SCOALA POSTLICEALA FEG BRASOV

SPECIALIZAREA: Balneofiziokinetoterapie

LUCRARE DE PRACTICA

CLASA:BFKT-II
ELEV:Bustean Sergiu Adrian
Cuprins
SCOALA POSTLICEALA FEG BRASOV.........................................................................................................0
Capitolul I-Anatomia si Fiziologia Organ/Aparat....................................................................................2
1.1Anatomia Organ/Aparat.....................................................................................................................2
1.2.Fiziologia Organ/Aparat.....................................................................................................................3
Capitolu II – Afectiunea: Gonartroza.......................................................................................................4
2.1.Definitie.............................................................................................................................................4
2.2. Simptomatologie..............................................................................................................................4
2.3.Clasificare..........................................................................................................................................5
2.4.Investigatii.........................................................................................................................................6
2.5.Tratament..........................................................................................................................................7
2.5.1 Tratament Profilactic......................................................................................................................7
2.5.2 Tratament igieno-dietetic...............................................................................................................8
2.5.3 Tratament medicamentos..............................................................................................................8
2.5.4 Tratament chirurgical.....................................................................................................................9
2.6 Descrierea unei tehnici......................................................................................................................9
Capitolul III-Studiu de caz........................................................................................................................9
Bibliografie............................................................................................................................................11

1
Capitolul I-Anatomia si Fiziologia Organ/Aparat
1.1Anatomia Organ/Aparat:Aparatul Locomotor,Genunchiul
Aparatul locomotor (sistemul muscularo-osos) este, anatomic, aparatul care dă posibilitate
oamenilor și animalelor să se miște folosindu-se de o structură organică locomotoare formată din
sistemul osos și cel muscular. La vertebratele superioare, inclusiv la om s-au diferențiat, în decursul
evoluției, grupuri de organe puse în slujba îndeplinirii unor majore funcțiuni ale întregului organism.
Un astfel de "complex funcțional" este și aparatul locomotor.
Aparatul locomotor este alcătuit din oase, tendoane denumite și ligamente, îmbinările mobile
dintre oase - articulațiile, și din mușchi. Totalitatea structurilor osoase ale unui organism formeaza
scheletul. Acesta constitue un fel de "schelă" de susținere, care dă și formă generală și proporții,
corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie esențial la menținerea posturii organismului,
opunându-se încovoierilor posibile datorate împovărării reprezentate de greutatea corpului, acesta
care aflându-se sub acțiunea gravitației terestre. Oasele sunt legate între ele prin structuri de îmbinare
de diferite feluri și forme, care le asigură mobilitate reciprocă, adică posibilitatea deplasării unora în
raport cu altele. Aceste structuri sunt articulațiile. Oasele și articulațiile formeaza partea pasivă a
aparatului locomotor. Pe oase se fixeaza mușchii striați scheletici. Aceștia acționeaza asupra oaselor
și articulațiilor lor, ca asupra unor pârghii, constituind partea activă a aparatului locomotor, adică
elementele lui mișcătoare, dinamice. În afară de imprimarea unor mișcări segmentelor osoase,
mușchii mai intervin și în imobilizarea acestor segmente în anumite posturi, atitudini fizice.
Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se unește cu coapsa. Funcționarea
sa este complexă. Articulația genunchiului trebuie să fie mobilă și suplă pentru a permite flexia și
extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, să fie stabilă, având în vedere că ea susține
toată greutatea corpului.
Situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei, genunchiul are
un rol complex. Această articulație, care susține greutatea corpului("articulația portantă"), trebuie să
permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, dar trebuie să
rămână stabil. Mersul, alergarea și accelerarea bruscă, sărirea, răsucirea pe călcâie, frânarea, oprirea,
mai mult sau mai puțin bruscă...iată funcții care generează numeroase presiuni gestionate de
ansamblul structurilor osoase, ligamentare, meniscale și musculare. Aceste constrângeri(ansamblul
forțelor aplicate)mecanice pot favoriza apariția unor traumatisme, precum și uzura genunchiului pe
termen lung.
Femurul. Osul unic al coapsei, el prezintă pe partea inferioară două proeminențe:condilii femurali
care se sprijină pe partea superioară a tibiei Meniscurile. Acestea joacă rolul de pernițe amortizoare
între femur și tibie. Acestea susțin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra
genunchiului. Împreună cu ligamentele, acestea asigură stabilitatea articulară, fără a împiedica
mobilitatea. Ligamentele încrucișate. Situate în mijlocul genunchiului, acestea mențin contactul dintre
femur și tibie. Peroneul sau fibula. Os lung și fin situat în partea externă a gambei, care joacă un rol
minor. Platoul tibial. Este partea superioară a tibiei pe care se sprijină femurul. Tibia. Este cel mai
voluminos dintre oasele gambei, situat în partea internă a gambei. Cartilajul articular . Strat de cartilaj

