Modulul: M2-Exploatarea tehnică a mijloacelor de transport

FISA DE DOCUMENTARE

Caracteristicile geometrice ale capacităţii de trecere a automobilului

Capacitatea de trecere a unui automobil reprezintă capacitatea acestuia de a se

putea deplasa pe drumuri neamenajate, în teren natural fără drum şi de a putea trece
peste obstacole de anumite mărimi. Capacitatea de trecere este diferită în funcţie de tipul,
construcţia şi destinaţia automobilului. Această caracteristică nu este foarte importantă la
automobilele destinate circulaţiei pe drumuri bune, cum sunt autoturismele de oraş,
autobuzele urbane şi interurbane dar ea se impune la autoturismele utilitare şivariantele
lor, la autocamioane şi chiar la autobuzele uşoare, care trebuie să circule şi pe drumuri
neamenajate.

Figura 1. Dimensiuni caracteristice pentru capacitate de trecere

Cea mai mare capacitate de trecere o au automobilele de construcţie specială numite

“tot-teren”, care pot circula atât pe drumuri neamenajate cât şi în teren natural, fără drum,
în condiţii de ploaie, zăpadă, polei,netc., ca şi automobilele speciale (militare sau care
lucrează în exploatări miniere, petroliere, în condiţii deşantier, etc.). Aceste automobile
au o capacitate de trecere îmbunătăţită şi datorită tracţiunii integrale, care distribuie
momentul motor la toate roţile automobilului. Capacitatea de trecere se îmbunătăţeşte
prin folosirea transmisiilor la care, la schimbarea treptelor de viteze, nu se întrerupe
fluxul de putere dintremotor şi roţile motoare. Un automobil cu capacitatea de trecere
mărită trebuie să permită depăşirea obstacolelor fără riscul „suspendării” roţilor motoare
şi să asigure corelarea dintre forţa de tracţiune maximă la roţi şi aderenţa acestora cu
calea de rulare. Caracteristicile geometrice ale automobilului, care caracterizează
capacitate de trecere sunt următoarele: lumina sau garda la sol-c, raza longitudinala de
trecere- ρ l, raza transversala de trecere- ρ t, unghiurile de trecere din faţă - α1 şi din spate
- α2 .
Sporirea capacităţii de trecere a automobilului se realizează printr-o serie de măsuri
constructive, cum sunt: mărirea numărului de osii motoare, utilizarea unor pneuri cu
profil mărit şi cu presiune variabilă a aerului, aplicarea diferenţialelor cu autoblocare,
mărirea gărzii la sol, micşorarea razei de trecere etc.
Garda la sol c, reprezintă distanţa, măsurată pe verticală, dintre partea cea mai de
jos a şasiului automobilului complet încărcat şi calea de rulare. Acest parametru
reprezintă înălţimea maximă aobstacolelor care pot fi trecute de automobilul încărcat la
sarcina nominală, fără să le atingă. Partea ceamai coborâtă a şasiului se găseşte, de obicei,
sub puntea din faţă sau sub carterul punţii din spate, îndreptul transmisiei principale. La
unele automobile, partea cea mai joasă poate fi baia de ulei a motorului ( la unele
autobuze la care motorul este amplasat la mijlocul autobuzului, sub podea ). În literatura
despecialitate sunt date valorile acestui parametru pentru diferite categorii de automobile.
Modulul: M2-Exploatarea tehnică a mijloacelor de transport

Raza longitudinala de trecere ( ρl ) reprezintă raza suprafeţei cilindrice

convenţionale tangentă la roţile din faţă , roţile din spate şi la punctul cel mai coborât al
automobilului, situat intre punţi. Raza longitudinala determină conturul proeminenţei
peste care poate să treacă automobilul, fără să o atingă cu punctele cele mai joase. Cu cât
aceasta rază este mai mică cu atât capacitatea de trecere a automobilului este mai mare.
Raza longitudinală de trecere este un parametru a cărui mărime rezultă din condiţiile ce se
impun automobilelor pentru a trece peste obstacolele obişnuite.
Raza transversală de trecere (ρt ), reprezintă raza suprafeţei cilindrice
convenţionale, figura 1.11.,tangentă la punctul cel mai coborât, din faţă sau din spate şi
la pneuri.
Modulul: M2-Exploatarea tehnică a mijloacelor de transport

rază arată mărimea obstacolelor, în plan transversal, peste care poate trece automobilul.
Valori mici ale razei transversale determină o capacitate mărităde trecere a automobilului.
Unghiul de trecere din faţă α1 şi din spate α2, sunt determinate de tangentele la
pneul din faţă, respectiv din spate şi partea cea mai din faţă, respectiv din spate a şasiului
sau caroseriei. La circulaţia pe un drum accidentat şi mai ales in situaţia în care
automobilul urcă sau coboară unele denivelări întâlnite pe calea de rulare, este posibil să
atingă drumul cu capătul din faţă sau cu cel din spate. Probabilitatea este cu atât mai mare
cu cât unghiurile de trecere sunt mai mici şi cu cât consolele sunt mai mari.8
Valorile medii pentru unele dimensiuni principale ale automobilelor moderne sunt
date în tabelul următor.

