SERBARE FINAL CLASA I
Bună ziua mame, bunicuțe,
Bunicuți, frățiori și tăticuți,
Surioare, veri și invitați!
Clasa I e pe sfârșite!
Ca niște flori îmbobocite
Ne pregătim să ne-ascultați.
Ce credeți că am pregătit?
Așa cum de-obicei se face,
Serbare mândră prezentăm,
Școlari de soi noi știm că suntem,
În versuri, dans și cânt vă demonstrăm!
Așa cum primăvara dau cireșii-n floare
Și-mprăștie culoare și parfum,
La fel și noi, cu sufletele mici, pline de soare, Când doamna ne spunea ”caiet de mate”
Pornit-am pe al școlii drum.
Anul trecut, serbarea v-a uimit,
Cu litere și cifre învățate.
În acest an, mai bine-am pregătit,
Căci de acum știm mult mai multă carte.
Am învățat perfect să deslușim
Cititul, scrisul, calculatul.
Și mai cuminți am devenit...
Să afle despre noi tot satul!
Eram sfioși, nerăbdători
Când am venit întâia zi la școală,
Gălăgioși, zurlii și neatenți...
Parcă veneam de la răscoală...
Azi însă...iată, parcă alți copii
Privesc din clasă către dumneavoastră.
Suntem mai mari, mai înțelegători,
Și ne priviți în ochi ca pe-o fereastră
Pe care se zăresc grădini de basm...
Suntem tot noi...mai plini de entuziasm!
Să știți că nu ne-a fost ușor
În clasa-ntâi, anul acesta!
Căci suntem toți copii vioi,
Am biruit, și nimeni nu contestă!
Orarul clasei noastre, anu-acesta,
Plin de majuscule era
AVAP, MEM, CLR, MM, o mare nebuloasă
În micile căpșoare se-nvârtea.
CLR...româna dragă,
Cu iubitul alfabet,
Învățat-am buchii toate
Fețele-s toate zâmbet!
Cât despre cărți, caiete...
Acum ne amuzăm când ne-amintim,
Habar n-aveam de liniatură
Și care, când să-l folosim.
Săream pe dânsa ca niște tătari:
”Cu pătrățele?”, ”Cu liniuțe?”, ”E bun
acesta?”
O înnebuneam! Căci asta se-ntâmpla
La fiecare oră! Nicicum caietele nu
nimeream!
Am început în clasa-ntâi cu începutul:
Cu bastonașe, linii, noduleț
Ne străduiam să fim mereu tot primii!
Ștampile noi primeam: un ursuleț.
Broscuță, gâscă, brad, pisică,
De eram primii noi le alegeam!
Și eram mândri când pe foaia scrisă
Ștampila câștigată coloram.
Și ne plăcea la fel de mult cititul,
Când bulinuță roșie primeam!
Ne supăram când nu ne venea rândul,
Cu greu tăcerea-n clasă noi păstram.
Doream să spunem toți odată,
Răspunsul la mulțimea de-ntrebări.
Cu greu am înțeles că mâna ridicată
Ne ajuta să devenim mai răbdători.
Am înțeles că nu vorbim cu toți odată,
Că rând pe rând ne dăm păreri,
Colegii-i ascultăm de fiecare dată,
Și de la celalalt putem să învățăm!
Dar ca să nu ne fie iute supărarea,
A noastră doamnă ne-a obișnuit:
Ieșim pe rând, cu toți la tablă,
De-atunci tristețea nu ne-a mai chinuit.
Dictare-n fiecare zi! Abia-așteptam!
De calificative nu ne mai miram!
Erau așa cum toți speram:
Doar ”Foarte bine” , uneori și ”Bine”
Iar din greșeli tot timpul învățam!
Cu bulinuța lângă ”Foarte bine”
O zi întreagă ne mândream!
Eeeei, am ajuns la mate cu povestea noastră:
Probleme, adunări, scăderi,
Necunoscute, plan de rezolvare,
Aveam senzația că suntem corăbieri,
Și vaporașul nostru matematic,
Pe mări și-ntinse ape a umblat.
Din clasa-ntâi le știm acum pe toate,
Puzzle-ul ”MATE” noi l-am rezolvat.
Cântec- Adunarea și scăderea
Și cartea noastră parcă ne simțea la suflet:
Din când în când, la mate oboseam,
Ne presăra cu lecții de științe,
Mai înțelepți simțeam că deveneam.
Ne-au fascinat planete, stele, Universul,
În care-am înțeles ce mici eram.
Cântec – Steluța jucăușă
Și pentru ca atenția să ne crească
Și lucruri mai ușor să învățăm,
Ne amintim cum doamna noastră
Ne ajuta treptat să evoluăm.
Ne aducea bilete-n pălărioare,
Ne-nghesuiam cu toții să le căpătăm
Și să răspundem clar în fața clasei,
Curajul și ambiția ne formăm.
Și floricele, bombonele, acadele,
Probleme și-exerciții ascundeau.
De le greșeam, a doua șansă,
Să facem bine, doamna ne dădea.
Și ne-am învins timiditatea,
Căci nu era ușor, vă spun,