2
 care acoperă extremitațile osoase ale tuturor articulațiilor mobile. Aceasta este o suprafață de frecare
și de transmitere a presiunilor. Capsula articulară. Aceasta îmbracă și delimitează articulațiile mobile.
Ea contribuie la menținerea în contact a structurilor articulației și la asigurarea stabilitații acesteia.
Sinoviala. Este membrana care acoperă interiorul capsulei articulare. Funcția ei este aceea de a
facilita alunecarea suprafețelor articulare unele pe altele, datorită unui lichid pe care îl secretă:lichidul
sinovial. Rotula. Os situat în profunzimea tendonului mușchiului quadriceps, rotula transmite forțele,
exercitate de tendon, către tibie, pentru a permite mișcarea de întindere a genunchiului. Ligamentul
patelar. Acesta unește partea inferioară a rotulei cu partea superioară a tibiei. Tendonul mușchiului
quadriceps. Acesta se află în partea frontală a genunchiului, în partea superioară a rotulei. El intervine
în timpul mișcărilor de întindere a gambei. Acesta este tendonul mușchiului cel mai puternic din
organism. Ligamentele externe și interne. Acestea asigură stabilitatea articulației. Rolul lor este acela
de a limita mișcările spre partea exterioară și spre partea interioară.

1.2.Fiziologia Organ/Aparat.
Genunchiul este situat intre extremitatea inferioara a femurului si extremitatea superioara a tibiei si are un
rol complex. Aceasta articulatie, responsabila de sustinerea greutatii corpului, trebuie sa permita
membrului inferior efectuarea miscarilor de flexie, de extensie, de rotatie, ramanand in acelasi timp
stabila. Mersul, alergarea si accelerarea brusca, sarirea, rasucirea pe calcaie, franarea, oprirea- toate
acestea sunt functii care genereaza numeroase presiuni gestionate de ansamblul structurilor osoase,

3
ligamentare, meniscale si musculare. Aceste constrangeri reprezentate de ansamblul fortelor aplicate, pot
favoriza aparitia unor traumatisme, precum si uzura genunchiului pe termen lung.
Presiunea exercitata asupra genunchiului in timpul mersului poate atinge de patru ori greutatea.
Obezitatea reprezinta un factor agravant (masa de grasime in jurul articulatiei si echilibru compromis,
cartilaje care sufera, ligamente prea solicitate) al uzurii articulatiei. Miscarile de rotatie ale genunchiului
supun meniscurile la tensiuni care pot fi intense si care pot sa favorizeze fisurarea lor. Ligamentele
incrucisate joaca un rol capital in controlul stabilitatii. Acestea impiedica miscarile „dezordonate” ale
tibieiin raport cu femurul. Ruptura acestora, traumatism destul de obisnuit in cazul practicarii unui sport
(rubgy, schi, fotbal) este provocata de o solicitare prea mare a ligamentului, in timp ce muschiul
quadriceps este contractat.

