DISTANȚA DINTRE AXE

Este parametrul cel mai important pentru proiectarea transmisiei. Cu cât este mai mică distanța
dintre axe, pentru o anumită valoare a cuplului de la arborele de ieșire din transmisie M 2, cu atât
dimensiunile de gabarit ale transmisiei sunt mai mici. Distanța dintre axe este determinată de roțile
dințate ale treptei cu raportul de transmitere cel mai mare (prima treaptă). Se poate obține o
informație utilă privind mărimea distanței dintre axele angrenajelor dacă se examinează această
valoare la alte transmisii deja realizate, în funcție de cuplul M2.
În fig. 2,26 este un exemplu de analiză a acestei distanțe, ilustrându-se tendința pentru transmisiile
coaxiale, mono și multireductor, în funcție de cuplul de la arborele de ieșire M2. Pentru autoturisme
această distanță variază între 70-95 mm, între 75-105 mm la aotovehicule comerciale ușoare.
Pentru autovehicule comerciale medii valorile sunt cuprinse între 100-130 mm, iar pentru
autovehicule comerciale grele între 130-160 mm.
Dispersia valorilor se explică prin metodele diferite de proiectare, profile de încărcare diferite și
factori tehnici de producție diferiți etc, De exemplu, existența găurilor de ungere în carcasa cutiei,
uneori este mai importantă siguranța în funcționare prin optimizarea lățimii dintelui și mai puțin
distanța dintre axe. Un alt argument îl reprezintă standardizarea în companie a intervalelor de
variație a distanței dintre axe.
O relație de determinare poate fi de forma

𝑎 = 11,483 × 𝑀20,271 sau 𝑎 = 11,483(𝑖𝑆𝑉 × 𝑀1 )0,271

Cu un domeniu de variație între 70-130 mm, fig.2.27
Pentru domeniul 130-160 mm relația este:

𝑎 = 52,201 × 𝑀20,103 sau 𝑎 = 52,201(𝑖𝑆𝑉 × 𝑀1 )0,103

Astfel distanța dintre axe poate fi estimată, fiind necesare doar momentul maxim la intrarea în
transmisie și raportul de transmitere maxim.
MASSA
O altă mărime caracteristică a transmisiei este massa sa. Costul unei transmisii este proporțional
cu massa. Aceasta poate fi evaluată în funcție de cuplul maxim la intrarea în transmisie M1max și
raportul maxim de transmitere. În fig. 2.28 și 2.29 sunt analizate un mare număr de transmisii
proiectate și realizate.
Variația massei este reprezentată în funcție de parametrul 𝑀2 × 𝑧 0,5 sau 𝑀1 × 𝑖𝑆𝑉𝑚𝑎𝑥 × 𝑧 0,5 , unde
z este numărul de trepte.

𝑚𝐺 = 0,199(𝑀20,669 × 𝑧 0,334 ) sau

𝑚𝐺 = 0,199(𝑖𝑆𝑉𝑚𝑎𝑥 × 𝑀1 )0,669 × 𝑧 0,334

1
În fig.2.29 s-a reprezentat variația massei transmisiei pentru transmisiile multireductor cu un
arbore intermediar:

𝑚𝐺 = 1,723(𝑀20,439 × 𝑧 0,219 )

𝑚𝐺 = 1,723(𝑖𝑆𝑉𝑚𝑎𝑥 × 𝑀1 )0,439 × 𝑧 0,219

Aceste relații pot fi utilizate în două moduri:
- Estimarea massei transmisiei în funcție de raportul maxim de transmitere, momentul de
intrare și numărul de trepte cunoscute;
- Verificând dacă transmisiile existente sunt competitive din punct de vedere al massei.
Randamentul transmisiilor este prezentat în tab 2.12
Angrenaje cilindrice: 99-99,8 %, angrenaje conice: 90-93 %. Transmisii mecanice cu ungere prin
barbotare:
- Autoturisme 92-97 %
- Vehicule comerciale 90-97 %
- Transmisii automate (AT, DCT) 90-95 %
- CVT 87-03 %
- THS 80-86 %
În cazul schimbătoarelor de viteză cu trei arbori, raportul de transmitere în treapta j este:
𝑧 𝑧𝑠𝑗
𝑖𝑆𝑉𝑗 = 𝑧 𝑖 × 𝑧 , j=1, 2, ..N
𝑝 𝑖𝑗

Unde:
- 𝑧𝑖 este numărul de dinți ai roții angrenajului permanent de pe arborele intermediar;
- 𝑧𝑝 este numărul de dinți ai pinionului angrenajului permanent de pe arborele primar;
- 𝑧𝑖𝑗 este numărul de dinți ai pinionului treptei j de pe arborele intermediar;
- 𝑧𝑠𝑗 este numărul de dinți ai roții treptei j de pe arborele secundar;