Ca să rezolvi corect, când toată clasa
Cu ochi isteți și știutori privea.
Am prins curaj, cu doamna noastră-alături,
Și toate-toate noi le-am învățat.
Cu glume orele presară
Învățătoarea, draga mea,
Iar lecțiile par ușoare
Când ne zâmbește inima.
Căci râdem mult când doamna face glume
La ore-așa ne antrena.
Iar orele de dezvoltare personală...
Mă ia acum cu amețeală când îmi amintesc:
Privim în urmă...mofturi și răsfățuri
Făceam la ore...plâns, țipat,
Le-am depășit acum pe toate,
Am învățat să fiu civilizat.
Am înțeles ce e respectul,
Față de doamna, față de colegi,
Mă port frumos, acesta e efectul
Discuțiilor pașnice, minute-ntregi.
Eu o problemă-aveam, cu alergatul,
Pe coridorul lung viteză luam
Colegii îi loveam, precum căluțul,
Deși, pe bune, nu intenționam!
Eu permanent vorbeam în timpul orei,
Pe doamna tare o mâhneam,
Am învățat să tac, să-mi văd de treabă
Și lucrurile bine-apoi mergeau!
Mai greu mi-a fost să pot să recunosc
Atunci când am greșit, să fiu cinstit,
Să îmi asum năzbâtia făcută,
Cu voce hotărâtă, liniștit.
Cântec Boroboață (sursa: Youtube)
Mai am din când în când scăpări,
Dar iute îmi revin, mă controlez,
Și îmi cer scuze, iar în ochi mi-apar
Păreri de rău. Am înțeles. Mă adaptez.
Să trecem mai departe...muzica!
E-o delectare să te miști pe ea!
Ne place muzica, ne place veselia,
În pași de dans simțim noi armonia!
Vă amintiți la tobe cum băteam
Creioanele-n cutia de iaurt? Ne-nveseleam!
Un haos se făcea, dar ce ne mai plăcea!
Chiar și la mate ne mai apuca
Din când în când a fredona,
Iar doamna ora o oprea
Și câte-un cântecel ne învăța!
Muzică și mișcare, tare plăcut era,
Să dansăm Alunelul, ne-a ieșit cam așa:
Alunelul (sursa: Youtube)
Din toate, ne-amintim că ne plăcea
Cântecul dinozaurilor, suna cam așa:
Cântecul dinozaurilor(sursa: Youtube)
Cu maimuțele-apoi ne-am asemănat,
Năzdrăvănii grămadă pe rând am depănat
Cântec Cinci maimuțele (sursa: Youtube)
Iar Elefantul Cici, personaj de seamă,
În clasa noastră și-a făcut iar faimă!
Elefantul Cici(sursa: Youtube)
Nu ne oprim aici cântatul!
Motanul cât pisoiul ia acum startul!
Un motan cât un pisoi(sursa: Youtube)
Când energie multă aveam și-o depășeam
Pe cea a doamnei, iute, un cântec ne punea:
Gașca zurli – Am o căsuță mică (sursa:
Youtube)
La sport sărim și alergăm,
Apoi, cuminte, respirăm:
(respiră, trăgând aer în piept de 4 ori)
AVAP! Plăcerea de a desena
Pictam și decupam și modelam!
Ce greu a fost la început,
Când foarfeca tăia pe altă parte
Decât vroiam noi... luam deoparte
Și de la capăt iar ne străduiam!
Iar plastilina, bat-o vina,
Se-amesteca întâmplător,
Când modelam apoi albina
Ieșea maro convingător!
Și iarăși biata mama cumpăra
Cutia nouă și-n ghiozdan punea!
Cu foarfeca...altă poveste!
Se-evapora fără de veste!
Lipiciul...nu mai spun, fugea
Și lipsă la apel era!
”Iar nu-i?” doamna mă dojenea,
Simțeam că sunt o floricea
Fără petale, pe o rămurea.
”Lipiciul meu iar nu lipește!”
”Al meu iarăși s-a rătăcit!”
”Nu pot!”, ”Veniți!”, copilărește,
Strigam la doamna miercurea.
”Nu vreau albastru, dați-mi roșu!”
Cu toane-nvățătoarea chinuiam.
Am învățat apoi ce e plăcerea
De-a potrivi culorile, cum le primeam.
Eeeeee, pauza? O desfătare!
Ca un naufragiat o așteptam!
Să cânt, să sar, să țopăi, alergare,
O nebunie, zurliu mă simțeam!
Foame? Pe bune? Nu-mi doream!
Iar după pauză, la trei minute,
De toate nevoile îmi aminteam!
Ei sunt o clasă de copii minune,
Ce vor în viață să ajungă mari,
Priviți, mămici, tătici, pe scenă,
Copiii voștri-s bravi școlari!
Cum clasa-ntâi întreagă-i o poveste,
Iar noi, copiii, buni actori suntem,
Am pregătit, fără de veste,
O scenă ce pornește ca un ghem
De întâmplări ce-ncep copilărește
Cu ”a fost odată” ... să-i vedem!

Scenetă

Și pentru că ne place zbenguiala,

Un dans acum v-am pregătit!
Vă dăm acum făgăduiala:
Răbdarea înzecit v-am răsplătit!

Dans