Capitolu II – Afectiunea: Gonartroza

2.1.Definitie: Gonartroza sau osteoartrita articulatiei genunchiului este o boala degenerativa a

articulatiilor, provocata de degenerarea cartilajului pana la distrugerea completa a acestuia, avand ca
rezultat deformarea articulatiei; astfel, reactiile inflamatorii mai putin severe sunt fenomene secundare,
aparute din procesele de degenerare. In mai mult de jumatate din cazurile in care un genunchi este afectat,
ambii genunchi vor prezenta gonartroza.Inceputul patologiei este de obicei asociat cu modificari
structurale ale tesutului cartilajului la nivel molecular. Apoi, procesul implica cartilajul hialin, care devine
tulbure, are o grosime redusa si este acoperit cu crapaturi microscopice stratificate si mixte. Procesul
patologic are ca rezultat distrugerea finala a cartilajului mic si cel mare si, in acelasi timp, expunerea
articulatiei osoase. Corpul reactioneaza instinctiv la disparitia cartilajului prin cresterea osoasa in zonele
periferice, ceea ce duce la cresterea osteofitelor.

2.2. Simptomatologie

4
Durerea care apare in timpul miscarii, determina pacientul care sufera de gonartroza sa incerce sa salveze
membrul afectat prin limitarea activitatii fizice si adesea profesionale, ceea ce duce la restrangerea
mobilitatii in articulatie si chiar contractarea intr-o pozitie indoita. In stadiul ulterior al dezvoltarii bolii,
durerea are loc si in repaus, iar conturul articulatiei este ingrosat permanent si deformat.
In timpul mersului, pacientul roteste membrul inferior spre exterior, indoaie si inclina trunchiul spre fata
si spre lateral. Lungimea pasului este apoi redusa, iar utilizarea membrelor inferioare bolnave este
limitata. In stadiul incipient al dezvoltarii modificarilor degenerative, pacientul nu simte simptome si nu
prezinta nici o disfunctie. Cu toate acestea, in timp, pot sa apara simptomele usoare si adesea neobservate,
cum ar fi:
dificultate in efectuarea flexiei si extinderii genunchiului in gama completa
umflarea usoara provocata de efuziune si ingrosarea sinovialului
roseata si temperatura crescuta in zona articulatiei genunchiului,in special dupa exercitii sau alte eforturi
compresiune sensibila - trosnit caracteristic si scartait in timpul miscarii, cauzate de suprafetele articulare
care se freaca una de cealalta
atrofia muschiului cvadriceps femoris (in special capul medial)
rigiditate dimineata
La inceput, procesul degenerativ afecteaza numai cartilajul articular, ceea ce duce la uzura prematura. Cu
toate acestea, procesul de distrugere a cartilajului articular are ca rezultat treptat cresterea anormala a
tesutului osos in zona articulatiei genunchiului, care, la randul sau, duce la deformarea articulatiilor.
Odata cu aparitia modificarilor degenerative, cartilajul articular inceteaza sa-si indeplineasca functiile. Ca
urmare a pierderii elasticitatii sale, cartilajul devine mai susceptibil la socuri si deteriorari.
Membrana sinoviala este supusa umflarii si vascularizarii imbunatatite, in timp ce capsula articulara
sufera hipertrofie, ingrosare si cicatrizare.
Cand procesul degenerativ ajunge deja la stadiul avansat, apare simptomul durerii. De fapt, aparitia
durerii este principalul motiv pentru care pacientul ajunge la medic. Durerea creste, in special cand
persoana afectata: merge pe jos, sta mult in picioare, se apleaca, se ridica de pe scaun, coboara scarile,
transporta obiecte grele.
Durerea este localizata mai ales in partea din fata sau mediana a articulatiei genunchiului. Durerea care
apare in timpul miscarii il face pe pacient sa evite miscarea membrului afectat prin limitarea activitatii
sale fizice si profesionale, ceea ce duce la restrictionarea mobilitatii.

