Gașca de la drept (1).

Preambul
4 octombrie 2023 | Mihai Adrian HOTCA

Secţiuni: Life, Opinii, SELECTED, Universitaria

LinkedInFacebookWhatsAppMessengerEmailCopy Link

PrintFriendly

Mihai Adrian Hotca

Înainte de a vă spune povestea care urmează, permiteți-mi să vă salut cordial și să fac câteva
precizări introductive.

Dacă v-ați întrebat cu cine stați de vorbă, vă spun chiar acum: cu povestitorul sau, dacă vreți
un alt apelativ, puteți să-mi spuneți „cronicarul”.
Pe cei care nu sunteți deciși să lecturați conținutul poveștii vă provoc să vă încumetați să-l
citiți totuși, fie și numai pentru simplul motiv că vă voi purta prin universul meu de idei și
pariez că, aproape sigur, îl veți considera diferit de-al vostru. Dacă-l veți găsi interesant, voi fi
de-a dreptul încântat; dacă-l veți considera plictisitor, voi fi un pic trist. Însă, indiferent de
concluzia pe care o veți trage la final, vă mulțumesc anticipat pentru efortul de a lectura cartea
și vă rămân dator.

Am scris ceea ce urmează într-o vară capricioasă, pentru a conserva o parte dintre gândurile
ce-mi inundau mintea de ceva vreme. În acest mod, am considerat că voi putea avea un modus
vivendi cu gândurile mele, permițând armoniei interioare să se reinstaleze în sufletul meu.
După ce le-am scos din forul meu interior și le-am consemnat spre neuitare, mi-a trecut prin
aceiași minte ideea să dau o șansă materialului rezultat. Așa am hotărât să-l public, nutrind
speranța că el va trezi un oarecare interes în rândul celor care se vor încumeta să-l citească,
dar fără să aibă mari așteptări. Așadar, vă rog să nu fixați nivelul așteptărilor mai sus de cel al
unei lecturi ușoare de vacanță!

Din noianul de fapte și evenimente, reprezentate pregnant și recurent în mintea mea, care nu
mi-au dat pace o vreme, pentru povestea ce urmează am ales câteva, decupate după criterii
subiective. Subiectivitatea mea nu înseamnă că am scris doar ceea ce mi s-a părut a fi
interesant, ci, dându-mă pe mine la o parte, am încercat să-mi imaginez ceea ce v-ar fi plăcut
să aflați, încercând să mă transpun în pielea dumneavoastră.

Evident că, deși m-am străduit, nu am reușit să selectez acele episoade care satisfac toate
gusturile domniilor voastre – cititorii. Nu am izbutit, deoarece aveți gusturi foarte diverse,
astfel că, dibuind pe unele, le-am ratat sigur pe altele, știut fiind că uneori gusturile voastre
sunt nu numai diferite, ci și contradictorii, excluzându-se reciproc. Însă fărâma de mândrie
care-mi păstrează modestia viguroasă mă determină să susțin că fiecare dintre voi veți găsi pe
parcursul lecturii, dacă nu părți consistente, măcar câteva fragmente sau cuvinte care au
potențialul să vă atingă sufletul. Dacă ceea ce am afirmat se va întâmpla, atunci eu voi fi
fericit.

Dacă privim spre „măruntaiele” societății, constatăm că vremurile sunt complicate și poate ar
merita să discutăm puțin despre ele și, eventual, să le analizăm. Nu vă voi pune la încercare
răbdarea și nici îngreuna lectura cu relatări despre probleme de natură politică. Nu o voi face,
întrucât nici nu am poftă să o fac, având o oarecare indigestie la consumul de politică, așa că,
cel puțin deocamdată, vă propun să facem abstracție de contextul politic al poveștii și să ne
concentrăm asupra chestiunilor sociale, personale și profesionale legate de personajele
noastre.

Fiind o carte despre studenții care urmează cursurile unei facultăți de drept, m-am gândit că
titlul potrivit ar fi unul care surprinde reperele în jurul cărora orbitează povestea.

Gașca de la Drept este titlul sub care ofer cititorilor o narațiune despre viața de student, cu
părțile ei agreabile și cele mai puțin agreabile, cu idiosincraziile inerente studenției, dar și cu
frumusețea curajului și inspirației de care dau, deseori, dovadă cei ce frecventează studiile
universitare – o frumusețe incomparabilă cu oricare alta, din alte cicluri de învățământ.

Studiile academice le parcurgem fiind adulți; ele constituie baza teoretică a profesiilor
noastre, reprezintă locul în care găsim surse multiple ale prieteniei mature și în care întâlnim
ocazii suficiente pentru a ne descoperi vocațiile profesionale, dar și posibili viitori parteneri
de viață. Pentru cei care studiază la universități, fragmentul de viață petrecut în mediul
academic este unul care nu numai că nu poate fi uitat vreodată, dar este cel mai mare furnizor
de amintiri minunate și speciale.

Perioada studenției constituie oportunitatea unică ce ne permite să încercăm și să parcurgem

drumuri nebătătorite, să întâlnim oamenii care ne pot marca întreaga viață profesională sau
personală și să dobândim imunitate socială. Când spun imunitate socială mă gândesc la
rezistența în fața vicisitudinilor vieții sau a relațiilor toxice și, poate surprinzător, la arta de a
preschimba situațiile defavorabile în situații avantajoase ori de a deprinde tehnica temperării
succesului, când acesta riscă să ne aducă beția puterii. Printr-o metaforă, imunitatea socială
poate fi considerată ca o haină de vremuri grele.

Mediul universitar este un privilegiu aflat la dispoziția studenților, iar aceștia pot profita de
calitatea deosebită a profesorilor, de interacțiunile cu ceilalți studenți, precum și de
posibilitățile extraordinare de documentare și studiu. Schimbul de idei cu universitarii și
colegii, dar și accesul la izvoare de învățare mai greu accesibile ori mai puțin cunoscute oferă
un buchet de privilegii.

Viața fără perioada studenției este, fără îndoială, mai săracă.

Să nu uităm că suntem ceea ce gândim, spunem și facem.

În așteptarea impresiilor dumneavoastră, vă salut cu prețuire!

Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca

Gașca de la drept (2). Începutul studenției,

sfârșitul inocenței
6 octombrie 2023 | Mihai Adrian HOTCA
Secţiuni: Articole, Life, Opinii, SELECTED, Universitaria
LinkedInFacebookWhatsAppMessengerEmailCopy Link

PrintFriendly

Mihai Adrian Hotca

« Gașca de la drept (1)

Era vremea de început a studenției, iar Cronos s-a oprit o clipă, pentru a-i privi pe tinerii
studenți inocenți. Privindu-i, s-a minunat de ceea ce vedea, fiind fermecat de tinerețea și
nevinovăția lor. După momentul de reverie trăit, acesta a tras aer adânc în piept, a expirat și
apoi a continuat călătoria sa implacabilă, dar cu-n oarecare regret: a trebuit să plece, deși
ar mai fi zăbovit măcar câteva clipe în contemplațiune.

Protagoniștii

Printre eroii acestei narațiuni se numără Teo, Ema, George, Gabriel, Ana, Igor și Simion,
șapte studenți la Drept, aflați în primul an de studii, care fac parte din grupa H. Sigur, pe
parcurs, vor apărea și alte personaje în poveste. Cu excepția lui Gabriel și a lui George, toți
ceilalți s-au cunoscut în pauza cursului de Drept civil, primul la care protagoniștii din poveste
au participat, când Teo, o tipă exuberantă și directă, pe un ton ridicat, s-a adresat mulțimii
dezorganizate de studenți, aflați în pauză, strigând realmente:

– Eu sunt Teo, colega voastră, și aș vrea să fac cunoștință cu voi toți, dar nu cred că se poate,
așa că azi mă mulțumesc să-mi cunosc colegii din grupa mea, H. Este cineva din grupa H pe
aici?

După întrebarea rostită, suficient de tare cât să atragă atenția celor din apropiere, lansată în
zgomotul difuz produs de interacțiunile timide ale tinerilor, aflați în prima lor recreație
studențească, din masa de tineri încărcați cu speranțe și emoții s-a desprins Ema, o altă
studentă, care s-a apropiat de Teo cu mâna întinsă, pregătită să se prezinte. Când a ajuns la
mică distanță de Teo, luminată pe chip de un curaj firav, dar păstrând încă o oarecare
timiditate, destul de aproape cât să-i poată atinge acesteia mâna, a spus:

– Bună! Eu sunt Ema și mă bucur să te cunosc. Știi că ai tupeu?

– Hello!, a răspuns Teo. Cred că am un pic de curaj, n-aș vrea să-i zic chiar tupeu, însă,
indiferent cum i se spune, îl țin în frâu să nu dea pe-afară. Adică, lăsând modestia la o parte,
am atât curaj cât este necesar să nu mă înghită marea de studenți, că vorba aia: „are și
modestia mândria ei!”. Am zis-o! Ha! Ha! Așa cum am spus mai devreme, numele meu este
Teo și îți mulțumesc că ai dat curs așa, atipic, invitației mele, azvârlite în larma studențească.

– Și eu îmi doresc să cunosc colegi, de aceea am răspuns cu plăcere imediat ce am auzit că

ești din grupa H, a spus Ema. Sper ca, după ce ne vom cunoaște mai bine, să legăm o
prietenie, îmi place stilul tău. Și, cel puțin pe moment, nu cunosc alți colegi de facultate.

– Adică, dacă tot n-ai alte opțiuni… mă alegi pe mine, a adăugat ironic Teo.

– N-am vrut să sune chiar așa, a adăugat Ema, în spatele a două pete de roșeață simetrice în
obraji.

– Am glumit. Nu te panica, fată, a revenit Teo, spulberând orice semnificație peiorativă.

– M-ai liniștit, a mai zis Ema, greu de auzit.

În timp ce dialogul celor două s-a lungit cu schimburi de amabilități și întrebări de socializare,
în vorbă s-au insinuat alți doi băieți din grupa H, George și Gabriel, care păreau a fi prieteni.
Desigur, nu m-am înșelat. Am aflat că s-au cunoscut cu ocazia înscrierii la facultate și, între
timp, au devenit amici: s-au întâlnit frecvent toată vara fie la o bere, menită să atenueze
efectele verii caniculare, fie, pur si simplu, pentru a discuta despre pregătirea începerii
activității studențești. Dintre cei doi, primul s-a prezentat Gabriel, după care a venit rândul lui
George. Amândoi au trăit un plăcut sentiment de bucurie, care putea fi citit ușor pe fețele lor,
generat de faptul că au întâlnit două colege ce păreau a fi „de gașcă” – așa cum i-a șoptit
George la ureche lui Gabriel, într-un moment în care Teo și Ema discutau între ele și nu erau
atente. În răstimpul în care cei doi încercau să se lămurească dacă este cazul să inițieze un
dialog sau să lase această inițiativă fetelor, de grupul celor patru s-a apropiat Ana și, aproape
simultan, alți doi – Simion și Igor. După obișnuitele prezentări și după ce au schimbat numere
de telefon sau adrese de e-mail, Teo i-a asigurat că va crea grupul Gașca de la Drept, în
aplicația WhatsApp, clipă în care profesorul i-a anunțat că urmează partea a doua a prelegerii,
chemându-i în amfiteatru.

Au reintrat la curs, s-au așezat pe cât posibil în aceiași zonă a sălii și s-au străduit să fie atenți
la prelegerea în derulare, având mintea oscilantă între două repere. Ba se concentrau să-l
asculte pe profesor, ba se gândeau la viitorul relației cu ceilalți colegi. Dacă-i priveai, fără să
știi ce-i în mintea lor, te-ai fi putut convinge imediat că fiecare, în felul său, ar fi dorit, parcă,
o pauză mai lungă, în care să afle cât mai multe lucruri despre colegii de grupă.

Mai multe despre „gașca celor șapte”

Ca să vă satisfac curiozitatea, cu promisiunea implicită că nu veți neglija cursul de Drept civil
și bazându-mă pe atenția voastră distributivă :), în timp ce audiați prelegerea universitară, vă
voi spune câteva lucruri interesante despre fiecare dintre personajele de mai sus.

Să începem cu Teo. Cum ați aflat deja, Teo este o tipă curajoasă, conform propriei opinii, sau
tupeistă, potrivit celor spuse de aceasta Ea nu este dispusă să cheltuiască timp pentru
preambuluri sau chestiuni introductive sterile, astfel că preferă și chiar adoră comunicarea
concisă și directă. Unul dintre sloganurile sale este „Nu am timp de poze, să trecem la
acțiune”! Ce nu știați despre ea, întrucât încă nu v-am spus, dar veți afla acum, este că e
fericita beneficiară a unei frumuseți cinematografice, cu o ținută fizică și vestimentară
elegante și un zâmbet magnific, retras în colțul stâng al gurii. Parcă este coborâtă de pe un afiș
hollywoodian clasic! Nu poți să n-o remarci și să n-o placi, atunci când o întâlnești, și nici s-o
ignori, dacă este prin preajmă. Principiul ei în viață ar putea fi condensat în conținutul
adagiului „carpe diem, quam minimum credula postero” („trăiește clipa și fii cât mai puțin
încrezător în viitor”). Teo este o persoană care vrea să trăiască prezentul și să se bucure de
ceea ce se întâmplă în fiecare clipă, căci este conștientă că Fortuna i-a hărăzit multe calități,
dar mai ales un corp impecabil.

De altfel, ea însăși spune că „a fost norocoasă” când s-a născut și că este „o răsfățată a
destinului”. În calitate de observator neutru, pot spune că nu doar curajul sau tupeul sunt
atuurile lui Teo, ci și siguranța conferită de faptul că este conștientă de calitățile din posesie,
pe care, pur și simplu, dacă tot le are în dotare, le întrebuințează cu folos. În fapt, stilul ei este
o combinație rafinată între curaj și tupeu, dublate de arta inteligenței emoționale.

În schimb, Emei îi lipsește tocmai curajul calitate cu care am văzut că Teo a fost
supraînzestrată. Ema se situează, cel puțin aparent, aproape la polul opus, fiind ușor timidă,
dar extrem de conștiincioasă. De fiecare dată când are în jurul său oameni necunoscuți, face
un efort deosebit pentru a-și stăpâni emoțiile. Însă, după ce sparge gheața cu primele replici,
în special dacă i se pare că au fost inspirate, începe să se simtă în largul ei, capătă un oarecare
curaj și își înfrânează din ce în ce mai eficient emoțiile. Ema este studenta din prima bancă,
care nu ratează vreo activitate didactică și are foarte clar prefigurat scopul în minte: acela al
obținerii unor rezultate maxime la orice disciplină de studiu. După cum am început descrierea
ei, nu cred că v-ați așteptat la ce urmează, dar vă spun să Ema este foarte determinată. Dacă n-
aș fi cunoscut-o și mi-ar fi povestit cineva despre ea, credeam că vrea să fie cea mai bună,
deși nu are nicio șansă. Acum, după ce am aflat mai multe informații despre ea, vă pot spune
că nimic din ce poate controla nu este la întâmplare. Nu-i place să fie prinsă cu temele
nefăcute. Ea crede că, prin educație, oamenii pot deveni mai buni, mai altruiști și mai
înțelepți. Principiul după care ea se ghidează poate fi subsumat adagiului „repetitio est mater
studiorum” („repetiția este mama învățăturii”), iar sloganul ei preferat este „Succesul este 1%
talent și 99% transpirație”.

Pe George și Gabriel îi voi prezenta la pachet, întrucât nu numai că sunt prieteni, după cum vă
spuneam mai devreme, ei chiar seamănă întrucâtva, sub aspect fizic și chiar intelectual.
Amândoi sunt de statură medie, figuri comune: nici vorbăreți, nici discreți, dar cu planuri de
viitor similare și clare. Ei sunt tăcuții serioși din mulțime, care-și văd de obiectivele stabilite.
Deși nu sunt, la prima vedere par a fi frați, căci dacă-i privești spui că sigur există o legătură
foarte strânsă între ei sau cel puțin ai convingerea că se cunosc de-o viață. Par doi tipi foarte
ancorați în realitatea de zi cu zi, fără a fi sceptici, optimiști sau pesimiști. Mai degrabă,
George și Gabriel pot fi considerați realiști. Văzându-i, îți imaginezi că atunci când au covrigi
îi mănâncă, fără să se gândească la delicatese, iar când viața le oferă situații dificile sunt în
stare să conceapă o modalitate de îndulcire a momentelor amare. Regula lor în viață pare a fi
cea surprinsă de maxima „Ce-i în mână nu-i minciună” sau „Avem lămâi, hai să facem
limonadă!”.

A venit timpul să aflați câteva informații despre Ana. Ea este o tipă descurcăreață, dar nu în
modalitatea ostentativă, ci discretă, relativ ușor vizibilă în mulțime. Nu iese în evidență într-
un fel obositor, deși, în cadrul grupurilor din care face parte ea este cea care, de regulă,
găsește sau se străduiește să identifice soluții pentru problemele apărute, fie ele personale sau
aparținând altora. Totodată, Ana este genul de persoană care nu te abandonează la greu, având
un suflet mare, cât un ocean, dar și o înclinație naturală spre generozitate. Ea găsește timp și
energie pentru oricine are nevoie de ajutor. Principiul ei de conduită ar putea fi „de gustibus et
coloribus non est disputandum” („gusturile și culorile nu se discută”). Așadar, Ana este cea
care, la nevoie, te ajută fără să te întrebe de ce ai ajuns în situația dificilă și fără să aibă
prejudecăți. În plus, ea este de părere că practica este esențială, plăcându-i foarte mult adagiul
„teoria sine praxis sicut rota sine axis” („teoria fără practică este precum roata fără osie”).

Cu voia voastră, am ajuns la Igor. El este un tip interesant și sofisticat, având reale calități de
actor de comedie. Este dotat cu spontaneitate naturală, nu studiată, deși așa pare la prima
vedere, și stăpânește într-o măsură rezonabilă arta dialogului, fiind un as al comunicării. Ce
mai încoace sau încolo, are calități de mare orator! Uneori, pare că tratează totul în glumă, dar
după ce-l cunoști îți dai seama că umorul lui este lucru serios și, mai mult decât atât, este un
tip pe care te poți baza, căci modul lui de a fi nu este altceva decât un instrument de
relaționare. El pur și simplu iubește lumea, viața și propriul destin, așa cum au fost ele
configurate de către Mama Natură. El nu-și propune să schimbe din temelii lumea sau să
obțină gloria, ci să fie generos, să se simtă bine, să trăiască simplu și să se bucure de tot ceea
ce-i omenesc. Sintagma care-l caracterizează cel mai bine ar putea fi „amor fati et valere”
(„iubește-ți soarta și fii virtuos”).

În fine, ultimul, dar nu cel din urmă, este Simion, un ins tăcut și relativ rezervat, dar nu pentru
a-și ascunde carențele sau viciile, ci pur și simplu din motive de prudență. Nu-l deranjezi, nu
te deranjează, îl bagi în seamă, te bagă-n seamă. I se potrivește rugăciunea Gestalt a lui Perls:

„Nu am venit în această lume pentru a trăi la înălțimea așteptărilor tale, iar tu nu ești în
această lume pentru a trăi la înălțimea așteptărilor mele.

Tu ești tu și eu sunt eu, iar dacă, din întâmplare, ne întâlnim unul cu celălalt, e minunat”.

La fel ca Ana, Simion se integrează ușor într-o echipă serioasă, pe care la nevoie poate să o și
conducă. Îi place să se implice în proiecte importante și este foarte serios în transpunerea
practică a ideilor sale. Preferă să tacă și să facă. El se orientează în viață după adagiul „aut
tace, aut loquere meliora silentio” („fie taci, fie rostești ceva mai bun decât spune tăcerea
ta”).

Un mesaj cât o lecție de viață

Și, uite așa, ne-am luat cu vorba și s-a încheiat prelegerea de Drept civil. În urma audierii
cursului, studenții au rămas cu câteva idei principale despre Dreptul civil, subliniate concis de
profesor, precum că această disciplină de studiu se ocupă de bunuri, drepturi, obligații și
persoane și că reglementează legături sociale.
De exemplu, legea civilă stabilește cum se încheie un contract de vânzare, un testament, un
contract de închiriere etc. Ideea centrală, reținută foarte probabil de întreaga audiență, a fost
aceea că Dreptul civil este omniprezent, chiar dacă nu ne dăm seama, întrucât peste tot există
oameni și lucruri, căci legea civilă orânduiește modul în care interacționează oamenii și
stabilește drepturile sau obligațiile pe care aceștia le au asupra bunurilor ori unii față de alții.

Profesorul a mai spus că Dreptul, în general, și Dreptul civil, în special, operează cu multe
ficțiuni. Una dintre ele este aceea că, alături de persoanele fizice – adică oamenii –, legea
recunoaște existența persoanelor juridice. Persoanele juridice sunt entități colective precum
companiile, asociațiile sau fundațiile. Spre exemplu, compania Apple este o persoană juridică,
o abstracțiune, deoarece în realitate ea nu există. Are organe de conducere, sediu, angajați și
produce diferite dispozitive, dar nimeni nu a văzut-o ca entitate, întrucât în realitatea obiectivă
ea nu poate fi observată. În fapt, nicio o persoană juridică nu există, dar legea le acordă ființă
juridică, declarându-le persoane, din considerente economice și de utilitate socială. Toate
aceste idei au fost receptate cu interes de către studenți. Fiind primul curs la care au participat
în noua calitate, aceea de studenți, profesorul le-a împărtășit acestora câteva gânduri despre
viață și, în final, le-a făcut câteva recomandări.

