Arta războiului - Niccolo Machiavelli

Niccolo Machiavelli
Niccolò di Bernardo dei Machiavelli (n. 3 mai 1469, Florența - d. 21 iunie
1527, Florența) a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor
italian.

A fost un exponent de prestigiu al Renașterii italiene. Opera sa capitală Il

principe ("Principele") este considerată primul tratat modern de politică.

Viața sa se divide în trei perioade; fiecare din ele reprezentând chiar istoria
Florenței. Tinerețea sa coincide cu măreția Florenței ca putere italiană, sub mandatul
lui Lorenzo de Medici, Magnificul. Căderea familiei Medici a avut loc în 1494, iar în
același an Machiavelli se integra în serviciul public. În timpul carierei sale de ofițer,
Florența a fost liberă sub guvernarea unei republici, care a durat până în 1512, atunci
când familia Medici a revenit la putere și Machiavelli și-a pierdut postul. Familia a
guvernat Florența între 1512 și 1527, când au fost din nou îndepărtați de la putere.
Aceasta a fost perioada de activitate literară a lui Machiavelli și bineînțeles a creșterii
influenței sale. A murit la 58 de ani, fără a-și mai recupera poziția în guvern.
 Arta războiului
Arta războiului de Niccolo Machiavelli (1519 - 1520) este considerată a fi
cel mai popular tratat militar din Europa. Cartea nu este însă foarte relevantă astăzi,
deoarece nu a reușit să aprecieze tendințele sociale și tehnologice. Arta războiului
poate fi considerată un tratat umanist pe tema războiului, scrise sub formă de dialoguri
și împărțite în șapte cărți sau capitole, între cele două personaje Cosimo Rucellai și
Lordul Fabrizio Colonna.

Rucellai este de fapt prietenul din copilărie al lui Machiavelli care a murit în
timp ce erau tineri, iar Fabrizio este Machiavelli în deghizare.

Cartea este bogată în cunoștințe, înțelepciune și intuiții împărtășite de

Fabrizio în dialoguri. El este arătat cu o cunoaștere superioară care atestă, printre
altele, căile prin care trebuie ridicată o armată, instruiți, organizați, angajați și
desfășurați.

Teoriile sale sunt preluate ca un studiu cuprinzător în analiza militară clasică

și contemporană. El a subestimat eficiența armelor de foc și a cavaleriei atunci când
conceptul său de copiere a practicilor romane a fost folosit treptat și practic de mulți
conducători și comandanți, mai ales Maurice de Nassau și Gustavus Adolphus din
Suedia. Acești conducători aveau să stabilească mai târziu baze pentru sistemul de
tactici liniare care ar domina războiul Europei și al lumii până după războaiele
napoleoniene.

Machiavelli considera poporul vremii sale ca fiind slab, dar credea și în

posibilitatea unei "republici perpetue" care să rezolve slăbiciunea modernă și să
corecteze erorile poporului. Dacă Machiavelli ar fi putut avea o ambiție atât de mare
rămâne controversat, dar toți sunt de acord cu măreția — noutatea sa, pătrunderea
minții sale și grația stilului său.
 Deși Machiavelli este mai puțin cunoscut pentru cartea sa, “Arta
Războiului”, cea definitorie fiind “Principele”, numeroase aspecte sunt regăsite în
ambele scrieri.

Dacă pană atunci filosofii vremii defineau conceptul de lider idealizat prin
caracteristici precum bunătatea, milostenia și moralitatea, diplomatul italian propune o
cu totul alta imagine, stand chiar in antiteza cu cele anterioare.

Machiavellianismul este, potrivit dicționarului englez, "folosirea vicleniei și

a duplicității în statalitate sau în comportamentul general", care se datorează
diplomatului renascentist italian și scriitorului Niccolò Machiavelli, care a scris Il
Principe, printre alte lucrări. Cuvântul are o utilizare similară în psihologia modernă,
unde descrie una dintre personalitățile triada întunecată, caracterizată printr-un stil
interpersonal dublu asociat cu convingeri cinice și moralitate pragmatică.

Acesta adopta ideea de lider perfect ca fiind “mult mai bine sa fii temut decat
iubit, dacă nu le poți avea pe amandoua”. Niccolo Machiavelli explica atat vorbele
menționate anterior, cat si celebra replică “răutatea poate sa fie mai buna decat
bunatatea” exemplificand o posibila aplicare a “legii”. În viziunea sa, dacă unul sau
doi răufăcători sufera o pedeapsa aspra din partea conducerii, acest fapt va fi cunoscut
și de către alții care poate aveau un plan fapte mai grave, precum crimă, astfel
reducand considerabil fărădelegile înfăptuite și salvând sute de alte suflete.

De asemenea, filosoful italian privește atât lumea politică, cât și cea a

războiului într-o maniera radicala, riscandu-si principiile pentru garanția victoriei.
Urmand principiul “scopul scuză mijloacele”, acesta considera ca “păstrarea
cuvantului poate sa fie periculoasă”, fapt din care rezulta ca onestitatea nu face parte
din principiile sale de baza. Priveste situatia la rece, de asemenea moralitatea nefiind
necesara in viziunea sa de conducator.

“Arta Războiului” se bazează pe strategia din spatele luptei în sine, detaliile

de esența reprezentand o prioritate în viziunea scriitorului. Acesta își susține
argumentele în opera literara prin menționarea bataliilor importante de la acea vreme,
exemple ar fi Lupta de la Zama din 202 i.Hr, Bătălia de la Orhomene 86 i.Hr..
Machiavelli prefera siguranța, alegand sa fie precaut și calculat cat de mult posibil
(132-133) urmarind ca armata sa-l priveasca plina de incredere pe lider.

Siguranța menționată mai sus se referă și la informațiile pe care armata le

deține, intrucat întotdeauna vor exista trădători și spioni infiltrati care ar putea sabota
misiunea.

După căderea familiei Medici, el a devenit politician 14 ani, fiind exilat cand
s-au aflat intențiile lui cu privire la întemeierea unui grup care ar fi lucra împotriva
intoarcerii familiei Medici la guvernare, acesta a fost închis, exilat si înlăturat din orice
însemna viata politica.

“Arta Razboiului” a lui Machiavelli este asemanatoare cartii lui Sun Tzu,
care poarta acelasi nume, in ciuda fapului ca este vorba de spații diferite , cat si de
perioade îndepărtate. Deși cititorii au criticat ambele opere ca fiind poate prea dificile
de citit, cartea lui Sun Tzu rămâne până în prezent cea mai relevantă cu privire la
strategia războiului.

- Anthony D. Jensen - Sun Tzu/ Machiavelli - Leadership secrets

Machiavelli nu s-a bucurat de admirație nici la vremea scrierii, după toate

cele săvârșite, acesta nici măcar n-a avut parte de un sfarsit așteptat, intrucat filosofia
sa nu a fost prea bagata in seama, Florenza necastigandu-si ulterior gloria, iar filosoful
nefiind recunoscut la moartea sa.