2.3.Clasificare
Durerea care apare in timpul miscarii, determina pacientul care sufera de gonartroza sa incerce sa salveze
membrul afectat prin limitarea activitatii fizice si adesea profesionale, ceea ce duce la restrangerea
mobilitatii in articulatie si chiar contractarea intr-o pozitie indoita. In stadiul ulterior al dezvoltarii bolii,
durerea are loc si in repaus, iar conturul articulatiei este ingrosat permanent si deformat.
In timpul mersului, pacientul roteste membrul inferior spre exterior, indoaie si inclina trunchiul spre fata
si spre lateral. Lungimea pasului este apoi redusa, iar utilizarea membrelor inferioare bolnave este
limitata. In stadiul incipient al dezvoltarii modificarilor degenerative, pacientul nu simte simptome si nu

5
prezinta nici o disfunctie. Cu toate acestea, in timp, pot sa apara simptomele usoare si adesea neobservate,
cum ar fi:
dificultate in efectuarea flexiei si extinderii genunchiului in gama completa
umflarea usoara provocata de efuziune si ingrosarea sinovialului
roseata si temperatura crescuta in zona articulatiei genunchiului,in special dupa exercitii sau alte eforturi
compresiune sensibila - trosnit caracteristic si scartait in timpul miscarii, cauzate de suprafetele articulare
care se freaca una de cealalta
atrofia muschiului cvadriceps femoris (in special capul medial)
rigiditate dimineata
La inceput, procesul degenerativ afecteaza numai cartilajul articular, ceea ce duce la uzura prematura. Cu
toate acestea, procesul de distrugere a cartilajului articular are ca rezultat treptat cresterea anormala a
tesutului osos in zona articulatiei genunchiului, care, la randul sau, duce la deformarea articulatiilor.
Odata cu aparitia modificarilor degenerative, cartilajul articular inceteaza sa-si indeplineasca functiile. Ca
urmare a pierderii elasticitatii sale, cartilajul devine mai susceptibil la socuri si deteriorari. Membrana
sinoviala este supusa umflarii si vascularizarii imbunatatite, in timp ce capsula articulara sufera
hipertrofie, ingrosare si cicatrizare.
Cand procesul degenerativ ajunge deja la stadiul avansat, apare simptomul durerii. De fapt, aparitia
durerii este principalul motiv pentru care pacientul ajunge la medic. Durerea creste, in special cand
persoana afectata: merge pe jos, sta mult in picioare, se apleaca, se ridica de pe scaun, coboara scarile,
transporta obiecte grele.
Durerea este localizata mai ales in partea din fata sau mediana a articulatiei genunchiului. Durerea care
apare in timpul miscarii il face pe pacient sa evite miscarea membrului afectat prin limitarea activitatii
sale fizice si profesionale, ceea ce duce la restrictionarea mobilitatii.
Clinic,initial, pot fi distinse trei tipuri diferite de gonartroza, in functie de pozitionarea modificarilor la
nivelul cartilajului articular. Formele initiale se numesc unicompartimentale; ulterior, boala progreseaza si
cuprinde celelalte compartimente, devenind bicompartimentala, iar, in stadiul final, globala.
1. Forma interna, in care se observa cea mai mare ingustare a spatiului articulatiei intre condilul
median femural si platoul medial tibial. Se produce frecvent la persoanele supraponderale sau
care au genunchii deformati in varus (adica genunchii de calaret sau fotbalist)
2. A doua forma de boala degenerativa a genunchiului este forma femuropaterala in care ingustarea
spatiului articulatiei se produce intre patela (rotula) si femur.
3. A treia forma este denumita gonartroza laterala. Cea mai mare ingustare a spatiului articular este
descoperita intre condilul lateral ale femurului si platoul tibial lateral. Acest tip se produce
frecvent impreuna cu o alta afectiune – genunchii in valgus (adica piciorele deformate in X).

2.4.Investigatii
Modificarile degenerative ale articulatiei genunchiului sunt in mod normal diagnosticate pe baza
imaginilor radiologice. Prezenta osteofitelor, adica cresterea osului pe marginea osului articular al

6
femurului si tibiei, este criteriul principal de diagnostic al gonartrozei. Osteofitele irita tesuturile
adiacente, provocand inflamatii.