Mesajul cel mai bine primit de studenții prezenți la prelegere a fost acela prin care profesorul
i-a sfătuit să nu uite că în perioada studiilor este loc pentru toate lucrurile omenești, dar
fiecăruia dintre acestea trebuie să i se acorde timp și atenție, căci toate au rolul lor.

– Aveți nevoie de timp pentru familie, pregătire academică, mărunțișurile vieții, dar și pentru
o cafea sau o bere cu prietenii, a ținut să sublinieze profesorul.

Dorind să fie mai plastic, universitarul le-a relatat povestea borcanului vieții, cu profesorul de
filozofie care, după ce a umplut un borcan cu mingi de golf, i-a întrebat pe studenți dacă mai
este loc în acesta. Studenții i-au răspuns că borcanul este plin, că nu mai există loc. Apoi,
profesorul a pus în borcan niște pietricele și a adresat aceiași întrebare, studenții răspunzând la
fel. După ce studenții au răspuns, profesorul a scos o cutie cu nisip și l-a turnat în același
borcan, nisipul umplând toate spațiile dintre mingile de golf și pietricele.

În final, adresând pentru ultima dată întrebarea, respectiv dacă recipientul este plin, studenții
au răspuns exasperați afirmativ. Apoi, profesorul a scos dintr-o pungă, aflată în apropiere,
două recipiente cu cafea și le-a turnat în borcanul cu mingi de golf, pietricele și nisip. Prin
punerea în scenă a învățăturii borcanului vieții, profesorul a dorit să demonstreze că în viața
de student este loc de momente petrecute alături de prieteni, printre mingi de golf – familia,
sănătatea, prietenii –, pietricele – profesia, casa, mașina – și nisip – lucrurile mărunte. În final,
profesorul a conchis printr-un aforism:

– Nimic din ce-i omenesc să nu uitați să încercați, dar să nu repetați greșelile!

Da, viața este o alternanță între profesie, familie și societatea civilă. Cuvântul care exprimă
cel mai bine relația optimă dintre cele trei zone ale vieții este echilibru. Într-adevăr, omul
postmodern trebuie să se ferească să nu ajungă sub incidența următoarei cugetări, probabil
apocrifă: „Mă culc atât de târziu încât mă întâlnesc cu mine pe hol când merg dimineața la
muncă”.

Prima lecție învățată bine – socializarea la o cafea

La fel ca în pauza cursului de Drept civil, după încheierea prelegerii, cea care a reinițiat
dialogul cu ceilalți a fost curajoasa Teo, aceasta venind cu propunerea continuării discuțiilor
la un bar, unde să pună țara la cale, spunându-le colegilor:

– În drumul spre facultate am văzut în apropiere de locul unde ne aflăm un bar, cu un nume
inedit, care mi-a atras atenția: „Vii client, pleci prieten”. Vă propun să mergem să vedem dacă
e ceva de el, căci, dacă-l vom considera acceptabil, s-ar putea să naufragiem de multe ori
acolo pe durata studiilor.

– Interesant nume, a zis Igor, n-am auzit de el, parcă ar fi dintr-o reclamă!

– Votez și eu „pentru”, spuse Ana. Haideți să vedem despre ce vorba. Dacă nu ne va plăcea,
putem merge în altă parte.

Toți cei șapte au fost de acord să continue discuțiile în acel bar, chiar dacă Simion spusese
inițial că trebuie să-și viziteze un prieten, internat în spital. Între timp, el primise un apel
telefonic de la sora prietenului său, care i-a spus că, din anumite motive medicale, ar fi indicat
să-l viziteze în altă zi.

Când au ajuns în fața barului indicat de Teo, cu numele de spot publicitar „Vii client, pleci
prieten”, din dorința de a fi galanți, băieți au poftit fetele să intre primele în local, dar Ana a
exclamat spontan:

– Conform Codului bunelor maniere, în localuri cei care intră primii sunt bărbații, nu
domnișoarele sau doamnele. Explicația este aceea că domnii vor atrage asupra lor eventualele
priviri ale celor din interior, așa că primii să intre ei sau măcar unul, iar ceilalți pot rămâne în
urma fetelor.

– Sunt de aceeași părere, a întărit Ema.

– Eheee, vremurile se schimbă, Ema, s-a insinuat George. Se pare că regula egalității între
indivizi a reconfigurat conținutul Codului bunelor maniere, în ceea ce privește prioritățile
între sexe. Regula că bărbații intră primii în restaurant a căzut în desuetudine, deoarece se
aplică în mod plenar principiul egalității, fără nicio discriminare.

– Fiind o discriminare pozitivă, adică în favoarea sexului frumos, nu cred că discutăm despre
inegalitate, a intervenit Igor.

– Iată, și aceasta este o discriminare, a plusat George, deoarece se poate înțelege că bărbații ar
fi sexul urât. Ha! Ha!

– Mi se pare că v-a intrat deja prea mult Drept în cap, a conchis Teo, care le-a cerut să încheie
discuția despre egalitate, discriminări și Codul bunelor maniere și să intre să transpună în
practică recomandarea profesorului de Drept civil.

În diferite moduri, după dialogul despre maniere, băieții au fost de acord cu propunerea Anei
și au intrat în bar, doi în față și doi la urmă, după fete. Deși când au intrat barul era plin ochi
cu clienți care păreau a fi tot studenți, norocul le-a surâs pe loc: în timp ce dezbăteau dacă e
cazul să plece sau să mai aștepte, s-a eliberat o masă dublă, de opt persoane!
Despre profesia aleasă după licență

S-au așezat toți la masa rămasă liberă, a venit chelnerul și au comandat diferite băuturi, unii
cafea, alții ceai sau răcoritoare, după preferințe. Apoi, au început diferite conversații, unele
mai seci, altele mai savuroase și mai colorate. La un moment dat, cineva a deschis o discuție
legată de studii și viitorul în profesia de jurist. Teo a fost prima care și-a spus opinia:

– După finalizarea studiilor, dacă totul decurge normal, eu vreau să profesez ca judecătoare.
Cred că mi se potrivește. M-am tot străduit să înțeleg dacă nu mi s-ar potrivi să fiu procuror
sau avocat, însă, după o oarecare chibzuință, am ajuns la concluzia că un procuror are viață
mai grea. El trebuie să alerge după infractori, să-i interogheze… asta nu mi-ar plăcea! Iar ca
avocat nu trebuie să prinzi infractori, dar este necesar să te zbați să găsești clienți, fără să ai
certitudinea că vei avea clienți buni, fiind foarte mult aleatoriu în exercitarea acestei profesii.
Îmi place un pic de imprevizibil, dar în domeniul avocaturii este prea mult, cel puțin pentru
mine. După ce am decis ce vreau, am început să mă visez deja judecătoare, analizând
problemele, tranșând conflictele, dând cu ciocanul în masă și împărțind dreptatea. Mă văd
ieșind la pensie ca judecătoare și apoi, cu banii de pensie, vreau să-mi cresc nepoții și să
călătoresc cu prietenii în jurul lumii.

– În ceea ce privește avocatura, sunt de acord cu Teo, întrucât, cel puțin din perspectiva mea,
există o prea mare doză de impredictibil, dar mi se pare greșit să crezi că procurorul trebuie să
alerge după infractori, a punctat George. Este falsă afirmația că procurorii urmăresc fizic
infractorii. Probabil că unii își imaginează procurorii ca pe niște ființe care fug după
răufăcători. Nici vorbă despre așa ceva! Procurorii au în subordine și supraveghere polițiști,
care se ocupă efectiv de operațiunile ce țin de prinderea infractorilor, de pândirea sau
identificarea acestora. Vă spun asta pentru că unchiul meu este procuror specializat în
anchetarea faptelor de violență și mi-a povestit cum stă treaba. Chiar am fost odată la
instituția unde lucrează și l-am văzut în acțiune. Văzându-l ce face, am constatat că-mi place
foarte mult activitatea pe care o derula. Super tare a fost o fază, când l-am auzit spunându-i
unui avocat: „Domnule avocat, eu sunt stăpânul anchetei”. Iar avocatul i-a replicat: „Domnule
procuror, nu uitați că stăpâna dumneavoastră este legea!”. Și mai are o vorbă: „Judecătorul
judecă ce-i dă procurorul”. Când spunea aceasta, unchiul meu voia să sublinieze că
judecătorul nu poate judeca decât cauzele privind persoane acuzate de procuror. Adică,
judecătorul nu poate alege pe cine să judece.

– Și eu aș vrea să fiu judecător, a intervenit de îndată Ana, cu o voce ușor timidă. În filme
avocatul este de multe ori pus într-o lumină frumoasă, ca în serialul Ally McBeal, dar ca
avocat, în realitate, în afară de ce spuneau George și Teo, adică incertitudinea unui portofoliu
de clienți, trebuie să ai calități de bun comunicator, să fii empatic și permanent disponibil,
calități pe care nu sunt sigură că le am. Apoi, eu de felul meu sunt mai comodă, așa că prefer
un program fixat dinainte, în cadrul unei organizații publice, unuia imprevizibil, în mediul
privat. Nici procuror nu mi-ar plăcea să fiu, dar nu pentru că mi-am imaginat că trebuie să
alerg după scursurile societății, ci pentru că nu-mi place să anchetez sau să investighez
oameni. În schimb, ador să hotărăsc, să decid în chestiuni importante, adică, așa cum se spune
în sălile de judecată, să înfăptuiesc justiția!

– Fraților, eu vreau să devin procuror, spuse Igor. Eu văd lucrurile invers față de Ana, în ceea
ce privește activitatea procurorilor. Eu nu sunt un om căruia să-i placă rutina. Activitățile
repetitive m-ar omorî cu zile, căci eu iubesc din suflet acțiunea și noul.
Cred că este mult mai provocator să fii procuror, deoarece satisfacțiile sunt mai mari dacă
descoperi tu persoanele care comit infracțiuni și apoi le trimiți în judecată. Când investigația
ta s-a finalizat cu o hotărâre de condamnare, sigur trăiești un confort special, având
sentimentul că ai scăpat lumea de un ticălos. Activitatea procurorului mi se pare una deosebit
de interesantă și deloc plictisitoare! Procurorul descoperă răul din societate și apoi îl elimină
prin trimiterea răufăcătorilor în judecată. Pot spune că activitatea procurorului este la fel de
provocatoare și palpitantă precum este cea a unui avocat de penal, dar are în plus faptul că nu
depinzi de aleatoriu, așa cum depind avocații în ceea ce privește clientela. Nu-mi doresc să
ajung judecător, deoarece acesta are cea mai mare răspundere. Dacă se produce o eroare
judiciară, atunci judecătorul are responsabilitatea nedreptății comise.

– Eu, a spus Gabriel, m-am gândit să mă orientez spre avocatură. De ce? Pentru mine,
judecătorii, procurorii și avocații sunt actori pe scena justiției, fiecare având rolul său.
Procurorul este avocatul statului, avocatul este apărătorul acuzatului sau al victimei, iar
judecătorul este arbitrul.

Dacă ne uităm cu atenție, scena pe care se derulează procesul este ca un teren de fotbal, cu
două echipe – echipa statului, reprezentată de procuror, și echipa acuzatului, al cărei vârf de
atac este avocatul. Cel care veghează la respectarea regulilor și la final pronunță verdictul este
arbitrul – judecătorul. Fiind iubitor de fotbal, aceasta ar fi o explicație: mie îmi place să fiu
jucător, nu arbitru!

De altfel, indiferent de rezultat, cel mai înjurat om de pe teren este arbitrul. Mi-a plăcut foarte
mult serialul Suits, pe care l-am urmărit pe Netflix, unele episoade vizionându-le împreună cu
George; cred că am fost influențat într-o oarecare măsură în luarea deciziei, deși asupra lui
efectul nu a fost similar. Filmele abordează, de regulă, procese penale și, mai rar, procese
nepenale.

Oameni buni, avocatura semnifică mult mai mult decât să aperi răufăcători. Înseamnă să crezi
în statul de drept, în democrație și să faci tot ceea ce este legal posibil pentru protecția
drepturilor și libertăților omului. Avocatul este, până la urmă, un specialist care ajută oamenii
să-și realizeze drepturile! Am avut fericita ocazie, în ultimul an de liceu, să lucrez ca intern în
cadrul unei societăți de avocatură. Acolo am văzut câte probleme au oamenii cu alți cetățeni,
cu diferite organizații private ori cu instituții sau autorității publice. Cei care îi consiliază sau
reprezintă să-și obțină dreptatea sunt avocații, pe care uneori i-am văzut lucrând și pro bono.

Mi se pare foarte provocator să cauți argumente, să susții puncte de vedere și să contribui la

înfăptuirea dreptății, fără să fii tu cel care decide. Deși, în procesele civile, primul judecător
este avocatul, căci în multe spețe el este cel care are un cuvânt greu în ceea ce privește
inițierea demersurilor judiciare.

Avocatul este un filtru care alege dintre problemele cu care se confruntă oamenii pe acelea
care trebuie să ajungă în fața judecătorilor. De asemenea, mi se pare interesantă și activitatea
de consultanță și asistență juridică la încheierea unor tranzacții sau afaceri. Avocatul poate fi
specializat numai pe o nișă sau poate fi avocat de familie etc.

Simion – un munte de tăcere și reflecție.

– Tu, Simion, ce vrei să faci când vei fi mare? Am glumit, tu ești destul de mare, dar mie mi
se adresa frecvent această întrebare când eram mică. Tu ce gânduri ai, după ce-ți vei lua
licența în Drept?, a spart gheața Teo, marcată de o curiozitate evidentă.

– Când eram mic, eram convins că vreau să prind răufăcători, dar după ce am crescut am
început să gândesc altfel. Devenind serios, vă spun că nu am luat o decizie, deocamdată
analizez. Nu vreau să mă pripesc, deoarece am nevoie de mai multe informații despre
profesiile juridice și cred că abia apoi pot să o aleg pe cea care mi se potrivește.

Mi-am propus să aflu mai multe detalii despre profesiile juridice, inclusiv să fac practică la
instanțe, parchete, birouri de avocatură, birouri de notariat, birouri de executări silite etc. Nu
pot să nu vă spun că am fost surprins de modul vostru de abordare a chestiunii profesiei de
după licență.

În primul rând, m-a uluit de-a dreptul faptul că v-ați gândit doar la trei dintre profesiile
juridice – judecător, procuror, avocat –, fiindcă mai sunt atâtea profesii de legal provocatoare,
precum cele de notar, mediator sau consilier juridic. Un lucru curios este că am întâlnit mulți
juriști care nu profesează în domeniul Dreptului, ci sunt oameni politici, funcționari publici,
preoți și, poate o să fiți surprinși, unii au ajuns antreprenori.

Mulți juriști au fost președinți de stat, premieri, miniștri, parlamentari etc. Eu cred că nu toți
cei care obțin licența în Drept au vocație de oameni ai legilor și că automat vor activa în
domeniul juridic. Facultatea de Drept îți oferă un evantai bogat de opțiuni și te ajută să-ți
fortifici cultura generală, căci, volens nolens, legile reglementează toate sferele vieții. Dar eu
sunt de părere că un jurist nu-i recomandabil să fie prea empatic, să se transpună în pielea
victimei sau a celui vătămat în drepturile sale, ci mai degrabă să manifeste compasiune, adică
înțelegerea situației și să acționeze cu luciditate.

Empatia este o emoție care afectează într-o măsură consistentă luciditatea. Dacă juristul
trăiește drama unui justițiabil, la fel ca acesta din urmă, el devine subiectiv și nu mai poate
acționa cu profesionalism. Ia gândiți-vă la un doctor care plânge pe umărul pacientului! Un
judecător care se transpune în pielea victimelor va pronunța mai mult ca sigur hotărâri
nelegale. Acest subiect depășește însă un pic obiectul discuției noastre, așa că mă opresc aici.

– Nu înțeleg de ce să te tot gândești atât, de la începutul studiilor și până la licențiere. Eu am

decis ce vreau când am ales domeniul Dreptului, că de asta am optat pentru acest domeniu.
Oricum, eu sunt mai hotărâtă de felul meu, a marșat Ana. Să împarți dreptatea mi se pare ceva
extraordinar, acesta fiind lucrul care mă împinge să-mi doresc să fiu judecător. Am analizat
înainte de a opta pentru Drept, iar acum îmi canalizez energia spre atingerea scopului. Mi-a
plăcut ce a spus Seneca: „Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu-ți e prielnic”.
Așa că eu prefer să aleg ceva mai repede și apoi să-mi orientez eforturile spre acel scop. O
decizie luată este mai bună decât una amânată sine die.

– Și dacă, mai târziu, îți dai seama că greșești?, a întrebat Simion. Ce faci? Continui să
navighezi în aceeași direcție sau schimbi portul și te îndrepți spre altul? Dar în cazul în care
nici a doua alegere nu ți se potrivește?

Eu zic să constatăm că suntem abia la începutul facultății, că nu ne-am edificat asupra tuturor
aspectelor relevante și că avem timp să decidem, după ce vom acumula informații utile și vom
efectua stagii de practică în cadrul diferitelor profesii juridice. Eu consider că atunci când
avem timp la dispoziție nu trebuie să luăm decizii în sistemul de gândire rapidă, ci în cel al
gândirii lente, așa cum ne recomandă Kahneman, în cartea „Gândire lentă, gândire rapidă”.
În cazurile în care suntem în fața unor lucruri importante, cum este viitorul profesional, care
nu necesită rezolvare pe loc, pentru evitarea unor greșeli este preferabilă cumpănirea prin
folosirea tuturor informațiilor utile pentru optimizarea alegerii, astfel ca în final să ne
bucurăm de hotărârea noastră. În caz contrar, putem face erori și apoi vom ajunge să ne pară
rău că ne-am grăbit.

– V-am ascultat pe toți cu plăcere și îmi place dezbaterea, spuse George, fiind de-a dreptul
fascinat de cele auzite. În timp ce vă expuneați punctele de vedere, mi-am dat seama că
adevărul este undeva pe la mijloc. Hotărârile luate fără chibzuință, dacă există timp de
gândire, dar și amânarea sine die a luării deciziilor pot fi ambele păguboase. Eu zic că mai
avem timp să reflectăm vreo doi sau trei ani până să fie târziu sau prea târziu să hotărâm ce
facem fiecare după obținerea licenței, dar în niciun caz nu trebuie să așteptăm să ne vedem cu
diplomele în mâini și apoi să ne decidem destinele profesionale. Și haideți să schimbăm
subiectul, să îmbinăm utilul cu frumosul, să nu uităm ce spunea profesorul de civil – faptul că
există timp și spațiu pentru toate, dar că trebuie să le facem cum e mai bine și la momentul
oportun.

Ulterior, discuțiile s-au purtat în jurul unor subiecte de interes general, care au vizat situația
politică din țară și cea internațională. După încă 30-40 de minute de discuții variate, cei șapte
au plecat din local, cu gândul la tipul citat de Simion.

Oaia neagră

În zilele ce au urmat, cei șapte studenți la Drept au strâns în continuare legăturile, cercul lor
lărgindu-se cu alți colegi din aceiași grupă sau an. Și așa, în timp ce înaintau în miezul
diferitelor discipline de studiu, toamna se apropia de sfârșit, frunzele din copaci se
îngălbeniseră și căzuseră, iar vremea era din ce în ce mai ploioasă și rece.

Acum, studenții grupei H erau familiarizați cu profesorii și cerințele acestora, își cunoșteau
bine o parte dintre colegi, cu unii devenind prieteni. Majoritatea lor aveau convingerea că au
luat-o pe drumul potrivit. Ca în orice grup social, nici grupa H nu putea face excepție de la
regula că orice turmă are oaia sa neagră.

Oaia neagră a grupei H este Tedy, un tip căruia nu-i prea place studiul, dar adoră să se bage
în seamă și se comportă deseori ca un bufon. Tedy este băiatul guraliv, care întregește tabloul
unui grup social și în lipsa căruia interacțiunile academice ar fi, probabil, mult mai seci, prea
tehnice, fără sare și piper. Când nimeni nu se aștepta la un răspuns trăsnit sau aiurea, atunci
lovea Tedy cu unul dintre răspunsurile sale ucigătoare. Dacă era în formă, căci rar existau zile
când era apatic, Tedy salva grupa de la situația ca profesorii să nu primească răspunsuri la
întrebările adresate studenților. În astfel de cazuri, el era acolo și nu avea niciun fel de rețineri
să răspundă, chiar dacă dădea multe răspunsuri trăsnite sau aiurea.

Acum, că știți cine era bufonul grupei H, vă voi răspunde la întrebarea cum se descurcau
fiecare dintre studenți și cum se implicau în activitățile de pregătire.

Puțină economie face bine oricui

Cursurile decurgeau relativ firesc, iar membrii grupei H dovedeau că merită statutul de
studenți la Drept. Azi suntem la seminarul de economie, fix în momentul în care-și face
apariția profesorul de economie. După salutul de început, acesta anunță tema atelierului: „Azi
vom discuta despre teoriile economice clasice”.

Fiind fan al lui Adam Smith, după cum le-a spus-o chiar el studenților, profesorul a început cu
o introducere foarte captivantă despre lucrarea „Avuția națiunilor”, scrisă de genialul
economist, privind „mâna invizibilă” care reglează factorii economici. Acesta le-a relatat că,
potrivit lui Smith și economiștilor clasici, economia este dirijată de actori raționali, care se vor
antrena în orice afacere, dacă este în interesul lor reciproc.