.....
Axele arborilor primar și secundar sunt coaxiale și paralele cu axa arborelui intermediar. Distanța
dintre centrele roților conjugate este constantă.
𝑚 𝑧𝑖 +𝑧𝑝 cos 𝛼𝑡 𝑚 𝑧𝑖𝑗 +𝑧𝑠𝑗 cos 𝛼𝑡
𝑎𝑤 = cos𝑛𝛽 = cos𝑛𝑗𝛽 , (1)
2 cos 𝛼𝑤𝑡 𝑗 2 cos 𝛼𝑤𝑡𝑗

Unde
- 𝑚𝑛 este modulul normal al pinionului de pe arborele primar
- 𝑚𝑛𝑗 este modulul normal al roților conjugate de pe arborii intermediar și secundar,
corespunzător treptei j;
- 𝛽 este unghiul de înclinare a dinților pinionului de pe arborele primar;

2
 - 𝛽𝑗 este unghiul de înclinare a dinților roților conjugate de pe arborii intermediar și secundar
ale treptei j;
- 𝛼𝑡 este unghiul de presiune frontal de referință;
- 𝛼𝑤𝑡 , 𝛼𝑤𝑡𝑗 unghiurile de angrenare frontale corespunzătoare roților cu numerele de dinți zi,
zp și zij și zsj.
Există, de asemenea, relațiile:
tan 𝛼0
𝛼𝑡 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ( )
cos 𝛽
Unde 𝛼0 este unghiul de presiune de referință.

𝑖𝑛𝑣𝛼𝑤𝑡 = 𝑖𝑛𝑣𝛼𝑡 + 2(𝑥1𝑝 + 𝑥2𝑝 ) tan 𝛼0 /(𝑧𝑖 + 𝑧𝑝 )

𝑖𝑛𝑣𝛼𝑤𝑡𝑗 = 𝑖𝑛𝑣𝛼𝑡 + 2(𝑥1𝑗 + 𝑥2𝑗𝑝 ) tan 𝛼0 /(𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗 )

Unde x1p, x2p, xij și xsj sunt deplasările specifice ale roților cu numerele de dinți de mai sus.
Necunoscute sunt:
- Numerele de dinți zi, zp și zij și zsj, j=1, 2,..(Nt-1)
- Modulul mn și mnj , j=1, 2,..( Nt-1)
- Unghiurile de înclinare a danturii 𝛽 și 𝛽𝑗 , j=1, 2,..( Nt-1)
- Deplasările x1p, x2p, xij și xsj , j=1, 2,..( Nt-1).
Sunt mai multe necunoscute decât ecuații (2Nt-2).
Este nevoie de condiții suplimentare, de regulă cele referitoare la calculul de rezistență a danturii.
Întrucât modulele sunt standardizate, satisfacerea condiției (1) pentru anumite valori ale
unghiurilor de înclinare a danturilor se asigură prin corijarea danturii.
Îndeplinirea condiției (1) se face căutând cele mai mici numere pentru dinți, la o distanță dată,
mărirea capacității portante a dinților la solicitarea de contact, mărirea rezistenței la încovoiere a
dinților, micșorarea uzurii și mărirea randamentului.
În prima etrapă, a stabilirii numărului de dinți, se consideră cazul angrenajelor zero (fără deplasări)
sau cel al angrenajelor zero deplasate.
𝑥1𝑝 + 𝑥2𝑝 = 0, 𝑥1𝑗 + 𝑥2𝑗 = 0

În acest caz 𝛼𝑤𝑡 = 𝛼𝑡 , 𝛼𝑤𝑡𝑗 = 𝛼𝑡 .

Dacă se alege același modul, rezultă

𝑎𝑤 𝑧𝑖 + 𝑧𝑝 𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗
= = , 𝑗 = 1, 2 …
𝑚𝑛 2 cos 𝛽 2 cos 𝛽𝑗

3
Vor fi 3Nt necunoscute (z, β) și 2Nt-2 ecuații. Unghiurile de înclinare a dinților se recomandă în
intervalul (30-450) pentru autoturisme și (20-300) pentru autocamioane și autobuze. Se caută ca
solicitările axiale ale arborilor să fie cât mai mici. La arborele intermediar, dacă se alege adecvat
înclinarea dinților, se poate anula forța axială rezultantă care solicită rulmenții. Asta impune ca
toate roțile de pe intermediar să fie înclinate ori spre dreapta ori spre stânga. În general, direcția se
alege astfel încât forța rezultantă să fie orientată spre exteriorul cutiei de viteze.
Dacă Fti este forța tangențială care se exercită pe roata de pe arborele intermediar, care angrenează
cu pinionul de pe arborele primar, iar Ftij este forța tangențială care se exercită asupra roții de pe
arborele intermediar corespunzătoare treptei j, atunci forțele axiale asupra acestor roți vor fi:
𝐹𝑎𝑖 = 𝐹𝑡𝑖 tan 𝛽 ,
𝐹𝑎𝑖𝑗 = 𝐹𝑡𝑖𝑗 tan 𝛽𝑗

