SISTEMUL DE DIRECŢIE

▲Destinaţie - sistemul de direcţie serveşte la modificarea direcţiei de

deplasare a automobilului.
Condiţiile impuse sistemului de direcţie sunt:
- să permită stabilizarea mişcării rectilinii (roţile de direcţie, după ce virajul s-a
efectuat, să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului în linie dreaptă);
- efortul necesar pentru manevrarea direcţiei să fie cât mai redus;
- randamentul să fie cât mai ridicat;
- să aibă o construcţie simplă şi să prezinte o durabilitate cât mai mare;
- şocurile provenite din neregularităţile căii să nu fie transmise la volan etc.
În scopul asigurării unei bune ţinute de drum a automobilului, roţile de
direcţie se stabilizează (adică capacitatea lor de a-ş i menţ ine direcţia la mersul
în linie dreaptă şi de a reveni în această poziţie, după ce au fost bracate sau
deviate sub influenţa unor forţe perturbatoare.
În acest scop, roţile de direcţ ie şi pivoţ ii roţilor fuzetelor de direcţie
prezintă anumite unghiuri în raport cu planul longitudinal şi transversal al
automobilului, şi anume:
a) Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului (sau unghi de fugă) -
reprezintă înclinarea longitudinală a pivotului şi se obţine prin înclinarea
pivotului în aşa fel încât prelungirea axei lui să întâlnească drumul înaintea
punctului de contact al roţii.
b) Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului care face ca, după bracare,
roţile de direcţie să aibă tendinţa de revenire la poziţia de mers în linie dreaptă.
c) Unghiul de cădere sau de carosaj - reprezintă unghiul de înclinare a roţii faţă
de planul vertical şi care contribuie la stabilizarea direcţiei, împiedicând tendinţa
roţilor de a oscila datorită jocului rulmenţilor.
d) Unghiul de înclinare transversală (laterală) a pivotului - este unghiul care dă
naştere la un moment stabilizator, care acţionează asupra roţilor bracate, numit
moment de stabilizare a greutăţii.
e) Unghiul de convergenţă sau de închidere a roţilor din faţă - este unghiul de
înclinare în plan orizontal a roţii faţă de planul longitudinal al automobilului

OBS:1.)Convergenţa roţ ilor este necesară pentru a compensa tendinţa de rulare

divergentă a lor, cauzată de unghiul de cădere.
2.) La automobilele cu puntea motoare în spate, datorită faptului că pivoţii nu
sunt aşezaţ i în planul roţii, ei sunt deplasaţi spre interior, există tendinţa de rulare
divergentă a roţilor.
3.) La autoturismele care au puntea motoare în faţă, tendinţa este tocmai inversă,
adică roţile caută să închidă în faţă.

1
 ▲Clasificarea sistemelor de direcţie - se face după mai multe criterii:
a)După locul de dispunere a mecanismului de acţionare a direcţiei:
- sisteme de direcţie pe dreapta;
- sisteme de direcţie pe stânga.
b) După tipul mecanismului de acţionare, sistemele de direcţie se clasifică în
funcţie de:
- raportul de transmitere;
- tipul angrenajului;
- tipul comenzii (mecanică, mecanică cu servomecanism şi hidraulică);
- construcţia trapezului de direcţie (bara transversală de direcţie dintr-o
bucată sau din mai multe bucăţi).
c) După particularităţile transmisiei direcţiei, clasificarea se face în funcţie de:
- poziţia trapezului de direcţie în raport cu puntea din faţă, care poate fi
anterior sau posterior;
- construcţia trapezului de direcţie, care poate fi cu bară transversală de
direcţie dintr-o bucată sau compusă din mai multe părţi.
d) După locul unde sunt plasate roţile de direcţie, automobilele pot fi:
- cu roţi de direcţie la puntea din faţă;
- cu roţi de direcţie la puntea din spate;
- cu roţi de direcţie la ambele punţi.
NOTǍ: Sistemele de direcţie acţionate mecanic pot fi cu servomecanism
hidraulic, pneumatic sau electric.
▲Părţi componente ale sistemului de direcţie sunt prezentate în figura
40 :

1 - volan; 2 - ax; 3 - melc; 4 - sector

dinţat; 5 - levier de direcţie; 6 - bara
longitudinală de direcţie (comand ă);
7 - bară longitudinală de direcţie; 8,14
- leviere; 9,13 - fuzete; 10 - pivot; 11
- braţul fuzetei; 12 - puntea propriu -
zisă.

OBS: Patrulaterul format din puntea

propriu -zisă 12, levierele fuzetelor 8
şi 14 şi bara transversală de direcţie 7
se numeşte trapez de direcţie.
Elementele componente ale
sistemului de direcţie se împart în
două grupe, în funcţie de destinaţia
lor, şi anume:

2
1.) - mecanismul de acţionare sau comandă a direcţiei, care serveşte la
transmiterea mişcării de la volan la levierul de direcţie;
2.) - transmisia direcţiei, cu ajutorul căreia mişcarea este transmisă de la
levierul de direcţie la fuzetele roţilor.
.
MECANISMUL DE ACŢIONARE A DIRECŢIEI

Acest mecanism se clasifică, în funcţie de elementele prin care se

transmite mişcarea de la volan la axul levierului de direcţie, în:
1. Mecanism de acţionare cu melc globoidal şi rolă;
2. Mecanism de acţionare cu pinion şi cremalieră- acest gen de mecanism se
utilizează la autoturismele cu suspensie independentă a roţilor şi bară
transversală de direcţie
3. Mecanism de acţionare cu şurub, piuliţă şi sector dinţat (cu bile
recirculate).
OBS: La unele autobuze şi autocamioane de mare capacitate şi unele
autoturisme de clasă superioară, se utilizează mecanisme de comandă a direcţiei
prevăzute cu servomecanisme hidraulice. Acestea reduc forţa necesară pentru
manevrarea volanului, contribuind astfel la u şurarea conducerii automobilului şi
la amortizarea oscilaţiilor mecanismului de direcţie.