Spre exemplu, dacă un muncitor este dispus să lucreze pentru un salariu mai mic decât cel
corespunzător muncii sale, el va fi angajat de un întreprinzător. În schimb, dacă nu există
niciun muncitor care să accepte salariul propus de un antreprenor, acesta va trebui să-și
reconsidere oferta salarială, crescând suma până la nivelul la care va găsi muncitorii căutați.
Așadar, piețele private, fără amestecul statului, asigură buna funcționare a economiei,
deoarece sunt dirijate de o mână invizibilă, care le reglează, căci prețurile se fixează în funcție
de cerere și ofertă.

La această prezentare, Tedy a avut o reacție în stilul său inconfundabil:

– Este mâna lui Dumnezeu, ca în cazul golului marcat cu brațul stâng de Maradona în meciul
de fotbal dintre Argentina și Anglia, din Mexic 1986?

– Se poate spune și așa, aprobă zâmbind profesorul.

– Și atunci, cum au fost posibile crizele mari – cea din perioada interbelică și cea din 2008,
întrebă Simion? O explicație ar fi aceea că Dumnezeu și-a luat mâna de pe economie, căci
oamenii erau răi? Este plauzibil să gândim așa?

– Poate vrea cineva să-i răspundă lui Simion, a precizat profesorul. Ați sesizat ironia din
cuvintele sale?

– Încerc eu să dau un răspuns, fără ironie, a reacționat Gabriel. Criza din 1928-1933 și cea din
2008 au fost posibile deoarece statul a fost mult prea pasiv și a lăsat piețelor o marjă foarte
mare de independență. Ambele aceste crize au fost depășite mai ușor prin măsurile statale
luate.

– Îmi cer scuze, dar sunt în asentimentul lui Simion, căci nici eu nu înțeleg de ce oamenii nu
au învățat de pe urma crizei interbelice, a plusat George. Este o lipsă de imaginație să repeți
aceeași greșeală sau prostie și să nu înveți nimic din istorie, în special din cea recentă.

– Este relativ simplu de explicat, a revenit Gabriel. De ce? În anii 1930, după marea criză
interbelică, au fost aplicate teoriile intervenționiste ale lui Keynes, model economic care a
durat până la începutul anilor 1980, când Reagan, în SUA, și Thatcher, în Marea Britanie, au
readus la viață, din muzeul de economie, teoriile lui Smith și au implementat politici
economice liberale clasice. Practic, a avut loc un fel de restaurație a modelului economic
anterior crizei interbelice. Adică, s-a revenit la vechile teorii, conform cărora statul nu trebuie
să intervină în jocul economic.
– Eu consider că factorii politici ar fi trebuit să învețe de pe urma crizei interbelice, a
intervenit pentru prima dată în dialog Ema. Să repeți o prostie mi se pare că denotă lipsă de
profesionalism sau de imaginație, așa cum spune George. Înseamnă că decidenții politici ne-
au adus criza financiară din 2008. Dacă așa stau lucrurile, eu cred că treburile ar merge mai
bine fără oamenii politici.

– Are dreptate Ema! – a revenit George. Pare a fi valabilă butada conform căreia „Istoria se
repetă, dar cu alte personaje și alt regizor”.

A preluat apoi cuvântul profesorul, care le-a spus că teoria lui Keynes, în forma sa
simplificată, a stat la baza măsurilor intervenționiste implementate de state după Marea Criză
interbelică și a fundamentat politicile fiscale și monetare publice până în anii ’70. În 1936, la
puțin timp după criza interbelică, Keynes a publicat cartea Teoria generală a folosirii mâinii
de lucru, a dobânzii și a banilor, în cuprinsul căreia susținea că economia este bântuită de
anumite spirite animale, care trebuie potolite prin instrumente statale.

Pe măsură ce anii treceau, în peisajul public al afacerilor și-au făcut apariția noi economiști,
cu idei inovatoare, care au dezavuat intervenționismul și au considerat că teoria economică
smithiană, conform căreia nu există șomaj involuntar, se impune a fi reconsiderată,
reconfigurată și repusă în practică. Așadar, în anii ’80, spiritele animale menționate de
Keynes au fost trimise, la rândul lor, în muzeul istoriei economiei și economia a fost lăsată
din nou la cheremul „mâinii invizibile”. După criza din 2008, statele au intervenit din ce în ce
mai mult în economie, fie prin salvarea unor sectoare de activitate de la dezastru, fie prin
mecanisme de politică monetară sau financiară.

Concluzia universitarului de la catedră a fost aceea că, în economie, ca de altfel în multe alte
domenii, lucrurile nu sunt definitive. Acesta a încheiat afirmând că după cortina istoriei stau
să intre în scenă alte teorii sau curente economice, precum economia comportamentală, ce
pune în centrul economiei omul, despre care le-a promis studenților că vor discuta în
contextul unui subiect viitor.

Dacă logică nu e… nimic nu e

După cursul de Economie, în aceeași zi, a urmat atelierul de Logică juridică, al cărui titular
era un profesor poreclit Wittgenstein, întrucât îi plăcea să-i menționeze frecvent numele
marelui filozof-logician atunci când făcea trimitere la precursorii logicii, neezitând să
confirme sau chiar afirme că este jumătate wittgensteinian și jumătate aristotelian.

Wittgenstein obișnuia să înceapă atelierul de logică exact la ora anunțată în program. Era atât
de riguros cu privire la ora începerii cursului încât, dacă aveai nevoie, puteai să-ți potrivești
ceasul după el. Nicio surpriză: azi a procedat ca de obicei, intrând în sală exact la timp și a
anunțat tema zilei: Erorile logice: sofismele și paralogismele. Înainte de a trece la analiza
temei stabilite, Wittgenstein a ținut să reamintească audienței că raționamentul logic, adică
tehnica de argumentare, este operațiunea prin intermediul căreia, din propoziții-premise
adevărate, sunt obținute propoziții-concluzii veritabile.

Silogismul este un astfel de raționament, fiind alcătuit din două premise – majoră și minoră –
și o concluzie. Când vorbim însă despre erori logice, depășim extensiunea silogismelor logice.
A precizat, apoi, că erorile logice sunt încălcări ale regulilor stabilite pentru validitatea
raționamentelor și pot fi voluntare, când sunt numite sofisme, sau involuntare, când sunt
denumite paralogisme. După această prezentare, profesorul i-a invitat pe studenți să dea
exemple de erori logice. Primul care s-a înscris la cuvânt a fost un tip din prima bancă, care
nu făcea partea din „gașca celor 7”, dar apoi a luat cuvântul Ema:

– Din ce m-am documentat, pot spune că sunt mai multe situații care reprezintă erori logice.
Iată un exemplu: Primus este trimis de soție să cumpere castraveți de la supermarket, iar
acesta este lovit de un autovehicul, pe trecerea de pietoni, deși se deplasa legal: asta nu
înseamnă că soția lui Primus a fost cea care a determinat vătămarea corporală a acestuia. Cel
care a cauzat vătămarea corporală a lui Primus este, evident, conducătorul autovehiculului
care a nesocotit regulile de circulație. Faptul că vătămarea corporală a survenit după ce
Primus a fost trimis de soție la cumpărături nu înseamnă că între rugămintea acesteia și
vătămare există legătură de cauzalitate. Această eroare logică este exprimată în adagiul post
hoc ergo propter hoc („după aceasta, înseamnă că din cauza aceasta”).

Sau, un alt exemplu, când Leo Messi, unul dintre cei mai mari fotbaliști ai Planetei, spune
ceva despre fotbal, de regulă, trebuie luat în considerare. Însă, atunci când Messi exprimă un
punct de vedere despre teoria relativității, nu ar trebui să-l luăm prea în serios. Această eroare
logică este relevată prin așa-numitul argument ad verecundiam („din respect”), adică pentru
autoritatea emitentului. Apelul la autoritate este opusul lui argumentum ad hominem (când
emitentul mesajului nu trebuie crezut întrucât este un individ blamabil).

– Foarte interesante exemple!, a reacționat Wittgenstein. Aș vrea să-mi mai dați exemple de
erori logice. Cine dorește să completeze lista deschisă de Ema. Ana?

– Aș putea da un exemplu de eroare narativă, s-a conformat de îndată Avem două propoziții:
X este bogat, dar nu-și plătește datoriile și X este bogat, dar nu-și plătește datoriile pentru că
este zgârcit. La o primă lectură, cea de-a doua situație ni se pare mai probabilă, dar, la o
examinare mai atentă, este evident că prima are un grad de probabilitate mai ridicat, fiind mai
generală, deoarece, alături de zgârcenie, poate include și alte cauze de neplată a datoriilor,
precum neglijența, lipsa banilor sau existența unor litigii cu creditorii.

Dezbaterea a continuat cu alte exemple de erori logice. A fost un atelier la care s-au spus atât
lucruri interesante și utile, cât și lucruri neimportante sau chiar greșite. Pentru a rămâne cu
informațiile corect sedimentate, probând încă odată rigoarea ce-l caracterizează, Wittgenstein
a făcut mai multe precizări menite să contureze foarte clar conținutul erorilor logice.

– Limbajul poate avea numeroase capcane, cum ar fi capcana unei narațiuni captivante, dar
neadevărate, capcana predicțiilor despre trecut, capcana efectului de halou ș.a. Uneori, o
poveste captivantă, care pune accentul pe cei care au învins într-o competiție poate fi greșită
în ceea ce privește importanța meritelor învingătorilor. Când sunt analizate meritele, apare ca
fiind indicată o comparație între competitori. Eroii cărora li s-au atribuit trofeele nu trebuie să
primească automat cel mai mare grad de probabilitate în cântărirea faptelor, dacă există
posibilitatea aflării adevărului, inclusiv în ceea ce privește modul în care s-au stabilit
câștigătorii.

Spre exemplu, dacă una dintre echipele care participă la un joc are ghinionul ca unul dintre cei
mai buni membri ai săi să se accidenteze, acest lucru nu înseamnă că cealaltă echipă este
propriu-zis mai bună, chiar dacă ea a câștigat meciul sau competiția. Aceasta este ideea pe
care trebuie să o reținem în ceea ce privește eroarea narativă, a subliniat Wittgenstein.
Cu alte cuvinte, să nu cădem în capcana rezultatului consemnat, deoarece nu întotdeauna
laureatul merita să primească trofeul!

O altă eroare logică frecventă, a continuat profesorul, există când emitem păreri despre
evenimente din trecut. După ce acestea apar, noi, oamenii, suntem tentați, făcându-ne chiar
plăcere, să susținem că ne-am dat seama că evenimentele în discuție erau previzibile.
Experimentele cu privire la predictibilitatea evenimentelor constată că procentul celor care
înainte de producerea evenimentelor au anticipat apariția acestora este mai mic decât al celor
care se pronunță în privința acelorași evenimente, dar după ce acestea au survenit.

Spre exemplu, după Criza din 2008, post factum mulți specialiști au susținut că au prezis-o,
deși în realitate nimeni nu a anticipat-o în adevărata sa întindere. Cu alte cuvinte, după ce
faptele au loc, ni se pare că ele sunt destul de clare în ceea ce privește cauzalitatea sau
anticiparea lor, cu toate că atunci, în anticamera evenimentelor, de cele mai multe ori lucrurile
nu stăteau chiar așa. Sunt și oameni care cad foarte ușor în capcana efectului de halou.
Specialiștii au observat că dacă un individ vorbește frumos și este îmbrăcat îngrijit sau la
patru ace, este considerat de ceilalți un om serios, care merită încrederea lor, cu toate că acesta
poate fi și, la fel de bine, profilul escrocului. Așadar, dragii mei studenți, nu uitați că
aparențele pot fi înșelătoare și ceea ce pare a fi corect, în realitate se poate dovedi a fi fals!

Cu aceste concluzii ale lui Wittgenstein, atelierul de logică s-a încheiat.

Un concurs de frumusețe și talente

Anual, în cadrul Facultății de Drept este organizat spectacolul-concurs Miss Law, destinat
studentelor anului I. Nu vă voi spune multe lucruri despre acest eveniment, întrucât, cu o
singură excepție, nu se diferențiază foarte mult de altele de acest gen. Excepția pe care doresc
să pun în lumină o reprezintă faptul că fiecare concurentă care vrea să participe la competiție,
alături de punerea în valoare a calităților fizice, trebuie să demonstreze, la nivel mediu, că știe
să cânte sau să danseze, să deseneze sau să imite o vedetă ori să recite sau să prepare un
cocktail, la alegere.

Mai concret, concurentele sunt obligate să opteze pentru câte una dintre activitățile pereche,
urmând să demonstreze că au talent în privința a trei probe. Durata maximă a fiecărei probe a
fost stabilită la două minute. Ce ziceți de combinația muzică, imitarea unei vedete și recitat?
Este exact tripleta aleasă de Teo, care s-a înscris în competiție, concurând sub numărul 11.
Acum vreți să aflați cum s-a descurcat. Nu veți crede, dar am fost și eu surprins să constat că a
cântat foarte bine piesa My Way, că l-a imitat convingător pe Elvis Presley și a recitat cu patos
poezia Annabel Lee, a lui Edgar Allan Poe. Iată prima strofă:

De demult s-a-ntîmplat, de demult…

Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, și poate c-o știți,
O fecioară, Annabel Lee;
Și trăia doar c-un gând – s-o iubesc mereu,
Și trăia – să mă poată iubi.

A fost aplaudată la scenă deschisă, dovedind că are talent cu carul. După cum s-a dezlănțuit și
la cât de naturală a fost, Teo părea că nu va avea rivală, până când a intrat în concurs o colegă
de la grupa A, Sabrina, care a ales cânte, să deseneze și să prepare un cocktail, gustat de juriu.
Sabrina a cântat cu har piesa Tinei Turner, The Best, a preparat un Bloody Mary, savurat de
către membrii juriului, și a desenat-o, nu veți ghici, chiar pe Teo, contracandidata sa! Și i-a
ieșit, pentru că toată lumea a fost impresionată de acuratețea detaliilor și fidelitatea asemănării
imaginii desenate cu chipul colegei de competiție.

Și acum, Doamnelor și Domnilor, vom anunța câștigătoarea. Însă, aflându-se în mare

dificultate, juriul le-a declarat câștigătoare pe ambele, adică atât pe Sabrina, cât și pe Teo.
După anunțarea rezultatului de către președintele juriului, a venit momentul rostirii mesajelor
de către cele două concurente. Prima a vorbit Sabrina:

– Bună seara! Mulțumesc membrilor juriului pentru că au considerat că m-am ridicat la

înălțimea așteptărilor dumnealor, dar și vouă, dragi colegi, părinților, pentru că m-au azvârlit
în lumea nebună în care trăim, chiar și lui Teo, care m-a inspirat în această minunată seară.
Când am spus că Teo m-a inspirat, m-am referit la desen. Vă mărturisesc că inițial nu
alesesem să desenez, ci să o imit pe Whitney Houston, dar în ultima clipă m-am răzgândit și
am hotărât să imortalizez chipul olimpian al lui Teo.

M-am gândit că-mi va fi mult mai ușor, comparativ cu ceea ce decisesem în primă fază.
Motivul determinant a fost chipul său angelic, care m-a cucerit, dându-mi totodată forța să
cred că voi reuși să-l reproduc în mod facil. Așa că, în parte, este și meritul tău că am reușit,
de aceea mă bucur să împart trofeul cu tine, Teo. Sunt fericită că mă aflu aici, că am fost
aleasă de juriu și vă doresc tuturor succes! Mulțumesc!

– Se pare că trebuie să rostesc și eu un mesaj, a spus și Teo cu emoție, după ce organizatorii i-

au făcut semn că este rândul ei. Bine că s-a pronunțat juriul, că, după cuvintele Sabrinei, sunt
convinsă că s-ar fi răzgândit și ar fi rămas singură pe locul I. În sinea mea, mi se pare că
Sabrina este foarte talentată; a dovedit-o la acest concurs și merită din plin să se afle pe primul
loc! Prin gestul său, de a alege să-mi deseneze chipul pe hârtie, Sabrina a demonstrat că este
generoasă, întrucât, simultan evidențierii calităților sale artistice, a acceptat să mă promoveze,
asumându-și riscul să nu reușească. Dar a reușit, așa cum spuneau romanii: veni, vidi, vici.

După cum știți, organizatorii oferă 1.000 de euro câștigătoarelor concursului din această seară.
Eu vreau să donez acești bani Asociației studenților, cu scopul de a fi folosiți în susținerea
unor activități filantropice, de protecție a mediului sau cauze sociale. Faptul că eu figurez
între câștigătoare se poate datora pur și simplu norocului sau altor factori, motiv pentru care,
așa cum am învățat la logică, accept că există posibilitatea ca nu de fiecare dată să câștige cel
mai bun.

Așadar, le felicit și pe colegele noastre care au concurat alături de noi, dar nu au avut șansa de
a fi probabil la fel de inspirate ca mine și Sabrina. Mulțumesc tuturor celor prezenți și
părinților mei, care lipsesc fizic, dar care au fost și sunt permanent alături de mine cu sufletul
lor, revărsându-și asupra mea iubirea lor necondiționată.

Igor are planuri noi

Timpul a trecut și a venit luna decembrie. Afară s-a făcut frig crâncen și de câteva zile s-a
așternut un strat consistent de zăpadă. În această zi rece, cu emoție fierbinte ca focul, Igor a
ținut să-și anunțe în plen colegii de grupă că nu va mai continua la Drept, deoarece crede că
nu este ceea ce-și dorește. Le-a spus că vrea să se dedice unor cauze sociale.
– Vreau să înființez o asociație care să se ocupe de protecția persoanelor aflate în situații de
vulnerabilitate, a detaliat Igor. Sunt atât de mulți oameni – bătrâni, oameni ai străzii sau cu
diferite dizabilități și copii abandonați – care au nevoie de ajutor sau sprijin de la noi, ceilalți.

– Dar statul ce face? – a întrebat Teo cât pentru toți ceilalți. Cetățenii plătesc taxe și impozite
ca să fie sprijiniți cei aflați în situații grele. Sigur, impozitele se plătesc și pentru educație,
sănătate, drumuri ș.a., însă și pentru cei aflați în situații de vulnerabilitate. Eu cred că tu, Igor,
puteai face mai multe lucruri bune pentru oamenii din această țară dacă ai fi obținut licența în
drept și dacă apoi profesai ca judecător, procuror, avocat, mediator sau consilier juridic. Am
pretenția că te cunosc destul de bine și îți spun fără nicio reținere că ai calități de mare jurist.

– Teo, a răspuns Igor, care a simțit nevoia să dezvolte, să știi că așa am crezut și eu, că pot fi
un jurist bun. Însă de câteva săptămâni s-a produs o transformare în interiorul meu. Practic,
totul s-a schimbat atunci când am pierdut-o pe bunica mea, căci mi-a dispărut reperul moral
principal. După moartea bunicii, am trăit puternice remușcări, deoarece consider că am făcut
prea puțin pentru a o ajuta să mai trăiască câțiva ani. Dacă i-aș fi acordat mai multă atenție,
sunt convins că ar mai fi trăit câțiva ani. Din momentul morții ei, mă bântuie acest gând, pe
care cred că-l voi putea alunga doar dacă mă voi ocupa de proiectul despre care v-am spus.
Asociația la înființarea căreia voi participa și în activitatea căreia vreau să mă implic se va
numi „Un pic de suflet” și se va ocupa de persoanele aflate în situații dificile din punct de
vedere social, adică de oamenii vulnerabili.

– Dacă tu asta îți dorești și crezi că ți-ai găsit vocația, eu, una, îți urez succes, a adăugat Teo.
Sper ca în viitor să derulăm împreună anumite proiecte. Igor, ai tot sprijinul meu, dacă mi-l
vei cere! Până nu pierdem pe cineva drag, nu putem înțelege sau conștientizăm foarte greu că
dispariția unui apropiat lasă un gol ce nu se va mai umple vreodată. Iar atunci când ne dăm
seama că puteam face ceva pentru a împiedica dispariția prematură a cuiva drag, durerea este
mai mare și apăsătoare. Îți doresc să-ți regăsești liniștea, să-ți restabilești echilibrul și să fii
robust în fața evenimentelor negative!

A fost momentul în care Simion a intervenit și el în discuție:

– Igor, pot spune că ne-ai surprins și, deși primul meu impuls a fost acela de a-ți pune la
îndoială judecata, acum, după ce am reflectat puțin și am ascultat discuția, mi se pare o idee
bună. Organizațiile publice, chiar dacă ar trebui să se ocupe de persoanele menționate de tine,
nu acoperă toată paleta de probleme cu care acestea se confruntă – fie din cauza finanțării
insuficiente, fie din alte cauze. Eu chiar te felicit și, la fel cum te poți baza pe sprijinul lui Teo,
te rog să nu eziți să-mi ceri ajutorul, la nevoie.

– Îți mulțumesc, Simion! Și ție, Teo – a simțit nevoia să adauge Igor. Contează foarte mult să
știu că atât moral, cât și în alt mod, mă bucur de suportul vostru. Pot spune că sunt de-a
dreptul fericit că v-am cunoscut și că sunteți prietenii mei! Vă promit că nu vă voi dezamăgi și
că vă voi chema în ajutor la nevoie. Poate organizăm ceva de Crăciun.

Ceilalți membri ai grupei de față la discuție și-au manifestat, fiecare în felul lor, dorința de a fi
alături de Igor în efortul său de a-și duce la bun sfârșit proiectul.