Momentul de torsiune care solicită arborele intermediar este:

𝐹𝑡𝑖 × 𝑟𝑤𝑖 = 𝐹𝑡𝑖𝑗 × 𝑟𝑤𝑖𝑗

Unde rwi și rwij sunt razele de rostogolire ale celor două roți.
𝐹𝑡𝑖𝑗 𝑟𝑤𝑖
=
𝐹𝑡𝑖 𝑟𝑤𝑖𝑗

Dacă se pune condiția anulării forței axiale rezultante 𝐹𝑎𝑖 = 𝐹𝑎𝑖𝑗 , rezultă:
tan 𝛽 𝑟
= 𝑟 𝑤𝑖 , j=1, 2, ....
tan 𝛽𝑗 𝑤𝑖𝑗

dacă roțile nu sunt deplasate, atunci

𝑚 ×𝑧 𝑚𝑛 ×𝑧
𝑛
𝑟𝑤𝑖 = 2 cos 𝑖
, 𝑟 = 2 cos 𝛽𝑖𝑗 ,
𝛽 𝑤𝑖𝑗 𝑗

De unde rezultă
𝑧𝑖 sin 𝛽
= sin 𝛽 , j=1, 2,....
𝑧𝑖𝑗 𝑗

La numărul de ecuații se mai adaugă încă Nt-1, numărul total de ecuații devenind 3Nt-3.
A. Pentru început se examinează cazul danturii ne-înclinate, β=0.
Distanța dintre axe devine:
𝑎𝑤 𝑧𝑖 + 𝑧𝑝 𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗
= =
𝑚𝑛 2 2
Numărul ecuațiilor este 2Nt-2, iar al necunoscutelor 2Nt. Așadar , două necunoscute pot fi aleser
arbitrar. Mai rațional ar fi să se adopte un criteriu de optimizare, anume distanța dintre axe să fie
minimă. Cum această distanță este direct proporțională cu suma numerelor de dinți ai roților
conjugate, criteriul de optimizare constă în minimizarea acestei sume.

4
Ar fi de dorit să se optimizeze chiar distanța, dar cum aceasta este dependentă și de modul,
problema este mai dificilă.
Astfel se cere să se determine numerele de dinți astfel încât să se realizeze rapoartele de transmitere
prescrise și suma numerelor de dinți să fie minimă.
Fie funcția
𝑍 = 𝑧𝑖 + 𝑧𝑝 = 𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗

Dacă se ține seama de relația raportului de transmitere:

𝑍 − 𝑧𝑝 𝑍 − 𝑧𝑖𝑗
𝑖𝑠𝑣𝑗 = ×
𝑧𝑝 𝑧𝑖𝑗

Care conduce la ecuația:

𝑍 2 − (𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑝 )𝑍 + (1 − 𝑖𝑠𝑣𝑗 )𝑧𝑝 𝑧𝑖𝑗 = 0

Rădăcina pozitivă este:

2
𝑍 = 0,5 [𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑝 + √(𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑝 ) + 4(𝑖𝑠𝑣𝑗 − 1)𝑧𝑖𝑗 𝑧𝑝 ]

Funcția Z capătă valoarea cea mai redusă când zp și zij au valorile cele mai mici, adică atunci când
roțile respective au numere minime de dinți, zpmin și zijmin.
Cu aceste valori, sistemul devine:
𝑧𝑖 × 𝑧𝑠𝑗 = 𝑧𝑝𝑚𝑖𝑛 × 𝑧𝑖𝑗𝑚𝑖𝑛 × 𝑖𝑠𝑣𝑗

𝑧𝑖 − 𝑧𝑠𝑗 = 𝑧𝑖𝑗𝑚𝑖𝑛 − 𝑧𝑝𝑚𝑖𝑛

De unde se determină necunoscutele zi și zsj.

Soluțiile sistemului se rotunjesc la numere întregi și se calculează valoarea efectivă a raportului de
transmitere.
Dacă se adoptă același număr minim de dinți pentru cele două roți
𝑧𝑚𝑖𝑛 = 𝑧𝑝𝑚𝑖𝑛 = 𝑧𝑖𝑗𝑚𝑖𝑛
𝑧𝑖
Rezultă 𝑧𝑖 = 𝑧𝑠𝑗 și 𝑧 = √𝑖𝑠𝑣𝑗
𝑚𝑖𝑛

Adică, raportul de transmitere al angrenajului permanent:

𝑧𝑖
𝑖𝑖 = = √𝑖𝑠𝑣𝑗
𝑧𝑝

Relația de mai sus este recomandată în literatura de specialitate întrucât asigură suma minimă de
dinți sau distanța minimă între axele arborilor.