Prin imagini radiologice ale articulatiei genunchiului afectat de procesul degenerativ, se poate observa
stenoza suprafetelor articulare, precum si prezenta corpurilor libere intraarticulare si deformarea axei
articulare. Diagnosticul primar se face prin inspectie, palparea articulatiei, schimbarea directiei oaselor,
mobilitatea articulatiilor plumerice.

Cercetarile de laborator se efectueaza pe teste comune de sange si urina: determinarea ratei de

sedimentare a eritrocitelor, a fibrinogenului, a ureei si a altor parametri biochimici, si scanarea cu
ultrasunete a articulatiei genunchiului. Cele mai informative sunt examinarile cu raze X si imagistica prin
rezonanta magnetica. Numai dupa aceea medicul trateaza boala.
Examinarea imagistica prin IRM sau CT pentru diagnosticarea gonartrozei
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) ofera un instrument sensibil pentru examinarea tuturor
structurilor implicate in procesul de gonartroza. In timp ce o mare parte din literatura RMN s-a concentrat
anterior asupra cartilajului, exista cercetari avansate privind evaluarea intregului organ si includ
caracteristici precum sinovita, edemul maduvei osoase si patologia meniscala si ligamentoasa.
Examinarea imagistica cu ultrasunete pentru diagnosticarea gonartrozei
Examinarea cu ultrasunete este o tehnica eficienta, care poate fi efectuata in camera de examinare
minimizand disconfortul pacientului. Aceasta metoda faciliteaza examinarea repetata a tuturor
articulatiilor periferice. Capacitatea imagistica in timp real a ultrasunetelor, nu numai ca permite
evaluarea dinamica a articulatiilor, dar ofera de asemenea un aspect dimensional care nu este atins prin
tehnici statice de radiologie.
Artroscopia genunchiului
Artroscopia genunchiului este o tehnica chirurgicala care poate diagnostica si trata problemele din
articulatia genunchiului. In timpul procedurii, chirurgul face o incizie foarte mica si introduce in genunchi
o camera (numita artroscop). Acest lucru permite vizualizarea interiorului articulatiei pe un ecran.
Chirurgul va incepe prin a face cateva incizii mici sau taieturi in genunchi. Va folosi solutie salina pentru
a extinde genunchiul. Acest lucru ii va permite sa vada mai usor in interiorul articulatiei.
Artroscopia poate repara multe probleme ale genunchiului, inclusiv gonatroza. Exista riscuri limitate
pentru procedura, iar perspectivele sunt bune pentru majoritatea pacientilor. Timpul si prognosticul de
recuperare vor depinde de gravitatea problemei genunchiului, si de complexitatea procedurii necesare.

2.5.Tratament
Tratamentul gonartrozei este extrem de complex si variat. Acesta depinde de stadiile bolii, varsta
pacientului, factorii favorizanti care au dus la aparitia acesteia precum si de expertiza chirurgicala si
gradul de dotare al serviciului respectiv. Nu in ultimul rand este si precocitatea diagnosticului si
capaciatea de a exclude factorii declansanti.

2.5.1 Tratament Profilactic

Prevenirea bolii este foarte importanta. Pentru a preveni deformarea gonartrozei, trebuie sa limitam
greutatea pusa pe genunchi, si sa facem exercitii fizice. Daca observati primele semne de boala, trebuie sa