Întâlnirea cu Pretorul
Au mai trecut câteva zile până la seminarul de Drept roman. Șeful disciplinei era o
personalitate a lumii juridice, un om riguros, cu o vastă cultură și un suflet de artist. Uneori,
acesta scria poezii, picta și participa la diverse întruniri care abordau teme istorice. Ori îl
îndrăgeai de la prima întâlnire și cădeai în admirația lui, ori îl urai pentru personalitatea lui
complexă și, totodată, copleșitoare.

Îmi place să cred că numărul celor din a doua categorie a fost neglijabil. Cultura generală pe
care o poseda îi permitea să abordeze cu multă ușurință subiecte din domenii variate, de la
știință la religie, de la politică la cultură sau de la filozofie la sport. În mediul academic, îi
plăcea să asculte vorbindu-se în latină și, în același timp, să se exprime în latină. Era o
adevărată enciclopedie ambulantă. Este foarte greu de cuprins în cuvinte personalitatea
profesorului de Drept roman. Studenții îl porecleau Pretorul.

Dar haideți să vedem ce se întâmplă în sala seminar! Este anunțată tema, „Legea celor XII
Table și alte izvoare ale Dreptului roman”, după care profesorul invită studenții să ia cuvântul
pe marginea subiectului. Imediat, un student răspunde:

– Pe la mijlocul secolului al V-lea î.H., între patricieni și plebei exista un conflict generat de
faptul că aceștia din urmă cereau publicarea regulilor cutumiare pentru a fi cunoscute și
aplicate unitar. După multe discuții și insistențe, s-a constituit o comisie alcătuită din 5
patricieni și 5 plebei, care s-a ocupat de codificarea regulilor nescrise, în cuprinsul a XII table
de bronz, în anul 449 î.H. Aceste table de bronz cuprindeau reguli obligatorii referitoare la
proprietate, succesiuni, familie ș.a.

În dezbatere intră și Simion, care precizează că, anterior comisiei din anul 451 î.H., compusă
din 5 patricieni și 5 plebei, fusese instituită o altă comisie formată din 10 patricieni (decemviri
legibus scribundis – „cei 10 bărbați care să scrie dreptul”). Însă plebeii s-au revoltat și așa s-a
ajuns la comisia alcătuită cu paritate de reprezentanți. Cu toate că textul Legii celor XII Table
nu s-a păstrat, tablele de bronz fiind distruse după aproximativ 60 de ani, în anul în care galii
au incendiat Roma (390 î.H.), conținutul acestora s-a imprimat adânc în spiritul poporului
roman. Așa a devenit această lege una dintre cele mai importante legi romane.

După invitația, adresată altor studenți, de a intra în dialog, a venit rândul Pretorului să tragă
concluziile dezbaterii.

– Dragii mei – a început acesta discursul –, Legea celor XII Table este unul dintre izvoarele
fundamentale ale Dreptului roman, alături de alte surse, precum sunt obiceiul sau edictele
magistraților. Legea celor XII Table este însă, ca importanță pentru romani și umanitate,
deasupra celorlalte izvoare, deoarece ea a intrat adânc și a rămas în spiritualitatea poporului
roman, prin aceea că instituia reguli perene ce au fost transmise generațiilor viitoare, întrucât,
conform spuselor lui Cicero, memorarea acesteia era obligatorie pentru elevi. Această lege a
traversat secolele, căci, în realitate, ea nu a fost niciodată abrogată, fiind în vigoare vreme de
peste un mileniu – sigur, cu luarea în considerare a faptului că unele dintre dispozițiile sale
deveniseră caduce, prin trecerea timpului.

Legea celor XII Table este o operă umană care codifică regulile romane cutumiare, existente
în secolul al V-lea î.H., putându-se afirma că a reprezentat o „fotografie juridică” fidelă a
momentului istoric în care aceasta a fost adoptată. Magnificii mei studenți, nu uitați că multe
reguli ale Dreptului roman, reflectate în conținutul Legii celor XII Table, au străbătut
societățile ce s-au succedat în Republica romană, în Imperiul roman și în cele ulterioare
destrămării formelor de organizare romane, ajungând până în zilele noastre, în epoca
postmodernă. Sunt reguli succesorale conținute, foarte probabil, și în Legea celor XII Table,
care se aplică în Dreptul succesoral contemporan. Una dintre ele este cea exprimată în adagiul
infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur („copilul conceput,
nenăscut, este considerat născut când este vorba despre drepturile sale”).

Cu aceste cuvinte s-a terminat întâlnirea cu Pretorul, pe care toți cei prezenți au trăit-o ca și
cum ar fi avut loc în Senatul roman.

Un pic de generozitate de Crăciun

Se apropia Crăciunul, iar Igor n-a uitat de promisiunile făcute de foștii lui colegi, astfel că i-a
contactat și i-a rugat să-l sprijine financiar și fizic pentru a petrece un timp cu ei și de a
împărți daruri unor copii instituționalizați, care sufereau de sindromul Down. Fără excepție,
studenții grupei H au fost de acord să se deplaseze la stabilimentul unde se găseau copiii
nevoiași.

Au ajuns acolo pe la ora 10 dimineața și au derulat un adevărat program de activități, compus

din jocuri sportive, teste de cultură generală elementară și un concurs de lectură și recitare.
Câștigătorii au fost premiați cu diplome de recunoaștere a meritelor, iar ceilalți au fost
recompensați cu diplome pentru calitatea de participant. La final, au cântat cu toții cântece
tradiționale, iar înainte de plecare studenții au împărțit cadourile aduse. Bucuria primirii
darurilor de către copii a fost imensă, poate și datorită faptului că studenții au avut inspirația
să tocmească un actor care l-a interpretat impecabil pe Moș Crăciun.

După un asemenea program, încheiat cu participarea Moșului, despărțirea a fost grea, dar
generoșii noștri studenți au plecat înălțați spiritual de bucuria sinceră produsă acestor suflete
de semeni fragili, pe care nu o vor uita curând. Relaționând cu acești copii vulnerabili, cu toții
au rezonat și au realizat esența umană efemeră, dar și nevoia unică, irepresibilă de delicatețe.
În fața evenimentelor impredictibile, într-o oarecare măsură, rămânem vulnerabili, căci
suntem la cheremul hazardului și al capriciilor Fortunei. De aceea, cei care pot (și sunt mulți
care pot!) nu trebuie să uite de semenii lor aflați în dificultate, fiindu-le alături cu cele de
trebuință.

A venit, apoi, momentul de final. Igor a mulțumit foștilor colegi pentru sprijin, iar aceștia i-au
mulțumit lui Igor pentru oportunitatea oferită, rugându-l să-i implice și în alte evenimente
viitoare. Acum, generoșii noștri eroi s-au simțit izbăviți în liniștea de apoi a eforturilor lor
caritabile.

Prin gestul lor, studenții grupei H au inspirat și alți colegi, aceștia aflând de pe rețelele de
socializare despre programul caritabil derulat. Faptele generoase, de mai mică sau mai mare
anvergură, generează ecouri pozitive în societate, determinând fenomenul „bulgărelui de
zăpadă”, atât de necesar în viața socială. Din păcate, efectul contagios poate fi întâlnit și ceea
ce privește faptele antisociale. Imitarea faptelor pozitive sau negative este o formă specială de
manifestare a efectului de turmă.

Dacă e zăpadă, mergem la munte

În următoarele zile, o parte dintre studenții grupei H, între care și cei șapte, inclusiv Igor, au
convenit să petreacă împreună, de sărbători, la munte. Eroii noștri au plecat la munte, având
parte de zăpadă și o pârtie pentru schiat. Au fost cazați într-un hotel ceva mai modest, din
cauza constrângerilor financiare, dar asta nu a contat.

Condițiile de cazare nu contează prea mult când ești tânăr – ești alături de prieteni și
atmosfera este una afabilă, greu de egalat. Protagoniștii au găsit un context bun pentru
relaxare, dar și pentru diferite interacțiuni profesionale sau personale. În scurta perioadă
petrecută la munte, între Ema și Gabriel s-a înfiripat o idilă. Prietenii au văzut și au simțit,
unii și-au dat coate și au zâmbit, soarele a fost generos și le-a ținut isonul.

În ultimele trei zile ale vacanței, Gabriel și Ema au stabilit să locuiască în aceeași cameră de
hotel. Înainte de a vă relata partea cea mai interesantă a relației celor doi îndrăgostiți, merită
pomenită întâmplarea din penultima seară a sejurului montan. La un moment dat, chiar atunci
când atmosfera putea fi considerată „încinsă”, s-a auzit un ronțăit de șoarece. Ema a țipat:

– Avem un șoricel în cameră. Mi-e frică, fac pe mine!

– Ți s-a părut, dragă, a ripostat amuzat Gabriel, încercând să o liniștească.

– Nu, este undeva în dulapul de lângă ușă, nu-l auzi, spuse cu siguranța omului speriat Ema.

– .. parcă se aude ceva, hai să vedem! – a încuviințat Gabriel.

– Du-te tu, eu mor dacă sare pe mine!

La rugămintea Emei, Gabriel s-a apropiat de dulap, l-a deschis încet și a apărut Jerry – un
șoricel speriat mai abitir ca Ema. A fugit cât îl țineau picioarele spre patul ei, care, văzându-l,
a sărit din panicată și a strigat:

– Gabriel, prinde-l, că mă mușcă!

– Nu te panica, Ema, îi vin imediat de hac!

După o vânătoare de peste două ore de urmărire, în hazul general, Gabriel a avut succes,
reușind să-l anihileze pe Jerry. Stresul Emei a trecut ușor, dar episodul care a urmat a rămas
pe viață. Asistența a fost uimită, deși era la curent cu romanța de ceva vreme înfiripată
pasional între cei doi.

A venit clipa astrală și Ema, cu lacrimi în ochi, și-a făcut curaj cu o dușcă de votcă, cerând
colegilor liniște și concentrare înainte de a i se adresa oficial iubitului:

– Gabriel, dacă nutrești pentru mine sentimente similare cu cele pe care eu le am față de tine,
te rog să te așezi în genunchi și să mă ceri de soție!

– Nu știu ce să spun, n-am cuvinte! – a îngăimat Gabriel, în spațiul Emei, copleșită de emoție,
nerăbdare și lacrimi.

Liniștește-te, Ema! – i-a spus secunde mai târziu Gabriel. Mi-ai făcut cea mai plăcută
surpriză din viață, pur și simplu sunt blocat! Cât exiști, așa ceva nu ți se întâmplă de două ori.
Nimic din ce am trăit până acum nu se poate compara cu acest moment. Sigur că-ți voi da
răspunsul pe loc, dar te rog să mă ceri tu pe mine!
– Bine, lașule, a zise Ema, și s-a așezat în genunchi.

Mă iei de soție? – a spus ea, abia șoptit, cu toți de față.

În cameră, o undă uriașă de mirare și suspans. Gabriel a reacționat:

– Îți răspund după ce te ridici în picioare. Că vreau să fim pe picior de egalitate în căsătorie,
așa am învățat la Drept civil!

Într-o liniște desăvârșită, Gabriel a scos din buzunar un inel simplu, cu strălucirea lui anume,
și i l-a așezat Emei pe degetul inelar de la mâna dreaptă.

În interiorul localului a plutit o emoție colectivă, imposibil de reprodus. Dar apogeul

romantismului din acea seară nu sosise încă. Gabriel s-a asigurat că inelul stă bine pe degetul
Emei și a rostit, memorabil, câteva versuri:

Tu ești pentru mine aer.

Ești apă, și foc, și pâine.
Ești unica stea de pe cer.
Cu razele doar spre mine.

Tu ești aleasa mea floare.

Ești munte, mare și câmpie
Ești singura privighetoare.
Ce cântă triluri numai mie.

Ema a plâns de fericire, convinsă de norocul de a-l fi întâlnit pe alesul din poveste. Cei
prezenți au numărat clipele, trecându-și în simțiri o experiență de neuitat, o surpriză
formidabilă, imposibil de descris, la o intensitate emoțională greu de egalat.

În final, toți au fost bucuroși că doi colegi și prieteni de-ai lor – Ema și Gabriel – și-au unit
destinele într-o manieră atât de romantică, declarându-și cel mai frumos lucru uman posibil –
iubirea. Cei doi au fost, atunci, cei mai fericiți oameni de pe Pământ!

Despre drepturi și libertăți fundamentale ale omului

Ca orice poveste frumoasă, vacanța s-a terminat parcă prea iute și, după întoarcerea în
campus, cursurile s-au reluat. Acum, din nou, la cursul de Drept constituțional. Tema
prelegerii: Drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Profesorul a început expunerea
cu o scurtă istorie a reglementărilor privind drepturile omului, precizând că este vorba despre
prerogative care aparțin persoanelor fizice, adică oamenilor. Apoi a vorbit, între altele, despre
Constituția Statelor Unite ale Americii.

În acest moment Tedy a replicat:

– Constituția americană este o lege ipocrită atunci când vorbește despre popor, deoarece a fost
adoptată de un stat sclavagist, care a curmat istoria legendară a unor nativi americani
extraordinari, cum au fost apașii, mohicanii și mulți alții.
– Să nu uităm, însă, că era un context istoric foarte diferit de cel din prezent, i-a replicat
profesorul. În parte ai dreptate – un pic de ipocrizie a existat, căci sclavia era în floare la data
adoptării Constituției SUA, aceasta fiind abolită mult mai târziu în Statele Unite.

Atunci când analizăm constituțiile și legile trebuie să nu ne desprindem de epoca adoptării lor,
căci din viitor este foarte riscant să judecăm trecutul, putând fi incorecți.

În general, când evaluăm fapte trecute importante, moralitatea sau corectitudinea lor trebuie
apreciată în funcție de scara axiologică din momentul respectiv. Orice deviere temporală spre
o perioadă anterioară sau ulterioară momentului istoric respectiv conduce inevitabil la
răspunsuri eronate și incorecte din punct de vedere istoric.

După mulți ani de la petrecerea lucrurilor, schimbându-se morala și valorile sociale, din viitor
vom vedea, cel mai adesea, diferit sau foarte diferit, ceea ce s-a întâmplat. În multe situații,
ceea ce credem noi despre reprezentarea unor evenimente din trecut diferă comparativ cu
însemnătatea și realitatea redate de diferitele moduri de stocare și transmitere a informațiilor.
O primă distorsiune este produsă de sursele din care obținem informațiile, care sunt viciate de
particularitățile celui care consemnează datele pentru posteritate. O a doua deformare apare
din cauza subiectivismului celui care emite opinia față de ceea ce observă atunci când
examinează evenimentele.

– Da, dar pentru a nu risca repetarea unor fapte regretabile și de neacceptat într-o societate
deschisă, bazată pe democrație și stat de drept, partea întunecată a istoriei trebuie scoasă la
lumină, astfel încât oamenii să tragă învățămintele necesare, a completat Teo. Uitarea poate
aduce cu sine riscul repetării unor evenimente abominabile, pe care omenirea le dorește să
rămână în trecut și doar în paginile istoriei.

– Foarte interesante observațiile tale, Teo, dar vă propun să revenim în matca temei de azi, că
ne-am cam îndepărtat de ea! spuse profesorul.

Ca simplu observator al celor întâmplate, în timpul cursului de Drept constituțional,

mărturisesc că îmi place modul în care studenții ridică probleme, poziția lor adesea tranșantă
și felul în care judecă ei evenimentele istorice relevante.

Îmi este clar că au o gândire destul de sănătoasă, au curaj, le pasă de ce s-a întâmplat și, mai
ales, de ceea ce se poate petrece în viitor dacă uităm istoria, în special în partea ei întunecată
sau cu umbre. Dacă există mulți tineri așa cum sunt studenții grupei H, înseamnă că lumea e
pe mâini bune și există speranță.

Cercul Socrate

În timp ce „povestitorul” emite păreri și furnizează informații, activitatea studenților noștri se

derula normal, cu o oarecare rutină, pigmentată cu activități interesante sau provocatoare. O
pată de culoare despre care merită să discutăm este și cursul de Retorică și arta comunicării,
susținut, așa cum era de așteptat, de un orator recunoscut, un avocat supranumit Cicero.
Acesta, împreună cu asistenții săi, cărora studenții le spuneau Machiavelli și Margaret
Thatcher, au organizat, în afara cursului, un captivant cerc, care poartă numele apreciatului
filozof Socrate.
Subiectele abordate la acest cerc erau atractive și, în plus, prin calitățile sale persuasive,
Cicero i-a convins pe mulți studenți să se înscrie în Cercul de retorică. În cadrul cercului erau
abordate subiecte sau teme aflate, în principal, în afara sferei Dreptului. Profesorul redacta o
listă orientativă cu teme, între care se regăseau: „gândirea laterală”, „rolul tăcerii în
comunicare”, „limbajul trupului”, „conflicte, concurență, cooperare”, „complexe, frustrări și
remedii”, „discursul convingător”, „profesia și pasiunile” etc.

După cum puteți vedea, sunt teme nejuridice, dar care au o oarecare aplecare spre viitorii
juriști, deoarece ascund probleme perene ale oamenilor. Merită să aflați câteva lucruri din ziua
constituirii cercului. Toată lumea era implicată în eveniment, coordonatorii – Cicero,
Margaret Thatcher și Machiavelli – și membrii cercului.

A fost deschis de către Cicero, care a comunicat celor prezenți regulile, etapele de calificare și
data finalei. Apoi s-au constituit echipele, s-au ales temele pentru fiecare echipă și, în final, a
avut loc o rundă de întrebări și răspunsuri.

După etapele de calificare, s-a disputat finala, între trei echipe – Platon, Aristotel și Seneca. În
finală au participat, în calitate de membri ai echipelor, atât componenții inițiali, cât și unii
dintre studenții din echipele care nu au ajuns în ultima etapă. Clasamentul a fost stabilit în
funcție de punctele acordate de către fiecare grupă finalistă și coordonatorii cercului.

Întâmplarea face că remarcații din fiecare echipă au fost Ema, Ana și Simion. Ema a vorbit
despre „rolul tăcerii în comunicare”, Ana a abordat tema „conflicte, concurență, cooperare”,
iar Simion a susținut un discurs despre „profesie și pasiuni”. Iată cele trei discursuri, în
ordinea în care au fost menționați aceștia mai sus:

– „Aut tace, aut loquere meliora silentio” – fie taci, fie rostești ceva mai bun decât tăcerea –
stă scris pe tabloul autoportret a lui Salvator Rosa. Auzim, de multe ori, expresiile „vorbe
goale”, „vorbe-n vânt”, „tăcerea e de aur” sau „cuvinte de prisos”. Toate aceste sintagme sunt
grăitoare pentru a sublinia ideea că tăcerea are rolul ei în comunicare, în special dacă este
acompaniată cu gesturi relevante. Uneori, ne aflăm în situația de a decide dacă tăcem, pur și
simplu, dacă comunicăm non-verbal, prin limbajul corpului, sau dacă utilizăm limbajul
verbal. Acestea sunt opțiuni pe care le avem la dispoziție când interacționăm, dar uneori o
alegem pe cea nepotrivită.

De pildă, tăcând putem confirma o suspiciune ce planează asupra noastră sau vorbind putem
spune o prostie regretabilă. Când alegem între cele două opțiuni principale, opțiunea aleasă se
bazează pe foarte mulți factori. Oamenii tac din diverse cauze. Deseori, ei tac pur și simplu
pentru că rămân fără cuvinte, alteori tac pentru că sunt supărați, surprinși, frustrați, uimiți,
empatici, triști sau reținuți, iar uneori decid la rece să tacă. Sunt și cazuri în care oamenii
hotărăsc la cald să vorbească, fiind siguri că au ales soluția favorabilă. Mai târziu, mulți dintre
ei regretă că s-au înșelat și că nu au chibzuit suficient.

Tăcerea poate acoperi în deplină siguranță gândurile sau sentimentele noastre, dar nu în toate
situațiile are această aptitudine, de a le ascunde sub vălul său. Să nu uităm însă că tăcerea
poate fi asemănătoare unei oglinzi, în care se reflectă sentimentele, ideile sau gândurile
noastre. De asemenea, tăcerea poate fi ca o cortină în spatele căreia pot sta bine ascunse toate
gândurile. Așadar, în funcție de context și interes, „tăcerea poate fi de aur” sau „vorbele pot fi
mai nimerite”. Și să nu uităm de cugetarea lui George Clooney: „Să ai clasă înseamnă să
păstrezi tăcerea în fața proștilor chiar și atunci când ai multe de spus”. Mulțumesc pentru
atenție!”

„Voi vorbi despre cei trei „C” – conflict, concurență și cooperare. Din perspectivă socială,
oamenii se pot afla în diverse ipostaze. Astfel, un individ se poate găsi în situații de dușmănie,
competiție și colaborare. Starea de conflict poate avea felurite niveluri și forme și este una
care generează efecte negative pentru toți cei implicați, chiar dacă proporțiile pentru
participanți sunt diferite, întrucât risipește resurse și cauzează suferințe. Nu sunt de acord cu
punctul de vedere că anumite conflicte sunt inevitabile și că prezintă relele cele mai mici.