5
După ce se calculează ii cu relația de mai sus se alege zp la valoarea minimă.
Evident, suma cea mai mare a numerelor de dinți se obține pentru treapta I-îi. Calculul se începe
cu această treaptă, rezultând zp, zi, zi1 și zs1.
Apoi, pentru celelalte trepte se rezolvă sistemele:
𝑧𝑠𝑗 𝑧𝑝
= 𝑖𝑠𝑣𝑗
𝑧𝑖𝑗 𝑧𝑖

𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗 = 𝑧𝑖 + 𝑧𝑝

Se rotunjesc numerele la numere întregi.

În general se acceptă diferențe ale rapoartelor de transmitere față de cele impuse de ±(2 − 3)%.
Dacă nu se îndeplinește condiția, se modifică numerele de dinți.
B. Cazul roților cu dantură înclinată, β≠ 0.
Se consideră că modulul normal este același, mn.
Atunci ar trebui să se minimizeze funcția:
𝑎𝑤 𝑧𝑖 + 𝑧𝑝 𝑧𝑖𝑗 + 𝑧𝑠𝑗
𝑍= = =
𝑚𝑛 2 cos 𝛽 2 cos 𝛽𝑗

Dintr-o relație anterioară s-a obținut:

sin 𝛽𝑗
𝑧𝑖𝑗 = 𝑧𝑖
sin 𝛽
sin 𝛽𝑗
𝑧𝑠𝑗 = 𝑧𝑝 𝑖𝑠𝑣𝑗
sin 𝛽
Funcția Z este determinată din condiția ca rezultanta forțelor axiale, pe arborele intermediar, să se
anuleze în treapta j. Rezultă că Z are valoare minimă când β are valoarea cea mai mare și βj valoarea
cea mai mică.
Anularea forței axiale pentru treapta I-îi nu este rațională din punct de vedere constructiv, mai ales
pentru timpul redus de folosire a acesteia.
În practică se procedează în două moduri:
- O modalitate este aceea de a alege același unghi de înclinare a dinților tuturor roților de pe
arborele intermediar. Forța axială va fi diminuată dar nu anulată.
𝐹𝑎𝑖𝑗 − 𝐹𝑎𝑖 𝑧𝑖 sin 𝛽𝑗
× 100 = 100 ( − tan 𝛽)
𝐹𝑡𝑖 𝑧𝑖𝑗 cos 𝛽
Pentru 𝛽𝑖 = 𝛽
𝐹𝑎𝑖𝑗 − 𝐹𝑎𝑖 𝑧𝑖
𝜀𝑓 = × 100 = 100 ( − 1) tan 𝛽
𝐹𝑡𝑖 𝑧𝑖𝑗

6
 Exemplu: zi=41, zi1=14, zi2=22, zi3=31, zi4=44, β=250 rezultă εf=90, 40,2; 15,04; -3,17.
Începând cu treapta a III-a solicitările axiale scad foarte mult, ele fiind și cele mai utilizate
trepte.
În această situație β se alege potrivit cu recomandările și problema se reduce la
𝑎𝑤 cos 𝛽
determinarea numerelor de dinți ca și cum ar fi drepți, întrucât = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡.
𝑚𝑛
- A doua modalitate constă în a micșora suma numerelor de dinți ai roților conjugate cu 2÷3
dinți, în ordinea crescătoare a numărului de trepte și se mărește unghiul de înclinare.
Dacă, de exemplu, pentru roțile primei trepte se alege unghiul de 20o, la roata zi se ajunge la
300.
Exemplu: 𝛽𝑚𝑖𝑛 = 12°
zp=20; zi=53; zi1=22; zi2=31; zi3=39; zi4=47; zs1=61; zs2=51; zs3=40; zs4=29.
Sumele Z sunt: 73, 83, 82, 79, 76.
Rezultă : β1=12° (𝑖𝑚𝑝𝑢𝑠); β2=16,59°; β3=21,52°; β4=26,16°.
Schimbătorul de viteze cu 2 arbori
Problema anulării forțelor axiale se pune pentru arborele secundar. Forța axială care se exercită
pe pinionul de atac este:
𝐹𝑎0 = 𝐹𝑡0 × 𝐾0 , unde Ft0 este forța tangențială, iar K0 este o funcție de: - unghiul de angrenare
în secțiune normală; - unghiul conului de divizare; - unghiul de înclinare a dinților.
Sensul înclinării dinților se alege astfel încât sensul forței axiale să fie ca-n figură.
Forța tangențială este dată de relația:
𝑀𝑚 𝑖𝑠𝑣𝑗 𝑀𝑚 𝑖𝑠𝑣𝑗 cos 𝛽𝑚0
𝐹𝑡0 = = ,
𝑟𝑤𝑚0 0,5 𝑚𝑛𝑚0 𝑧𝑝

