentare a unitatii de vointa si de actiune a intregului popor, a
natiunii socialiste, dobandind rolul de centru vital al natiunii .
 In acest fel a fost elaborata o doctrina a legitimitatii deciziilor de interes global :
caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (in sensul inexistentei
contradictiilor antagoniste), al intregii vieti sociale, culturale, nationale vor determina
in planul functionarii si dezvoltarii sistemului politic fenomenul unanimitatii in luarea
principalelor deciziide interes national, in stabilirea liniei politice, a strategiei, a
prioritatilor privind dezvoltarea globala. Diferitele documente, planuri de activitate,
hotarari de partid sunt adoptate de catre congrese, conferintele nationale, plenarele
comitetelor centrale ale partidelor comuniste de guvernamant, de regula in
unanimitate. De asemenea, actele legislative adoptate de organelle supreme ale
puterii de stat au la baza, in general, unanimitatea.

 In Romania instaurarea comunismului a afectat

foarte mult dezvoltarea statului. Acest regim
totalitar si-a lasat amprenta chiar pana-n zilele
noastre. Viata populatiei Romaniaei a fost afectata
si ea de catre comunism. Conditiile grele de trai din
acea perioada au ramas ca un cosmar in mintea
celor care le-au intalnit.     
 Nascut la Scornicesti, Nicolae Ceausescu (1918-
1989), membru al Partidului Comunist Roman, in
anul 1965 devine secretar general al acestui partid,
urmand ca in 1967 sa devina presedintele Romaniei (1967-1989). In anii `80 impune
un program de austeritate avand ca scop lichidarea datoriilor externe. Alimentele si
curentul electric sunt rationalizate, programul TV redus (doar stiri si emisiuni despre
“conducatorul iubit”), populatia de la tara adusa la oras pentru a lucra in fabrici –
comasata in blocuri de locuinte, interdictia de a trece granitele tarii pentru a vedea
modul de viata al “exploatatorilor” capitalisti precum si alte persecutii politice, toate
acestea ducand la revolta poporului roman.
 Inca de mici, copiii deveneau “soimii patriei”, apoi pionieri, “utecisti”, participand la
diversele manifestari dedicate Partidului Comunist si conducatorului acestuia.

5
 Dupa vizita presedintelui Statelor Unite Richard Nixon in 1969, Ceausescu i-a vizitat
de mai multe ori, astfel incat in 1975 SUA a recunoscut Romania ca fiind cea mai
favorizata natiune, iar in 1976 a fost semnat un pact economic de 10 ani intre cele
doua state. In 1972 Romania s-a asociat cu FMI si Banca Internationala pentru
Dezvoltare. In 1970 Romania a semnat un tratat de prietenie cu Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste.
 Incercarea dictatorului de a parasi tara pe 22 decembrie 1989, dupa ce armata
romana s-a intors impotriva sa, a fost in zadar. Astfel, pe 25 decembrie 1989,
Nicolae Ceausescu si sotia sa Elena au fost prinsi si executati.
 Desi in aceasta perioada de comunism Romania a avut mult de suferit sunt unele
persoane care cred ca viata era mai buna atunci, ca aveau venituri mai mari, insa
nu aveau libertatea de a cumpara de oriunde orice dorea.