În natură, întâlnim raporturi de conflict, concurență și colaborare, fiecare având un anumit rol
în supraviețuire și în cadrul așa-numitului proces de evoluție a speciilor. Dacă discutăm
exclusiv despre oameni, vom observa că și în cadrul comunităților umane se manifestă toate
cele trei categorii de raporturi sociale. Același individ poate să se găsească simultan, dar cu
subiecți diferiți, în toate cele trei categorii de relații. Competiția și conlucrarea pot prezenta
efecte pozitive sau negative. Astfel, concurența are efecte benigne în sport, economie sau
politică, întrucât competiția ridică nivelul calitativ al tuturor celor care concurează pentru
trofeele puse în joc. Putem spune că se creează premisele ca, dintre participanți, să ajungă în
vârful ierarhiei cei mai merituoși, iar cei rămași fără lauri să aibă mulțumirea că au crescut
calitativ, că au făcut progrese. Trebuie să menționăm că, în unele cazuri, primele locuri nu
sunt obținute de cei mai buni fie pentru că la întrecere nu participă cei mai buni, fie pentru că
jocul este viciat. Reușita unei activități și succesul sunt legate nu numai de calitățile
protagoniștilor întrecerii, ci mai ales de implicarea celor care nu participă la joc, care trebuie
să coopereze pentru asigurarea corectitudinii competiției.

Astfel, putem spune că cele două – concurența și conlucrarea – au roluri sociale importante și,
totodată, complementare. Într-o altă ordine de idei, în cadrul jocurilor sportive de echipe, al
scrutinelor sau al companiilor, competiția se manifestă în raport cu echipa adversă, cu
partidele oponente sau companiile concurente, iar colaborarea în cadrul propriei echipe, al
propriului partid sau al propriei companii. În asemenea competiții, câștigă echipa cea mai bine
organizată, în care toți membrii au conlucrat în folosul comun. În concluzie, stările
conflictuale trebuie evitate sau stinse, după caz, concurența trebuie stimulată și dublată de un
cadru de reguli care să-i asigure integritatea, iar cooperarea trebuie încurajată pentru
menținerea și creșterea bunăstării noastre. Mulțumesc!”.

„Subiectul pe care-l pun în dezbatere este „relația profesiei cu pasiunile”. Titlul ascunde, în
fapt, întrebarea: Este recomandabil să se confunde profesia cu pasiunile sau este preferabil ca
acestea să fie independente? Nu rareori auzim spunându-se: „pentru mine profesia este
pasiunea mea”, „îmi place ce fac, așa că nu am nevoie de hobby-uri” sau „dacă ar fi să aleg
din nou, aș alege să fac același lucru”. Foarte probabil, fiind cu gândul la plăcere, majoritatea
dintre noi vom opta pentru prima variantă – profesiunea ca o pasiune. Pare foarte plăcut să
exerciți o profesie cu bucuria pasiunii. Apoi, dacă reflectăm serios, vom ajunge să ne îndoim
de prima opțiune.

Înainte de a dezvolta această idee, apare ca fiind utilă delimitarea între cele trei concepte
relevante aici – profesie, pasiune și hobby. Profesia este o activitate socialmente utilă,
efectuată cu sau fără pasiune, de regulă remunerată, și presupune o pregătire prealabilă.
Activitatea derulată din pasiune conține o plăcere sporită (patos, înflăcărare), nu presupune
pregătire specială și nici nu trebuie să aibă utilitate socială. Iar hobby-ul este activitatea
practicată ocazional în funcție de capriciile sau plăcerea de moment, rămânând, de regulă,
constant. Dintr-un alt unghi de vedere, putem discuta despre persoane care profesează fără
pasiune, unele care exercită profesiile lor cu pasiune propriu-zisă și altele care le practică ca
pe niște hobby-uri.

Eu cred că profesia trebuie să răspundă la întrebarea Ce faci pentru societate?, iar pasiunile și
hobby-urile la întrebarea Ce faci pentru tine? Sigur, situația ideală pare a fi aceea ca profesiile
noastre să fie practicate cu pasiunea unui hobby, dar, realiști fiind, nu cred că pasiunea trebuie
să fie profesia noastră. Nici nu este posibil, din punct de vedere social, deoarece este exclus
faptul ca toate ocupațiile să coincidă cu pasiunile. Dacă profesiile ar putea fi alese doar pentru
plăcerea practicării lor, cele mai multe ar rămâne libere și societatea s-ar bloca.

De aici reiese că profesiile și pasiunile sunt și este necesar să fie relativ independente. Într-o
altă ordine de idei, profesia nu trebuie să se identifice cu pasiunile și în scopul evitării riscului
ca întreaga energie să ne fie acaparată de domeniul profesional. Dacă nu avem pasiuni sau
hobby-uri, în afara profesiilor noastre, viața va fi dedicată în mare măsură profesiei și vom
constata cum aceasta ni se scurge printre degete. Ideea că trebuie să îți găsești pasiunea în
activitatea profesională îți poate afecta dimensiunea orizontului, existând la fiecare pas riscul
de a nu-ți plăcea ceea ce faci și de a renunța. Dacă îți place un lucru sau o activitate în mod
deosebit, nu o transforma în meserie, ci las-o pentru tine, în timpul liber. Spre exemplu, dacă
îți place să joci tenis, nu este cazul să practici tenis profesionist, căci s-ar putea să nu-ți placă
antrenamentele și toate celelalte restricții asociate. În plus, s-ar putea să mori de foame,
deoarece nu toți practicanții de tenis câștigă suficienți bani cât să poată trăi decent. Profesia
trebuie aleasă dintre activitățile în care ești bun sau foarte bun, care îți asigură resursele
materiale și măcar un pic de plăcere. Munca asociată profesiei poate fi una digerabilă sau
chiar plăcută, dacă progresezi, dacă faci parte din echipe performante și dacă rezultatul
activității derulate este folositor pentru societate. Vă mulțumesc și vă salut!”.

Cu acest discurs s-a încheiat finala Cercului Socrate, un eveniment în cadrul căruia emoțiile
au fost prezente la un nivel considerabil, iar participanții s-au străduit să se ridice la înălțimea
lui.

Mens sana in corpore sano

Probabil că v-am plictisit cu atâtea informații despre Cercul Socrate, așa că vă propun să
povestesc despre activitățile sportive ale studenților. De-a lungul generațiilor de studenți care
s-au succedat în universitate, s-a putut constata că, de regulă, studenții de la Drept au
preferință pentru fotbal, handbal, tenis și șah, ordinea fiind aleatorie.

Profesoara de sport, după ce i-a chestionat prin sondaj pe studenți, a aflat că cei mai mulți ar
dori să fie organizat un concurs de șah, probabil influențați de serialul fenomen Gambitul
damei. Studenții care au vizionat serialul au fost impresionați de intimitatea și puterea minții
umane și de aptitudinea acesteia de a transforma visele în realitate.

S-au înscris în competiție foarte mulți. În finală au ajuns George și, nu veți crede, Tedy!
Câștigătorul urma să se stabilească în trei partide, dar fiecare dintre cei doi a câștigat câte una,
iar a treia partidă s-a terminat la egalitate, așa că, potrivit regulamentului concursului, pentru
desemnarea câștigătorului a urmat o partidă semi-rapidă, în care jucătorii au avut la dispoziție
zece secunde pentru o mutare. Surpriză, și această partidă s-a terminat remiză, astfel că
partida următoare a fost una organizată în sistemul blitz, în care jucătorii au avut alocate doar
trei secunde pentru o mutare. Câștigătorul partidei în sistem blitz a fost George.
Reacția lui Tedy, după pierderea finalei, a fost una ieșită din tiparele acestui sport intelectual.
Nici mai mult, nici mai puțin, oaia neagră și-a confirmat statul, căci, în clipa în clipa în care a
fost clar cine este câștigătorul partidei decisive, s-a aruncat asupra tablei de șah, precum o
fiară înspre pradă, a apucat-o și a aruncat-o cât a putut de tare, după care a urlat cât l-a ținut
gura. După ce a fost liniștit de către organizatori, Tedy și-a cerut scuze spunând:

– Îmi pare nespus de rău și regret ieșirea mea, total nejustificată. Singura circumstanță
atenuantă pe care o am este că pentru prima dată în viață am fost atât de aproape de câștigarea
unui premiu. Niciodată în viața mea nu am luat locul I, dar azi am simțit, pentru prima dată,
că pot să fiu cel mai bun. Iar când am pierdut locul I, parcă s-a prăbușit întreaga lume peste
mine. Vă rog să mă scuzați!

– Orice competiție are două premii puse în joc, cel formal și cel substanțial, a spus preluând
cuvântul profesoara de sport. Premiul substanțial este cel dat de confortul intelectual că ai
participat la concurs. Să poți derula activități alături de noi, profesorii, de colegi și de prieteni
înseamnă că ești deja premiat de viață, având posibilitatea de a interacționa. Așa că, Tedy, nu
trebuie să trăiești pentru a obține premiul I, ci pentru a te bucura de premiul cel mai important
– acela al participării la un eveniment frumos. Iată câteva versuri care subliniază această idee:

Nu mi doresc Oscar sau Nobel,

Deși m aș obișnui să le dețin 🙂.
Căci eu am sufletul puțin rebel
Și vreau doar fericire să obțin.

Să obții un foarte mare premiu

Ori să ai noroc chior la loterie
Te pot face să te vezi un geniu
Și să trăiești intensă bucurie.

Dar nu peste foarte mult timp

Impresia că ești genial dispare
Și revii pe Pământ din Olimp.
Iar tristețea cea veche reapare.

Așa că nu i prea plăcut să trăiești

Cu gândul la premiul cel mare,
Ci mai sănătos este să ți dorești
În fiecare zi un premiu oarecare.

(Un premiu în fiecare zi)

Marea surpriză a competiției a reprezentat-o provocarea lansată de profesorul de Drept civil,

care le-a propus celor doi finaliști – George și Tedy – să fie de acord cu disputarea a două
partide simultane, cei doi, pe de o parte, și profesorul, pe de altă parte. Cine credeți că a
câștigat? Studenții sau profesorul?

Dragii mei, câștigătorul a fost profesorul! Acesta a câștigat, dar nu oricum, ci în stil de mare
campion, deoarece, așa cum am aflat mai târziu, domnia sa era un șahist de talie mare.
Felicitări, domnule profesor!
O filă de istorie a Dreptului

Înainte de prima vacanță de an, vă propun să intrăm discret în amfiteatrul în care, chiar acum,
se derulează cursul de Istoria Dreptului. Titulara acestei discipline de studiu, o distinsă
doamnă profesoară, este beneficiara a două licențe – drept și istorie –, astfel că se află în
fericita postură pentru studenți de a putea îmbina cele două tipuri de competențe, foarte
importante ambele pentru transmiterea unor informații relevante.

Într-o scurtă introducere, profesoara le-a spus studenților că esența Istoriei Dreptului este
aceea de a releva conținutul regulilor juridice și modalitățile în care acestea se transpuneau în
practică în trecut. Dreptul trebuie cunoscut și pentru că este liantul între populații și putere,
asociate unui teritoriu.

Pentru a ține studenții conectați la tema predată – Importanța Istoriei Dreptului –, distinsa
universitară avea obiceiul de a lansa câte o întrebare când te așteptai mai puțin. A venit
momentul unei astfel de întrebări:

– Dragi studenți, după 13 prelegeri la această disciplină, de ce credeți că se studiază Istoria

Dreptului la Facultatea de Drept?

– Ca să ne fie complicată nouă existența, răspunse, în glumă, un student din spatele sălii, a
cărui voce abia că putea fi auzită în locul unde se afla profesoara.

Nu știu de ce, dar am bănuiala că îl suspectați pe Tedy de acest răspuns. Pare stilul său, dar
Tedy lipsește și, în plus, chiar dacă era prezent, nu putem fi siguri că acesta ar fi răspuns la
fel. Poate că, după concursul de șah, când și-a ieșit rău din pepeni, Tedy și-a revizuit un pic
comportamentul. Dar să vedem faptele.

– Interesant răspuns, îi replică profesoara celui care a dat răspunsul de mai sus, menținându-se
în atmosfera creată. Alte răspunsuri nu aveți?

La această interogație, a simțit nevoia să ia cuvântul George.

– Eu cred că Istoria Dreptului este o disciplină de studiu foarte importantă, căci nu putem
avea o imagine deplină asupra Dreptului din prezent dacă nu știm ce reguli s-au aplicat în
istoria cunoscută. Dacă nu este necesar, este cel puțin util să cunoaștem evoluția Dreptului.
Trebuie să știm cum a ajutat Dreptul la soluționarea disputelor dintre cetățeni, dintre cetățeni
și stat ori ale celor dintre națiuni. Eu sunt de părere că dreptatea, înfăptuită prin intermediul
unor reguli, de către organe independente față de protagoniștii conflictelor, este una dintre
invențiile extraordinare ale omului. Iată de ce este important să cunoaștem ce reguli
obligatorii au existat în trecut.

– Foarte frumos ai argumentat, i s-a adresat profesoara lui George. Așa este, Dreptul și
înfăptuirea justiției sunt doi piloni ai civilizației! Nu întâmplător, se spune justitia regnorum
fundamentum („justiția este fundamentul statelor”). Pentru noi, cei de acum, este util să știm
cum se înfăptuia justiția cu sute și mii de ani înaintea noastră, pentru a putea vedea evoluția
Dreptului, dar și pentru a înțelege care este natura umană, din perspectiva moralității și a
legalității. Scrutând istoria, vom fi îndreptățiți să afirmăm că există speranță pentru umanitate
și ea vine nu doar din aceea că omul are cea mai prosperă perioadă din istorie. Speranța nu
este închisă nici în cutia Pandorei, ci vine din grotele, pădurile și câmpiile preistoriei, în care
trăia homo sapiens, care avea o moralitate sănătoasă. Acesta era mai degrabă cooperant decât
conflictual. De asemenea, civilizația nu l-a făcut pe om mai bun decât era în starea lui
naturală, nu l-a făcut nici măcar mai altruist, căci era el era din „adâncă vechime” generos și
benign. Uneori, așa cum cunoaștem din istorie, societatea l-a făcut pe om mai rău, mai crud și
mai inuman. Să ne gândim numai la războaie și sclavie.

Așadar, civilizația nu este precum o foiță de lemn nobil, așezată peste rumeguș presat, ci ca o
coajă de portocală, deoarece sub coaja protectivă a portocalelor se ascunde un miez bun,
suculent – adus din preistorie. Așa este omul în realitate, ca un miez savuros de portocală.

– Doamnă profesoară, ați afirmat că omul era bun de la natură, dar Hobbes ne spunea că în
starea naturală omul era ca un lup pentru semenii săi, punctează o studentă care intervine în
dezbatere.

– Nu sunt de acord cu antevorbitoarea, colega mea, intervine și Simion, deoarece cred că nu

Hobbes, ci Rousseau avea dreptate când spunea că, de fapt, societatea l-a pus pe om în lanțuri.
Omul primitiv nu dădea socoteală decât naturii, nu avea șefi, nu plătea taxe și impozite și nu
cădea în depresie.

După apariția formelor statale, câțiva indivizi au devenit stăpâni de sclavi, iar toți ceilalți –
imensa majoritate – lucrau pentru primii. Societatea sau civilizația a devenit afabilă sau
prietenoasă abia în postmodernism. În toate celelalte epoci, numărul celor care sufereau era
mult mai mare decât al celor care probabil erau fericiți.

– Sunt necesare câteva precizări, a simțit nevoia să intervină profesoara. Mulțumesc pentru
opiniile curajoase. Dragii mei, se pare că omul prestatal dezavua inegalitatea, egoismul și
stăpânii, fiind mai înclinat spre democrație decât ne-am putea închipui. Eu vorbesc aici despre
democrație autentică – adică un regim politic în care puterea este realmente exercitată de către
popor. Tipologia liderului aflat la conducere era mult diferită de cea a liderului întâlnit
frecvent în prezent. Un om de știință, Boehm, a analizat 48 de studii referitoare la vânătorii-
culegători și a conchis că, pentru a putea deține o poziție de lider în comunitățile preistorice,
un individ trebuia să fie generos, amabil, carismatic, imparțial, deschis, de încredere, calm,
puternic, pasionat și modest.

Exceptând ultimele decenii, integrabile în epoca postmodernă, așa cum remarca unul dintre
colegii voștri, civilizația nu a produs beneficii, ci mai degrabă a adus „lanțuri” pentru indivizi,
teză susținută și de Rousseau, prin care-l combate pe Hobbes. În cartea Bonobo și ateul, Frans
de Waal ne spune că „Descoperirile științifice din ultimele decenii contrazic perspectiva
pesimistă potrivit căreia moralitatea e o spoială subțire menită să acopere răutatea înnăscută
a omului. Dimpotrivă, e limpede că, dacă trecutul nostru evolutiv nu ar fi decurs așa cum a
decurs, nu am fi ajuns niciodată atât de departe”. În prezent, câștigă tot mai mult teren teoria
că regulile morale sunt specifice naturii umane și că, în fapt, acestea l-au ajutat pe om să
progreseze. Așadar, omul ar trebui să aibă în vedere natura sa benignă, să profite de
inteligența din dotare și să acționeze prin înfrânarea sentimentelor sau pornirilor negative.
Morala nu se confundă cu regulile juridice. Moralitatea și legea au sfere de cuprindere
diferite, între cele două existând un raport de intersectare, suprapunându-se în bună măsură,
dar fiecare având și elemente diferite. Plecând de la această premisă, ceea ce este moral poate
să fie legal sau ilegal, iar ceea ce este imoral poate fi, de asemenea, legal ori ilegal, după caz.
Este imoral să profiți de dificultățile prin care trece partenerul tău de afaceri, deși, de regulă,
nu este ilegal. Este moral, dar este ilegal, furtul de la bogați pentru a ajuta oamenii nevoiași.
Este atât imoral, cât și ilegal să ucizi din interes material. În fine, este atât legal, cât și moral
să exprimi gratitudine pentru cei care te gratifică. Din punct de vedere moral, situația ideală ar
fi aceea în care ceea ce este coincide cu ceea ce trebuie să fie. Morala a fost anterioară
dreptului, dar legile au preluat o parte dintre regulile morale. Transferarea în domeniul
regulilor juridice a unei ponderi cât mai mari a regulilor morale este barometrul care ne spune
că umanitatea se află pe un drum bun. Succesul societății sau, dimpotrivă, eșecul acesteia sunt
determinate sau influențate de modul în care sistemul juridic se armonizează cu cel moral.
Nivelul cel mai ridicat al evoluției umane va exista în momentul în care sferele celor două
sisteme – legal și moral – vor coincide. Cu alte cuvinte, acest nivel va exista atunci când ceea
ce va fi considerat ilegal va fi și imoral și ceea ce va fi considerat legal va fi și moral. Pe scurt,
o asemenea situație exclude existența unor reguli legale imorale. Imperfecțiunea umană face
să ni se pară utopică posibilitatea ca, în viitorul previzibil, să aibă loc o asimilare completă a
sistemului moral de sistemul legal. Oamenii sunt considerați egali din punct de vedere legal,
dar această egalitate este adesea iluzorie, căci ei se nasc inegali și trăiesc în condiții inegale
din punct de vedere biologic, social, cultural, teritorial etc. Evident, egalitatea nu trebuie
înțeleasă în stilul orwellian – toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții. Așa
că inegalitățile extrajuridice trebuie eliminate sau cel puțin atenuate prin măsuri care să
asigure dreptatea socială, lucru ce pare imposibil sau extrem de greu de realizat. Pentru a
reduce rigiditatea principiului egalității, uneori sunt luate măsuri încadrabile în teoria cailor și
vrăbiuțelor. Conform acesteia, când caii au suficientă mâncare (bogații), de la ieslea lor va
mai cădea ceva și pentru vrăbiuțe (persoanele aflate în dificultate financiară). Consider însă că
măsurile de acest tip trebuie să fie evitate, preferându-se principiul egalității, care asigură un
nivel minim de echitate socială. Dreptatea socială autentică este înfăptuită, uneori, prin forme
de discriminare pozitive, adică prin excepții de la regula egalității, justificată prin afirmații de
tipul „sunt situații diferite”, „sunt situații speciale” ș.a. Statul postmodern de succes, care este
apt să dăinuie în istorie, trebuie să fie democratic, de drept, dar și social, întrucât are obligația
să asigure și dreptatea socială, care este aptă să amelioreze inegalitățile extrajuridice.

Așa a încheiat profesoara prelegerea, apoi amfiteatrul s-a umplut de zgomotul mișcărilor
studenților care se pregăteau să plece din sală. După larma aproape asurzitoare, în câteva
minute amfiteatrul a fost cuprins de liniștea de după ultimul curs dinaintea examenelor.
Această liniște parcă a vestit sosirea iminentă a vacanței.

Odată finalizate cursurile și atelierele, a venit vremea examenelor și, după aceea, în sfârșit a
sosit mult așteptatul sezon estival.

Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca

Gașca de la drept (3). Lucrurile au căpătat

sens
13 octombrie 2023 | Mihai Adrian HOTCA
Secţiuni: Articole, Life, Opinii, SELECTED, Universitaria
LinkedInFacebookWhatsAppMessengerEmailCopy Link

PrintFriendly

Mihai Adrian Hotca

« Gașca de la drept (2)

După un an de studenție, asemănător unei călătorii pe o mare necunoscută, în care studenții

noștri au navigat fără prea mult suflu și fără prea multe repere, a sosit următorul, adică o
nouă călătorie, în care aceștia au devenit, parcă, tot mai stăpâni pe direcția lor, iar lucrurile
au început să capete sens: portul s-a zărit tot mai clar din ambarcațiune.