7
va adresati imediat medicului. Cu cat se efectueaza mai rapid o examinare asupra gonartrozei si se
trateaza, cu atat este mai bine pentru pacient. Trebuie sa imbunatatiti starea ligamentelor genunchiului, iar
pentru a face acest lucru, trebuie sa urmati anumite reguli:
 Purtati pantofi confortabili.
 Alimentatie adecvata.
 Exercitii regulate (in special mersul pe bicicleta).
 Evitati sa puneti greutati mari pe articulatia genunchiului.
 Luati vitamine.
Pentru prevenirea gonartrozei se recomanda inlocuirea carnii de porc cu pui sau curcan. Acest lucru
va permite organismului sa furnizeze proteinele necesare. Nu uitati nici de proteinele vegetale, care
sunt in cantitati mari in leguminoase. Este necesar sa includeti in dieta consumul intr-o cantitate mica
de nuci sau migdale. 50% din toate produsele consumate sunt legume si fructe crude. O optiune
extraordinara este sa le faceti salate la care sa adaugati ulei vegetal, iaurt sau kefir cu continut scazut
de grasimi.

Suplimentele care contin glucozamina sunt printre cele mai frecvent utilizate produse pentru
gonartroza. Desi dovezile nu sunt in intregime consecvente, majoritatea cercetarilor sugereaza ca
sulfatul de glucozamina poate imbunatati simptomele durerii legate de gonartroza, precum si
progresia lenta a bolii.

2.5.2 Tratament igieno-dietetic

Pentru a elimina durerile cauzate de gonartroza, pacientul trebuie sa scada in greutate. O dieta similara cu
cea Mediteraneeana ajuta la refacerea cartilajului. Aceasta dieta contine alimente bogate in aminoacizi -
peste, ulei de masline, fructe; vitamina C- portocale, mandarine, lamai, struguri, afine, salata, ceapa;
Vitamina E - spanac, migdale, nuci, avocado si uleiuri naturale; beta caroten - morcovi si lizina, branza,
oua, sare, fasole si fructe uscate; Vitamina D - paine, lapte, cereale, peste gras, stridii; Vitamina A - ficat,
rinichi, produse lactate, oua, cod, ardei dulci, pepeni, rosii, broccoli, morcovi, caise, grapefruit si legume
verzi. Nu este indicat sa se consume prea multa cafea, carne si alcool, deoarece acestea produc acid in
exces in organism. Crearea acidului in organism duce la inflamarea articulatiilor.

2.5.3 Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos trebuie urmat pe o perioada lunga de timp pentru a actiona asupra bolii, dar
atentie la efectele secundare. Tratamentul cu antiinflamatoare va ameliora durerea si inflamatia
articulatiei. Pastilele nu vor vindeca articulatia bolnava, dar vor face viata mai usoara pentru pacient.
Pentru a elimina durerea, pacientul trebuie sa apeleze la masaj si gimnastica speciala, activand astfel
procesul de circulatie a sangelui in zona afectata. Puteti folosi in suplimente alimentare precum tabletele
cu condroitina si acid hialuronic.

8
2.5.4 Tratament chirurgical
Daca tratamentul medicamentos nu aduce rezultate impresionante, este necesara interventia chirurgicala.
Este o metoda radicala, dar care reface mobilitatea articulatiilor. Este o metoda sigura si indicata in
gonatroza avansata, insa este recomandata doar pacientilor pentru care celelalte tipuri de tratament au
esuat sau sunt contraindicate. Suprafetele deteriorate sunt indepartate, iar articulatia este inlocuita cu piese
din titan. Acest tip de operatie ajuta la eliminarea durerii, creste mobilitatea si imbunatateste viata
pacientului.
Operatia este precedata de o examinare completa a pacientului, si de o panificare precisa. Pacientul va
efectua teste medicale, incusiv EKG si analize de sange. In functie de aranjamentul individual, operatia
este efectuata sub anestezie generala sau prin anestezie spinala. Accesul la articulatia afectata se face
printr-o incizie de aproximativ 15 cm, in partea din fata a genunchiului. Dupa operatie, este necesara
efectuarea unei radiografii, pentru a verifica daca totul este in regula.

2.6 Descrierea unei tehnici

Electroterapia: Curentii de frecventa joasa determina o senzatie de furnicatura placuta la nivelul zonei
unde au fost aplicati electrozii. Acestia actioneaza prin scaderea tensiunii din fibrele nervoase care
transmit durerea si prin scaderea susceptibilitatii receptorilor de durere si, astfel, determina ameliorarea
durerii artrozice si cresterea pragului de toleranta la durere.Din categoria curentilor de joasa frecventa fac
parte: curentii diadinamici (CDD), curentul Trabert, Stimularea Nervoasa Electrica Transcutanata
(TENS). Curentul interferential (CIF), curent de medie frecventa, poate fi, de asemenea, folosit cu succes
in ameliorarea durerilor articulare secundare gonartrozei.Undele scurte fac parte din categoria curentilor
de inalta frecventa, sunt extrem de eficiente in ameliorarea simptomelor artrozei de genunchi prin efectul
lor terapeutic: analgezic, de relaxare musculara si antispastic.

Capitolul III-Studiu de caz

Pacient , 64 ani, pensionar.
Diagnosticul:Gonartroza
Motivele internării: Pacientul s-a internat cu:
- dureri şi impotenţă funcţională, genunchi drept.

Obiective generale:
-corectarea pozitiilor vicioase;
-obtinerea relaxarii musculare;
-imbunatatirea semnificativa si pe termen lung a calitatii vietii bolnavului prin estomparea manifestarilor
clinice specifice bolii, imbunatatirea functionalitatii articulare si prevenirea aparatiei leziunilor cu caracter
progresiv.
Obiective specifice/;

9
-combaterea sau ameliorarea durerii;
-mentinerea sau cresterea stabilitatii si mobilitatii articulare;
-mentinerea sau cresterea fortei si rezistenteti musculare;
-cresterea gradului de coordonare si evhilibru in mers;

Mijloace de recuperare:
Terapia medicamentoasa
Medicamente cu actiune lenta, adica fara efecte antiinflamatorii. In acest grup, intra: sarurile de aur
penicilina etc.Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene sunt medicamente cu actiune imediata
antiinflamatorie,antialgica.
Electroterapia sau caldura profunda se aplica pentru efectul antalgic si musulotrop.Se folosesc toare
fecventele de curent:
-curent galvanic in special sub forma ionogalvanizarii;
-bai galvanice,galvanizari,ionoforeza;
-curenti diadinamici,pentru efecte antalgice si miorelaxante si vasculotrofice;
-curentii interferentiali cu efect decontracturant si antalgic;
-ultrasunete cu efecte antalgice,decontracturante antiifibronzante,de asuplizarea a structurii periarticulare.
Sedintele de electroterapie se aplica zilnic timp de 10-30 minute,iar numarul lor este de 10-12 zile.
Laserterapia reperzinta maplificarea luminii prin emisie stimulata de radiatii si este un adjuvant pretios in
afectiuni reumatologice.
Masajul are un rol principal chiar de la inceputul programului de recuperare,datorita efecteleor favorabile
care in functie de manevrele utilizate pot fi:efect antalgic si miorelaxant;stimularea proprioceptiei cu
mentinerea tonusului muscular;efectul circulator si biotrofic tisular local.
Tratament kinetoterapeutic al gonartrozei
Acest tratament este alcatuit dintr-un program de exercitii pasive,active,active cu rezistenta,program
eleborat in functie de evolutia bolii si de stadiul acesteia, de catre un kinetoterapeut.In nici un caz
sedintele de kinetoterapie nu se pot desfasura la domociliul pacientului fara supravegherea medicala a
unui kenetoterapeut.

Concluzii:Simptomele Gonartrozei pot fi extrem de incomode si va pot ingreuna activitatile

zilnice.Incercati sa o preveniti pastrand o postura corecta, evitand eforturile excesive si avand un stil de
viata sanatos.

10
Bibliografie
A.Denischi,A.Antonescu-Gonartroza
Anatomia aparatului locomotor. Scheletul - Cornelia Bistran, Naum Ciomu
I.Teodorescu-Anatomia si Fiziologia Omului
Unitatea Sold-Genunchi. Ghid de diagnostic si recuperare medicala. Genunchi - Adriana Sarah Nica

11