Ziua internațională a copilului

Andries Andreea, Ardelean Maria

Ziua copilului (numită și Ziua internațională a copilului) este în multe țări o sărbătoare
pentru copii care se sărbătorește la date diferite. În foarte multe țări, este sărbătorită la 20
noiembrie, ziua în care s-a adoptat Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului.
În fosta URSS și în țările care i-au fost state satelit, data este 1 iunie, prima zi de vară în
Emisfera Nordică. O parte din restul țărilor adoptă alte date.
Ziua Copilului a început în a doua duminică a lunii iunie, în 1857, datorită reverendului
Dr. Charles Leonard, pastor al Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din Chelsea,
Massachusetts: Leonard a organizat un serviciu special dedicat și pentru copii. Leonard a
numit această zi Ziua trandafirului, deși a fost mai târziu numită Duminică de flori și apoi
Ziua Copilului.[1][2][3] Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința
Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de
reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această
conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”. În Turcia Ziua copilului a fost
sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.
Ziua Internațională a Copilului este sărbătorită în fiecare an , prilej cu care diverse
evenimente sociale și sportive sunt organizate în toată lumea. Nu și în Bangladesh, una
dintre țările în care copiii, și de ziua lor, merg la muncă și lucrează cot la cot cu adulții, în
fabrici de cărămizi sau de reciclare a plasticului
Oamenii vin din toate colțurile țării pentru a lucra la fabricile de cărămidă de la periferia
orașului Dhaka și își aduc și copiii cu ei. Un băiat cară cu greu niște cărămizi, în incinta
fabricii. Un altul, în vârstă de 13 ani, lucrează într-o fabrică de confecționare a vaselor de
argint din Dhaka.
Ziua de 1 Iunie își propune să atragă atenția asupra drepturilor și nevoilor copiilor la
nivel mondial, pentru a lua măsuri asupra situaţiilor în care aceștia sunt abuzaţi, exploataţi şi
discriminaţi.
Ziua Internațională a Copilului este o ocazie de a celebra copiii, miracolul nașterii și al
purității, precum și dreptul acestora de a fi protejați. Obiceiurile legate de această zi sunt
influențate de mulți factori, începând de la poziția geografică, până la preferințele din cadrul
familiei. În România, cu ocazia acestei zile, sunt oferite copiilor de toate vârstele dulciuri,
jucării, baloane colorate, hăinuțe și alte obiecte pe care ei și le doresc. De asemenea, de Ziua
Copilului pot fi organizate, petreceri surpriză, evenimente și activități dedicate copiilor,
manifestări sportive, sau chiar excursii. În final, cel mai însemnat lucru pentru un copil este
atenția familiei și timpul petrecut împreună cu aceștia.
Ziua Copilului este nelucrătoare din 2017 în România, iar pe vremea comunismului
această zi era aniversată printr-o serbare care se ținea la grădiniță sau la școală, iar dacă pica
duminica se țineau concursuri (spre exemplu desene cu creta pe asfalt) sau se organizau
excursii. Se țineau spectacole ”cultural - sportive” prin care copiii mulțumeau partidului și
”iubitului conducător” prin ”vers, cântec și joc”
Elevii de liceu făceau, de 1 Iunie, diverse montaje literare și participau la o sumedenie de
concursuri, sub supravegherea oficialilor de la Partid.
În primii ani în care s-a ținut Ziua Copilului, în anii '50, ea a fost subordonată
propagandei generale care glorifica Uniunea Sovietică și tot ce venea de la Moscova.
Regimul comunist folosea sărbătoarea de 1 Iunie pentru a lăuda educația de tip sovietic ”o
școală în care copiii învață despre legile de dezvoltare a societății, despre viață și adevăr”.
Totul era pus în opoziția cu educație dinainte de comunism despre care se spunea că era una
care ”cultiva misticismul, ura între oameni și disprețul față de muncitori”.
Uneori copiii erau costumați în animale la aceste serbări, spre exemplu în iepurași, dar
după anii '70 costumele erau mai degrabă naționale sau de inspirație teatrală.
Propaganda era la cote înalte: datorită partidului, copiii din comunism au o viață care ”se
deosebește de copilăria tristă, plină de umilințe și lipsuri a părinților lor”. Copiilor li se
spunea la școală că sunt mult mai fericiți decât copiii din Occident și li se spunea că în SUA
o mulțime de copii nu au acces în educație, iar în țările coloniale aproape toți sunt
analfabeți.
După 1971 Nicolae Ceaușescu este tot mai prezent în comunicările legate de 1 iunie și în
spectacole copiii aduceau ”un fierbinte omagiu patriei, Partidului Comunist Român,
tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului român”.
În anii '80 copiii sunt tot mai des scoși la înaintare pentru a slăvi imaginea megalomanică
a dictatorului și devin unelte, nu sărbătoriți. 1 Iunie este o sărbătoare comunistă și atât.
Copiii sunt doar unelte, nu sărbătoriți.
În odele de la serbări copiii ”închină gânduri de recunoștință partidului pentru condițiile
asigurate realizării lor multilaterale, dezvoltării lor armonioase”.
 Ziua Copilului trebuie să rămână, în plus faţă de un motiv de sărbătorire a celor mici, o zi
în care întreagă lume să fie mai sensibilă, mai atentă şi mai activă în ceea ce priveşte
problemele copiilor de pretutindeni.