O nouă idilă la nivelul grupei H

Până să discutăm din nou despre activitățile studențești propriu-zise, merită amintit că o nouă
idilă s-a născut la nivelul grupei H, cea între Teo și George, care fusese vizibilă de câteva
săptămâni, având toate șansele să se transforme într-o relație de durată. Amorezii au petrecut
aproape toată vara împreună, la mare și în câteva city break-uri prin Europa, colindând de la
est la vest. În afară de București, au vizitat cu inima deschisă Parisul, Roma, Barcelona și
Praga. Probabil v-ați fi așteptat să vă povestesc mai multe despre relația dintre Teo și George,
dar nu o voi face, deoarece nu sunt prea multe de spus.

Totuși, după cum v-am obișnuit, nu vă las în suspans. Să știți că nu a fost dragoste la prima
vedere, dar cei doi au dezvoltat o legătură in crescendo și acum se iubeau banal de contagios,
iar la începutul toamnei formau deja o pereche potrivită, prezentabilă, ușor de distins. Nu vă
voi spune că erau suflete pereche, întrucât nu cred în acest concept. Când îi vedeai și îi
ascultai pe cei doi îndrăgostiți aveai impresia că se cunosc de mici, că au copilărit împreună,
că au construit castele de nisip pe aceeași plajă și că, în fapt, s-au născut unul pentru altul.
Constituiau un cuplu sudat, vizibil și agreabil, stârnind chiar un soi de admirație. Erau
nedespărțiți, făceau aproape totul în echipă și lăsau impresia că laolaltă sunt mai mult decât
simpla lor reunire de energii. Aveau alura unui cuplu autentic. Naturalețea relației se degaja
din modul lor firesc în care interacționau între ei, dar și cu ceilalți, lăsând o aparentă impresie
de perenitate.

Frământările lui Simion

În timp ce Teo și George trăiau clipe romantice, cu rugămintea de a mă scuza că am trecut

brusc la alt protagonist, risipind vraja țesută de povestea relației lor romantice, vreau vă spun
că, într-un cu totul alt univers, printre momentele de relaxare și alte activități, se găsea
Simion, cu treburile lui complet diferite.

Se simțea prins într-un păienjeniș de temeri și frustrări, înăuntrul căruia ra activ și care-i crea
o senzație greu suportabilă și deranjantă, căci din cauza acestora nu reușea să se conecteze
total la sezonul estival. Era năpădit de tot soiul de gânduri despre felul în care ar trebui să
abordeze anul II, arătându-se nemulțumit de modul în care se comportase în primul an de
studii.

Deși rezultatele sale la examene au fost rezonabile, era nemulțumit. Insatisfacția lui Simion nu
provenea din zona rezultatelor propriu-zise, ci din felul în care s-a implicat în dezbaterile din
timpul anului I de studii. Simțea că nu și-a folosit întregul potențial, că poate mai mult, că-i
scapă ceva și că poate îmbunătăți lucrurile.

A stat în repetate rânduri de vorbă cu părinții lui, împărtășindu-și gândurile:

– Dragi părinți, nu pot să spun că am ratat anul I, că doar știți ce rezultate am obținut, însă
ceva din interior îmi spune că pot și mai mult, fără să mă stresez și fără să-mi forțez limitele.
Mă simt ca un pește captiv în mreje, dar am convingerea că m-aș putea elibera, că există o
scăpare, deși calea de salvare încă nu mi-e clară. Sunt într-un oarecare impas în ceea ce
privește soluțiile la această problemă.

– Dragă Simion, i-a spus mama sa, îți recomand să-ți vezi de vacanță, că mai e timp mult până
la toamnă, când vei fi constrâns să găsești soluții pentru problema ta. Acum, trebuie să
privești partea plină a paharului, lucrurile pozitive pe care le-ai reușit! În plus, anul I de studii
este anul adaptării pentru orice student. Noi, părinții tăi, suntem mândri de tine și de modul în
care te-ai descurcat, așa că te rog să te relaxezi, să te gândești la modul în care ți petreci vara
și, dacă nu ai idei, sună-ți prietenii. Poate te vor inspira ei!
– Mamă, jumătatea aceea a paharului ar fi putut fi mult mai plină. Sunt absolut sigur de asta,
așa cum sunt sigur că tu ești mama mea! Știu că trecutul nu-l pot schimba, de aceea vreau să
fac anumite ajustări în felul am să abordez studiul în anul II.

– Fiule, interveni tatăl lui Simion, mama ta are dreptate, destinde-te și întâlnește-te cu
prietenii tăi, poate cu o prietenă. Dacă lucrurile stau așa cum le simți tu, sunt convins că la un
moment te vei ilumina, că vei găsi rezolvarea. Încearcă doar o perioadă să uiți de ceea ce te
frământă și să te gândești la cu totul altceva. Uite, îți propun să mergem la o partidă de tenis
de masă. Ce spui?

– Tată, îți mulțumesc pentru propunere. O accept, dar să știi că-mi va fi greu să mă concentrez
asupra jocului. Dar, lasă, merg pe mâna ta!

Până la urmă, mai mult împins de la spate de tatăl său, Simion a acceptat provocarea lansată.
Deși începutul schimbului de mingi a fost mult mai aproape de regulile tenisului de masă, pe
măsură ce timpul s-a scurs, jocul a devenit tot mai neglijent, chiar haotic. Ajunseseră să
discute mai mult decât jucau partida propriu-zisă, fiind total absorbiți de subiectele abordate.
Deși ambii se străduiau să evite subiectul, pas cu pas au revenit la frământările lui Simion.

– Tată, ce zici de ideea de a comanda online cărțile pentru materiile anului al II-lea de studii?
Mi se pare că aș putea să văd măcar despre ce volum de activitate este vorba.

– Bună idee, Simion. De ce nu? Cel puțin te poți familiariza cu ceea ce te așteaptă și, în final,
tot ai câștigat ceva.

– Chiar m-ai luminat sau m-am iluminat, cum ziceai mai devreme! Verbul-cheie al soluției
este familiarizare, adică să mă obișnuiesc cu ceea ce mă așteaptă. Uite cât de util este să
discuți o problemă, să o exteriorizezi. Ce am făcut acum cred că este un fel de gândire
laterală, out of the box.

– Da, fiule, viața ne așază în fel și fel de cutii, iar noi trebuie să ieșim din ele. Printr-o
metaforă extraordinară, Taleb spune cam așa: după ce se naște, omul este pus într-o cutie
(pătuțul), trăiește într-o cutie (casa), se duce la job într-o cutie (mașina), conduce o cutie până
la magazin, ca să cumpere mâncare în cutie (produsele), se duce la sala de sport într-o cutie și
când moare este pus într-o cutie (scriu și groapă).

– Mulțumesc pentru propunerea partidei de tenis! M-ai ajutat să realizez că omul este o ființă
liberă și curioasă, care nu trebuie claustrată. În sfârșit, m-am eliberat de gândul care mă
încorseta. Azi, când am început discuția, eram foarte stresat, dar acum încep să mă relaxez.
Așa că, să înceapă vacanța! Mă duc să sun pe cineva.

Astfel, Simion a decis să-și achiziționeze toate manualele aferente disciplinelor de studiu din
următorul an universitar. A trecut la treabă, iar după ce le-a primit, pe la mijlocul lunii august,
a început să le citească, ușor și fără atenție sporită, printre activitățile principale de vacanță.
Așa se face că, până la mijlocul lunii septembrie, Simion a reușit să treacă într-un prim tur
prin toată bibliografia următorului an de studii.

În continuare, vă rog să mă suportați încă un paragraf și să-mi promiteți că nu veți sări peste
conținutul lui, deoarece vreau să vă mai relatez un fapt interesant despre Simion. După
lecturile din vară, acesta a prins gust pentru Drept, ajungând să fie chiar pasionat de acest
domeniu. S-a obișnuit ca înainte de fiecare prelegere să lectureze tema expusă, așa încât a
reușit nu doar să acumuleze în avans cunoștințele respective, ci și să se conecteze foarte
destins la ambianța prelegerilor în cauză.

Acum, Simion era fericit și destins pentru că – în opinia lui – făcuse o descoperire capitală,
care îi permisese să-și optimizeze efortul, să înțeleagă mai bine tematica diferitelor discipline
de studiu și să aibă o imagine mult mai clară asupra fenomenului juridic. Ajunsese că creadă
despre sine că vede foarte bine atât pădurea, cât și copacii. Așadar, participa cu plăcere la
toate activitățile programate, era destul de activ în timpul discuțiilor, fără a fi strident, și avea
mulțumirea, pe care o păstra mândru în sufletul său, că și-a găsit vocația profesională. Era atât
de relaxat încât, deși în bună măsură derula o activitate de studiu serioasă, nu se simțea presat
de agenda zilei, fiindcă lecturile sale deveneau din ce în ce mai lesnicioase. Când citea un
material sau o carte pe gustul său, Simion trăia senzația că se odihnește în zbor, așa cum o fac
păsările.

Despre Drept penal și proporționalitate

Suntem în anul al II-lea, la seminarul de Drept penal al grupei H. Profesoara a deschis

dezbaterile anunțându-i pe cei prezenți că tema zilei gravitează în jurul principiilor care
guvernează această materie de studiu. Apoi, s-au purtat discuții aprinse despre diferite viziuni
sau concepții doctrinare, iar la un moment dat a sosit prilejul unui dialog asupra
proporționalității în Dreptul penal. Ce este, în fapt, proporționalitatea în această materie? –
întrebă conducătoarea seminarului.

– Într-un fel, cred că înseamnă aplicarea regulii talionului, exprimată prin formula „ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte”, a spus, fără să stea pe gânduri, Tedy.

– În prezent, nu cred că mai putem discuta despre legea talionului, care se baza pe ideea de
răzbunare! – a replicat aproape instantaneu Ana.

– Pentru atingerea scopului legii penale, măsurile luate de stat împotriva infractorilor trebuie
să fie adecvate, necesare și echivalente cu gravitatea comportamentului lor. Asta înseamnă
proporționalitatea în Dreptul penal, a decretat profesoara.

– Cum stabilim dacă reacția statului este proporțională față de infractori? – s-a auzit din
amfiteatru.

– Bună întrebare! – a reacționat profesoara. Dacă nu dorește nimeni să răspundă la ea, voi
încerca eu. Atunci când adoptă legea penală, legiuitorul ar trebui să fie preocupat ca legea să
fie legitimă, adică adecvată pentru combaterea criminalității, legea să fie necesară, cu alte
cuvinte să nu existe alte mijloace de protecție a valorilor sociale, și legea să nu fie o sarcină
excesivă pentru infractor, prin raportare la gravitatea faptei comise.

– Din ce spuneți, pare a rezulta că este foarte greu pentru legiuitor să instituie răspundere
penală pentru răufăcători. Nu este împotriva victimelor? – a intervenit ușor contrariată Ana.
Mie mi se pare că sunt prea multe cerințe discutabile. Reacția statului împotriva răufăcătorilor
ar trebui să fie cât mai severă, astfel încât răul din societate să fie extirpat și, totodată, ceilalți
să vadă că legea penală se aplică exemplar.
– Nu, Ana, preluă cuvântul conducătoarea de seminar. Aici este vorba despre standardele pe
care Parlamentul trebuie să le aibă în vedere atunci când stabilește cele mai grele sancțiuni
existente într-o societate democratică, bazată, evident, pe statul de drept. Acestea sunt
pedepsele privative de libertate. În primul rând, nu este oportun ca orice comportament să
atragă aplicarea unor sancțiuni precum sunt cele privative de libertate.

Unele dintre faptele antisociale sunt pur și simplu nerelevante, pentru a antrena răspunderea
penală, adică sunt lipsite de pericol față de societate.

În al doilea rând, atunci când există alte modalități decât cel penale, de contracarare a
conduitei antisociale, acestea trebuie să fie utilizate, căci aplicarea sancțiunilor penale este
ultima ratio, adică ultimul lucru pe care trebuie să-l facă legiuitorul. Răspunderea penală este
ultima redută în combaterea criminalității.

În al treilea rând, când există scop legitim de sancționare penală și nu există mijloace
alternative de reacție la faptele periculoase, sancțiunile aplicabile trebuie să fie echivalente, ca
severitate, cu efectele produse de faptele sancționate asupra valorilor sociale. Cu alte cuvinte,
legiuitorul are obligația să reglementeze sancțiunile ce urmează a fi aplicate în așa fel încât să
existe un just echilibru între răul produs societății și consecințele ce urmează a fi suportate de
răufăcător. De asemenea, când infractorii ajung în fața judecătorului, acesta are și el anumite
pârghii prin care va adapta sancțiunile penale în funcție de amplitudinea urmărilor faptelor și
a periculozității făptuitorilor.

– Eu cred că o răspundere penală eficientă presupune o reacție disproporționată și nicidecum

una echivalentă cu gravitatea pericolului generat în sânul societății, și-a dat cu părerea Teo.
Celor care sunt tentați să comită infracțiuni ar trebui să le fie frică de severitatea sancțiunilor
și așa s-ar preveni comiterea unor fapte grave. Frica de sancțiuni inhibă pe foarte mulți dintre
cei tentați să săvârșească fapte antisociale. Dacă sancțiunile penale aplicate sunt blânde, cei
care au înclinație infracțională pot fi chiar încurajați să aibă comportamente antisociale,
zicându-și în barbă că sancțiunile oricum „sunt blânde”.

– La prima vedere, așa par a sta lucrurile, Teo. Și așa s-au petrecut lucrurile mii de ani în
istorie. Însă te invit un pic la reflecție, căci istoria judiciară ne demonstrează că sancțiunile
prea dure nu au efectul intimidant așteptat și, în plus, ele generează frustrare pentru cei vizați.
Așadar, concepția clasică asupra sancțiunilor penale, în ceea ce privește exemplaritatea
acestora, este o superbă iluzie. Ne îmbătăm cu apă rece, crezând că omul postmodern
reacționează pozitiv doar de frică. Să nu uităm, din păcate, că nu există societate fără
infracțiuni, comportamentele antisociale fiind efecte secundare, epifenomene, ale oricărei
societăți, ceea ce înseamnă că infractorii sunt, într-o oarecare măsură, produsul societății. În
biografia oricărui infractor, dacă ne uităm cu atenție, vom găsi anumite lucruri care ne vor
spune că societatea – cea care ar fi trebuit să-i asigure acestuia un start egal cu al celorlalți – a
greșit cumva față de el, astfel că vom identifica anumite probleme familiale, sociale sau
religioase.

Cercetând trecutul fiecărui făptuitor, vom descoperi că drumul spre infracțiune este presărat
cu factori subiectivi, dar și obiectivi, de ordin psihologic, social, economic, biologic, politic,
cultural etc., care au un oarecare rol în devenirea unui infractor. Toți acești factori
influențează, în maniere specifice, comportamentul unui individ care ajunge infractor. Plecând
de la aceste premise, îmi exprim umila opinie că singurul criteriu care asigură moralitatea
Dreptului penal este proporționalitatea între amploarea răului cauzat societății și ceea ce va
suporta cel care a cauzat pericolul social. Orice abatere de la acest standard afectează scopul
legii penale, acela de a preveni infracțiunile și de a sancționa pe infractori.

Se pare că seminarul de Drept penal a fost unul captivant, interesant și folositor pentru cei
prezenți, concluzie susținută și de împrejurarea că studenții au continuat în pauză dezbaterea
despre proporționalitate și alte subiecte asociate.

Despre răspunderea pentru fapta altuia

Trecând de la Dreptul penal la Dreptul civil, trebuie spus că acesta este o altă materie de
studiu frecventată cu interes de studenți. Interesul pentru această disciplină de studiu se poate
constata atât din faptul că prezența studenților la diferitele activități este una sporită, cât și din
aceea că aceștia sunt foarte activi în cadrul seminarelor.

Un seminar bun de dat ca exemplu ar fi unul cu tema „Răspunderea civilă pentru fapta altei
persoane”. Este vorba de acele cazuri sau situații în care cineva comite o faptă ilicită
cauzatoare de prejudicii, dar răspunderea civilă poate reveni și altor persoane, care nu au
cauzat în mod direct prejudiciul. După anunțarea temei și precizările introductive obișnuite,
profesorul întreabă:

– Dragi studenți, vi se pare firesc sau justificat ca cineva să fie obligat să plătească pentru
altul, cum se întâmplă în cazul răspunderii pentru faptele comise de alte persoane?

– În anumite situații, da! – a reacționat prompt, ca la un concurs de răspunsuri rapide, un

student din primul rând. De exemplu – continuă acesta –, mi se pare normal să existe
răspunderea părinților pentru faptele copiilor minori sau a companiilor pentru angajații
acestora.

În acest context, intervine Ema, care se întrebă retoric:

– De ce să fie cineva obligat să suporte, pentru altcineva, un prejudiciu pe care nu el, ci acesta
din urmă l-a cauzat? Cel puțin la prima vedere, mi se pare injust. În susținerea punctului meu
de vedere aduc argumentul că răspunderea penală este întotdeauna personală, fiind, de altfel,
firesc ca fiecare individ uman să fie sancționat doar pentru faptele comise de către el.
Răspunderea unei persoane pentru fapta prejudiciabilă săvârșită de altă persoană mi se pare
incorectă și neinstructivă. Când cineva știe că altul este ținut a răspunde pentru el, acesta nu
va acționa cu atenție sau chiar poate fi de rea credință.

– Draga mea, spuse profesorul. Pe de o parte, în materie penală sunt alte reguli. Pe de altă
parte, în realitate, lucrurile nu sunt foarte diferite între cele două tipuri de răspundere,
deoarece nici în cazul răspunderii civile pentru faptele altora nu discutăm despre o răspundere
obiectivă propriu-zisă, ci mai degrabă de încălcarea unor obligații pe care le au anumite
persoane în raport cu altele și care decurg din lege, contract sau hotărâre judecătorească. Spre
exemplu, în ceea ce-i privește pe părinți, este firesc ca aceștia să fie obligați să repare
prejudiciile cauzate de copiii lor minori, întrucât, conform legii, părinții trebuie să asigure
supravegherea copiilor proprii, în special cât timp ei nu se află în mod legal sau contractual în
grija altor persoane. La fel se întâmplă în cazul companiilor sau al altor organizații, care au
anumite obligații față de terții prejudiciați de către angajați. Un angajat care, în legătură cu
exercitarea sau scopul atribuțiilor de serviciu, comite o faptă păgubitoare pentru un terț, de
cele mai multe ori, scoate la lumină și împrejurarea că supravegherea ori controlul activității
sale a fost corespunzător în cadrul organizației respective. Mai mult, când vom trata alte teme,
vom vedea că există chiar și răspunderea pentru pagubele produse de lucrurile pe care le avem
în proprietate. De pildă, dacă un animal de companie aflat în proprietatea noastră ne scapă de
sub supraveghere și cauzează distrugeri de bunuri sau alte prejudicii în patrimoniile altor
persoane, putem fi obligați să le reparăm.

În continuare, profesorul a explicat studenților rațiunile care stau la baza răspunderii civile
pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârșite de alte persoane, insistând că aceasta este ca o
măsură de protecție în favoarea intereselor terților de bună-credință.

Cum scriem Dreptul?

Spre deosebire de cele liceale, studiile universitare sunt organizate mult mai flexibil,
particularitate care, în cazul studenților comozi sau dezorganizați, creează anumite probleme,
aceștia căpătând un soi de angoasă față de activitățile de evaluare. În schimb, majoritatea se
simt foarte bine și își rafinează stilul autodidact.

Totuși, dacă în timpul anului I de studii, după cum este oarecum firesc, mulți dintre studenți s-
au simțit încă dezorientați, dar bine intenționați, acum activitățile universitare sunt din ce în ce
mai frecventate și apreciate, căci, așa cum am văzut, aceștia prind drag de materiile ce se
studiază în anul al II-lea.

Una dintre disciplinele frecventate cu interes deosebit de către studenți este Scrierea juridică.
La această materie de studiu, Fortuna a stabilit ca profesorul să fie unul parcă născut cu harul
de a capta atenția audienței, a studenților. Profesorul portretizat aici este un tip carismatic, cu
simțul umorului și, pe deasupra, tânăr. La cursul său, multe studente se înghesuie să ocupe
locurile din față. Nu vă spun de ce, întrucât bănuiți motivul. Cursul de azi tratează una dintre
temele preferate de studenți – Cum să scriem un discurs persuasiv? Acum intră în scenă
profesorul, care se adresează audienței:

– Salutări cordiale! Mă bucur să vă revăd, după o săptămână în care mi-ați lipsit, lăsându-mă
fără energia pozitivă pe care mi-o transmiteți atunci când interacționăm, care realmente mă
supermotivează.

Comunicarea orală sau scrisă este eficientă și constituie un instrument util din punct de vedere
social numai dacă cel care emite un mesaj sau dorește transmiterea unei idei ori a unui gând
stăpânește la un nivel cel puțin satisfăcător retorica și logica elementare.

Așa cum v-am spus cu altă ocazie, scrisul este un vehicul care ne transportă în timp, făcând
posibilă călătoria în trecut și viitor, căci el consemnează evenimente trecute, pe care avem
posibilitatea de a le cunoaște ca și cum am fi fost contemporani cu faptele. Totodată, într-un
anumit fel, scrisul ne poate face nemuritori, deoarece putem ființa în viitor, după ce existența
noastră fizică se va fi sfârșit, prin mesajele consemnate cu ajutorul scrisului.