Unde
- Mm este momentul de la motorul de antrenare;
- rwm0 este raza de rostogolire medie a pinionului de atac;
- mnm0 este modulul normal mediu;
- βm0 este unghiul mediu de înclinare a dinților pinionului de atac;
- zp este numărul de dinți.
Forța axială produsă de roata de pe arborele secundar, corespunzătoare treptei j este:
𝑀𝑚 𝑖𝑠𝑣𝑗 cos 𝛽𝑗 𝑀𝑚 𝑖𝑠𝑣𝑗
𝐹𝑎𝑗 = tan 𝛽𝑗 = sin 𝛽𝑗 ,
0,5 𝑚𝑛𝑗 𝑧𝑠𝑗 0,5 𝑚𝑛𝑗 𝑧𝑠𝑗

Unde zsj este numărul de dinți ai roții de pe arborele secundar corespunzătoare treptei j.
Condiția de anulare a rezultantei celor două forțe axiale conduce la egalitatea:

7
 sin 𝛽𝑗 𝑚𝑛𝑗 cos 𝛽𝑚0
= 𝐾0 ,
𝑧𝑠𝑗 𝑚𝑛𝑚0 𝑧𝑝

Cunoscând rapoartele de transmitere ale SV se poate efectua dimensionarea transmisiei principale,

stabilindu-se βm0 , mnm0 și K0 , (zp se știe).
Pentru roțile cilindrice se recomandă adoptarea aceluiași modul normal mnj = mn , ceea ce permite
sin 𝛽𝑗
să se scrie = 𝑘 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡.
𝑧𝑠𝑗

𝑧
Rapoartele de transmitere sunt date de relația 𝑖𝑠𝑣𝑗 = 𝑧 𝑠𝑗 ,
𝑝𝑗

Unde zpj reprezintă numărul de dinți ai pinionului de pe arborele primar.

Condiția de paralelism ale axelor celor doi arbori conduce la egalitățile:
𝑎𝑤 𝑧𝑝𝑗 + 𝑧𝑠𝑗
= , 𝑗 = 1, 2, … 𝑁𝑡
𝑚𝑛 cos 𝛽𝑗

Rezultă :
1 1 1
(1 + ) tan 𝛽1 = (1 + ) tan 𝛽2 = ⋯ . . = (1 + ) tan 𝛽𝑁𝑡 ,
𝑖𝑠1 𝑖𝑠2 𝑖𝑠𝑁𝑡
Pentru a rezulta dimensiuni minime se va alege zp = zpmin și rezultă zs1 = is1zpmin, sau
sin 𝛽1 = 𝑘 𝑖𝑠1 𝑧𝑝𝑚𝑖𝑛 .

Cunoscând 𝛽1 , din relațiile anterioare se obțin celelalte valori 𝛽𝑗 , 𝑗 = 2, … , 𝑁𝑡

Se observă că întotdeauna 𝛽1 > 𝛽2 > 𝛽3 > ⋯.

Se determină 𝑧𝑠𝑗 , 𝑗 = 2, 3, . . ș𝑖 𝑧𝑝𝑗 .

Având în vedere inegalitățile privitoare la unghiuri, suma numerelor de dinți satisface inegalitățile:
𝒛𝒑𝟏 + 𝒛𝒔𝟏 < 𝒛𝒑𝟐 + 𝒛𝒔𝟐 < 𝒛𝒑𝟑 + 𝒛𝒔𝟑 < ⋯ ..

Pentru a putea determina numerele de dinți și unghiurile 𝛽𝑗 trebuie să se adopte valoarea k . Pentru
o transmisie principală cu toți parametri cunoscuți, valoarea lui k depinde de modulul roților dințate
mnj = mn .
Definitivarea numărului de dinți și a unghiurilor de înclinare nu se poate face decât după
cunoașterea modulului menționat. În general k=0,0080 – 0,0150.
În cazul schimbătoarelor de viteză, se determină în prealabil numerele de dinți după care se fac
calculele de rezistență necesare.
Se recomandă ca distanța dintre axele angrenajelor să se determine din condiția solicitării de
contact la oboseală.
Din date statistice rezultă relația:
8
 𝑎𝑤 = 𝑎 3√𝑀𝑚𝑚𝑎𝑥
Unde Mmmax este momentul maxim al motorului în Nm.
𝑎 = 14,5 ÷ 16,0 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑚𝑒
𝑎 = 17,0 ÷ 19,5 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑣𝑒ℎ𝑖𝑐𝑢𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑟𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒
Alegerea distanței minime este determinată de necesarul de suprafață portantă a dintelui.
Solicitarea la presiune de contact apare ca fiind compresiunea dintre doi cilindri:

𝑞𝑛 𝐸
𝜎𝑛 = √ ,
2𝜋(1 − 𝜇 2 ) 𝜌

𝐹𝑛
Unde qn este sarcina specifică de-a lungul normalei la profil, 𝑞𝑛 = ,
𝑙𝑚𝑖𝑛

Unde Fn este forța normală pe dinte, iar lmin este lungimea liniei de contact care variază în cursul
angrenării.
𝜀𝛼
𝑙𝑚𝑖𝑛 = 𝑘𝜀 𝑏𝜔
cos 𝛽𝑏
Unde 𝑘𝜀 este coeficientul de variație a lungimii totale a liniei de contact (0,9 ÷1,0)
𝜀𝛼 este raportul de contact transversal (=1,6);
𝑏𝜔 lățimea de lucru a dintelui;
𝛽𝑏 unghiul de înclinare pe cercul de bază.
Forța normală pe dinte va fi:
𝐹𝑡 2𝑀𝑐 𝑘1
𝐹𝑛 = = ,
cos 𝛼𝑤 cos 𝛽𝑏 𝑑𝑤1 cos 𝛼𝑤 cos 𝛽𝑏
𝛼𝑤 este unghiul de presiune în secțiune transversală;
Mc este momentul de proiectare;
𝑑𝑤1 este diametrul de divizare al pinionului;
𝑘1 este factor de sarcină.
𝑘1 = 𝑘1𝛼 𝑘1𝛽 𝑘1𝜈

Unde
𝑘1𝛼 , 𝑘1𝛽 , 𝑘1𝜈 sunt coeficienți care țin seama de distribuția sarcinii între dinți, neuniformitatea
distribuției sarcinii de-a lungul liniei de contact și sarcina dinamică în angrenaj.
µ este coeficientul lui Poisson, pentru roți de oțel µ=0,3;

9
E este modulul lui Young. Pentru o pereche de angrenaje:
2𝐸1 𝐸2
𝐸= ,
(𝐸1 + 𝐸2 )
E1 și E2 sunt modulele de elasticitate ale roților angrenate;
ρ este raza de curbură echivalentă:
1 1 1
= ±
𝜌 𝜌1 𝜌2
ρ1 și ρ2 sunt razele de curbură ale pinioanelor. + pentru contact extern, - pentru contact intern.
Expresia sarcinii specifice devine:
2𝑀𝑐 𝑘1
𝑞𝑛 = ,
𝑑𝑤1 𝑏𝑤1 𝑘𝜀 𝜀𝛼 cos 𝛼𝑤
Pentru dantură elicoidală, raza de curbură este:
𝑑𝑤1 sin 𝛼𝑤
𝜌1 = ,
2 cos 𝛽𝑏
Astfel:
1 1 1 2 cos 𝛽𝑏 1 1 2 cos 𝛽𝑏 𝑖 ± 1
= ± = ( ± )=
𝜌 𝜌1 𝜌2 sin 𝛼𝑤 𝑑𝑤1 𝑑𝑤2 𝑑𝑤1 sin 𝛼𝑤 𝑖
𝑑
Unde 𝑖 = 𝑑𝑤1 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒.
𝑤2

Înlocuint toate în expresia lui σn se obține:

𝐸 1 cos 𝛽𝑏 2𝑀𝑐 𝑘1 𝑖 ± 1
𝜎𝑛 = √( 2
)( )( )( )( )
𝜋(1 − 𝜇 ) 𝑘𝜀 𝜀𝛼 sin 𝛼𝑤 cos 𝛼𝑤 𝜓𝑑 𝑑𝑤1 𝑖

Făcând notațiile:

𝐸
𝑧𝑚 = √(𝜋(1−𝜇2 )) , coeficient de material;

1
𝑧𝜀 = √(𝑘 ), coeficientul liniei de contact;
𝜀 𝜀𝛼

cos 𝛽𝑏
𝑧𝑓 = √(sin 𝛼 ), coeficient al formei suprafeței de lucru.
𝑤 cos 𝛼𝑤

Rezultă:

10
 2𝑀𝑐 𝑘1 𝑖 ± 1
𝜎𝑛 = 𝑧𝑚 𝑧𝜀 𝑧𝑓 √( )( )
𝜓𝑑 𝑑𝑤1 𝑖

𝑏
Unde 𝜓𝑑 = 𝑑𝑤 , este coeficientul lățimii de contact, (0,15 ÷ 0,35), valori mai mari pentru
𝑤
angrenaje mai încărcate.
Înlocuind pe dw1 în expresia distanței dintre axe se obține:

3 2 2𝑀𝑐 𝑘1 𝑖 ± 1
𝑑𝑤1 = √(𝑧𝑚 𝑧𝜀 𝑧𝑓 ) ( )( )
𝜓𝑑 𝜎𝑛 2 𝑖

𝑎𝑤 = 0,5(𝑑𝑤1 + 𝑑𝑤2 ) = 0,5𝑑𝑤1 (𝑖 + 1)

Se obține:

3 2 2𝑀𝑐 𝑘1 𝑖±1
𝑎𝑤 = 0,5(𝑖 + 1) √(𝑧𝑚 𝑧𝜀 𝑧𝑓 ) ( 2
)( )
𝜓𝑑 𝜎𝑛 𝑖

Ca momente de calcul pot fi considerate fie momentul maxim al motorului aplicat arborelui primar
al SV, fie momentul maxim permis de aderență redus la arborele cotit.
Numărul echivalent de cicluri în sarcină se determină cu formula:
𝑁𝑒𝑞 = 60𝑇𝑠 𝑛𝑑 𝑘𝑟𝑠

Unde Ts este durata de funcționare într-o treaptă, in h;

1
nd este turația de proiectare (2 𝑛𝑃 );

krs este un coeficient de funcționare și care reprezintă raportul dintre durata de funcționare în
condițiile cuplului de proiectare și în condițiile reale de lucru. Valorile coeficienților de utilizare a
unei trepte sunt prezentași in tabelul 7 (Lukin).
Numărul ciclurilor echivalente este considerat în calculul tensiunii admisibile:

3 𝑁0
[𝜎]𝑛𝑖 = [𝜎]𝑛0 √
𝑁𝑒𝑞

Unde N0 este numărul ciclurilor de bază. Pentru suprafețe cu duritatea H≥ 56 𝐻𝑅𝐶, N0 =12×107
cicluri.
[𝜎]𝑛0 = 23 𝐻𝐻𝑅𝐶 MPa.
Pentru oțelurile aliate duritatea suprafeței este de 57 – 63 HRC, iar a miezului de 32 – 45 HRC.
Tensiunea de contact statică este verificată pentru sarcina maximă:

11
 𝑀𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑛𝑣â𝑟𝑓 = 𝜎𝑛 √ ≤ [𝜎]𝑛𝑠𝑡𝑎𝑡𝑖𝑐
𝑀𝑐

Unde 𝜎𝑛 este tensiunea Hertziană la momentul Mc

[𝜎]𝑛𝑠𝑡𝑎𝑡𝑖𝑐 este tensiunea Hertziană permisă pentru condiții statice de solicitare.
Determinarea modulului roților dințate
Modulul se determină din condiția solicitării la oboseală pentru încovoiere sau din solicitarea
statică la moment maxim. La alegerea modulului trebuie amintit faptul că scăderea lui, odată cu
creșterea lățimii roții de angrenare, reduce nivelul de zgomot.
Reducerea massei transmisiei, pe de altă parte, se face prin creșterea modulului și scăderea lățimii
roții (la aceeași distanță între axe).
Reducerea zgomotului este mai puțin importantă pentru vehiculele comerciale față de autoturisme,
de aceea trebuie atenție mai mare la reducerea massei angrenajelor.
Din punct de vedere ingineresc ar fi de dorit să se folosească același modul pentru toate roțile.
Din condiția solicitării la oboseală, efortul unitar de proiectare este:
𝐹𝑡
𝜎𝐹 = 𝑘 𝑦𝑦
𝑚𝑏𝑤 𝐹 𝑓 𝛽
Unde Ft este forța tangențială de proiectare;
𝑘𝐹 = 𝑘𝐹𝛼 𝑘𝐹𝛽 𝑘𝐹𝛾 este factorul de sarcină care ține seama de distribuția sarcinii pe dinți,
neuniformitatea distribuției sarcinii pe linia de contact și sarcina dinamică care apare în angrenaj;
𝑧
yf este factorul de formă a dintelui determinat de numărul echivalent de dinți, 𝑧𝑟𝑒𝑑 = (cos 𝛽 3
;
𝑤)

yβ este un coeficient care ține seama de variația brațului forței care acționează de-a lungul liniei de
𝛽
0
contact al danturii înclinate. 𝑦𝛽 = 1 − 140 , pentru 𝛽 ≥ 420 , 𝑦𝛽 = 0,7