Tabel 2.3. Valorile dimensiunilor principale ale automobilelor

Tipul automobilului Garda la Raza Unghiul de trecere

sol c longitudinală de (grd)
(mm) trecere ρ (m) din faţă α1 din spate α2
Autoturisme 110-210 2,0 - 4,5 20-35 15-25
Autocamioane
- de tonaj mic şi mijlociu 220-310 1,5 - 3,0 35-55 20-30
- de tonaj mare şi foarte mare
- cu capacitate de trecere 280-335 3,0 – 5,0 30-40 20-40
sporită
Autobuze
250-400 1,5 – 3,5 40-50 30-45
250-300 4,0 – 8,0 15-30 8-13

Caracteristicile de greutate ale automobilelor influenţează într-o mare masară

calităţile lor de exploatare; pe de o parte, acestea determină valoarea coeficientului de tară
(raportul dintre sarcina utilă maximă şi greutatea proprie), iar pe de altă parte, definesc
categoria limită a drumului pe care se poate circula, din condiţiile presiunii specifice
maxime pe suprafaţa drumului.
Strâns legată de caracteristicile de greutate se află poziţia centrului de greutate, a
cărei influenţă este considerabilă asupra stabilităţii, a capacităţii de trecere şi a mersului
lin al vehiculului.
Greutatea proprie G0 a automobilului repreazintă greutatea automobilului echipat
complet, alimentat, fără sarcină utilă şi personalul de deservire. În funcţie de starea
automobilului, poate fi: uscată şi în stare echipată.
Greutatea utilă transportată Gu este încărcătura pe care o poate transporta un
automobil în condiţiile concrete de exploatare. La autocamioane, greutatea
conducătorului şi a persoanelor de deservire nu se include în greutatea utilă. In cazul
automobilelor destinate transportului depersoane, în greutatea utilă se include greutatea
conducătorului, a personalului de deservire, apasagerilor după numărul de locuri (n) şi
bagajelor. La autobuzele urbane la numărul de locuripe scaune (n) se mai adaugă un
număr de locuri în picioare (m) care pot fi între 5 şi 8 pentrufiecare metru pătrat liber al
pedalei (fără suprafaţa ocupată de scaune). Greutatea unei persoane (Gp) se adoptă la 75
Kg, în medie,iar greutatea bagajului (Gb) pentru fiecare persoanăse apreciază la 5 Kg
pentru autobuzele urbane şi autocamioane, 15 Kg la autobuze interurbane şi20 Kg la
autoturisme şi autobuze turistice.

8 http://ro.scribd.com/doc/69010774/1-a-Generala-a-Autovehiculelor-Simplificat, accesat la 6.10.2012

Modulul: M2-Exploatarea tehnică a mijloacelor de transport

Greutatea proprie uscată (masa automobilului gol) reprezintă greutatea

automobilului nealimentat, neechipat şi fără personalul de deservire.
Greutatea proprie în stare echipată este considerată greutatea automobilului la
stare de exploatare (alimentat cu combustibil ulei, apă) şi complet echipat.
Greutatea totală Ga se obţine prin însumarea greutăţii proprii (G0), greutăţii
încărcăturii, greutăţii persoanelor (Gp) şi a bagajelor (Gb), astfel:

Greutatea autotrenului este greutatea obţinută prin însumarea greutăţii totale a

autotractoruluicu greutatea tractată (greutatea proprie a remorcii sau semiremorcii şi
greutatea încărcăturii).Caracteristica de greutate a autocamionului sau autotrenului
poate fi apreciată prin coeficientul de utilizare a greutăţii, care este dat de raportul
dintre greutatea proprie Go
şi greutateautilă Gu, respectiv:
G0
 
a
G
u
Introducerea noţiunii de coeficient de utilizare a greutăţii oferă posibilitatea de a
compara diferite tipuri de autovehicule între ele (în special autocamioane) şi de a
cunoaşte construcţiilecele mai raţionale, deoarece el arată cât de raţional a fost folosit
metalul în construcţiarespectivă (cât metal se foloseşte pentru a transporta o tonă de
încărcătură utilă). Pentru autocamioanele cu greutate totală de 7,0 ... 8,0 tone, η G= 1, iar
pentru cele cu greutate totalămai mare scade până la 0,75 … 0,80. Valori mai mari ale
acestui coeficient, ηG=1,3 … 1,6 se întâlnesc la autocamioanele de capacitate mică şi
autoutilitare.