Printr-o superbă metaforă, se spune că atunci când un copac vede pe cineva citind o carte,
exclamă revelator: „Uau, există viață și după moarte”! A citi o carte este aproape egal cu a
călători într-un nou univers al cunoașterii, diferit, măcar în parte, de cel personal și niciodată
integral similar cu acesta.
Succesul în plan personal, profesional sau social presupune cunoașterea unor reguli de bază în
formularea și comunicarea mesajelor scrise. Discursul convingător, adică persuasiv, necesită
atenție sporită la detalii. Ca orice tip de comunicare, discursul are trei părți – introducerea,
miezul și încheierea. Azi, de exemplu, eu am pregătit un discurs, adică prelegerea pe care o
expun în acest moment. Ați văzut deja introducerea, prin intermediul căreia am făcut captatio
benevolentiae. Și acum am ajuns la miezul prelegerii, și anume la conținutul propriu-zis al
acesteia. Orice opinie, teză sau idee, indiferent de calitatea celor care o susțin, poate fi
transmisă mult mai facil dacă emitentul stăpânește tehnica argumentării logico-retorice.
Printr-un simplu discurs sau o singură expresie se pot emite mesaje care să ducă la schimbări
fundamentale.

Printre cei care, prin discursurile lor, au schimbat lumea în care trăim ori au lăsat omenirii
expresii sau fraze pătrunzătoare și convingătoare, sunt demni de a fi menționați Cicero,
Napoleon, Abraham Lincoln, Barack Obama, Winston Churchill, Martin Luther King, Nelson
Mandela, Indira Gandhi, Franklin D. Roosevelt, Dalai Lama sau Mihail Gorbaciov.

Iată câteva exemple – Cicero: „Caracterul fără inteligență face mult, inteligența fără caracter
nu face nimic”; Mihail Gorbaciov: „Libertatea de a alege este un principiu universal”; Barack
Obama: „America este un loc unde toate lucrurile sunt posibile” și celebrul „Da, noi putem!”
(„Yes, we can!”, în campania electorală ce a precedat obținerea primului mandat
prezidențial); Abraham Lincoln: „Guvernarea poporului de către popor, pentru popor”;
Franklin D. Roosevelt: „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este teama însăși”. În
continuare voi face 10 recomandări utile pentru scrierea unui discurs convingător:

– Pregătirea și orientarea în teren. Înainte de a scrie un discurs, apare ca imperioasă o

documentare despre subiectul ales, adică pregătirea sau prepararea acestuia prin cercetarea a
ceea ce s-a scris despre tema discursului. Parcurgerea unor surse de documentare ne va face
mai creativi, ne va dezvolta stilul, ne va fortifica creierul și ne va permite să dobândim
cunoștințe noi despre subiectul vizat. Într-adevăr, indiferent de felul acestora, cărțile citite
sunt chei care deschid uși prin care intră lumina cunoașterii în mintea noastră. După lectura
unei cărți care te captivează, ai sentimentul că ai călătorit în alt sistem solar. Fără consultarea
unor surse legate de temă, aproape sigur discursul va părea unul improvizat. Winston
Churchill, fiind întrebat la ce lucrează, a răspuns: „Îmi pregătesc remarcile spontane!”, așa că
orice discurs trebuie să fie pregătit. De asemenea, dacă este cazul, cunoașterea interlocutorilor
este cel puțin utilă. Orientarea în teren a vorbitorului, în funcție de tipul interlocutorului, de
timpul avut la dispoziție, de specificul temei abordate, de context etc. poate aduce un plus
evident calității mesajului transmis. În funcție de profilul destinatarilor mesajului și al
contextului, redactorul raportului ce urmează a fi întocmit trebuie să strecoare elemente de
conținut adaptate la audiență și context.

– Captatio benevolentiae („captarea bunăvoinței, a atenției”). Captarea interesului

destinatarilor discursului se face prin intermediul introducerii. Aceasta este importantă,
deoarece poate atrage și chiar stimula atenția adresanților mesajului. Introducerea cuprinde
două momente, și anume formula de adresare și precizarea miezului Prin modul în care este
inițiat discursul, dar și prin forma de anunțare a temei și a substanței acesteia se creează
atmosfera în care urmează să fie receptată comunicarea.

– „Cum așterni cuvintele, așa vor rămâne pentru eternitate”. Drumul celui care redactează un
document spre succes sau, dimpotrivă, spre nereușită este, de multe ori, pavat cu detalii care
facilitează sau, dimpotrivă, îngreunează receptarea discursului. Dragii mei, așa cum v-am spus
și cu alte ocazii, citiți mai mult decât scrieți și nu uitați că un document publicat nu mai este al
vostru, ci al celor care-l citesc, al destinatarilor. Așadar, nu uitați de cititori, căci ei vor stabili
dacă textul merită citit, chiar dacă ați scris din plăcere proprie, adică pentru voi. Să scrieți nu
având convingerea, ci speranța umilă că textul lăsat posterității vă va supraviețui mulți, mulți
ani.

– Transmiterea informațiilor într-o modalitate facilă. Prin mesajul său, comunicatorul are ca
scop principal convingerea destinatarului. Emitentul discursului va trebui ca, prin intermediul
discursului, să soluționeze posibilele întrebări esențiale la care adresantul s-ar putea gândi.

– Exprimarea directă, clară, onestă și respectuoasă. Un discurs trebuie să cuprindă

argumente convingătoare, să fie onest, simplu și cât se poate de clar. Lincoln a explicat de ce
încerca să fie cât mai clar în mesajele sau discursurile pe care le susținea: „Una dintre primele
mele amintiri din copilărie este faptul că mă enerva teribil să-mi vorbească cineva și eu să nu
înțeleg”. Caracterul direct al comunicării nu trebuie confundat cu transmiterea brută sau
grosolană a mesajului, ci vizează recomandarea de a spune adevărul fără ocolișuri, dar cu
respectarea bunelor maniere.

– Atmosfera în care se scrie și forma psiho-fizică a redactorului. Să scrii un material juridic,

în special dacă reprezintă o obligație profesională, nu este întotdeauna foarte confortabil.
Atmosfera în care scriem poate fi importantă. Dacă vă place muzica de fundal, ascultați
muzică, dacă vreți liniște, retrageți-vă într-un loc ferit de zgomot, iar dacă simțiți că textele nu
curg lin, luați o pauză și reveniți când vă veți redobândi forma.

Redactorul unui text va avea eficiență în demersul său dacă este odihnit, nu foarte sătul și
relaxat. Cel care scrie este convingător atunci când emană ori reflectă pasiune, astfel că starea
fizică sau mentală este foarte importantă. Scrisul nu trebuie să-l privim ca pe o activitate
tehnică, de așezare pe hârtie a unor cuvinte, ci ca pe o trăire intelectuală, care permite
redactorului să consemneze ideile într-o formă ușor de receptat. Documentele întocmite pot fi
simple sau mai complexe și, în funcție de aceste particularități, se va avea în vedere dozarea
efortului necesar. Părțile unui înscris profesional, în care cel care-l scrie este obosit, înfometat
ori se află într-o altă situație care-i afectează forma psiho-fizică, vor avea o calitate inferioară
și întregul demers poate fi compromis.

– Stilul folosit și imaginea de ansamblu a discursului. Stilul lingvistic este o altă cerință
pentru calitatea superioară a unui discurs, dar nu uitați că, înainte de a fi tehnic, stilul este un
aspect personal, fiind influențat de personalitatea fiecăruia dintre noi. Orice greșeală de stil
poate deforma mesajul transmis. De asemenea, aspectul de ansamblu și coerența ideilor sunt
condiții indispensabile pentru un discurs persuasiv. Documentul rezultat în urma unui efort
intelectual nu este suma ideilor exprimate în conținutul său, ci este cu totul altceva, așa cum
Amos Oz a răspuns la întrebarea „Din ce este făcut un măr?” spunând: „Pământ, apă, soare,
un pom și un pic de gunoi. Dar nu seamănă cu nimic din toate acestea”.

– Dimensiunea documentului. Mărimea materialului redactat nu este relevantă în sine, ci

conținutul acestuia, care trebuie să fie în integralitate justificat prin prezență. Nimic mai mult,
nimic mai puțin. Cum spuneau romanii, non multa sed multum („mai multe nu înseamnă mai
mult”). Exprimarea concisă nu reflectă o gândire simplă, banală, ci una care stăpânește foarte
bine sensul curat al cuvintelor, după cum, de multe ori, exprimări pretențioase ascund o
gândire precară cultural.
– Încheierea – desertul discursului. Încheierea discursului poate fi mai importantă decât
introducerea și, uneori, chiar decât conținutul însuși al acestuia. Ceea ce se spune la final se
reține un timp mai îndelungat. Vorba aceea: „Prima și ultima impresie contează”. Încheierea
unui material scris este la fel ca desertul, întrucât lasă ultimul gust.

Dragi studenți, a continuat profesorul:

– Învățați să scrieți cu gândul că cititorul poate rata mesajul vostru, adică să nu descopere
ideea pe care ați dorit să o transmiteți, dar nu pentru că el este lipsit de persuasiune, ci din
cauza unui lucru banal: cititorul are lungimea de undă proprie, care poate să nu se potrivească
cu cea a redactorului.

De aceea, pentru a reuși să scrieți texte care, prin conținutul lor, sporesc șansele de a rezona
cu destinatarii, este recomandabil să faceți din lectură o adevărată pasiune și să nu pregetați a
citi. Cel ce zăbovește frecvent în citit are ocazia să învețe lucruri pe care, dacă ar fi avut ca
suport doar experiența proprie, niciodată nu le-ar fi accesat, putând spune, fără riscul de a
greși, că suntem ceea ce citim și ceva în plus, deoarece prin fiecare informații acumulate
urcăm trepte neparcurse în cunoaștere și împrumutăm, temporar ori chiar definitiv, firimituri
din universurile de idei ale autorilor cărților citite.

– Domnule profesor, întrucât nu ați abordat această chestiune, aș vrea să vă întreb cum să ne
adresăm unei mulțimi, pentru a fi politically correct?, a întrebat Ema. De pildă, compania
Lufthansa a renunțat la salutul tradițional „Doamnelor și domnilor”, în favoarea unui limbaj
neutru din perspectiva genului. Astfel că echipajele de bord ale aeronavelor se adresează cu
expresii precum: „Bine ați venit la bord”, „Dragi musafiri”, „Bună ziua” etc. De asemenea,
am rămas stupefiată să citesc știrea conform căreia Agenția de Medicină a Alăptării din SUA
nu mai folosește termenii „mamă”, „sân” și „lapte matern”. Cât de mult contează într-un
discurs aceste noi orientări?

– Deși acest subiect este doar tangent temei de azi, nu vreau să crezi că-l evit, astfel că voi
încerca un răspuns. În zilele noastre, asistăm la o așa-numită revoluție culturală, prin care sunt
recunoscute drepturi în favoarea minorităților sexuale, în cadrul căreia sunt reevaluate fapte
sau evenimente din trecut, dar după criteriile prezentului, ele însele discutabile și aflate în
plină metamorfoză etc.

Se discută despre cancel culture, anularea genului, globalizarea culturii, curentul victimizării
(de exemplu, mișcarea #metoo) ș.a. În acest context, în care se manifestă o tendință de
globalizare a tuturor lucrurilor, drepturile omului sunt din ce în ce mai clamate, dar,
paradoxal, tot mai nesocotite. Asistăm, așadar, la o formă brutală de nivelare culturală.

În opinia mea, nivelarea culturală este o capcană amplasată de oameni împotriva oamenilor.
În fața unor asemenea curente, libertatea de exprimare apare într-o formă din ce în ce mai
restrânsă și, evident, palidă. De pildă, a existat în Franța cazul profesorului Aram
Mardirossian, care, cu ocazia unui curs din 29 septembrie 2020, și-a manifestat adversitatea
față de ceea ce el a numit „căsătoria pentru toți”. Această opinie a universitarului a generat un
adevărat scandal în hexagon, fiind deschise anchete academice, de presă și chiar judiciare. S-a
discutat despre libertatea de exprimare, „poliția academică”, opinie ca delict, „minunata lume
nouă” și multe subiecte asociate. Este greu de spus spre ce se îndreaptă lumea. Dacă ceea ce
se întrezărește de după cortina viitorului este un progres sau nu, cred că nu avem aici și acum
toate ingredientele pentru a ne putea pronunța. Atunci când exprimi un punct de vedere în
cadrul unui discurs, pe care-l vrei persuasiv, nu-i oportun să faci abstracție de tendințele
prezentului. Ține de ceea ce poate fi denumită orientare în teren. Așa că, recomandarea mea
este ca, indiferent ce convingeri personale aveți, să vă exprimați în public cu luarea în
considerare a regulilor privitoare la etica în comunicare și a respectului față de drepturile
celorlalți. Libertatea de gândire este neîngrădită, dar libertatea de exprimare este mai mică
decât libertatea gândirii, fiind îngrădită de anumite limite. Iar libertatea de acțiune este mai
restrânsă decât oricare dintre primele două.

– Eu cred – distinse profesor, ca să mă exprim în stilul Lufthansa, evitând genul sau sexul – că
prea ușor acceptăm schimbările de paradigme culturale și civilizaționale, a intervenit George.
Nu tot ce este vechi trebuie aruncat la coș, nu tot ce a existat în epoci desuete este necesar să
fie repudiat și nu orice este nou este un element de progres. Argumentul suprem îl reprezintă
tocmai renegarea civilizației anterioare, căci vine vremea ca revoluția culturală din prezent să
fie la rândul ei una veche peste câțiva ani.

După ce mulți s-au sacrificat, nu puțini dându-și chiar viața, pentru recunoașterea și protecția
drepturilor omului, acum se insistă pe drepturile animalelor și deja sunt voci care clamează
drepturile plantelor. Mi se pare riscant pentru societatea deschisă postmodernă acceptarea de
a se transforma atât de rapid într-o civilizație a egalității tuturor lucrurilor. Cum recomandați
dumneavoastră, voi încerca să fiu foarte clar în exprimare. Mi-e teamă de ziua în care
schimbările preconizate se vor implementa în viața noastră și nivelarea culturală va fi avut
loc de-adevăratelea.

– George, ai punctat chestiuni relevante privitor la subiectul discutat și, într-adevăr, toate
aceste schimbări, despre care vorbim cu o oarecare teamă sau precauție, vor aduce cu ele
multe elemente impredictibile, dintre care nu toate vor fi până la urmă pe placul nostru și, pe
un plan mai larg, în folosul umanității. În final, nu pot să spun decât că omul are talentul de a-
și asuma riscuri colosale. Apetitul speciei umane pentru risc a fost cel care, uneori, ne-a făcut
să progresăm, dar și să regresăm.

Adunând, umanitatea a ieșit pe plus, dar toate riscurile istorice însumate nu pot fi comparate
cu riscul unei cotituri culturale spre neant. Marile schimbări și reconfigurările de trasee
culturale nu trebuie operate în grabă, nu este recomandat să se facă în pachete și nu-i prudent
să fie făcute în detrimentul valorilor democrației.

Vă mulțumesc pentru atenție, dragi studenți. Să fim imuni la evenimente impredictibile

negative!, a conchis profesorul.

La o discuție colocvială despre viitorul profesiilor juridice

După curs, studenții s-au simțit extaziați de prelegere, întrucât aceasta le-a deschis noi
orizonturi și, evident, noi subiecte de discuție. Așa că cineva a sugerat, prin WhatsApp, să
joace în prelungiri la Vii client, pleci prieten! Au ajuns la locul faptei și imediat dezbaterea s-
a încins puternic. La discuții au participat toți cei prezenți – Teo, Ema, Ana, Gabriel, George,
Simion și Machiavelli. De câteva zile, Ana s-a declarat chinuită de problema impactului
digitalizării și inteligenței artificiale (IA) asupra profesiilor juridice, astfel că a profitat de
ocazie și a supus-o dezbaterii, întrebând:

– Voi credeți în avocatul-robot, judecătorul-robot sau procurorul-robot?

– Ha, ha! – a izbucnit în râs Ema, eu nu cred așa ceva.

– Eu zic să luăm lucrurile în serios, Ema, a intervenit îngrijorat George. Acum câțiva ani, Law
Schoolde la Harvard avertiza asupra posibilei dispariții a profesiei de avocat, iar o lucrare
apărută relativ recent în Franța susține că, în 2030, un avocat din doi va fi robot. De
asemenea, Dieter Zetsche, fost director al Mercedes-Benz, în cadrul unui material publicat pe
LinkedIn, spune că, în SUA, avocații tineri deja nu mai sunt angajați, pentru că sistemul IBM
Watson, de IA, poate da sfaturi juridice cu o acuratețe de 90%, față de 70%, cât este gradul de
precizie a sfaturilor pe care le dau oamenii, iar în viitorul care bate la ușă vor fi cu 90% mai
puțini avocați.

– Oameni buni, a completat Machiavelli, un parizian a publicat în 2017 o carte în cuprinsul

căreia prezintă mai multe posibile evoluții ale unor domenii ale cunoașterii, tehnice și
profesionale, printre care și avocatura, prezicând că, în 2030, jumătate dintre avocați vor fi
roboți. Cu alte cuvinte, numai o parte dintre avocați vor mai avea joburi. De asemenea, știm
că există avocatul-robot Ross, construit de echipa Watson și anumite platforme electronice de
soluționare online a litigiilor, care funcționează pe baza algoritmilor informatici. De pildă,
platforma „Demander justice”, în care sunt introduse datele în sistem, apoi acesta poate crea
documente, oferi soluții și anumite facilități de sesizare a instanțelor de judecată.

După mai multe încercări, a intrat în joc și Gabriel, pregătit să dea piept cu ceilalți
combatanți:

– Ce spuneți de faptul că în Estonia există un proiect care are ca obiectiv fabricarea unei
aplicații destinate soluționării litigiilor simple? Așa că, fraților, vom avea în curând
judecători-roboți, avocați-roboți și, poate, procurori-roboți. În cazul procurorilor cred că este
mai puțin probabil, deoarece este mai greu să pui robotul să investigheze infracțiuni și să
descopere infractori. În fața acestor predicții, mă întreb ce șanse avem să ajungem avocați,
judecători, procurori ș.a.

– Toate predicțiile despre care discutăm aici sunt science-fiction, a punctat sigură pe ea Teo.
În SUA au fost folosite mai multe programe pentru evaluarea riscului de recidivă, dar au
rămas controversate și prea puțin utilizate. Eu cred că predicțiile despre dispariția juriștilor
sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, legile nu se aplică întotdeauna în litera lor, ci și în
spiritul acestora, prerogativă pe care Inteligența Artificială nu o are și, foarte probabil, nu o va
avea prea curând. Pe de altă parte, consider că oamenii vor ajunge la un moment dat să
înțeleagă că nu este în folosul umanității să transfere competența înfăptuirii justiției către
dispozitive dotate cu IA. În concluzie, părerea mea este că dreptatea nu va putea fi înfăptuită
niciodată de roboți, deși aceștia vor fi din ce în ce mai mult utilizați pentru optimizarea aflării
adevărului și realizării actului de justiție. Cu alte cuvinte, roboții în justiție vor exista și vor fi
din ce în ce mai numeroși, dar ca instrumente de ajutor ale judecătorilor, procurorilor sau
avocaților.

– Ana, tu ce părere ai? – s-a arătat curioasă Ema.

După câteva clipe, Ana a răspuns:

– Eu sunt foarte rezervată în ceea ce privește impactul major al IA în justiție. Sigur, există
încercări, se fabrică programe informatice, se construiesc roboți, sunt create platforme
digitale, dar toate acestea sunt încă niște mici nișe sau chiar mai puțin, poate mai bine zis ca
niște zgârieturi pe un bloc de marmură, nimic mai mult.

– Eu cred că toate predicțiile sunt posibile, întrucât în domeniul tehnologiilor emergente

există un potențial extraordinar de dezvoltare, a plusat Ema.

Singurul care nu și-a spus părerea și care, de regulă, nu intervine în dezbateri de la început a
fost Simion, care, la invitația Emei, și-a exprimat până la urmă opinia:

– M-ați pus vârtos pe gânduri, dar ader la opinia Anei. Cât timp IA nu are conștiință, nu cred
că vom întâlni juriști-roboți, dar sunt convins că o mare parte din activitatea avocaților, a
judecătorilor, a procurorilor, a polițiștilor și a celorlalte profesii din domeniul juridic va fi
preluată treptat-treptat, încet-încet, chiar pe nesesizate, de către dispozitivele dotate cu IA.

Spre exemplu, activitatea de documentare și de redactare a unor documente se va transfera

masiv către IA. Însă nu cred că avocații, judecătorii sau procurorii vor putea fi înlocuiți cu
succes de către roboți. Sunt însă convins că roboții vor ajuta din ce în ce mai mult la
înfăptuirea actului de justiție și vor contribui, indirect, la creșterea gradului de încredere în
sistemul judiciar, dacă dispozitivele IA vor fi utilizate în mod optim.

Cât timp niciun dispozitiv dotat cu IA nu are conștiință, nu putem discuta despre judecători-
roboți, procurori-roboți sau avocați-roboți. Afirmația mea este cu atât mai validă în special
când avem în vedere justiția penală. Dintr-o altă perspectivă, sunt de părere că nu ar fi în
interesul umanității să transfere înfăptuirea justiției către entități non-umane. În fine, cu titlu
„profilactic”, mă gândesc că în catalogul drepturilor omului ar trebui introdus cât mai curând
„dreptul omului de a fi judecat de un judecător uman”!