Scriind:
2𝑀𝑐 𝑚𝑧1
𝐹𝑡 = ; 𝑑𝑤1 = ș𝑖 𝑏𝑤 = 𝜓𝑤 𝑚
𝑑𝑤1 cos 𝛽𝑤

Se obține:

2𝑀𝑐 𝑦𝑓 𝑦𝛽 𝑘𝐹 cos 𝛽𝑤
𝜎𝐹 =
𝑚3 𝜓𝑤 𝑧1
Și modulul se determină cu relația:

12
 3 2𝑀𝑐 𝑦𝑓 𝑦𝛽 𝑘𝐹 cos 𝛽𝑤
𝑚=√
[𝜎]𝐹 𝜓𝑤 𝑧1

Unde z1 este numărul de dinți ai roții calculate;

𝜓𝑤 este coeficientul lățimii roții, 4,4÷7,0 pentru roți cu dinți drepți și 7,0÷8,6 pentru roți cu dinți
înclinați.
Mc este momentul de proiectare; se alege la fel ca pentru calculul dinților din solicitarea de presiune
de contact.
Efortul de încovoiere admisibil este:

3 𝑁0
[𝜎]𝐹 = [𝜎]𝑟𝑑 √
𝑁𝑒𝑞

Unde [𝜎]𝑟𝑑 este efortul admisibil la încovoiere folosit în calculele de solicitare la oboseală
influențat de concentratorii de eforturi, de dimensiunea piesei, metoda de durificare și de asimetria
ciclului.
Neq este numărul echivalent de cicluri,
𝑁𝑒𝑞 = 60 𝑇𝑠 𝑛𝑑 𝑘𝑟𝑏
𝑀𝑐 1 2 3 4 5 6 7
⁄𝑀
𝑟𝑒𝑎𝑙
𝑘𝑟𝑏 0,2 0,04 0,008 0,002 0,0008 0,0002 0,0001
𝑘𝑟𝑠 0,6 0,2 0,08 0,04 0,02 0,01 0,008

Numărul ciclurilor de bază 𝑁0 = 1 × 107 cicluri.

Angrenajul calculat trebuie verificat pentru solicitarea statică la sarcină maximă.
Pentru oțelurile pentru angrenaje [𝜎]𝐹𝑠𝑡𝑎𝑡𝑖𝑐 = 0,6 𝜎𝑎 , unde 𝜎𝑎 este efortul unitar admisibil pentru
oțel.
Și distanța dintre axe devine:
𝑚(𝑧1 + 𝑧2 )
𝑎𝑤 = .
2 cos 𝛽𝑤
Valoarea maximă obținută din solicitarea la presiune de contact și încovoiere va fi valoarea
acceptată.
Adâncimea de nitrurare a dinților este de (0,2 ÷ 0,4) mm.
Modulul utilizat la transmisiile autoturismelor nu depășește (3 ÷ 3,75) mm.

13
Se recomandă utilizarea oțelului aliat cu Cr, Mn și Ti.
Numărul minim de dinți ai pinionului de pe arborele primar se recomandă zmin=17.
Pentru celelalte trepte, numărul minim de dinți ai pinionului de pe arborele intermediar se
recomandă între 12 și 14.
Este de preferat să se aleagă numerele de dinți astfel încât numărul total de dinți ai unei perechi de
roți dințate să fie impar, astfel probabilitatea ca numărul total de dinți să aibă un multiplu comun
scade, prevenind astfel uzura neuniformă la contactul dinților.
Unghiul de înclinare al elicei danturii 𝛽𝑤 se alege având în vedere următoarele:
1. Coeficientul 𝜀𝛼 , în secțiune axială să nu fie mai mic decât unitatea, pentru a asigura
intrarea lină în contact a dinților
𝑚
sin 𝛽𝑤 = 𝜋𝜀𝛼
𝑏𝑤
2. Forța axială care se exercită pe dinții roților de pe arborele intermediar să fie anulată.
Înclinarea danturii roților să fie în aceeași direcție, de regulă spre dreapta. Trebuie
respectată relația:
tan 𝛽𝑤 𝑟𝑔
=
tan 𝛽𝑤𝑖 𝑟𝑔𝑖
Relația a fost obținută din condiția 𝐹𝑎 = 𝐹𝑎𝑖 , unde:
𝑀1
𝐹𝑎𝑖 = 𝐹𝑡𝑖 tan 𝛽𝑤𝑖 = tan 𝛽𝑤𝑖
𝑟𝑔
𝑀1
𝐹𝑎 = 𝐹𝑡 tan 𝛽𝑤1 = tan 𝛽1
𝑟𝑔
La autoturisme 𝛽𝑤 = 30 ÷ 45° , iar la vehicule comerciale 𝛽𝑤 = 20 ÷ 30°.

14