Examenul la Drept penal

Fabuloase perspectiva și viitorul sistemului judiciar în contextul digitalizării și al utilizării IA!

Discuțiile din bar au continuat preț de câteva ore, până când cineva a spus:

– Haideți să punem punct dezbaterii, că deja am intrat în prelungirile prelungirilor.

Examenele se apropie și studenții devin din ce în ce mai interesați de activitățile didactice.

Fiecare profesor are tipul său de examen. Unii dau teste scrise, alții evaluează studenții
exclusiv pe baza activității din timpul semestrului, iar alții preferă examinarea orală. O
asemenea modalitate de examinare este la disciplina Drept penal. Studenții extrag dintr-o
mare varietate de bilețele, puse într-un bol, câte unul, pe care sunt notate două subiecte, dintr-
o listă de 100 de posibile subiecte, iar apoi, după o scurtă perioadă de așezare a gândurilor,
sunt invitați să răspundă. Unul dintre subiecte este teoretic, iar celălalt este un caz practic,
prelucrat pentru a fi înțeles de studenții aflați în anul al II-lea de studii.

Este momentul să înceapă examenul grupei H, în fața comisiei compuse din titularul cursului
și cei doi asistenți ai acestuia. Intrarea la examen se face în ordine alfabetică, după nume, cu
excepția unor situații speciale. Din grupa H s-au prezentat la examen aproape toți studenții.
Al patrulea din grupă este Simion și chiar acum intră în sala unde se desfășoară examenul,
extrage bilețelul, se gândește câteva secunde și începe să răspundă, primul subiect abordat
fiind cel practic, la care s-a descurcat exemplar. A avut norocul că speța ce i-a picat a fost una
dintre cele analizate la atelierul de Drept penal. Subiectul teoretic extras este legătura de
cauzalitate. După o scurtă expunere a respondentului, din care profesorul și-a dat seama de
potențialul studentului, acesta a intervenit, întrebându-l:

– Să presupunem că a avut loc un eveniment rutier urmat de moartea unei persoane. Acesta a
avut derularea descrisă în continuare. Un conducător de autoturism circula regulamentar, dar
se afla sub influența alcoolului, având o alcoolemie de 0,11g/l în sânge. La un moment dat, în
față i-a apărut intempestiv un copil de 9 ani, ce alerga după o minge, pe care l-a acroșat cu
partea dreaptă a autovehiculului la volanul căruia se afla. Din probe a reieșit că impactul nu
putea fi evitat de către conducătorul autoturismului. În urma izbirii de autoturism, puștiul a
suferit o dublă fractură la piciorul drept, acesta nemaiputându-se deplasa. La fața locului a
ajuns o ambulanță și victima a fost preluată pentru a fi transportată la cel mai apropiat spital
de urgență. În drumul spre spital, din cauza neacordării priorității în favoarea ambulanței,
conducătorul unui camion a pierdut controlul asupra direcției și a intrat în coliziune cu
ambulanța, agravând situația victimei, producându-i acesteia un traumatism cranian. La spital,
victima a fost primită de medicul de gardă, care i-a acordat primele îngrijiri în mod
superficial, acesta fiind la finalul gărzii. Ulterior, victima a decedat. Expertiza medicală
efectuată în cauză a stabilit că moartea copilului a fost cauzată de neacordarea unor îngrijiri
corespunzătoare de către medicul de urgență, iar la producerea morții a concurat și
traumatismul cranian survenit în timpul celui de-al doilea eveniment rutier. Cine va răspunde
în această speță pentru moartea victimei?

– Voi da în continuare un răspuns, spuse Simion. Răspunsul meu în varianta scurtă este că atât
conducătorul camionului, cât și medicul vor fi sancționați pentru moartea victimei, deoarece
între cele două comportamente imprudente și deces există raport de cauzalitate. În ceea ce-l
privește pe conducătorul autoturismului, el nu va răspunde nici măcar pentru vătămare,
întrucât circula regulamentar, iar dubla fractură de la piciorul drept a fost cauzată de conduita
neatentă a victimei, care a apărut intempestiv pe carosabil. Faptul că cel care se afla la volanul
autoturismului se găsea sub influența alcoolului, în sine, nu are valoare cauzală, cât timp nu a
avut niciun rol în producerea evenimentului rutier. Astfel, dacă, imaginar, îl înlocuim pe
acesta cu alt conducător auto, ajungem la aceeași concluzie, și anume că minorul, prin
comportamentul său neglijent, a generat evenimentul căruia apoi i-a căzut victimă. Totuși,
conducătorul autoturismului va fi sancționat pentru fapta de a conduce sub influența
alcoolului un autovehicul pe drumurile publice.

Simion era în mare formă în ziua examenului, fiind la un moment dat oprit de către membrii
comisiei de examen, aceștia arătându-se edificați în privința cunoștințelor sale. Învățămintele
pe care le-a tras după primul an și modalitatea în care și-a organizat studiul s-au dovedit a fi
benefice și l-au ajutat pe Simion să obțină rezultate maxime la toate examenele. Acum el se
bucura de un confort psihic special, felicitându-se pentru modul nou de abordare a materiilor
de examen.

Totuși, pe Simion îl măcina ușor gândul că examenele sunt, în fapt, perioade în care studenții
sunt deturnați de la studiul lor firesc. Își făcea calcule cât timp pierde în sesiunile de examene,
în vreme ce ar exista posibilitatea ca studenții să fie evaluați pe parcursul participării la
activitățile programate în timpul anului universitar.
Lui Simion i-a scăpat faptul că, probabil, examenele finale sunt concepute nu pentru cazuri
speciale, precum este cel al său, ci pentru majoritatea studenților, pe care sistemul universitar
încearcă să-i determine să ajungă la un nivel cât mai bun de instruire.

Într-adevăr, deși ar fi de dorit, nu toți studenții sunt autodidacți.

Teoria fără practică este ca roata fără axă

Bineînțeles că nu toți studenții s-au descurcat în maniera magistrală a lui Simion. După
examene, unii au fost fericiți, alții supărați, iar pentru alții pur și simplu nu au contat în mod
deosebit rezultatele din sesiune.

După momentele încordate, trăite în perioada examenelor, a venit vacanța. Pe durata acesteia,
fiecare student a avut obligația de a efectua un stagiu practic de două săptămâni la instituții
judiciare, birouri de avocatură, birouri de executări sau în alte unități cu profil juridic.

Ema, George și Gabriel au decis să efectueze cele două săptămâni de practică în cadrul unei
societăți de avocatură (Soft Legal), Ana cunoștea un procuror, pe care l-a rugat să o primească
la unitatea unde acesta lucra, Teo a găsit o judecătorie, iar Simion a fost primit la o secție de
poliție, biroul Tulburarea liniștii publice.

Vă rog să acceptați ca, în două paragrafe, să vă povestesc despre speța inedită la care au lucrat
cei trei – Ema, George și Gabriel – în timpul stagiului de practică efectuat la Soft Legal. Este
vorba de o speță în care fusese formulată o acuzație de malpraxis împotriva unui medic
ginecolog. Ceea ce i se imputa acestuia era că nu a finalizat o naștere prin cezariană, ci a
lăsat-o să decurgă natural. Mai concret, în acest caz, mama a născut natural, după un travaliu
de 12 ore, dar copilul a rămas toată viața în stare vegetativă cronică, până când a decedat, la 7
ani după naștere.

Procurorul a considerat că, dacă nașterea s-ar fi produs, nu în modalitatea naturală, ci prin
intervenție medicală, consecințele asupra nou-născutului ar fi fost, foarte probabil, altele și
familia victimei ar fi avut un copil normal. Actele medicale, avizele medicale și expertizele
medicale efectuate în cauză au conchis, fiecare în manieră specifică, de la caz la caz, că nu se
poate stabili o legătură de cauzalitate între omisiunea medicului de a interveni chirurgical, în
vederea grăbirii procesului nașterii, și starea în care s-a născut copilul. Cazul era în fața
instanței, iar Ema, George și Gabriel au fost prezenți la proces. Părinții victimei erau
devastați, procurorul empatiza cu aceștia, la fel și publicul din sală, inclusiv presa. În această
atmosferă tensionată au avut loc dezbaterile în cauză, la care asistența era conectată
molecular.

În concluziile sale, procurorul a susținut că se impune condamnarea medicului, întrucât

aproape sigur dacă acesta ar fi efectuat cezariana, copilul ar fi trăit și ar fi fost, foarte probabil,
sănătos tun. Apoi a fost rândul avocatului părinților victimei să susțină poziția acestora în
proces. Punctul culminant a fost atins atunci când avocatul a spus că în limbajul juridic nu
există un cuvânt pentru a defini situația părinților care-și pierd copilul, cum este, de pildă, în
situația inversă, pentru care există cuvântul orfan.

Ultimul care a pus concluzii a fost avocatul medicului. Acesta și-a început pledoaria arătând
compasiunea sa față de familia copilului, dar a adresat judecătorului rugămintea de a fi
compasiv, fără a cădea în empatie, căci numai astfel își va putea păstra imparțialitatea cerută
de lege. Indiferent cât de mare ar fi durerea și oricât de grav ar fi necazul familiei victimei,
răspunderea poate interveni numai dacă se poate stabili că, prin conduita sa neglijentă,
medicul a cauzat moartea nenorocitului copil. Or, în speță, acest lucru nu se poate stabili,
posibilele cauze fiind multiple, putând avea natură genetică, fizică sau toxică.

În final, a avut cuvântul medicului care, copleșit de emoții, a spus că a făcut tot ceea ce a
putut în contextul speței și că, în cei 30 de ani de carieră, nu a mai întâlnit o asemenea situație.
Dacă sunteți curioși, vă spun verdictul în proces: nu a existat malpraxis medical!

Un caz de-a dreptul crud și abominabil a întâlnit Ana, în perioada cât a efectuat practică la
biroul procurorului pe care-l cunoștea. Acesta avea în investigație mai multe cazuri de omor.
Exact în cele două săptămâni de practică, procurorul investiga un caz în care avuseseră loc
acte de cruzime inimaginabilă. Ceea ce voi povesti depășește orice limite, așa că pasajul de
mai jos este interzis minorilor, cardiacilor și tuturor oamenilor normali. Atenție, urmează
informații care vă pot afecta emoțional! Este vorba despre fapta unui lider de clan mafiot, care
își tortura rivalii, apoi îi băga în mașina de tocat carne și pasta obținută o consuma sub formă
de hamburgeri. Aceste atrocități au fost comise de crudul asasin în scopul de a răspândi
groaza în rândul membrilor grupărilor mafiote cu care clanul său se afla în competiție pentru
supremație în anumite zone sau teritorii în care erau traficate droguri și persoane. Tot în acest
caz, Ana a participat, în calitate de student practician, la efectuarea unei necropsii. Dar mă
opresc aici cu detaliile despre această speță, întrucât nu vreau să renunțați la continuarea
lecturii.

Un colț de paradis

În continuare, vă propun să vă destindeți, deoarece urmează lucruri frumoase de povestit. Cei

șase prieteni din grupa H au stabilit că după efectuarea stagiilor de practică se vor întâlni să se
relaxeze, să discute despre experiența fiecăruia și să strângă relațiile din interiorul grupului. S-
au ținut de cuvânt, iar locul ales a fost o casă a bunicului Emei, situată într-o localitate
poziționată la o distanță rezonabilă față de centrul universitar.

Casa era parcă din povești, purtând patina timpului în care a fost edificată, cam cu 100 de ani
în urmă. Era o casă precum cea despre care se pomenește în piesa muzicală a trupei
Supermarket – „Casa de la țară”, cu versuri atât de nimerite:

Casa de la țară.
Vacanțele de vară.
Cu drag mi-aduc aminte.
Că am rămas copil.
Și jocurile toate.
Si nopțile-nstelate.
Le port întotdeauna.
În sufletul de copil…

Insist să adaug faptul că melodia sună mult mai bine decât vă închipuiți că poate suna.

Alături de casă se găsea o minunată livadă de meri și o plantație de viță-de-vie, acum un pic
îmbătrânită. În gospodăria respectivă timpul avea alt ritm, fiind aproape înghețat în cursul său,
acompaniat parcă de o liniște veșnică. Acolo, stresul orașului dispărea aproape instantaneu,
căci doar sunetele animalelor domestice din curte mai tulburau liniștea, din când în când.
Starea creată de acel loc era de un confort aparte și ambientul stârnea o dorință irezistibilă de
a nu-l mai părăsi prea curând.

O vietate care dădea culoare curții era Odi, un Golden Retriever plin de viață și poftă de joacă.
Era câinele-spectacol, căci alerga, sărea, se tăvălea, inventa pe loc întrebuințări hazlii pentru
orice obiect primit sau găsit și, mai presus de toate, iubea din tot sufletul lui canin pe oricine,
om sau animal.

Dacă în curte erau mai mulți, făcea un tur pe la fiecare dintre cei prezenți, fără să omită pe
cineva, ca dintr-o neînțeleasă curtoazie. El nu știa ce-i onflictul sau dezacordul, nici conceptul
de ostilitate, cu excepția situației în care din afara curții mai auzea vreun lătrat amenințător, la
concurență cu hămăielile sale baritonale. Era mai degrabă un exercițiu, să nu-și piardă
„vocea” hărăzită de Mama Natură. În rest, Odi avea două stări. Una era cea de bucurie,
omniprezentă, el fiind mai mereu binedispus; a doua era o stare de tristețe, pe care o trăia rar
și, de regulă, doar atunci când absolut nimeni nu-l băga în seamă. Odi se bucura nu doar când
interacționa cu oamenii, ci și când în jurul său își făceau apariția vreun iepure, o găină sau
vreo pisică simandicoasă. Relația lui cu pisicile era una specială, căci în loc să le pună pe
fugă, atunci când intrau pe teritoriul său, încerca să se joace cu ele, considerându-le mici și
neajutorate. Ba, uneori, se întâmpla chiar să fie agresat de micile feline, însă nu riposta, ci le
ignora, dând dovadă de indulgență și o inteligență canină demnă de respect. Iubirea cea mai
intensă și manifestă o nutrea în special pentru copii, pe care-i îndrăgea necondiționat și îi
petrecea cu un soi de grijă îndatoritoare.

O relație specială, de adevărată prietenie, a avut-o Odi cu Tony, pisoiul tigrat din gospodărie.
Pe Tony l-a crescut de când era un pui de opt săptămâni. Îl lăsa să urce pe el, să-i intre în gură
și chiar să-l zgârie pe limbă, amuzându-se de năstrușnicia lui. Tony era un motan care a
tolerat mereu pe toți locatarii curții, deși s-a crezut stăpânul întregului spațiu împrejmuit de
gardul din jurul casei. Impresionantă a fost scena în care, după o absență de trei zile, Tony a
reapărut în curte ușor rănit. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i semnaleze lui Odi că s-a
întors. Au alergat unul spre celălalt, ca într-un film clasic, când părintele își întâmpină fiul
revenit de pe front. S-au atins cu labele și boturile, creând impresia că se îmbrățișează ca doi
membri ai aceleiași familii. Secvența respectivă a dovedit că cei care neagă existența
sentimentelor în cazul animalelor se înșală amarnic.

Odi știa să se bage mereu în seamă în fel și chip, în funcție de inspirația sa de moment. Nici
când stătea așezat nu se oprea din interacțiunea cu ceilalți, căci dădea din coadă, își mișca
stânga-dreapta capul pentru a nu rata nimic din ceea ce se întâmpla și își schimba poziția
corpului, astfel încât să-și mențină o imagine cât mai clară asupra evenimentelor din jurul său.
Era în extaz în momentele în care cineva îi peria și coafa blana buclată. Orice s-ar fi
întâmplat, el trebuia să fie centrul atenției celor din curte. Când rămânea fără spectatori sau
când aceștia aveau alte activități, se așeza în fața picioarelor oricui, alerga după o găină, sărea
în brațele cuiva, își băga capul în recipientul cu apă ori lua o minge de tenis în gură. Când
simțea că lumea din jurul său devine plictisitoare, găsea pe loc o soluție de a ieși din starea de
apatie. Nu te puteai supăra pe Odi; îl iubeai din prima clipă. Parcă-l citise pe Horațiu, căci
trăia clipa, spunându-și carpe diem.

Lângă casa cu pricina, în zona unei alei, erau plantate două rânduri de trandafiri de diferite
culori. Cei mai mulți erau roșii, albi, pestriți sau roz, dar câteva tufe aveau florile unui
portocaliu-corai. Fiecare soi avea mirosul său specific, de poveste, așa cum îl au trandafirii
copilăriei noastre, dar parfumul suprem aparținea acestora din urmă. Trandafirii corai aveau o
mireasmă perfectă, un adevărat răsfăț pentru simțul olfactiv, dezvăluind parcă o combinație
între parfumul de frezie matură galbenă și mirosul intens al trandafirului roșu, tânăr, abia
deschis.

Pe durata șederii în casa de la țară, în fiecare seară erau organizate mese îmbelșugate, generos
asezonate cu mâncăruri tradiționale, miraculoase licori din zonă și deserturi simple, îndelung
aplaudate. După „dezlegarea limbilor”, cei prezenți uitau să mai fie formali, petrecând
câmpenește, fără etichetă și fason. Încălziți de atmosferă, în clinchet de pahare, în iureș de
râsete și voie bună, târziu în noapte se sudau prieteniile vechi și se deschideau alte cărări
nepătrunse ale relațiilor din gașcă. Diminețile erau complicate, cu toții urau mahmureala și
nesomnul, dar după prânz lucrurile păreau a se îndrepta, iar pe seară petrecăreții aveau din
nou chef să reintre în alte „meciuri”…

Cert este că fiecare dintre protagoniști, în felul său specific, a trăit sejurul de la țară fără
așteptări prea înalte, dar cu plăcere profundă. Unii au visat, iar alții s-a bucurat fără să viseze
de ceea ce au văzut și simțit în locul respectiv. A fost ceva special pentru toți, greu de
reprodus în cuvinte, de neuitat pentru fiecare! Iar povestitorul a compus următoarele rime:

VARĂ, NU PLECA!

Dragă vară, te rog mult, nu pleca.

Că abia m-am obișnuit cu tine.
La schimb iarna o poți adjudeca.
Dacă mai rămâi un pic cu mine.

Mi-ai fost precum o dragă soră.

Iar eu ți-am fost precum un frate.
Tu mi-ai permis să stau la proră.
Și să privesc spre bolțile-nstelate.

Așa că, nu pleca, te rog mai stai.

Că faci imensă bucurie celor mici.
Iar cu cei mari răbdare de mai ai.
Îți vor fi pe veci datori, dar și amici.

Ziua Anei

La fel cum se spune despre necazuri că se înlănțuie, tot la fel se întâmplă, uneori, și cu
bucuriile sau lucrurile plăcute. Nu vin câte unul, ci în valuri.

Suntem în luna septembrie, înainte de începerea anului al III-lea. Dacă e septembrie, atunci e
ziua Anei, căci s-a născut în 11 septembrie 2000. Iar Ana a decis să organizeze o petrecere la
Hard Rock Cafe exact de ziua ei. Așa că i-a invitat pe colegii de grupă și alți câțiva prieteni
din liceu. Fiind ultima petrecere de dinaintea începerii noului an universitar, nu a lipsit
nimeni! A fost o petrecere de pomină, cu băuturi fine, șampanie, bucate alese și momente
muzicale.

Marea surpriză a petrecerii a reprezentat-o apariția pe scenă a solistei Celine Coca, invitata
secretă a colegilor din grupa H. Deși nu era nevoie, Celine a demonstrat încă odată că are o
voce specială, cu un registru larg, dar și că muzica este cel mai frumos zgomot din Univers. A
interpretat piese celebre din repertoriul internațional, reproduse magistral, dăruite parcă mai
bine decât înșiși artiștii titulari. Majoritatea au căzut de acord că Celine Coca are o voce care
aduce aminte de vocea bine-cunoscutei Celine Dion.

Șampania a curs în valuri, mai ales după miezul nopții, când Celine i-a cântat Anei, alături de
invitați, melodia Happy Birthday. Ana a plâns de fericire, acompaniată de încă doi-trei
invitați, emoționați și ei. După acest moment, Ana a ținut un toast:

– Sunt fericită că v-am cunoscut și că îmi sunteți prieteni. Sunt o norocoasă, pentru că puțini
se pot mândri cu asemenea oameni cum sunteți voi. Sunteți solidari, generoși și buni la suflet.
Vă invit să gustați din tort și să vă închipuiți că fiecare felie a acestuia reprezintă pe unul
dintre noi, iar toate feliile la un loc alcătuim echipa Ana și prietenii săi. Distracție plăcută!

– Mulțumim, Ana!, a strigat Teo. Vreau să spun și eu ceva. Am fost împuternicită de colegii
grupei H să rostesc câteva cuvinte din partea grupei noastre iubite. Îți dorim să fii mereu la
fel, să-ți păstrezi principiile, să fii în continuare implicată în proiecte de voluntariat și să
zâmbești mereu, fiindcă zâmbetul aduce lumină pe chipul tău și apoi o răspândește asupra
celor din jur. Să fii fericită, norocoasă, sănătoasă și antifragilă!

– Să fii iubită! – a completat suveran Igor, alăturat echipei de petrecăreți.

Petrecerea a continuat, cu dedicații, karaoke și dans, până în zori. La plecare, s-a văzut că
Bachus era fericit. Și-a atins scopul și de data asta, căci niciunul dintre participanții la
petrecere nu a scăpat de farmecele lui.

Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca